Oastea Domnului, 1942 (Anul 13, nr. 1-52)

1942-01-03 / nr. 1-2

Nr. 1—2 OASTEA DOMNULUI Pag. З Oastea Domnului intră In al 20-lea an de luptă. Cum s’a pornit Oastea. Acum la Anul Nou 1942 foaia „Lumina Satelor“ îm­plineşte 20 de ani de viaţă şi lucrare de renaştere creştină în mijlocul poporului nostru. E un moment de seamă şi o biruinţă care ne umple sufle­tele de sfântă bucurie. In , Lu­mina Sutelor“ se scrie mai pe larg despre lucrarea să­vârşită de această gazetă în cei 20 de ani de viaţă şi luptă a luminii lui Hristos împotriva întunericului păcatelor din lu­mea satelor noastre. Noi aici vom spune doar atât că prin trâmbiţa nLu­­minei Sutelor‘ s’a pornit lupta şi mişcarea religioasă „Oastea Domnului“, încă dela Anul Nou 1923 foaia ,­Lumina Satelor abia după un an dela ieşirea ei în lume, a început să cheme sufletele la luptă cu păcatele. In nu­mărul 1 dela 1 Ianuarie 1923, ,,Lumina Sitelor“ îndemna pe cetitori să se hotărască şi să se întovârăşască la o luptă sfântă împotriva a două păcate grele: beţia şi su­dalma. Aşa a început lupta Oastei Domnului. Lupta nu era uşoară, căci îi v­re greu omului să se lase de patimi. La început, în primul an, abia s’au găsit câţiva cari au răs­­puns la chemare şi s’au ho­­trît să pornească la luptă făţişă şi neînduplecată cu pă­­catele. Oastea păşeşte în anul 20. Dar de la 1 Ianuarie 1923 până acum, la 1 Ianuarie 1942, trecut 19 ani. Acum Oastea Imnului păşeşte în al 20-lea de luptă. Dacă privim îna­­peste istoria Oastei, peste ele ei, peste greutăţile ce ampinat şi înfrângerile ce-a urit, peste durerile ce ne-au at inimile, dar şi peste bu­­lile şi biruinţele ce ne-au luat sufletele şi ne-au un­­it puterile de luptă, mi­ se e că au trecut 2 veacuri nu numai 20 de ani. Intr’adevăr viaţa şi lupta Gu­tei Domnului a fost plină de­ sbucium clocotitor, plină de învolburări sfinte, trecând d­e biruinţă în biruinţă, por­nind din sat în sat pe toată întinderea ţării. Ca o revăr­sare de ape în primăvară, clo­cotul sfânt al sufletelor trezite la Hristos, nu mai avea astâm­păr. O, dacă ar fi fost înţe­leasă şi îmbrăţişată mai mult de preoţime, această mişcare ar fi câştigat mai multe şi mai temeinice biruinţi. Durerea cea mare. Dar ca orice mişcare vie, plină de viaţă, cu putere de luptă şi jertfă nesfârşită, Oastea Domnului a trezit multe ne­dumeriri şi potrivnicii. Dar mai ales întunericul nu putea su­­­feri lumina lui Hristos. De aci, din adâncul întunericului, au pornit rând pe rând împotri­virile şi atacurile cari n’au cru­ţat nimic şi cari ţinteau mereu cât mai sus, cât mai adânc, până ce au reuşit chiar să ne desbine şi să ne învrăjbească în cea mai dureroasă luptă în­tre fraţii şi ostaşii din aceeaş luptă sfântă, de sub aceeaş ocrotire a Maicii noastre Bi­serica ortodoxă. Ah, cât ne-au durut pe toţi sfâşierile acelei învrăjbiri! Cine ar putea cântări durerea ce ne-a strâns inimile şi cine ar putea număra lacrimile din vremea acelei dureroase răs­­boiri frăţeşti? Numai diavolul şi arginţii lui s’au bucurat de durerea noastră. Dar anii au trecut şi peste acea durere, şi cu vremea ea s’a mai potolit. Fraţii învrăjbiţi au început să şi dea seama de lucrarea şi lo­vitura celui viclean şi tot mai mulţi s’au adunat din nou la lupta dintâi, pe drumul şi în dragostea dintâi a Oastei Dom­nului, sub ocrotirea Bisericii noastre. Şi parcă inima îmi spune că în curând se vor în­toarce şi cei ce încă nu s’au putut ridica din durerea în­vrăjbirii de odinioară. Noi toţi suntem datori să ne rugăm neîncetat pentru aceşti fraţi ai noştri cari încă nu sunt vin­decaţi de rănile acelei grele răsboiri, ca şi ei să vină în frontul nostru cât mai curând. Cu Domnul înainte. Aşa­dar am ajuns la al 20 lea an de luptă a Oastei Domnului. Privind în urmă să nu ne oprim numai la dureri şi la înfrângeri, ci să ne gân­dim mai ales la bucurii şi la biruinţi. Anii din urmă, cu toată vremea grea a războiului prin care trecem, ne-au arătat tot mai clar, că lupta Oastei Domnului se înteţeşte mereu în toate părţile ţării. Mai ales marele congres al Oastei de la Rusaliile anului care a trecut 1941, ţinut la Sibiu, ne-a do­vedit că Oastea e în plină luptă. Ea ne-a dovedit că Oastea a apucat tot mai adânc pe drumul Bisericii, adică pe drumul luminat de sfinţii Pă­rinţi şi mucenici de odinioară. De aceea, iubiţi fraţi os­taşi ai Domnului de pretutin­deni, înteţiţi lupta şi aprindeţi Duhul, tot mai hotărâţi. Dom­nul ne chiamă la El, ne chiamă la lupta sfântă chiar şi prin glasul războaielor şi prin trimbiţa morţii. Să înteţim lupta cu isp­tele şi cu plăcerile lumii, să tăem fără milă orice patimă şi răutate mai lucrează în su­fletele noastre. Să avem­ de grijă să nu fim numai nişte ostaşi cu numele, nişte ostaşi de Dumineca, nişte ostaşi cari luptă doar cu gura prin cân­tări şi predici. Ci lupta noa­stră să fie mai ales cu fapta lepădării de sine. Să cântăm Domnului mai ales cu faptele noastre bune, şi să predicăm mai ales prin viaţa noastră cu totul predată Domnului. Cu aceste gânduri încheem anul a 19-lea de luptă şi vă dorim tuturor ca Anul Nou ce se începe să-l trăiţi numai lângă Domnul, şi numai după voia Lui. Cu Domnul înainte, fra­ţilor! Slăvit să fie Domnul! Noul sfat al Oastei De încheere vestim că în­­ congresul Oastei Domnului din vara trecută, împlinindu-se ter­menul vechiului Sfat Central de conducere, I. P. Sf. Mitropolit Nicolae a numit ca membrii ai noului Sfat pe timp de 6 ani, pe următorii: Arhim. I. Scriban; I. Gr. Oprișan; Al. Lascarov Moldo­­vanu; Preot. I Gafton; Preot Gh. Paschia; Dr. Suciu-Sibianu; Protopop E. Stoica; Protopop V. Stoicanea; Protopop I. Duma-Petroşani; Protopop A. Nistor-Avrig; Preot I. Alexan­­drescu-Şarânga Buzău; Preot N. Munteanu Muntmarg Scor­ţeni Bacău; Preot Stelian Zidă­­rescu, Săruleşti Ilfov; Preot I. Bălănescu Mozăceni - Argeş; Preot Ilie Băcioiu Rucăr Mus­cel; Preot N. Martinescu Vadu- Săpat-Prahova; Preot P. Io­nescu Alexandria; Ioan Rohan; Const. Ursu învăţător, Caraş ; Bucur Bloanca Răşinari; Preot V.Grigorian Filiaşi-Dolj; Preot Sp. Andreescu-Bucureşti; Dr. V. Mircu- Lugoj; Preot N. Po­pescu-Broşteni-Piteşti; Preot Al. Smeureanu - Câmpulung - Muscel; Preot P. Murărescu Slobozia Muscel; Preot D. Po­povici-Bucureşti; Ioan Bunescu Bucureşti; Protopop P. Bancea Arad; Protopop C. Turicu Arad; I. Suciu-Sibiu; Preot C. Mercheş- Capucodrului Buco­vina ; N. Şerbănoiu - Râureni- Vâlcea;­­ Gh. M. Erică Vlad- Ţepeş-Ialomiţa şi N. Dumi­trescu- Craiova. Cu durere vestim şi cu această ocazie că fratele Gh. M. Enică a căzut pe câmpul de luptă contra bolşevicilor. Din lista membrilor Sfatului se vede însă că avem în fruntea Oastei Domnului un frumos număr­ de preoţi luptători şi laici vechi şi încercaţi ostaşi ai Domnului. Să ne fie şi a­­tât lucru o încurajare şi un ha­dema la lupta noastră sfântă. Preot NICOLAE VONICA Spre cer. Departe unde străluceşti In frumuseii fără hotare, Acolo unde ’n veac domneşti Alerg s’ajung neîncetat. Dar între noi, d­e marea mare Văzduhul cântă înstelat Şi aripi de înger nam sub zare... Spre strălucirea Ta, Părinte, Cu paşi de lut zoresc, stingher, Sub vraja cântecelor sfinte Ca însetatul spre isvor; Dar drumul este greu spre cer Şi doar de Tine mi-este dor Când toate-mi spun că trec şi pier. In văi de oase crunt mă sbat Şi aripi n’am să sbor spre Tine Spre tronul Tău înfricoşat Mormintele să le aprind Cu facle de’nvieri divine; Zadarnic braţele întind Nu pot s’ajung, — nu pot la Tine Și noaptea cade peste mine. CONST. SORAN.

Next