Oastea Domnului, 1937 (Anul 8, nr. 1-51)
1937-01-01 / nr. 1
Nr. 1 OASTEA DOMNULUI CAP. I. Numele, caracterul şi durata Societăţii. ART. 1. In cadrele Bisericii ortodoxe române se înfiinţează Societatea religioasă, numită: „Frăţia religioasă „Oastea Domnului“ sau prescurtat „Oastea Domnului ART. 2. Ea poate funcţiona numai cu binecuvântarea Bisericii şi sub îndrumările şi controlul ei exercitat: a) prin episcopul locului; b) prin delegaţii lui cu autorizaţia scrisă; c) prin Sf. Sinod. ART. 3. îşi recrutează membrii liberi, fără nici un fel de constrângere din afară, constituind un voluntariat creştin ortodox. ART. 4. Toate părţile componente ale Frăţiei religioase „Oastea Domnului“ [Cerc, Despărţământ, Secţie, Centrala] sunt persoane morale. ART. 5. Timpul funcţionării este nelimitat. ART. 6. Sediul central al Societăţii „Oastea Domnului“ rămâne oraşul Sibiu. Va avea însă atâtea secţii, câte eparhii va număra Biserica ortodoxă română. ART. 7. Numele de „Frăţia religioasă „Oastea Domnului“ sau prescurtat „Oastea Domnului“ nu poate fi uzurpat de nici o altă asociaţie; împotriva celor ce vor abuza de numele ei, se va cere scutul legilor civile. CAP. II. Scopul şi mijloacele „Frăţiei religioase Oastea Domnului“. ART. 8. Scopul asociaţiunii este: a) preamărirea lui Dumnezeu prin gândul, cuvântul şi fapta de orice clipă a fiecărui membru al ei; b) păstrarea şi practicarea ortodoxiei, făcând din ea putere vie şi lucrătoare în toate împrejurările vieţii creştineşti; c) deprinderea virtuţilor dumnezeeşti şi celor câştigate şi săvârşirea faptelor iubirii creştineşti, adecă a faptelor milosteniei trupeşti şi sufleteşti; d) a face pe membrii ei să lupte fără odihnă împotriva tuturor gândurilor, simţirilor şi cuvintelor cari pot necinsti pe Dumnezeu şi mâhni un suflet cu adevărat creştin; e) a obişnui pe membrii ei la iubire de adevăr şi de dreptate şi la trezvire în orice împrejurări sar afla ei; f) a îndemna pe membrii ei să ocolească judecăţile, supunându-se hotărârilor Sfatului Păcii care va lua fiinţă în cadrele asociaţiunii; g) a deprinde pe toţi membrii cu ascultare, supunere şi cu bunăvoinţă faţă de mai marii „Oastei Domnului“ şi faţă de autorităţile bisericeşti şi civile, dovedind în aceeaşi vreme smerenie şi dragoste creştinească faţă de toţi ostaşii şi bunăvoinţă faţă de toţi creştinii; h) de a deprinde pe toţi membrii să fie gata la împlinirea fără şovăire a tot ce este spre binele şi înaintarea Bisericii ortodoxe şi a „Oastei Domnului“; i) a dobândi de la autoritatea bisericească eparhială designarea în eparhie a unei mănăstiri cu călugări înţelegători şi devotaţi lucrului Domnului urmărit de această asociaţiune, la care „Oastea Domnului“ să poată face pelerinaj anual pentru reculegere şi întărire la o zi hotărâtă în deplină înţelegere cu Chiriarhul locului; l) de a ridica pe pământul românesc prin munca şi obolul ostaşilor Domnului şi al binevoitorilor asociaţiei o mănăstire de călugări şi alta de călugăriţe, în primul rând pentru ostaşii, cari luminaţi de Domnici ar vrea să intre în cinul monahal. La aceste mănăstiri se vor întemeia: 1. Şcoala de misionari laici şi monahi; 2. Azile pentru bătrâni şi bătrâne neputincioase, cari n’au pe nimeni să-i îngrijească; 3. Orfelinate cu şcoala de lipsă pentru copiii fără ambii părinţi; 4. Spitale şi sanatorii pentru creştini; 5. Diverse ateliere, cum ar fi tipografie, tincografie, pictură bisericească, ornamentaţie bisericească, legătorie de cărţi, covoare, cusături, cu angajaţi exclusiv dintre ostaşi probaţi; 6. Cu Institute de îndreptare pentru cei sau cele pierdute ori robite de diferite patimi; m) de a întemeia pe întreaga ţară cu cea mai mică cotizaţie posibilă un fond de ajutorare la înmormântare exclusiv pentru cei din „Oastea Domnului“; c) de a împuţina analfabetismul, ţinând cursuri de scris-cetit în vederea cetirii cărţilor sfinte; C) de a feri pe membrii săi de scrisul şi de programele distrugătoare de neam, de biserică şi ucigătoare de suflet, deci de a lupta neobosit împotriva duşmanilor Bisericii ortodoxe şi ai neamului nostru; c) până la desvoltarea unei mănăstiri cu acest caracter, de a cere autorităţii bisericeşti înfiinţarea de şcoli sau cursuri pentru pregătirea de misionari laici, colportori, pentru îngrijirea bolnavilor, neputincioşilor, orfanilor, în legătură cu şcoale de cântăreţi din eparhie; r) a lupta împotriva scrierilor, cântecelor şi reprezentaţiilor teatrale şi cinematograf cu caracter imoral; s) a susţine şi lupta pentru sfinţenia şi indisolubilitatea căsătoriei creştine şi împotriva divorţului; ART. 9. Mijloacele pentru ajungerea scopurilor propuse sunt cele pe cari le pune la îndemâna fiilor săi Biserica ortodoxă şi anume: a) apa cea vie a Sf. Scripturi, numai ediţia Sf. Sinod; b) cetirea din cărţile sfinţilor părinţi; c) participarea în toate duminecile şi sărbătorile la Sf. Liturghie şi sf. vecernie, în frunte cu conducătorii asociaţiei ; d) rugăciunea în comun în casa de adunare şi în biserică afară de serviciile divine rânduite de Biserică; e) lămurirea cuvântului Domnului de către preoţi şi de către cei autorizaţi de Episcopul locului; f) împărtăşirea cu Sfintele Taine regulat în fiecare din cele patru posturi de peste an şi la dorinţă şi mai des; g) publicarea la centru şi la secţii a unor foi de zidire sufletească, care vor primi colaborarea tuturor ostaşilor cu darul scrisului; h) publicarea şi colportarea de cărţi bune, ziditoare şi mântuitoare de suflet, fie editate de societate sau de altcineva; i) prin colportarea de icoane şi alte obiecte creştineşti ortodoxe; l) prin pelerinajii la mănăstiri şi la bisericile catedrale din centrele eparhiale; m) prin mijloacele materiale ce se vor putea agonisi la societate. 1. Din darurile benevole ale celor ce intră în „Oastea Domnului“; 2. Din daniile binevoitorilor societăţii; 3. Din câştigul ce eventual s’ar realiza prin colportaj şi pe urma foilor; 4. Din dobânzile banilor depuşi de fondul de înmormântare : n) prin înfiinţarea unui fond al Milei Creştine pentru ajutorarea celor lipsiţi, mai ales în vreme de iarnă, fie cu hrană, fie cu lemne sau haine şi unde e posibil prin susţinere de cantine; o) prin conferinţe şi şezători biblice. 1. Dumineca şi sărbătoarea după vecernie; 2. In una sau două seri peste săptămână; p) prin înfiinţarea şi conducerea de biblioteci potrivite scopului propus; r) prin înfiinţarea de fanfare şi de coruri religioase; s) prin îngrijirea şi înfrumseţarea locaşurilor Domnului şi a cimitirelor, în spirit ortodox; t) prin comunicarea între membrii a experienţelor de viaţă creştină; u) prin sărbătorirea cu demnitate în toate părţile a martirilor bisericii noastre şi a eroilor naţionali; v) prin colaborarea cu alte societăţi ortodoxe cu scop similar din ţară şi chiar de peste hotare cu aprobarea Sf. Sinod. CAP. III. Despre membrii şi datorinţele lor. ART. 10. Membru al „Oastei Domnului“ poate fi orice credincios al Bisericii ortodoxe fie bărbat, fie femeie laici sau fată sfinţită, cari au trecut de vârsta de 15 ani împliniţi. Nu se pot primi chiar dacă au 15 ani împliniţi: a) elevii şi elevele oricărei şcoli; b) soţiile şi fiii sau ficele nemajori cari nu aduc consimţământul soţului sau al părintelui lor; soţiile, în cazuri excepţionale pot aduce recomandarea duhovnicului lor din parohie, recomandare care nu trebue motivată; c) persoanele divorţate, din pricina cărora s’a desfăcut căsătoria, nu pot fi primiţi în „Oaste“ până la pocăinţă. STATUTELE pentru organizarea şi funcţionarea Frăţiei religioase „Oastea Domnului“ a Bisericii ortodoxe române. Pag. 3