Oastea Domnului, 1933 (Anul 4, nr. 1-51)

1933-06-11 / nr. 24

Anul IV. Sibiu, 11 Iunie 1933 , Nr. 24. Un număr din foaie costă: Lei 2*50. | Red. și Admin., Sibiu, Str. Avram lancu 5. | Abonament: 1 an (fără „L. S.“) 100 Lei. Măreaţa adunare a Oastei Domnului din praznicul Cincizecimii dela Sibiu şi Răşinari. Cea de-a doua adunare mare a noastră, a fost la înălţimea celei din anul trecut. Cetatea Sibiului s’a cutremurat în faţa mulţimii ostaşilor. Atât la Răşinari cât şi la Sibiu am trăit clipe măreţe, pe care nu Ie vom putea uita niciodată. Domnul să fie lăudat! Ceriul ne-a copleşit cu binecuvântări şi cu mari bucurii. — In ochii tuturor ostaşilor însă se putea citi tăinuita durere că părintele losif nu este în mijlocul nostru. — Iată cum a decurs serbarea: Cutremuraţi de Duhul sfânt, care ne-a pătruns în prasnicul Cincize­­cimii din anul trecut, şi plini de dorinţa de-a mai retrăi zile de săr­bătoare ca acelea, potrivit făgăduinţei pe care am făcut-o în anul trecut, ca praznicul Pogorârii Duhului sfânt, să fie praznicul Oastei Domnului, ne-am adunat şi în acest an în oraşul Sibiu, capitala Oastei. La glasul nostru de chemare, au alergat fraţii ostaşi din toate unghiurile ţârii. Dela Nistru şi până la Tisa, dela Dunăre până în Bucovina toate părţile ţării noastre au răspuns la apelul dela Sibiu. Cu toată vremea de criză fraţii au alergat făcând jertfe mari. Oastea Domnului pe întreaga ţară a trecut cu succes cel de al doilea examen al său. De altfel acest examen trebuia să-l facem, nu atât pentru noi, cât pentru vrăjmaşii noştrii cari în anul trecut s’au nă­pustit cu atâta înverşunare asupra mişcării noastre. Voiau s’o distrugă, dar cu atât mai falnică s’a ridicat, pentru că Oastea Domnului nu este lucrare omenească, ci rod al Duhului Sfânt. Ca şi în anul trecut, anul a­­cesta, Oastea, a grăit prin fapte! 2000 de suflete purtate de dorul sfânt de-a fi fraţii împreună, au mărturisit în acest an la Sibiu, că Oastea Dom­nului este lucrarea Duhului sfânt. 33 de judeţe, au avut reprezentanţi în adunarea de la Sibiu. Binecuvântarea ceriului. Cu toţi ştim cât de ploioasă a fost primăvara din anul acesta, a­­proape nu a trecut zi, în care să nu fi plouat. Până în Vinerea Rusaliilor, ceriul a fost acoperit de nouri grei şi frunţile noastre asemenea erau îngândurate. In program aveam pe­lerinajul la Răşinari, distanţă de 10 km. de Sibiu. Ce ne am fi făcut pe vreme ploioasă ? Dar Domnul a avut milă de noi. Sâmbătă norii au în­ceput a se împrăştia, razele calde ale soarelui s’au ivit, în inimile noastre s’a făcut sem­n. Doauă zile de soare plin au urmat. Zilele Ru­saliilor, zilele Oastei. Slăvit să fie Domnul care ne-a binecuvântat. Sosirea fraţilor. De Sâmbătă dimineaţa, pâlcurile de fraţi au început să sosească. Sâmbătă seara am ieşit la gară unde aşteptam pe fraţii de la Bucureşti. Care nu ne-a fost surprinderea când am văzut sutele de fraţi, cari au sosit cu cele două trenuri de Copşa şi Braşov. De la Bucureşti peste 20, în frunte cu iubiţii noştrii fraţi Opri­şanu, Lascarov - Moldovanu, Tănă­­sescu, Paşchia şi alţii. De la Iaşi 5 fraţi, dela Chişinău păr. Orosu îm­preună cu fr. I. Miron, dela Braşov peste 70 de fraţi în frunte cu fr. I. Brânzea, Dr. Suciu-Sibian şi fr. R. R. Hagiu. S’a format o lungă co­loană de peste patru sute persoane cu 6 steaguri şi în cântări am purces dela gară spre Academia Teologică unde urma să avem adunare. Un popas s’a făcut în faţa Librăriei Oastei, iar de-acolo cu sufletul plin de bucurie ne-am dus în sala de adunare dela Academie. Adunarea de Sâmbătă seara. Aula Academiei a fost prea mică pentru a ne cuprinde pe toţi. Cu toţii eram plini de însufleţire. Cân­tările răsunau cu multă putere se împreunau în cântare sfântă, mărtu­risind simţămintele noastre de mare bucurie. Această bucurie o mărturiseşte păr. Oh. Secaş luând cuvântul şi spunând fraţilor ostaţi cuvinte de bună sosire. Fratele Lascarov de la Bucureşti, Cihodaru de la Iaşi, păr. Orosu de la Chişinău, păr. Popovici din Clingeni şi-au arătat cu toţii bucuria lor spunând cuvinte de zi­dire şi de frăţească dragoste. Atât de legaţi ne-am simţit încât nu ne-am fi mai despărţit. Găzduirea ostaşilor. Aici trebuie să aducem mulţu­mirea noastră celor ce cu dragoste s’au arătat primitori de fraţi. Mul­ţumim instituţiilor: Academia teo­logică Andreiană, Şcoala normală de băeţi şi cu deosebire şcoalei de cân­tăreţi, condusă de păr. Şt. Morar, care ne a pus la dispoziţie fân proaspăt, unde s’au odihnit cu mul­ţumire fraţii. Asemea aducem mulţumirea noa­stră fraţilor din Răşinari, în frunte cu preoţii de-acolo, cari în ziua pe­lerinajului au găzduit şi ospătat sute de ostaşi. Domnul să le răsplătească! Scrisoarea Părintelui Iosif Trifa. Din prilejul serbărilor noastre din praznicul Cincizecimii, scumpul nostru părinte Iosif, reţinut în şcoala suferinţelor departe în ţări străine, ne-a trimis următoarea scrisoare plină de focul dragostei sale pentru nou iubiţii mei fraţi ! Departe fiind de voi, pribeag prin ţări străine şi greu bolnav­i cu duioşie mă gân­desc la adunarea din Sibiu şi vă trimit de pe patul meu de su­ferinţă frăţeştile mele salutări, rugând pe Domnul Oastel să îm­părtăşească şi acestei adunări suflarea cea caldă şi sfântă a Du­hului sfânt, iniţiato­rul şi cârmuitorul miş­cării noastre. Iubiţii mei ! Să nu vă perdeţi cumpătul din pricina năcazurilor mele (Efeseni 3, 13). Totul este voia Dom­nului. Poate clipa ple­cării mele acasă la Domnul nu este de­parte (2 Tim. 4, 8 şi 2 Cor. 5, 8). O, nu fiţi întristaţi pentru a­­ceasta. Oastea Domnului este a Domnului şi El va avea grijă de ea. Eu am fost numai un vas umil şi netrebnic de care Domnul s’a folo­sit în lucrarea Sa. Eu vă zic ca apost. Pavel: Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos (Filipeni 1, 6). Nu uitaţi apoi, iubiţii mei, că orice lucrare nouă, pentru stator­nicia ei, cere jertfă. Mănăstirea dela Argeş nu s’a putut termina până când în temelia ei n'a fost îngro­pată o jertfă de om. E adevărat că Jertfa cea scumpă a scumpului nostru Mântuitor supli­neşte şi săvârşeşte totul, dar istoria ne arată în chip luminos că creşti­nismul a înflorit şi a odrăslit şi prin jertfa celor cari, urmând pe Domnul, şi-au pus viaţa în slujba Lui. Vă mulţumesc, iubiţii mei, pentru rugăciunile pe cari le-aţi făcut şi le faceţi pentru mine. Le-am simţit şi le simţesc. Exact din Dumineca Slă­bănogului când a­ţi început a vă ruga pentru slăbănogul Oastei — boala mi s’a uşurat. Puterile îmi revin. Dacă va fi în voia Domnului, cred că mă voi reîntoarce iarăşi in fronturile Oastei pentru a vă mai spune — prin foaie şi cărţi — ceea ce Duhul Domnului mi-a încredinţat să vă spun. în această nădejde vă zic: la revedere în frontul Oastei şi prin draga noastră foaie »Oastea Domnului*. Iar dacă totuşi voia Domnului va fi să plec acasă la El, eu vă trimit de aici din depărtare ultimul meu duios salut de despărţire zi­­cându-vă: fraţii mei! iubiţii mei! Rămâneţi cu Domnul! Davos (Elveţia), la 1 Iunie 1933. Preot Iosif Trifa.

Next