Oastea Domnului, 1937 (Anul 8, nr. 1-51)

1937-01-01 / nr. 1

All UK VIII, Si­biu, 1 Ianuarie 1937.,­УГ Nr. 1 ____________________________________________________________________| SUPLIMENT RELIGIOS LA „LUMINA SATELOR“ | Foaie săptămânala pată la slujba mântuirii sufletelor prin Hristos şi Biserica Sa. Organ de misiune religioasă al mişcării «Oastea Domnului*. Biblioteca Judetem ASTRA • \j i \j • .nani Graiul îngerului catră noi. „Duceţi-vă, staţi in Templu şi vestiţi poporului toate aceste Cuvinte ale Vieţii“ (Faptele 5, 20). Apostolii stăteau închişi «în temniţa de obşte». Fireşte dac& Stăpânul fusese primit de „fem­ei aşa cum a fost, fără a imîmbia „loc de popas" în noaptea sfântă; silit a fugi în Egipt sub scutul a 14000 de prunci nevino­vaţi, ucişi de Irod in locul Lui; necontenit urmărit de oamenii legii ca să- L prindă şi să L omoare (loan 7, 19); urît mereu da fiii intunerecului, concentrând pe dru­­mul calvarului ura lumii întregi; batjocorit, legat, scuipat, lovit, în­cununat cu spini, răstignit cu cei fărădelege^ îngropat tntr'un mor­mânt de împrumut peste tare au prăvălit o piatră mare (Marcu 15, 46) cu socoteala să scape de El definitiv — dacă prin urmare această primire cu alai і-a făcut glumea* Celui trimis s'o salveze din pierzare, era oare cu putinţă ca „slugile* Lui să sa bucure de alte nasaturi“ ! Aşa dar Apostolii stăteau în­chişi în temniţa de obşte. Dar fiindcă ştiau că vor fi prigoniţi „din pricină că poartă Numele Lui“ (Ioan 15, 20), ei slăveau pe Domnul chiar în strâmtorare, „se rugau, cântau cântări de laudă lui Dumnezeu“ (Laptele 16, 25) şi nu simţeau că au­­ butuci in picioare“, ori „lanţuriu sau alte asemenea scule căci chiar în tem­niţă fiind, ei erau nişte „slobozi in Domnul“ şi vesteau Cuvântul Lui „iar cei închişi îi ascultau". Ba încă se socoteau fericiţi, căci iată ce predică ţine Sf. Pavel împăratului tău pământesc: „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, împărate, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi, să uiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea“I (Fap­tele 26, 29). De unde venea fericirea lor in această strâmtorare ? Din adânca încredinţare ce aveau din partea Domnului Isus: „Nici de cum n'am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi" (Evr. 13,5). Căci iată în închisoarea cea de obşte nu sunt singuri. Lărgă ei stau «ostaşii cerului». Odată pe când Petru stătea în temniţă subt pază grea (Fap­tele 12, 4) „a stătut lângă el pe neaşteptate un înger al Domnului şi o lumină a strălucit in tem­niţă". Altă dată când Apostolii mâncau pâinea închisorii, „un înger al Domnului a deschis uşile temniţei, noaptea, şi і a scos afară“ (Faptele 5, 19). ca să zică Domnul care ne vide în lumea aceasta întemniţaţi, se ţine de sfânta Lui făgăduinţă faţă de toţi cei ce L-au primit (Ioan 1, 12). Focul, smoala, fiarele n'au putere asupra lor când voeşte aşa Domnul. închisoarea ca şi peştera din Betleem se umple de lumină cerească. Noaptea se preface în zi. Chinul un prilej de bucurie. Atunci şi totdeauna! «Duceţi-vă, staţi în Templu şi vestiţi poporului toate aceste cuvinte ale Vieţii»! Iată un mesaj pe care îl capătă, în pra­gul anului nou, slujitorii Dom­nului, de la El, prin Îngerul Lui . Duceţi-vă şi staţi în Templu! Nu aiurea! Azi mai mult ca ori­când mesagiul acesta răsună pu­ternic. Nicăeri aiurea pe unde e straniştea celui ce târgueşte cu su­fletele! Şi acolo, în Casa Dom­nului, „vestiţi Cuvântul Vieţii"! Nu e de ajuns numai Dumine­cile şi sărbătorile! Au nu este, cum grata păstorul bisericii „Sf. Ecaterina o crimă împotriva lui Dumnezeu ca în noaptea de anul nou toate oasele să fie luminate şi toate „gurile de iad" — şi numai Casa Domnului să fie în­cuiată şi în întuneric ? Iată, ală­turi de alţii, şi noi ostaşii de la Bucureşti ne vom afla, dând slavă lui Dumnezeu, în Casa Lui, în noaptea când diavolii agonisesc toată „slava lumii". Mesagiul tună răspicat: Ve­stiţi Cuvântul Vieţii! Din el vom lua şi noi, laicii partea noastră. Vom primi dela sfintele altare ,,tainulŞi vom duce, în anul ce începe, „pâinea sacră" celor căzuţi în râzboiu, celor răniţi, celor bolnavi, celor ce nu pot veni să audă ei înşişi mesagiul Ne vom împânzi prin colibele şi bordeiele pe unde nimeni nu deschide uşa, nimeni nu usucă lacrimi, nimeni nu descuie inimi zăvorite — dar in schimb, pe unde agenţii co­munismului şi stricăciunii pu­stiite sufletele. Este partea de me­sagiu pe care ostaşul cel ceresc ne-o comunică şi nouă în vre­mea când „caii apocaliptici“ sdruncină pământul de la răsărit până la apus! „Duceţi-vă,staţi în Templu!“ Adică acolo unde ni se îmbie pa­harul Domnului! Cu nici un chip unde se îmbie „paharul dracilor“. Legământul nostru pentru anul încurat care începe acum, să fii după cuvântul psalmistului «Dumnezeule, calea Ta este în sfântul locaş» (Ps. 77, 13). Iar de aici, cum spune marele no­stru dascăl ecumenic, Sf. loan Gură de Aur, să mergem să îm­­părţim „pâinea doctrinei"* celor ce au lipsă de ea. Şi ducem pretutindeni „Cu­vintele Vieţii"! E trâmbiţa desluşită a În­gerului către noi/ I. GR. OPRIŞAN.

Next