Oastea Domnului, 1944 (Anul 15, nr. 2-52)

1944-01-09 / nr. 2

Pag. 2 Diavolul şi moartea Se spunea îo* tr’o poveste că o­­dată, mal de mult z’ar fl întâlnit dia* volul cu moartea şl s’au pornit Ia vorbi despre multe şl de toate. latre altele, a venit vorba şl de crâjmă şl s’a bucuri­t­­mult întu­necatul. — ,Să grăim soro de crâjmă — zicea necuratul — că acolo e veselia mea. Cârciuma e locul unde pot eu lucra ma­i bine. Ori de necaz ori de bucurie oamenii vin la crâjmă şi aici rămân pe mâna mea să-i lucra cum îmi place. Mai întâi mă fac prieten ca crâj­­marul care pentru bani îmi face toate voile mele şi apoi, prin el, amestec beaturile ca nişte leacuri născocite de mine, cari sunt an fel de anunte« de sudalme, lăuâuroşii, minciuni, bar- Uri, car­te, bătăi şi altele pe «are după ce Ie beau oamenii sânt prinşi sub stăpânirea lor şl-1 pesetă pe ţesere după câte una. De aici vin certuri şl bătăi prim case, despărţiri Intre soţi ca copii părăsiţi şl zdrenţăroşi «i vânzări i& carti şl de averi, ea judecăţi pela Tribunal, ca închisori, ea pierdere* sănătăţii şl In cele ila armă via la tine soră moarte să-l treel ps vecie Ir Iad ca mine, — ,0 frate iRtHaee&til« — a răspuns moartea. — Mă cutremur şi ea da toată răutatea care poate eşi ps aşa cftr­­ciumel şl mă mir cum de se mai apropie oamenii de această aşă eind el. ştiu toate cursele In care se prind acolo I Iml dau şi mie mult de lucru că trebuie să-l leu şl sa-і «mulg cu sila din lume dar n’am ce It face. Ca «dsvărat! «Ochi au |i nu văd, arctal­­an şl nu aud*,,. ват aţa grâiau cei doi ortaci nevăzuţi, despre lucrul pe care I fac de câad e lumea, şi iacă le-a prins cineva de vorba lor. 1 fosrts puţin cât s’a put*t prinde, mal sunt Încă multe cari nu i’au auzit; dar şi cât a’a auzit , destul ca să na facă să vedem primejdia şi să ne ferim de ea. Iubite frate creştine, nu te lăsa târât de aţa plăcerilor trecătoare că vezi sAta primejdii te pândesc pe calea târciumei. Ocoleşte-o! treci înainte!... îngerul Domnului iţi va Îndrepta paşii pe calea vieţii şi de veri asculta, scăpat vei fi acum şi în vacii vecilor Amin. Bucurii duhovniceşti ia Slimnic, j. Sibiu ———инявднш шт ямшшшшшшшшшшяшшшшшшшшшшмш Dumluecă In 5 DîC, 1043 s’a­­luat prima adunare mai mare a Oa­­stei, ca fraţi din împrejurimi Ia corn. Slimnic, j. Sibiu. Au luat parte fraţii din і Sibiu, Veiend, Ruşi şi Tarnişor. După sf Litirghie şi predica ţineai de Părintele Pavel Ilisle din lac, fraţii au trecut tn casa culturală unda s’a servit o bogată agapă frâţeas­â având In fruntea mesei pt C. Pi­­rinte şi dna preoteasă, care mult s’a străduit ca toată dragostea !a ігся­­tea surorilor, pentru a face ca toate să fie bine aranjate. Fapta! aeasta a Incurajat mn rit pe surori. îndată după masă a armat *» dunăre a Oastei la care au vinit foarte mulţi credincioşi încât s’a am­plat sala. Cântările Oastei au plăcut mult celor de fată. Pariatele P. Alisie a deschis adunarea cu un cuvâ nt de îndemn de a urma pe calea Oastei Domnului pe cât mai mulţi din cre­dincioşii Sf. Sale, aceasta fiind calea Bisericii Domanial. Cuvântul Sf. Sale a adus mintă mângăere, bucurie şl Încurajare In inimile fraţilor ostaşi din loc In frunte cu mort osteoltural frate Luca Terchilă şi al fam Iei sale, şl In Inimile credincioşilor iubitori de Dumnezeu. Pe­ rând au luat mâmântul fratele I Coaman din Vetăud. La ora 5 am încheiat prima adunare, chemând credincioşii la petrecerea duhovni­cească în continuare pentru ora 7 seara, când au venit din nou cu mic şi mire, şi petrecerea a ţinut până târziu după miezul nopţii. Dragostea cu adevărat părin­tească ca sare P. C. Părinte P. Ari­ste a spri­jinit aceasstă manevră du­hovniceasca din parohia Sf. Sala, a stârnit in inimile fraţilor prezenţi, din foc şi din jur o vie recunoştinţă faţă de Si Sa şi de dna preoteasă. Şi­­ regim­ul din acest loc a da tot spri­jinul celor ce-l caută pe Domnul şi pentru viitor. Vram fie ce Ie străba­tem ne îndeamnă la aceasta: la pri­veghere ! Slăvit si fie Domnul! N. B. Ne grăeşte un frate orb I. P. Sf. Stăpâne. Viu şi eu cel mai neînsemnat ostaş orb de amândoi ochii, cu acest raport. Sunt din com. Lupeni, I. Hune­doara şi mi-am găsit multă mân­gâiere între fraţii din Oastea Domnului. Acum vre­o doi ani am venit şi la Sibiu să aud cu­vântul şi cântările fraţilor şi am avut fericirea să cunosc a­­tunci, nu cu ochii ci cu inima, pe iubitul părinte Nicolae Vo­­nica. Nu-l voiu uita cât voiu trăi pe pământ cura m’a primit CASTEA ІОМЙИВШ Despre adeveritatea Când Dumnezeu a binevoit să ia firea omenească,... El nu s’a arătat [lumii] numai părel­nic, nu s’a unit cu un trup pă­rut, ci cu un trup adevărat. El a vrut prin urmare să ni se asemene întru totul: să se nască dintr’o femeie, să devină copil, să se lase înfășat în scu­tece, să fie alăptat — într’un cu­vânt, să treacă prin toate stările vieţii noastre şi prin asta să facă mai vrednică de crezământ taina întrupării şi să închidă gura ere­ticilor. De aceea doarme El pe-o luntre, bate drumuri se oboseşte, se supune la toate încercările firii noastre, — ca să­­ ne convingă pe toţi şi să ne pună la înde­mână dovezi de ‘netăgăduit cu privire la adevărul întrupării Sale. Şi de ce credeţi de altfel că Domnul consimte sa fie tărît înaintea unui tribunal, să fie răs­tignit, să îndure o moarte de o­­cară şi să fie aşezat într'un mor­mânt? Oare, dacă n’ar fi luat în de aievea trupul nostru, ar fi putut El să fie răstignit, să moară, să se coboare într’o groapă şi să învieze ? Dar dacă Domnul n’a înviat, întreagă iconomia în­trupării spulberată este. Iată la ce nerozie sunt reduşi cei ce res­ping canonul Sfintelor Scripturi şi supun totul capriciilor propriei lor gândiri! (Din Omilia 58, 3 — Cartea Facerii). (Trad.) Preot ION I. SOCIO Sfântul loan Gură de aur Întrupării Domnului Moartea unui bun ostaş al Domnului la ziua de 20 Noimvrie a. c. au fost condus la locul de vecinică o­­dihnă, cu cuvenita cinstire creşti­nească, vrednicul creştin lord­ L. Hazrin, enoriaş al acestei parohii şi cel mai destoinic membru al Oastei Domnului dia această comună. Moare în etate de 41 ani, răpit de o nemiloasă boală de stomac, care totuşi în el­­ au împiedecat ca până în ultimul moment să fie activ. Hsroic şi ban gospodar, casa sa exemplu de ordine, da cumpătare şi de armonie, era locul de întrunire al tuturor ostaşilor latre care el se bresta de multă preţuire. Om liniştit, cuminte în «lt şi chibzuit la faptă. Neiu­bitor de vorbă multă, lipsit de duhul mândriei sau al lacomiei, cinstit, ascultător de poveţele şi îndrumările ce se dau de cei în drept — aşa cum am dori să avem cât mai mulţi cre­dincioşi ai B­sericii. Ban la Inimi, ajutând cu bo­gată dărnicie p© cel în lipsă. Casa sa era totdeauna deschisă şi bin® primitoare de streini şi necăjiţi care veneau la ceară ajutor în această comună pentru vre­o Biserică sau altă operă de utilitate publică. El În­săşi cu carul său mergea să si so­licite ajutorul localnicilor. Pentru Sf. Mănăstire de Maise de la Tudor-Vl­adi­mirese,a,­dia Iniţi­ativa sa şi cu ajutorul câtor­va ostaşi, au colectat o importa­ntâ samă ie bani şi alte obiecte. Au sprijinit ca un adevărat pă­rinte pe nepoţii orfani din două fa­milii і lorde Niţu 3 copii şi Vasile Gh Andante 4, înmormântarea sa au fost prilej de pioasă manifestare a dragostei de care se bucura între Faţil orta­ fi şi întreg publicul local. Parohul său în cuvântarea« ce au rostit, au­­ d­ in evidenţă Inimoasele sale calităţi su­fleteşti şi merite de bun creştin şi adevărat ostaş al Domnului, arătând şi preţiosul ajutor ce au avut de la acest om in calitatea sa de membru al Consiliului parohial şi membru al co­­mitetului de construcţie al Bisericilor din parohie, stricate de cutremurul din 1940, oferindu-şi pentru Biserică nu numai sfatul său indemnator şi banul ci şi mai ales munca sa per­sonală. Dispariţia sa lasă un mare gol şi o profundă părere de rău In toţi cei ce­­ au cunoscut. II prezintă ca pe un exemplu vrednic de imitat, face urări ca Oastea Domnului să aibă câţi mai mu­ţi membri de acest fel, cari să facă cinste Bisericii lui Hrlsigb. — Dumnezeu să-і ierte pă­catele ! Pr. I. Tenie, Corod—Tecuci şi cum mi-a grăit. Mi-a pus mâna pe cap şi ca un adevă­rat părinte mi-a zis: «Nu te descuraja în năcazul tău că bu­nul Dumnezeu îţi va purta de grijă întotdeauna. Eu unul cât voiu avea zile pe pământ te voiu avea la inimă şi cu ce voiu putea te voiu ajuta». Şi s'a ţi­nut de cuvânt. De multe ori mi-a trimis darul mângâierii, în­soţit de scrisoare scrisă cu ne­spusă iubire. Acum când s’a dus din lume îi simt lipsa şi mă rog Domnu­lui să-l odihnească între sfinţii Lui. Am trecut iar prin Sibiu şi m’a cuprins dorul şi jalea după iubitul meu părinte. Aşi fi vrut să і mai aud glasul dar nu s’a mai putut. Fraţilor iubiţi din toată ţara bucuraţi-vă de sănătatea şi ve­derea voastră. Mulţămiţi Dom­nului că şi eu îi mulţămesc, că dacă n’am vedere trupească mi-a deschis ochii cei sufleteşti şi cu ei văd cele nevăzute şi simt în inimă bucuria tuturor copiilor lui Dumnezeu. Slăvit să fie Domnul. Ostaş Matei loan, orb din com. Lupeni,­­ Hunedoara Anul 15 Nr. 2 Nu te lăuda în vorbe, ci te mărturiseşte în fapte &егіаф* і? tifos. SiMs, Sta, Шгдрійй Se. Ш

Next