Oastea Domnului, 1944 (Anul 15, nr. 2-52)
1944-01-09 / nr. 2
Pag. 2 Diavolul şi moartea Se spunea îo* tr’o poveste că odată, mal de mult z’ar fl întâlnit dia* volul cu moartea şl s’au pornit Ia vorbi despre multe şl de toate. latre altele, a venit vorba şl de crâjmă şl s’a bucuritmult întunecatul. — ,Să grăim soro de crâjmă — zicea necuratul — că acolo e veselia mea. Cârciuma e locul unde pot eu lucra mai bine. Ori de necaz ori de bucurie oamenii vin la crâjmă şi aici rămân pe mâna mea să-i lucra cum îmi place. Mai întâi mă fac prieten ca crâjmarul care pentru bani îmi face toate voile mele şi apoi, prin el, amestec beaturile ca nişte leacuri născocite de mine, cari sunt an fel de anunte« de sudalme, lăuâuroşii, minciuni, bar- Uri, carte, bătăi şi altele pe «are după ce Ie beau oamenii sânt prinşi sub stăpânirea lor şl-1 pesetă pe ţesere după câte una. De aici vin certuri şl bătăi prim case, despărţiri Intre soţi ca copii părăsiţi şl zdrenţăroşi «i vânzări i& carti şl de averi, ea judecăţi pela Tribunal, ca închisori, ea pierdere* sănătăţii şl In cele ila armă via la tine soră moarte să-l treel ps vecie Ir Iad ca mine, — ,0 frate iRtHaee&til« — a răspuns moartea. — Mă cutremur şi ea da toată răutatea care poate eşi ps aşa cftrciumel şl mă mir cum de se mai apropie oamenii de această aşă eind el. ştiu toate cursele In care se prind acolo I Iml dau şi mie mult de lucru că trebuie să-l leu şl sa-і «mulg cu sila din lume dar n’am ce It face. Ca «dsvărat! «Ochi au |i nu văd, arctalan şl nu aud*,,. ват aţa grâiau cei doi ortaci nevăzuţi, despre lucrul pe care I fac de câad e lumea, şi iacă le-a prins cineva de vorba lor. 1 fosrts puţin cât s’a put*t prinde, mal sunt Încă multe cari nu i’au auzit; dar şi cât a’a auzit , destul ca să na facă să vedem primejdia şi să ne ferim de ea. Iubite frate creştine, nu te lăsa târât de aţa plăcerilor trecătoare că vezi sAta primejdii te pândesc pe calea târciumei. Ocoleşte-o! treci înainte!... îngerul Domnului iţi va Îndrepta paşii pe calea vieţii şi de veri asculta, scăpat vei fi acum şi în vacii vecilor Amin. Bucurii duhovniceşti ia Slimnic, j. Sibiu ———инявднш шт ямшшшшшшшшшшяшшшшшшшшшшмш Dumluecă In 5 DîC, 1043 s’aluat prima adunare mai mare a Oastei, ca fraţi din împrejurimi Ia corn. Slimnic, j. Sibiu. Au luat parte fraţii din і Sibiu, Veiend, Ruşi şi Tarnişor. După sf Litirghie şi predica ţineai de Părintele Pavel Ilisle din lac, fraţii au trecut tn casa culturală unda s’a servit o bogată agapă frâţeasâ având In fruntea mesei pt C. Pirinte şi dna preoteasă, care mult s’a străduit ca toată dragostea !a ігсяtea surorilor, pentru a face ca toate să fie bine aranjate. Fapta! aeasta a Incurajat mn rit pe surori. îndată după masă a armat *» dunăre a Oastei la care au vinit foarte mulţi credincioşi încât s’a amplat sala. Cântările Oastei au plăcut mult celor de fată. Pariatele P. Alisie a deschis adunarea cu un cuvâ nt de îndemn de a urma pe calea Oastei Domnului pe cât mai mulţi din credincioşii Sf. Sale, aceasta fiind calea Bisericii Domanial. Cuvântul Sf. Sale a adus mintă mângăere, bucurie şl Încurajare In inimile fraţilor ostaşi din loc In frunte cu mort osteoltural frate Luca Terchilă şi al fam Iei sale, şl In Inimile credincioşilor iubitori de Dumnezeu. Pe rând au luat mâmântul fratele I Coaman din Vetăud. La ora 5 am încheiat prima adunare, chemând credincioşii la petrecerea duhovnicească în continuare pentru ora 7 seara, când au venit din nou cu mic şi mire, şi petrecerea a ţinut până târziu după miezul nopţii. Dragostea cu adevărat părintească ca sare P. C. Părinte P. Ariste a sprijinit aceasstă manevră duhovniceasca din parohia Sf. Sala, a stârnit in inimile fraţilor prezenţi, din foc şi din jur o vie recunoştinţă faţă de Si Sa şi de dna preoteasă. Şi regimul din acest loc a da tot sprijinul celor ce-l caută pe Domnul şi pentru viitor. Vram fie ce Ie străbatem ne îndeamnă la aceasta: la priveghere ! Slăvit si fie Domnul! N. B. Ne grăeşte un frate orb I. P. Sf. Stăpâne. Viu şi eu cel mai neînsemnat ostaş orb de amândoi ochii, cu acest raport. Sunt din com. Lupeni, I. Hunedoara şi mi-am găsit multă mângâiere între fraţii din Oastea Domnului. Acum vreo doi ani am venit şi la Sibiu să aud cuvântul şi cântările fraţilor şi am avut fericirea să cunosc atunci, nu cu ochii ci cu inima, pe iubitul părinte Nicolae Vonica. Nu-l voiu uita cât voiu trăi pe pământ cura m’a primit CASTEA ІОМЙИВШ Despre adeveritatea Când Dumnezeu a binevoit să ia firea omenească,... El nu s’a arătat [lumii] numai părelnic, nu s’a unit cu un trup părut, ci cu un trup adevărat. El a vrut prin urmare să ni se asemene întru totul: să se nască dintr’o femeie, să devină copil, să se lase înfășat în scutece, să fie alăptat — într’un cuvânt, să treacă prin toate stările vieţii noastre şi prin asta să facă mai vrednică de crezământ taina întrupării şi să închidă gura ereticilor. De aceea doarme El pe-o luntre, bate drumuri se oboseşte, se supune la toate încercările firii noastre, — ca să ne convingă pe toţi şi să ne pună la îndemână dovezi de ‘netăgăduit cu privire la adevărul întrupării Sale. Şi de ce credeţi de altfel că Domnul consimte sa fie tărît înaintea unui tribunal, să fie răstignit, să îndure o moarte de ocară şi să fie aşezat într'un mormânt? Oare, dacă n’ar fi luat în de aievea trupul nostru, ar fi putut El să fie răstignit, să moară, să se coboare într’o groapă şi să învieze ? Dar dacă Domnul n’a înviat, întreagă iconomia întrupării spulberată este. Iată la ce nerozie sunt reduşi cei ce resping canonul Sfintelor Scripturi şi supun totul capriciilor propriei lor gândiri! (Din Omilia 58, 3 — Cartea Facerii). (Trad.) Preot ION I. SOCIO Sfântul loan Gură de aur Întrupării Domnului Moartea unui bun ostaş al Domnului la ziua de 20 Noimvrie a. c. au fost condus la locul de vecinică odihnă, cu cuvenita cinstire creştinească, vrednicul creştin lord L. Hazrin, enoriaş al acestei parohii şi cel mai destoinic membru al Oastei Domnului dia această comună. Moare în etate de 41 ani, răpit de o nemiloasă boală de stomac, care totuşi în el au împiedecat ca până în ultimul moment să fie activ. Hsroic şi ban gospodar, casa sa exemplu de ordine, da cumpătare şi de armonie, era locul de întrunire al tuturor ostaşilor latre care el se bresta de multă preţuire. Om liniştit, cuminte în «lt şi chibzuit la faptă. Neiubitor de vorbă multă, lipsit de duhul mândriei sau al lacomiei, cinstit, ascultător de poveţele şi îndrumările ce se dau de cei în drept — aşa cum am dori să avem cât mai mulţi credincioşi ai Bsericii. Ban la Inimi, ajutând cu bogată dărnicie p© cel în lipsă. Casa sa era totdeauna deschisă şi bin® primitoare de streini şi necăjiţi care veneau la ceară ajutor în această comună pentru vreo Biserică sau altă operă de utilitate publică. El Însăşi cu carul său mergea să si solicite ajutorul localnicilor. Pentru Sf. Mănăstire de Maise de la Tudor-Vladimirese,a,dia Iniţiativa sa şi cu ajutorul câtorva ostaşi, au colectat o importantâ samă ie bani şi alte obiecte. Au sprijinit ca un adevărat părinte pe nepoţii orfani din două familii і lorde Niţu 3 copii şi Vasile Gh Andante 4, înmormântarea sa au fost prilej de pioasă manifestare a dragostei de care se bucura între Faţil orta fi şi întreg publicul local. Parohul său în cuvântarea« ce au rostit, au d in evidenţă Inimoasele sale calităţi sufleteşti şi merite de bun creştin şi adevărat ostaş al Domnului, arătând şi preţiosul ajutor ce au avut de la acest om in calitatea sa de membru al Consiliului parohial şi membru al comitetului de construcţie al Bisericilor din parohie, stricate de cutremurul din 1940, oferindu-şi pentru Biserică nu numai sfatul său indemnator şi banul ci şi mai ales munca sa personală. Dispariţia sa lasă un mare gol şi o profundă părere de rău In toţi cei ce au cunoscut. II prezintă ca pe un exemplu vrednic de imitat, face urări ca Oastea Domnului să aibă câţi mai muţi membri de acest fel, cari să facă cinste Bisericii lui Hrlsigb. — Dumnezeu să-і ierte păcatele ! Pr. I. Tenie, Corod—Tecuci şi cum mi-a grăit. Mi-a pus mâna pe cap şi ca un adevărat părinte mi-a zis: «Nu te descuraja în năcazul tău că bunul Dumnezeu îţi va purta de grijă întotdeauna. Eu unul cât voiu avea zile pe pământ te voiu avea la inimă şi cu ce voiu putea te voiu ajuta». Şi s'a ţinut de cuvânt. De multe ori mi-a trimis darul mângâierii, însoţit de scrisoare scrisă cu nespusă iubire. Acum când s’a dus din lume îi simt lipsa şi mă rog Domnului să-l odihnească între sfinţii Lui. Am trecut iar prin Sibiu şi m’a cuprins dorul şi jalea după iubitul meu părinte. Aşi fi vrut să і mai aud glasul dar nu s’a mai putut. Fraţilor iubiţi din toată ţara bucuraţi-vă de sănătatea şi vederea voastră. Mulţămiţi Domnului că şi eu îi mulţămesc, că dacă n’am vedere trupească mi-a deschis ochii cei sufleteşti şi cu ei văd cele nevăzute şi simt în inimă bucuria tuturor copiilor lui Dumnezeu. Slăvit să fie Domnul. Ostaş Matei loan, orb din com. Lupeni, Hunedoara Anul 15 Nr. 2 Nu te lăuda în vorbe, ci te mărturiseşte în fapte &егіаф* і? tifos. SiMs, Sta, Шгдрійй Se. Ш