Oastea Domnului, 1940 (Anul 11, nr. 1-52)

1940-01-01 / nr. 1

Nr. 1 Iubiţi fraţi şi surori din scumpa mişcare a Oastei Dom­nului, veniţi cu dragoste sfântă să urcăm la Golgota şi în anul 1940 de la Naşterea Domnului şi 7448 de la Facerea lumii Adică suntem pe la jumătatea „ vea­cului“ al optulea. Şi spun căr­ţile sfinte că în acest „veac“ va veni şi Antihristul. De trei ori fericit va fi cel ce va lupta pen­tru învăţătura Domnului Iisus Hristos, adică învăţătura Bise­ricii ortodoxe, căci vor veni la ea mulţi din cei ce au plecat din ea. Noi ne am născut ortodocşi şi ortodocşi vom muri. De aceea vă îndemn fraţ vor să vă feriţi de cei ce fac desbipuri şi tulburări îm­potriva învăţăturii pe care aţi primit-o (Rom. 16, 17). Desigur că Antihristul cu slugile lui va face totul împotriva lui Hristos. Lucrarea Bisericii va fi tot mai mult împiedicată, preoţii vor fi opriţi şi puţini creştini vor mai urma Domnului. De aceia ne-a zis Mântuitorul: „Bucură-te turmă mică“. De aceea zic, iubiţii mei fraţi, să veniţi să urcăm spre crucea Golgotei pe urmele Dom­nului Iisus in veacul acesta pier­zător. Să ducem şi noi lupta cea bună. Să ducem şi noi cru­cea suferinţei pentru Hristos. Crucea smereniei, crucea sfin­ţilor şi a martirilor Bisericii. S’a început năcazul cel mare în lume pentrucă oamenii s’au de­părtat de Hristos. Veniţi, fraţilor la Domnul. La începutul anului 1940, ve­niţi la Hristos. Lăsaţi lumea cu păcatele ei, curăţiţi-vă inimile şi veniţi la picioarele lui Iisus cel răstignit să începem o viaţă nouă. Veniţi la Golgota să făgăduim Domnului viaţa noastră şi să-I cerem puteri pentru o luptă nouă. Veniţi la­­Golgota să făgăduim Domnului viaţa noastră şi să-I cerem puteri pentru o luptă de ostaşi ai Domnului. Veniţi, fraților,să ne întărim în lupta Domnului. Veniţi să­ ne întâlnim aici la foile noastre dragi „Lumina Satelor“ şi „Oastea Domnului“. Veniţi nu mai staţi pe gânduri. Dom­nul Iisus vă aşteaptă. Să dis­pară pe totdeauna îndoielile. Dragostea Domnului Iisus mă face a vă chema la datorie, prin aceste scumpe foi. Mulţi am căzut, mulţi ne-am desbinat. Acum la o parte toate. Dulcele Iisus ne cheamă sub aripile Bisericii Lui ortodoxe. Veniţi la Maica noastră Biserica. Cucernicii preoţi ne aşteaptă sub epi­­ralul să ne vadă lacrimile de pocăinţă. Şi apoi împăcaţi cu Iisus ni­ se va limpezi mintea, ni se va aprinde dragostea fră­ţească şi fronturile Oastei vor porni la o luptă nouă. Şi iar vor răsuna rapoartele de pe fronturi, cum spune şi cântarea: De pa front scsesc rapoarte Şi aproape toate, toate, Dau slava Celui Prea Sfânt Ca satana e unfrânt. Trimiteţi, fraţilor, ra­poarte despre lupta voastră, spre întărirea celorlalţi fraţi ai ca să ştie şi comandanţii noştri cum duceţi lupta. O oaste care nu dă rapoarte poţi crede că a murit­ sau i'a predat inamicului. După cum o armată nu poate lupta fără telefon şi fără curieri şi ra­poarte, tot aşa şi un cerc din Oastea Domnului nu poate lupta bine dacă nu dă rapoarte, dacă nare foile „Lumina Satelor“ și „ Oastea Domnului“ adică dacă nu stă în legătură cu co­mandamentul cel mare al Oastei Domnului de la Sibiu. Un frate îmi spunea că la ei lupta Oastei a mai slăbit. De ce? Pentru că au întrerupt firul telefonului de la Centrul Oastei (adică foile Oastei) şi au căzut în nesimţire. Veniţi, fraţilor, să ne lipim iar de Domnul Iisus cel răstig­nit şi înviat pentru noi. Veniţi la Mama noastră Biserica să luptăm împotriva lui Antihrist şi să-l biruim. Aprindeţi duhul, întăriţi lupta spre mărirea lui Dumnezeu şi mântuirea sufle­telor noastre. Ostaş CONST. N. IORDACHE, Griviţa—Ialomiţa. VENIŢI LA GOLGOTA ANULUI 1940. OASTEA DOMNULUI Rugăciune în pragul anului 1940. Iisuse, Doamne, noi copiii Tăi, ostaşii Tăi, cari nu ne ruşinăm de Tine în această lume, reînoim legământul cu Tine în noaptea Anului Nou 1940, făgăduind că nu ne vom despărţi de Tine. Vom fi în anul сi-am păşit mai vrednici de numele ce-l purtăm, stând întru toate sub ascultarea Ta... Ne bucurăm pentru zilele în care Tu ne-ai smerit! Din clipa în care ne-am întâlnit cu Tine — ca şi Saul în drum spre Damasc — ne desfatăm în toate zilele în chip duhovnicesc, covârşiţi fiind de mila Ta... Priveşte, Iisuse, Doamne, spre noi şi spre faptele noastre. Mustră-ne, dacă n’am păzit rânduiala duhovnicească a Oastei şi întăreşte-ne, dacă ne-am silit să-Ţi fim următori... „Fie, Doamne, lumina Ta spre noi(­ în anul се-am păşit (Ps. 90) şi nu ne părăsi pe cei ce ne căutăm în tot ce facem şi gândim (Ps. 9). Revarsă în păstorii sufleteşti duhul lepădării de sine pe care l-ai dat sfinţilor Tăi apostoli şi mucenici când i-ai trimis la propoveduire în lume. Fă, Iisuse, Doamne, ca păstorii noştri să ne înţeleagă, să ne iubească şi să ne îndrume pe calea mântuirii, mai mult ca anul trecut. Fă din noi adevărate trâmbiţi duhov­niceşti, ca să trezim la o viaţă nouă în Domnul — prin pilda vieţii noastre — toată ţara românească. Smereşte-ne şi înflăcă­­rează-ne în luptă. Fă să curgă darurile Duhului Sfânt peste creştinii morţi în păcate, ca să renască din oase goale, din cre­ştinii de nume, o Biserică vie: păstori şi credincioşi gata de jertfă pentru slava Bisericii lui Hristos, pentru tăria neamului românesc şi mântuirea tuturor, Amin. r­o Biblioteca Judeţeană ASTRA 11III ieP21S­701* Preot MUNTEANU-MUNT MARO. Pag. З Să ne strângem rândurile. Iubiţilor frafi un Hristos, Astăzi ca întotdeauna străbă­tuţi flind de acelaşi gând mare, al t­sim prim­ăstire stricătoare cre­dinţei şi sufletelor noastre, sfintei Biserici şi Oastei Domnului. Şi fa­cem cu toţi un zid din piepturile noastre creştineşti, mici şi mari, tineri şl bătrâni, bogaţi şl săraci, un jurul sfintei noastre Biserici ort. române şi in jurul I. P. Sf. Stăpân şl Mitropolit N­colae, pentru care avem de tmplinit şi mari datorii. Să-i înţelegem bine gându! şl să-i recunoaştem bine greutăţile ce le întâmpină ajutând fără întrerupere la desvoltarea Oastei Domnului şi la mnâltarea sf. Biserici. Să-i mărturisim supunerea noa­stră nestrămutată şi hotărârea noa­stră neclintită de a-l urma cu cea mal mare însufleţire şi ascultare după cuvintele sf. ap. Pavel­ .Toţi cei ce sunt sub ordinul ascultării, să socotească pe Stăpânul său vrednic de fostâ cinstea ca numele Iul Dumnezeu şi învăţătura Sa al nu fie vorbită de rău* (2 Tim. 6,1). Drept aceea fraţilor. Intrând într'un an nou al ne strângem iarăşi cu to­l la platdl tn jurul înaltului nostru Stăpân. Şi cel cari până ieri luptau în tabere protivnice, să uite tot ce-l despărţea şi să-şi ceară iertare pentru greşalele lor, căci numai aşa poate fi îndrept fiecare de a vorbi despre o renaştere din nou. Astăzi mai mult ca oricând şi cere de la noi a fi înlăturate toate desleinicile şi mai ales unei­­piti­ărite, unindu-ne puterile la muncă şi credinţi. Cuvintele mele sunt şi ca un apel cifră toţi fraţii ostaşi al Domnului din toate col­ţurile ţării, apropiindu ne şi noi ca Magii cu darurile dragostei frăţeşti a bunei înţelegeri şi a picii, de Pruncul cel nou născul în Peşteră, cântând cântecul de bucurie îm­preună cu îngerii: aMărire întru cei de sus Iul Dumnezeu și pe pământ pace între oameni buna învoire I. CONST. DRAGHICI, Lugoj—Banat. Sprijiniți foile noastre dragi.

Next