Oastea Domnului, 1945 (Anul 16, nr. 3-50)

1945-01-14 / nr. 3

Au trecut sfintele Sărbători cu bucuria şi cu însemnătatea lor. Am petrecut împreună cu Domnul de la naştere până la botez şi ne-am simţit atât de înălţaţi sufleteşte prin frumoa­sele şi prea minunatele colinde şi cântări sfinte. Dar să nu ne oprim aici. Să mergem mai de­parte cu Domnul să-і ascultăm dulcele cuvânt şi să ne învăţam de la e1 cum să fim şi cum să umblăm pe acest pământ. Să nu fim numai la praznice cu El ci şi după aceea întotdeauna. Că mulţi vin de cântă şi i­ se închină la praznice, iar după aceia îl părăsesc şi-L înjură­ Mulţi din cei ce I-au cântat şi poate că au şi postit postul Cră­ciunului, îndată ce au trecut sărbătorile s'au lăsat prinşi de îmbuibări de petreceri şi de toate poftele lumeşti, cari des­part pe om de Dumnezeu. So­cotiţi iubiţilor dacă este aceasta viaţă creştină şi călcare pe ur­mele Domnului ? Putem spune cu toată în­credinţarea că nu. Domnul a ieşit de la botez şi s-a dus în pustie (Luca 4, 1). Nu la petreceri, nu la îmbui­bări şi beaturi ameţitoare, ci în pustie la post şi rugăciune. Aşa şi-a pornit lucrarea cea sfântă a mântuirii neamu­lui omenesc. Aşa trebue să por­nim şi noi la lucrul ce ne stă înainte acum la început de an. Să eşim din tabără afară la El [Evrei 13, 13] adecă : să eşim din obiceiurile rele cu neînfrâ­natele petreceri, din ospeţele neîngăduite şi din toată înşelă­ciunea lumii acesteia. Să eşim din ceru­rile şi vrajbele ce ne întunecă sufle­tul, din judecăţile şi jurămin­tele false, din bârfelile, făţărni­ciile şi minciunile de tot felul. Să eşim din toate relele în care trăeşte tabăra lumii, aceasta în­semnează eşirea la El. Aici e locul să spunem că ispititorul caută pe toate păr­ţile să lege calea şi voinţa o­mului să nu poată eşi la lu­mină. Pe cei pătimaşi îi ţine legaţi in patimile lor, iar pe cei ce se smulg din patimi îi încurcă în înţelegere ca totuşi să nu poată scăpa de el. Aşa de pildă, credincioşii din afară de Biserică, tâlcuiesc „eşirea din tabără“ cu eşirea din Biserică. Ei fac o mare şi neiertată greşala socotind Bi­serica Cu tabăra la un loc. Noi însă ştim şi suntem deplin încredinţaţi că „tabăra" este lumea cu răutăţile ei, iar Biserica e însăşi locul unde ne cheamă Domnul la El. Nici o îndoială nu avem în această privinţă. Biserica e tru­pul Domnului şi El e capul Ei [Efeseni 5, ІЗ] Cin£ — afară de ispitito­rul — ar îndrăzni să asemene acest sfânt şi dumnezeesc aşe­zământ, cu tabăra lumii? Ori­cât ar fi de grozav Intunerecul păcatelor şi oricât de năpraz­­nice valurile urîciunilor din preajma Ei, totuşi Ea rămâne curată, fără nici o pată, prin jertfa şi puterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hri­stos. Să fim dar înţel­şi: Bise­rica e sfântă şi curată prin jertfa şi lucrarea Domnului şi nu prin părură şi de multe ori atât de prefăcuta noastră viaţă de sfinţenie. Că ce sunt fap­tele noastre decât doar „nişte cârpe murdare" cu cari nu ne putem lăuda. Aşa fiind, să eşim din „ta­băra lumii" din noianul fărăde­legilor şi numai din ele. Să ne întoarcem la Domnul în Cora­bia cea mântuitoare a Bisericii Lui. Să cunoaştem şi planurile vrăşmaşului şi să-l izbim la o parte cu ele cu tot. Să fim pre­zenţi la toate rugăciunile Bise­ricii dar să fugim de orice lu­crare a „taberei" chiar dacă ar fi şi oameni de ai Bisericii la ea. Ba şi înger din cer de-ar fi cel ce spune altfel de cum spune evanghelia să nu­­ ascul­tăm. Iacă şi Oastea Domnului este o minunată cale de eşire din tabără. Un foc al Du­hului Sfânt care nu se poate stinge. Mii şi zeci de mii de suflete s'au înfrăţit şi au eşit prin oaste din toate ale lumii şi au pornit o viaţă nouă cu Domnul. Toţi aceştia după ce „au gustat şi au văzut cât de bun e Domnul" n'au mai voit să se întoarcă la lucrările ne­roditoare ale intunerecului ci mai degrabă le-au osândit şi s’au lepădat de ele. E drept că pentru aceasta şi-au stârnit multe năcazuri şi multe hule; dar ştiut-au ei că : ,,Nu e mai bună sluga ca stă­pânul" şi dacă pe Domnul Iisus l-au batjocorit şi l-au alungat, nici ostaşii Lui n’or fi mai pre­ţuiţi. Aceia însă cari vor primi să fie batjocoriţi pentru Dom­nul avea­ voi în ceruri dreaptă şi scumpă răsplătire, încât ni­mic nu însemnează suferinţele de acum faţă de slava viitoare. Iubite frate şi drag cetitor ! De n­ai­eşit încă din „tabără" păşeşte acum afară din ea şi vino cu noi la prea dulcele Iisus. Ieşi din obiceiurile, pati­mile şi prieteniile vechi şi intră în scumpă şi dragă Oastea Domnului în care să-ţi afli toată bucuria şi tot rostul vieţii de aici de pe pământ şi feri­cirea din ceruri. Amin. Or. F. „Să eşim afară din tabără la Ei" PACEA Puţină eşti in lume, dar scumpă ca lumina Căci viaţa-mi fără tine, e oarbă întotdeauna. Aleasă eşti, o, pace, ca şi mărgăritarul. Puterea ta-i divină, izvorul tău e harul. Când eşti într'al meu suflet, mă simt legat de Cer. In lume-s doar cu trupul, nu-mi pasă c­ara să pier. Mi-e scumpă orice „cruce" şi-o port cu bărbăţie. Uşor sunt ca şi fulgul, curat ca şi'n pruncie. Cu tine-і mulţumirea în bine ca şi’n rău, Isbând­ asupra firii şi a tot ce este greu. In tine-i mângăerea, ce-mi linişteşte dorul, Biblioteca adeteana ASTRA *P21975* Prin tine am iubirea, nădejdea şi tot sporul. Stăpân îţi este Domnul, tovarăş suferinţa, Izvorul ţie Golgota şi taina ţi-e credinţa. Nu poţi fi simţită cu ochi uscaţi d­’n lacrimi, Şi nici să fi umbrită de rele şi de patimi. Oh, vino iarăşi, pace, în sufletu-mi şi'n lume, Lumeasca viaţă trece, trăim deşertăciune, ca focul tău să ardă fireasca ne­pornire, Ca să 'nţelegem pururi a Domnului iubire, D. V. Duran Inoiţi-vă abonamentul la gazetă Sibiu, 14 Ianuarie 1945 DOMNULUI Supliment religios la „Lumina Satelor“. Foaie săptămânală pusă în slujba mântuirii sufletelor prin Hristos şi Biserica Sa Organ de propagandă religioasă al societăţii misionare ortodoxe „Oastea Domnului“

Next