Oastea Domnului, 1946 (Anul 17, nr. 1-52)

1946-01-06 / nr. 1-2

ті^шттшшш^ятт^яяшштшшттяяяявтяштшштяш^шяшшштшяяшшшштятшвшшяшшяяттттшшл шмяотідиишиииаммиишииамимиииииаиііиииіяііііі ниячії ції ■■ваияи—аивь.и——« Supliment religios la „Lumina Satelor*1. Foaie săptămânală pusă în slujba mântuirii sufletelor prin Hristos, şi Bisericii Sa Organ de propagandă religioasă al societăţii misionare ortodoxe „Oastea Domnului1' a«•. Cei doi Inainte-Mergătorl і Amândoi — deschid calea Dom­nului Iisus! Unul deschide calea lui Iisus- Mântuitorul! Acela a fost loan Botezătorul. Lumea care mergea spre pier­zarea sufletului, ajungând la mar­ginea prăpastiei, avea nevoie să fie salvată. Suspinul după Mesia ajun­sese până la Cer. Era nevoie de un interpret al acestei răscruci de vremuri. Şl iată-1 pe malul Iordanului făcăndu-şi amvon. Este omul cel cu mare »auto­ritate*, fără ca cineva să-l ştie de unde vinei Lui aveau să-şi mărtu­risească păcatele vameşii şi păcă­toşii’ Pe el aveau să-l ispitească fariseii şl cărturarii. Iar Irod avea să-I „asculte cu plăcere“, precum, pentru o plăcere, avea să-i dea şi capul! Acest om al pustiului, al vlăs­­tarilor sălbatice şi al vegherilor cu .inima curată** era singurul chemat să vadă pe Dumnezeu« Omul, pe .Mielul Iui Dumnezeu!“ Numai omul acesta, care încă fiind în sânurile Elisabetei a tresăltat, în semn de plecăciune, la intrarea în casă a Purtătoarei Mântuitorului, putea să-L arete oamenilor „spre a se plini tot ce trebuie împlinit!“ Crainicul de pe malul Iorda­nului este înainte Mergătorul lui Iisus-Mântuitorul! înainte-Mergăto­rul Omului ceresc. A Fiului lui Dumnezeu care trebuia să facă lu­crarea de .răscumpărare din de­şertul Iei de vieţuire*. El va îndrepta privirile oame­nilor — printre lacrimile pocăinţei — spre Cer, spre „Soare*. Iar când .Soarele“ se va înălţa în tăriile Ce­rului „luceafărul se va micşora“. „Soarele“ îşi va face lucrul său binecuvântat asupra „pământului“. Răsări-vor holde bune — dar va creşte, fără ruşine, şi buruiana „ne­volnică“, „bălăria“, „neghina“. Veni-va însă moartea ca „plată a păcatului“ şi „după moarte, ju­decata!“ „Cuptorul în care se arde neghina“. înainte de ziua cea mare a so­cotelilor va veni iar un om, un tri­mis anume, care să fie semn că vine „riîuiala“ cea mare. Omul acela va fi unui din cei doi cari n'au cunos­cut moartea. Proorcul Maleahi, în Cap. 4, ni-1 arată anume: „Iată, vă voi trimite pe proorocul Iile, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceia mare şi înfricoşată 1“ EI va ii aşa dar al doilea Ina­­inte-Mergător al Domnului. Inainte- Mergător al Iui Iisus Judecătorul! Precum loan fost-a vestitor Mântuirii neamului omenesc, nete­zitor căilor Mântuitorului, —• tot aşa Ilie va ii crainicul „înfricoşatu­lui judeţ*. Cu graiuri de foc va întreba iar poporul şi pe mai marii Iui „până când veţi şchiopăta de amân­două picioarele* ? El va căuta să „întoarcă inimile* ca să nu cadă sub osânda „blestemului veşnic* (Mat. 4, 6). Va veni Ilie pe pământ ca să moară. Dar el va ii semnul văzut că s’a apropiat de porţi „judecăto­rul cel nemitarnic* 1 Este locul să se corecteze o greşală. Au înţeles unii că Ilie va veni să se săiăşluiască într’un pă­mântean cu viaţă sfântă, cu viaţă aspră. Ei s’au rezămat pe textul care spune „dacă vreţi să ştiţi: Ilie a şi venit“! E textul care se ra­­poartă la loan Botezătorul 1 Teoso­­fia şi sp ritismul au făcut din acest text, „calul de bătaie* al „reîncar­nării“. Când Evanghelia ne spune că loan „va merge înaintea lui Dumnezeu, îmbrăcat în duhul şi puterea lui Ilie“ (Luca 1, 17) n’a spus că Ilie va fi reîncarnat în loan ci că lom va avea autoritatea, du­hul, puterea proorocului de pe Car­mel I Ca va fi „îmbrăcat" în ace­iaşi armură duhovnicească! Dar loan este loan şi Ilie este Ilie! Creştinismul socoteşte învă­ţătură diavolească teoria cu trece­rea spiritului în diferite trupuri, In diferite vremi. Pentru că dacă ar fi aşa, nu mal există răspundere pen­tru păcat! Omul poate păcătui slo­bod de vreme ce „se va puri­fica“ prin venirea duhului lui îa­­tr’un alt muritor! Numai diavolul poate fi inspiratorul unor astfel de teorii pierzătoare de suflet! Cu alte vorbe păcâtueşte, o­­muie, fără grijă ! Odată şi odată se va curăţi sufletul tău! Iată de ce am spus că este lo­cul să se corecteze această greşită înţelegere cu privire la Ilie 1 Când va veni acest om sfânt, ca semn al sosirii apropiate a drep­tului Judecător, el nu se va „reîn­carna“ în cutare sau cutare om, fie cu viaţă ori cât de sfântă, ci va veni în persoană, aievea, Ilie Tesviteanu el însuşi, în carne şt oase / înlături deci cu înţelegerea cea greşită, că „Ilie a şi venit“ în persoana altui muritor 1 Nimeni să nu rătăcească de la dreapta învă­ţătură. Chiar „înger“ de ar propo­vădui o rătăcire ca asta! 1. Qr. Opriţas V An după an li An după an, trec în haosul vremii... S’apropie timpul să te mănânce viermii! Groapă deschisă’i vremea, că’nghite toate Când, Domnul trimite groaznica moarte! An după an, trec şi se duc în: „fuga marş" ! Ii mănâncă vremea şi timpul vrăjmaş Iar tu te vezi bătrân cu părul alb, Fără puteri şi cu trupul tău slab I 2M16 An după an, trec şi nu mai vin înapoi! Vine sfârşitul, s’apropie: „vremea de apoi“ ! Pregăteşte-te de sfârşit. Omule muritor, Căci prin lumea aceasta eşti doar călător! An după an, trec cum Dumnezeu a rânduit Şi aşa trec toate şi îşi au a lor sfârşit Şi ceriul şi pământul vor arde, s'or topi Ş'un alt pământ şi ceriu nou, vor mai răsări і Apostol V. Antohi, Boteşti, Bacău

Next

/
Thumbnails
Contents