Oastea Domnului, 1937 (Anul 8, nr. 1-51)

1937-01-01 / nr. 1

Nr. 1 OASTEA DOMNULUI CAP. I. Numele, caracterul şi du­rata Societăţii. ART. 1. In cadrele Bi­sericii ortodoxe române se înfiinţează Societatea reli­gioasă, numită: „Frăţia reli­gioasă „Oastea Domnului“ sau prescurtat „Oastea Dom­nului ART. 2. Ea poate func­ţiona numai cu binecuvân­tarea Bisericii şi sub îndru­mările şi controlul ei exer­citat: a) prin episcopul lo­cului; b) prin delegaţii lui cu autorizaţia scrisă; c) prin Sf. Sinod. ART. 3. îşi recrutează membrii liberi, fără nici un fel de constrângere din afară, constituind un voluntariat creştin ortodox. ART. 4. Toate părţile componente ale Frăţiei reli­gioase „Oastea Domnului“ [Cerc, Despărţământ, Secţie, Centrala] sunt persoane mo­rale. ART. 5. Timpul funcţio­nării este nelimitat. ART. 6. Sediul central al Societăţii „Oastea Dom­nului“ rămâne oraşul Sibiu. Va avea însă atâtea secţii, câte eparhii va nu­măra Biserica ortodoxă ro­mână. ART. 7. Numele de „Frăţia religioasă „Oastea Domnului“ sau prescurtat „Oastea Domnului“ nu poate fi uzurpat de nici o altă aso­ciaţie; împotriva celor ce vor abuza de numele ei, se va cere scutul legilor civile. CAP. II. Scopul şi mijloacele „Fră­ţiei religioase Oastea Domnului“. ART. 8. Scopul asocia­­ţiunii este: a) preamărirea lui Dum­nezeu prin gândul, cuvântul şi fapta de orice clipă a fie­cărui membru al ei; b) păstrarea şi practi­carea ortodoxiei, făcând din ea putere vie şi lucrătoare în toate împrejurările vieţii creştineşti; c) deprinderea virtuţilor dumnezeeşti şi celor câşti­gate şi săvârşirea faptelor iubirii creştineşti, adecă a faptelor milosteniei trupeşti şi sufleteşti; d) a face pe membrii ei să lupte fără odihnă împotriva tuturor gândurilor, simţirilor şi cuvintelor cari pot necinsti pe Dumnezeu şi mâhni un suflet cu adevărat creştin; e) a obişnui pe membrii ei la iubire de adevăr şi de dreptate şi la trezvire în orice împrejurări sar afla ei; f) a îndemna pe membrii ei să ocolească judecăţile, supunându-se hotărârilor Sfatului Păcii care va lua fiinţă în cadrele asociaţiunii; g) a deprinde pe toţi membrii cu ascultare, supu­nere şi cu bunăvoinţă faţă de mai marii „Oastei Dom­nului“ şi faţă de autorităţile bisericeşti şi civile, dovedind în aceeaşi vreme smerenie şi dragoste creştinească faţă de toţi ostaşii şi bunăvoinţă faţă de toţi creştinii; h) de a deprinde pe toţi membrii să fie gata la îm­plinirea fără şovăire a tot ce este spre binele şi înaintarea Bisericii ortodoxe şi a „Oa­stei Domnului“; i) a dobândi de la auto­ritatea bisericească eparhială designarea în eparhie a unei mănăstiri cu călugări înţe­legători şi devotaţi lucrului Domnului urmărit de această asociaţiune, la care „Oastea­­ Domnului“ să poată face pe­lerinaj anual pentru recule­gere şi întărire la o zi ho­tărâtă în deplină înţelegere cu Chiriarhul locului; l) de a ridica pe pă­mântul românesc prin munca şi obolul ostaşilor Domnului şi al binevoitorilor asocia­ţiei o mănăstire de călugări şi alta de călugăriţe, în primul rând pentru ostaşii, cari lu­minaţi de Domnici ar vrea să intre în cinul monahal. La aceste mănăstiri se vor întemeia: 1. Şcoala de misionari laici şi monahi; 2. Azile pentru bătrâni şi bătrâne neputincioase, cari n’au pe nimeni să-i îngri­jească; 3. Orfelinate cu şcoala de lipsă pentru copiii fără ambii părinţi; 4. Spitale şi sanatorii pentru creştini; 5. Diverse ateliere, cum ar fi tipografie, tincografie, pictură bisericească, orna­mentaţie bisericească, legă­­torie de cărţi, covoare, cusă­turi, cu angajaţi exclusiv din­tre ostaşi probaţi; 6. Cu Institute de îndrep­tare pentru cei sau cele pier­dute ori robite de diferite patimi; m) de a întemeia pe în­treaga ţară cu cea mai mică cotizaţie posibilă un fond de ajutorare la înmormântare exclusiv pentru cei din „Oa­stea Domnului“; c) de a împuţina anal­fabetismul, ţinând cursuri de scris-cetit în vederea cetirii cărţilor sfinte; C) de a feri pe membrii săi de scrisul şi de progra­mele distrugătoare de neam, de biserică şi ucigătoare de suflet, deci de a lupta neo­bosit împotriva duşmanilor Bisericii ortodoxe şi ai nea­mului nostru; c) până la desvoltarea unei mănăstiri cu acest ca­racter, de a cere autorităţii bisericeşti înfiinţarea de şcoli sau cursuri pentru pregătirea de misionari laici, colportori, pentru îngrijirea bolnavilor, neputincioşilor, orfanilor, în legătură cu şcoale de cân­tăreţi din eparhie; r) a lupta împotriva scrie­rilor, cântecelor şi reprezen­taţiilor teatrale şi cinemato­graf cu caracter imoral; s) a susţine şi lupta pentru sfinţenia şi indisolu­­bilitatea căsătoriei creştine şi împotriva divorţului; ART. 9. Mijloacele pen­tru ajungerea scopurilor pro­puse sunt cele pe cari le pune la îndemâna fiilor săi Biserica ortodoxă şi anume: a) apa cea vie a Sf. Scripturi, numai ediţia Sf. Sinod; b) cetirea din cărţile sfin­ţilor părinţi; c) participarea în toate duminecile şi sărbătorile la Sf. Liturghie şi sf. vecernie, în frunte cu conducătorii aso­ciaţiei ; d) rugăciunea în comun în casa de adunare şi în bi­serică afară de serviciile di­vine rânduite de Biserică; e) lămurirea cuvântului Domnului de către preoţi şi de către cei autorizaţi de Episcopul locului; f) împărtăşirea cu Sfin­tele Taine regulat în fiecare din cele patru posturi de peste an şi la dorinţă şi mai des; g) publicarea la centru şi la secţii a unor foi de zi­dire sufletească, care vor primi colaborarea tuturor ostaşilor cu darul scrisului; h) publicarea şi colpor­tarea de cărţi bune, ziditoare şi mântuitoare de suflet, fie editate de societate sau de altcineva; i) prin colportarea de icoane şi alte obiecte cre­ştineşti ortodoxe; l) prin pelerinajii la mă­năstiri şi la bisericile cate­drale din centrele eparhiale; m) prin mijloacele ma­teriale ce se vor putea ago­nisi la societate. 1. Din darurile benevole ale celor ce intră în „Oastea Domnului“; 2. Din daniile binevoito­rilor societăţii; 3. Din câştigul ce even­tual s’ar realiza prin col­portaj şi pe urma foilor; 4. Din dobânzile banilor depuşi de fondul de înmor­mântare : n) prin înfiinţarea unui fond al Milei Creştine pentru ajutorarea celor lipsiţi, mai ales în vreme de iarnă, fie cu hrană, fie cu lemne sau haine şi unde e posibil prin susţinere de cantine; o) prin conferinţe şi şe­zători biblice. 1. Dumineca şi sărbă­toarea după vecernie; 2. In una sau două seri peste săptămână; p) prin înfiinţarea şi con­ducerea de biblioteci potri­vite scopului propus; r) prin înfiinţarea de fan­fare şi de coruri religioase; s) prin îngrijirea şi în­­f­rumseţarea locaşurilor Dom­nului şi a cimitirelor, în spirit ortodox; t) prin comunicarea între membrii a experienţelor de viaţă creştină; u) prin sărbătorirea cu demnitate în toate părţile a martirilor bisericii noastre şi a eroilor naţionali; v) prin colaborarea cu alte societăţi ortodoxe cu­­ scop similar din ţară şi chiar de peste hotare cu aprobarea Sf. Sinod. CAP. III. Despre membrii şi dato­­rinţele lor. ART. 10. Membru al „Oastei Domnului“ poate fi orice credincios al Bisericii ortodoxe fie bărbat, fie fe­meie laici sau fată sfinţită, cari au trecut de vârsta de 15 ani împliniţi. Nu se pot primi chiar dacă au 15 ani împliniţi: a) elevii şi elevele ori­cărei şcoli; b) soţiile şi fiii sau fi­­cele nemajori cari nu aduc consimţământul soţului sau al părintelui lor; soţiile, în cazuri excepţionale pot aduce recomandarea duhovnicului lor din parohie, recoman­dare care nu trebue moti­vată; c) persoanele divorţate, din pricina cărora s’a des­făcut căsătoria, nu pot fi pri­miţi în „Oaste“ până la po­­căinţă. STATUTELE pentru organizarea şi funcţionarea Frăţiei religioase „Oastea Domnului“ a Bisericii ortodoxe române. Pag. 3

Next