Oastea Domnului, 1933 (Anul 4, nr. 1-51)
1933-06-11 / nr. 24
Anul IV. Sibiu, 11 Iunie 1933 , Nr. 24. Un număr din foaie costă: Lei 2*50. | Red. și Admin., Sibiu, Str. Avram lancu 5. | Abonament: 1 an (fără „L. S.“) 100 Lei. Măreaţa adunare a Oastei Domnului din praznicul Cincizecimii dela Sibiu şi Răşinari. Cea de-a doua adunare mare a noastră, a fost la înălţimea celei din anul trecut. Cetatea Sibiului s’a cutremurat în faţa mulţimii ostaşilor. Atât la Răşinari cât şi la Sibiu am trăit clipe măreţe, pe care nu Ie vom putea uita niciodată. Domnul să fie lăudat! Ceriul ne-a copleşit cu binecuvântări şi cu mari bucurii. — In ochii tuturor ostaşilor însă se putea citi tăinuita durere că părintele losif nu este în mijlocul nostru. — Iată cum a decurs serbarea: Cutremuraţi de Duhul sfânt, care ne-a pătruns în prasnicul Cincizecimii din anul trecut, şi plini de dorinţa de-a mai retrăi zile de sărbătoare ca acelea, potrivit făgăduinţei pe care am făcut-o în anul trecut, ca praznicul Pogorârii Duhului sfânt, să fie praznicul Oastei Domnului, ne-am adunat şi în acest an în oraşul Sibiu, capitala Oastei. La glasul nostru de chemare, au alergat fraţii ostaşi din toate unghiurile ţârii. Dela Nistru şi până la Tisa, dela Dunăre până în Bucovina toate părţile ţării noastre au răspuns la apelul dela Sibiu. Cu toată vremea de criză fraţii au alergat făcând jertfe mari. Oastea Domnului pe întreaga ţară a trecut cu succes cel de al doilea examen al său. De altfel acest examen trebuia să-l facem, nu atât pentru noi, cât pentru vrăjmaşii noştrii cari în anul trecut s’au năpustit cu atâta înverşunare asupra mişcării noastre. Voiau s’o distrugă, dar cu atât mai falnică s’a ridicat, pentru că Oastea Domnului nu este lucrare omenească, ci rod al Duhului Sfânt. Ca şi în anul trecut, anul acesta, Oastea, a grăit prin fapte! 2000 de suflete purtate de dorul sfânt de-a fi fraţii împreună, au mărturisit în acest an la Sibiu, că Oastea Domnului este lucrarea Duhului sfânt. 33 de judeţe, au avut reprezentanţi în adunarea de la Sibiu. Binecuvântarea ceriului. Cu toţi ştim cât de ploioasă a fost primăvara din anul acesta, aproape nu a trecut zi, în care să nu fi plouat. Până în Vinerea Rusaliilor, ceriul a fost acoperit de nouri grei şi frunţile noastre asemenea erau îngândurate. In program aveam pelerinajul la Răşinari, distanţă de 10 km. de Sibiu. Ce ne am fi făcut pe vreme ploioasă ? Dar Domnul a avut milă de noi. Sâmbătă norii au început a se împrăştia, razele calde ale soarelui s’au ivit, în inimile noastre s’a făcut semn. Doauă zile de soare plin au urmat. Zilele Rusaliilor, zilele Oastei. Slăvit să fie Domnul care ne-a binecuvântat. Sosirea fraţilor. De Sâmbătă dimineaţa, pâlcurile de fraţi au început să sosească. Sâmbătă seara am ieşit la gară unde aşteptam pe fraţii de la Bucureşti. Care nu ne-a fost surprinderea când am văzut sutele de fraţi, cari au sosit cu cele două trenuri de Copşa şi Braşov. De la Bucureşti peste 20, în frunte cu iubiţii noştrii fraţi Oprişanu, Lascarov - Moldovanu, Tănăsescu, Paşchia şi alţii. De la Iaşi 5 fraţi, dela Chişinău păr. Orosu împreună cu fr. I. Miron, dela Braşov peste 70 de fraţi în frunte cu fr. I. Brânzea, Dr. Suciu-Sibian şi fr. R. R. Hagiu. S’a format o lungă coloană de peste patru sute persoane cu 6 steaguri şi în cântări am purces dela gară spre Academia Teologică unde urma să avem adunare. Un popas s’a făcut în faţa Librăriei Oastei, iar de-acolo cu sufletul plin de bucurie ne-am dus în sala de adunare dela Academie. Adunarea de Sâmbătă seara. Aula Academiei a fost prea mică pentru a ne cuprinde pe toţi. Cu toţii eram plini de însufleţire. Cântările răsunau cu multă putere se împreunau în cântare sfântă, mărturisind simţămintele noastre de mare bucurie. Această bucurie o mărturiseşte păr. Oh. Secaş luând cuvântul şi spunând fraţilor ostaţi cuvinte de bună sosire. Fratele Lascarov de la Bucureşti, Cihodaru de la Iaşi, păr. Orosu de la Chişinău, păr. Popovici din Clingeni şi-au arătat cu toţii bucuria lor spunând cuvinte de zidire şi de frăţească dragoste. Atât de legaţi ne-am simţit încât nu ne-am fi mai despărţit. Găzduirea ostaşilor. Aici trebuie să aducem mulţumirea noastră celor ce cu dragoste s’au arătat primitori de fraţi. Mulţumim instituţiilor: Academia teologică Andreiană, Şcoala normală de băeţi şi cu deosebire şcoalei de cântăreţi, condusă de păr. Şt. Morar, care ne a pus la dispoziţie fân proaspăt, unde s’au odihnit cu mulţumire fraţii. Asemea aducem mulţumirea noastră fraţilor din Răşinari, în frunte cu preoţii de-acolo, cari în ziua pelerinajului au găzduit şi ospătat sute de ostaşi. Domnul să le răsplătească! Scrisoarea Părintelui Iosif Trifa. Din prilejul serbărilor noastre din praznicul Cincizecimii, scumpul nostru părinte Iosif, reţinut în şcoala suferinţelor departe în ţări străine, ne-a trimis următoarea scrisoare plină de focul dragostei sale pentru nou iubiţii mei fraţi ! Departe fiind de voi, pribeag prin ţări străine şi greu bolnavi cu duioşie mă gândesc la adunarea din Sibiu şi vă trimit de pe patul meu de suferinţă frăţeştile mele salutări, rugând pe Domnul Oastel să împărtăşească şi acestei adunări suflarea cea caldă şi sfântă a Duhului sfânt, iniţiatorul şi cârmuitorul mişcării noastre. Iubiţii mei ! Să nu vă perdeţi cumpătul din pricina năcazurilor mele (Efeseni 3, 13). Totul este voia Domnului. Poate clipa plecării mele acasă la Domnul nu este departe (2 Tim. 4, 8 şi 2 Cor. 5, 8). O, nu fiţi întristaţi pentru aceasta. Oastea Domnului este a Domnului şi El va avea grijă de ea. Eu am fost numai un vas umil şi netrebnic de care Domnul s’a folosit în lucrarea Sa. Eu vă zic ca apost. Pavel: Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos (Filipeni 1, 6). Nu uitaţi apoi, iubiţii mei, că orice lucrare nouă, pentru statornicia ei, cere jertfă. Mănăstirea dela Argeş nu s’a putut termina până când în temelia ei n'a fost îngropată o jertfă de om. E adevărat că Jertfa cea scumpă a scumpului nostru Mântuitor suplineşte şi săvârşeşte totul, dar istoria ne arată în chip luminos că creştinismul a înflorit şi a odrăslit şi prin jertfa celor cari, urmând pe Domnul, şi-au pus viaţa în slujba Lui. Vă mulţumesc, iubiţii mei, pentru rugăciunile pe cari le-aţi făcut şi le faceţi pentru mine. Le-am simţit şi le simţesc. Exact din Dumineca Slăbănogului când aţi început a vă ruga pentru slăbănogul Oastei — boala mi s’a uşurat. Puterile îmi revin. Dacă va fi în voia Domnului, cred că mă voi reîntoarce iarăşi in fronturile Oastei pentru a vă mai spune — prin foaie şi cărţi — ceea ce Duhul Domnului mi-a încredinţat să vă spun. în această nădejde vă zic: la revedere în frontul Oastei şi prin draga noastră foaie »Oastea Domnului*. Iar dacă totuşi voia Domnului va fi să plec acasă la El, eu vă trimit de aici din depărtare ultimul meu duios salut de despărţire zicându-vă: fraţii mei! iubiţii mei! Rămâneţi cu Domnul! Davos (Elveţia), la 1 Iunie 1933. Preot Iosif Trifa.