Oastea Domnului, 1939 (Anul 10, nr. 1-51)

1939-01-01 / nr. 1

Pag. 4 O reprivire peste anul 1938. 193J£a fost un an care va însemna ceva In istoria Oastei Domnului. Luptele duhovniceşti au reînceput cu putere. Lupta duhovnicească prin adunări şi cuvântări de frafi în toate părjile ţării a fost în plină desfăşurare. Anul 1938 In ce pri­veşte manevrele duhovniceşti, s'a apropiat de anii 1931, 32 şi 1933, ani cari au însemnat o­­netăgă­­duită afirmare şi o largă­­desvol­­tare a Oastei Domnului. Ca şi în acei ani de plăcută aducere aminte, anul 1938 a fă­cut şi răsune cu putere trimbita de chemare la luptă a Oastei Domnului, ca şi atunci, au răsu­­nat şi’n anul ce s'a scurs vuetul de luptă al fraţilor, dela Sibiu la Bucureşti, de pe meleagurile Hu­­nedorene până pe dealurile Mol­dovei, din Bucovina plină’n Bihor şi'n Banat. Peste toate aceste manevre duhovniceşti, otărite în mintea noa­stră minunatul Congres al Castel din zilele Cincizecimii dela Sibiu. Fapte şi întâmplări. in afară de luptele duhovni­ceşti arătate mai sus, amintim din anul ce s’a scurs următoarele: In cursul anului acestuia ni s’au recunoscut de legile târii .Statutele Castel* şi personalita­tea juridică prin sentinţa Trib. Si­biu Nr. 10 din 28 Ian. 1938. De atunci ele ne sunt lege îndrumă­toare şi scut de apărare feja de potrivnici. In toate părţile trefii cari au înțeles momentul că ele ne sunt numai spre binele şi apă­rarea noastră, s'au organizat şi se organizează în cadrele sta­tutare. In legătură cu conflictul care a avut loc în sânul Castel, arpin­ d­in moartea fostului preot I. Trifa, întâmplată la 12 Februarie 1938. S’au petrecut atunci unele fapte cari e bine să fie cunoscute. Cu câteva zile înainte de moartea fostului preot, doctorii au spus că nu mai e nădejde de scăpare. Au­­zindu-se aceasta, P. C. păr. A. Nanu a trimis pe dl Constantin Trifa, fratele bolnavului, să-1 în­trebe: dacă doreşte cumva să se spovedească şi să se împărtăşească cu sfintele Taine? A fost întâmpinat acolo de fiul Ttt I. Trifa şi când i-a spus pentru ce a venit, a răspuns: —­­Aceasta ti trebue tăti cuiul acum?! Nu se poateГ Cine ştie ce s'ar fi putut în­tâmpla şi ce întorsătură fericită ar fi putut ieşi din această ultimă mărturisire ? ! Totuşi a murit în credinţa stră­moşească, iar cel ce au împiedecat împărtăşirea, vor răspunde în faţa lui Dumnezeu. Odată cu moartea fostului preot , Trifa s'a potolit şi răzvră­tirea pe care-o făcuse. Au mai ră­mas câţiva copii cari încearcă să ducă mai departe neascultarea de Biserică. In nesocotinţa lor se cred mai vrednici a conduce el oastea decât episcopii şi preotii Bisericii şi până când vor mai putea amăgi pe unii fraţi neştiutori, ne vor mai face neplăceri. Oastea Domnului însă fiind lucrarea lui Dumnezeu merge îna­inte şi trece peste orice uneltiri din umbră ale potrivnicilor din lăuntru sau din afară. Aceasta fiindcă Dom­nul pus e la cârma mişcării şi El nu-şi lasă lucrul său nimicit nici­odată. Din Şofrăneşti Vaslui, înalt Prea Sfinţite Stăpâne! Suntem alipiţi cu tot sufletul de Învăţătura sf. Biserici, căci nu­mai pe calea aceasta este bine şi plăcut lui Dumnezeu. Facem adu­nări în toate Duminecile şi sărbă­torile de peste an şi de când s'a început lucrarea Castel mulţi au lăsat sudalmele şi alte fapte rele întorcfindu şi Inima cătră Dumne­zeu. Noi ne bucurăm şi lăudăm pe Doncul pentru lucrarea ce o face în mijlocul nostru. Ostaş V. ŞASAMBEL Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu. OASTEA DOMNULUI Nr 1 Foc sfânt în capitala Bihariei. înalt Prea Sfinţite Stăpâne! Noi ostaşii Domnului din Ora­dea, având binecuvântarea Prea Sfântului nostru Episcop Dr. Ni­­colae Popod­oiu, în după masa zilei de 18 Dec. a. c. concentraln­­du-ne toate secţiile într’o singură adunare, de 1000 de frați, am avut o înălţătoare petrecere du­hovnicească de Naşterea Domnu­lui. Cu aceasta am avut prilej fe­ricit de a ne vedea to­i frefii şi conducătorii secţiilor din oraş, între noi şi între frafii din judeţ, pentru că şi pe această cale să împlinim un creştinesc îndemn al apostolatului că ,ce e mai plăcut decât să locuiască fraţii împreună*. Programul adunării a decurs în felul următor: 1. Cuvânt de deschidere ro­stit de P. C. Păr. Andrei Lupşa, preşedintele spiritual al Castel. 2. Soc. corală ostăşească .Armonia, dirijată de păr. Vasile Stanciu din Tulea, execută colin­dele .Dimineaţa Iul Crăciun* şi .Noi umblăm a colinda*. 3. Fratele Dumitru Prada înv. director din Ursad, J. Bihor, (Ine o bine documentată conferinţă In­titulată .Venirea Mântuitorului*. Conferenţiarul în cuvinte alese, arată decăderea omului în păcat după alungarea din falu, apoi de­căderea religii păgâne a Grecilor şi Romanilor, cât şi a legii mo­zaice, apoi aşteptarea venirii unui Mântuitor, potrivit profeţiilor me­sianice din Vechiul Testament. Venind apoi Isus Hristos, Evreii rămân în aşteptare o parte, iar alţii împreună cu păgânii se ri­dică la o viaţă nouă, potrivit su­periorităţii religiei creştine, supe­rioritate pe care o arată confe­renţiarul în linii generale ca în­­cheere. 4. Şcoala de cântăreţi bise­riceşti sub conducerea fr. Volt. execută colindele, ln ce veste­ şi „Trei păstori*. 5. Şcoala duminecală de ser­vitoare sub conducerea nr. de mai sus, execută «Nouă azi ne-a ră­sărit* şi o cântare ostăşească. 6. Şcoala normală de fete «­in Oradea prezintă frumoasele ob­­ceiuri de Crăciun din Bihor. Pe lângă admiraţie şi bucurie specta­torii Insă erau cuprinşi şi de du­ioşie având exemplu tipic Noea odată de Înstrăinarea bihoreanu­lui de limba românească, datorită­­binevoitorilor* de peste granițe. 7. Corul .Armonia* execută în continuare colindele .Colo­n sus și mai in sus* st .Florile dalbe*. 8. Fr. teolog I. Porumb de c­amă o poezie originală. 9. Corul .Armonia* mai cântă apoi alte 7 colinde. Adunarea ia sffârşit cu poe­zia moşului Dulan Intitulată :La Biserică* Poezii au declamat frăţiorii: Valeria Iope, Hen. Voll, Doina Iopa şi Maria Chirilă. Dacă în executarea progra­mului se observă o notă naţiona­listă, asta se urmăreşte de con­ducătorii de aici, pentru a fi de Ini­mile ortodoxe şi româneşti treze, pentrucă în linie dreaptă abia 10 kim. ne desparte de­­binevoitorii* cari ca şi nişte corbi croncăne deasupra văzduhului tuturor po­poarelor, doar, doar s’a schimba vremi­le şi sorlile să ne mei în­calece vre o mie de ani. Contribuţiile benevole ce er au adunat au fost destinate în­treţinerii bucătăriei .Oastei Dom­nului, care zilnic dă hrană la 100 săraci. Domnul să fie lăudaţi Staden!­leolog CRIGORIE. Din câmpul misionar al Oastei Domnului Sighişoara. Cu multă smerenie şi flască supu­nere, Vă rugăm să ne Îngăduiţi a vă raporta unele veşti, de pe frontul Oastei Domnului din părţile noastre. Deşi este vreme de Toamnă târzie, totuşi, datorită timpului prielnic, hărăzit nouă dela Domnul, Oastea Domnului de aici, nu încetează misiunile sale intru cercetarea fraţilor ostaşi şi credincioşi­lor Bisericii noastre, din Jud. Târnava- Mare, indeosebi pe­­Valea Hârtibaciu­­lui", unde, de o vreme încoace, s'a por­nit cu multă însufleţire lupta pentru tre­zirea sufletelor la o viaţă nouă. Multe suflete din cele ce au luat parte la frumoasa adunare ce s’a ţinut la Sighişoara In 30 Oct. a. c. au fost încălzite şi aprinse de Duhul Domnului, iar întorşi in satele lor, caută cu mult zel viaţa cea nouă şi mişcarea Oastei Domnului. Adunarea Oastei Domnu­lui din corn. Retiş. Credincioşii acestei comune, a­­proape in Întregime românească, întorşi dela adunarea din Sighişoara, simt o deosebită dragoste pentru mişcarea Oa­ste! Domnului, de aceea In ziua de 27 Nov. a. c. s’a ţinut in corn. de mai sus, o adunare a Oaste! Domnului, la care au luat parte fr. din com.: Sighişoara, Dala, Coveş şi Iacobeni. Casa fr. I. Cătană, s’a făcut adă­post plin de căldură duhovnicească, pen­tru mărturisitorii Domnului, chiar de SâmbStă seara, cari s'au dus ca sS în­veţe pe noul începători, cântSrire fru­moase ale Oastei Domnului. Duminecă dim. fr. s’au Îndreptat spre sf. Biserică, Iar până la sfârşitul slujbei au mai venit frafl cu trenul şi pe jos. Mult m’a mişcat in sufletul meu, râvna şi dragostea cu care caută aceşti frafl şi surori pe Domnul. Deşi începă­tori, la priceasnă au găsit de bine ca să cânte cântarea ostăşească :Veniţi, Ven!|l*... atât de duios şi mişcător în­cât au cutremurat toate sufletele. Lucru îmbucurător este că, unii dintre frafi sunt buni cântărefi de Biserică, cu o voce plăcută. După masă, după săvârşirea Sf. Vecernii, adunarea Oastei Domnului s’a ţinut in localul şcoalei primare, care a devenit prea mică pentru a putea cu­prinde intre zidurile ei atâtea suflete. Păru­l Sabin, plin de bucurie sfântă deschide adunarea cu îndemnul de a ră­mânea intru Domnul, Iar fraţii cântă îm­părate ceresc. Intre cântări mai vorbesc fr. N. Grindea din Sighişoara şi fr. N. Păcurariu din Coveş Iar la urmi vor­beşte mişcător fr. Zosin Colceriu din Re­tiş, mulţumind fr. care le-au făcut bucuria de a ostenit la acea adunare şi astfel frumoasa adunare din ziua aceea se În­cheie, rămânându-ne sufletul plin de bu­­curia pe care numai Domnul Isus Hri­­stos ne-o poate da. Pentru toate slăvit să fie Domnul ! Vă sărutăm dreapta. I. ROHAN. Redacția și adm. Sibiu, Str. Mitropoliei Nr. 45.

Next