Observator de Jimbolia, 1998 (Anul 4, nr. 1-50)
1998-01-16 / nr. 1
_____________0 itW __________________ __________________________________________________________________ Щ Î 1 ~ ~ л ■ Anul IV Nr. 1 (150) ■ 16-22 ianuarie 1998 ■ SĂPTĂMÂNAL DE OPINIE Șl INFORMAȚII ■ 1000 lei ■ Un nou început Iată, după trei săptămâni de pauză apare primul număr din acest an al Observatorului, al 150-lea de la apariția lui. Această relativ lungă perioadă de absență a Observatorului din punctele de difuzare a ziarelor se datorează dezmeticirii noastre încete de după petrecerile sărbătorilor de iarnă, a ezitărilor cauzate de pierderile financiare pe care le aduce ziarul, precum și modificării colectivului redacțional. Se poartă schimbarea și pe plan național. Au fost remanieri recente și în guvernul țării, a fost perioada de transferări și în liga națională de fotbal, s-au făcut schimbări și în echipa noastră. Remus Boca nu mai este redactorul șef al Observatorului de Jimbolia. Mulțumiri pentru profesionalismul, priceperea și efortul depus de domnul Boca în cei aproape trei ani ai existenței ziarului, într-o nouă formulă, perfectabilă în săptămânile viitoare, pornim la drum pentru apariția celor aproximativ 50 de numere ale acestui an. Vă așteptăm, dragi cititori cu sugestii, cu colaborări mai numeroase. Nu uitați că ziarul nostru stă la dispoziția fiecărui simbolian care are ceva de comunicat concitadinilor săi, cititorilor noștri un an nou fericit cu împlinirea tuturor speranțelor. / ■ KABA Gabor Invitație . Sâmbătă, 17 ianuarie 1998, ora 10, va avea loc în sala de consiliu a Primăriei orașului Jimbolia, o întâlnire a domnului senator Iosif Ștefan Drăgulescu cu alegătorii din localitate. Această acțiune se înscrie între manifestările care au ca obiectiv legătura parlamentarilor cu electoratul. Fundația culturală româno-germană Petre Stoica Jimbolia Invită iubitorii de poezie să viziteze expoziția "Heinrich Heine și epoca sa" dedicată împlinirii a 200 de ani de la nașterea marelui poet german. Inaugurarea expoziției va avea loc la Biblioteca orășenească Jimbolia în data de 23 ianuarie 1998. Redacția isi anunța cititorii ca far poetului Petre Stoica i s-a conferit titlul de cetațean de onoare al orașului Botoșani. Hotărâre privind impozitele și taxele locale 1 pe anul 1998 (pag. 3) Accident de circulație 9 (pag. 2) Puteți câștiga 200.000 de lei participând la concursul Rebus. (Amănunte în pag. 6) La răsărit falnic... S-a scurs mai bine de un veac, de când V. Alecsandri cugeta cu obiectivitate: "E unul care cântă mai mândru decât mine?!" Da UNUL, unicul Mihai Eminescu, cel fără pereche, inconfundabilul, cel care a fost dăruit spiritualității românești și universale de pământul Moldovei. A zâmbit soarelui la 15 ianuarie 1859,la Botoșani, în familia lui Gheorghe și Raluca Eminovici, ca cel de-al șaptelea copil din unsprezece câți le dăruise Dumnezeu. Moșia tatălui său, Ipoteștii, va fi leagănul copilăriei. Aici va avea în preajmă dealurile și poienile, dar și pădurea cu "lacul cel albastru". Din foșnetul pădurii, din susururl izvoarelor și licărul stelelor va învăța să înțeleagă glasul veșniciei naturii. La Ipotești va cunoaște țărani și păstori care au păstrat cu sfințenie basmele, legendele, dar și înțelepciunea acestui neam. Anii petrecuți în străinătate la Viena ori Berlin, nu vor atenua admirația poetului față de valorile sufletului românesc. Ca om a avut o fire neobșnuită, imprevizibilă. A avut prieteni dar și inamici, a fost sociabil, dar și însingurat, a muncit enorm, lăsând uneori impresia detașării, deși era preocupat de mizeria vieții. N-a reușit să-și întemeieze o familie, dar a știut să suporte cu demnitate boala. Imaginea genialității sale se încheagă din aspecte contradictorii care îi conferă acea notă de unicitate. A fost o personalitate copleșitoare, impresionându-și contemporanii, prin nivel intelectual, cultură de clasă europeană, dar mai ales prin farmecul limbajului. Ca poet a realizat o sinteză reușită a izvoarelor universale și autohtone în opere geniale. Poezia sa are capacitatea de a fi inteligibilă oricărui cititor, fără să epuizeze sensurile, ori să-i scadă valoarea. Și totuși, deși dă impresia de accesibilitate, Eminescu rămâne un vârf poetic la care nu poți accede ușor. Nu putem omite activitatea de ziarist, activitate ce-l transformă în artistcetățean și îi permite o analiză critică a societății contemporane, a instituțiilor politice, a mentalităților vremii. Imaginea lui s-a reflectat în conștiința publică, transformându-se în mit, mitul poetului dominat, al geniului nefericit. "Luceafărul" său devine simbolul iubirii nestinse, steaua strălucitoare ce poartă cititorul spre tainele poeziei, găsind în ea întruchiparea înțelegerii nemuririi noastre pe pământ. Eminescu e"fulgerul neatrupat de pe cerul literaturii române și așa cum spunea G. Călinescu: "Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava altui crin de tăria parfumurilor sale". E.M.