Olteanul, 1909 (Anul 1, nr. 1-39)

1909-06-25 / nr. 13

ANUL I. Nr. 13. Făgăraş, Joi 25 Iunie (8 Iul.) 1909. ABONAMENT: pentru Austro-Ungaria.­­ Pe an col. 5.— Pe */, an c. 2.50 pentru FOAIE SĂPTĂMÂNALĂ, SOCIALĂ ŞI ECONOMICĂ. REDACŢIUNEA: Făgăraş, Vár­ter Nr. 46, (casele I. Peia). — Vis-a-vis de Magistrat. —­­ Apare în fie­care Joi seara, sub direcția unui comitet de redacție.7* ADMINISTRAȚIUNEA: făgăraș. Vár­tej nr. 46, (casele I- Peia — Vis-â-vis de Magistrat. — «îî & 02 xrî tS *£ xZ « fej £5 x*tîx ÎN­ÎTIEI pentru nou abonament la foaia noastră shhshs „OLTEANUL" cu 1 Iulie st a. 1909. Să deschide nou abonament pe jumă­tatea a doua a acestui an, la care invi­tăm cu toată cinstea şi dragostea frăţea­scă pe toţi prietenii (amicii) şi sprijinitorii foaiei noastre, în scurtul timp de abea 3 luni — de altcum destul de lung pentru cei înţelegători, cari au ochi de văzut şi urechi de auzit, iubitori de adevăr, lumină, pace, bunăînţe­­legere şi frăţească conlucrare (împreună lu­crare), s’a putut convinge ori şi cine, dintre iubiţii noştri cetitori, că scopul (ţinta) noa­stră nu este numai banul şi înavuţirea cu vorbe goale, ci­ luminarea şi ridi­carea iubiţilor noştri plugari la lo­cul şi starea ce li se cuvine după drept, dar faţă de ceialalţi iubiţi cetitori propovăduirea adevărului şi înmul­ţirea cunoştinţelor trebuincioase pentru vieaţă. Nici ieşiţi în tipar pân a­­cum şi cari le stau înainte, mărturisesc acea­sta, sunt de prisos, credem, alte dovezi şi mărturisiri de laudă. Fiind sprijiniţi după cuviinţă şi vredni­cie vom porni la lucru cu mai mare dor, dra­goste şi râvnă pentru binele şi fericirea iu­bitului nostru neam, pe care ne dorim şi voim să-l vedem ridicat alături cu neamurile mai luminate ale iubitei noastre patrii. Rugăm deci cu toată stăruinţa pe toţi iubiţii cetitori şi abonenţi, cari sunt în res­tanţă cu preţul de abonament pe pătratul trecut al acestui an, ca să binevoiască să-şi achite (plătească) căl mai neîntârziat acea­sta restanţă; iar aceia, cari nu doresc să li să mai trimită foaia noastră, din convin­gerea proprie, ori din pricina, că i-au mo­mit alţii, că nu li-ar împlini doriinţele aş-­­ teptate, binevoiască a ne retrimite acest Nr.­­ dar să nu uite a plăti preţul Nrilor pri- j miţi pâri acum, dar neplătiţi, că noi ne pu- j nem toată puterea voinţei şi ştiinţei în ser-­­ viciul (slujba) luminărei neamului nostru şi­­ aşa să tu aştepte nimeni să primească foaia­­ în cinste, (de-ageaba), având în vedere zi-­­ sele sf. scripturi: „ Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face /* adecă, ce nu voieşti să-ţi faca ţie alţii, nu face nici tu altora. Sf. scriptură mai zice: Dreptul de muzul rău nu să teme, dar păcătosul tre­­­bue să roşască, să se ruşineze. Cine ce fa­ce, lui îşi face — zice altă zicătoare. Deci, fie­care să fie cu măsură dreaptă şi nu se va teme de nimic. Preţul de abonament rămâne acelaşi: pentru anul întreg (de la Nr. 1) col. 4.D­oar pentru a doua jumătate a acestui an cor. 2. bani 50. In scopul înlesnirei trimiterei micului preţ de abonament, să alătură la acest Nr. pentru bunii noştri cetitori câte un mandat poştal. Cine însă nu retrimite acest număr să consideră (priveşte) de abonent, iar pre­ţul de abonament se va încassa (scoate) pe altă cale puţin plăcută. Daţi fie­ cui ce-i al său. Ce primeşti, să şi plăteşti, şi atunci eşti cel mai de cinste om, altcum în zadar e supărarea. Redacţiunea. .;« î.x Iti 1.1 iii iii iii iii iii iii iii iii iii iii iii iii MEŞETţlILE. I. în Nrul trecut al foaiei noastre, am arătat năcazurile şi nevoile ce vin asupra capului bietului plugar şi asu­pra roadei muncei lui de zile, săptă­mâni, luni, ba chiar de ani îndelun­gaţi şi de nopţi nedormite numai şi numai ca să poată face şi el ceva, şi să ajungă cum să zice, la «creangă verde®. Care dintre iubiţii noştri cetitori a putut să tragă la îndoială cele zise de noi în acel articol şi care n’a fost atins de cea mai mare dureroasă com­pătimire (împreună suferinţă), când a cetit, că chiar în săptămâna trecută locuitorii mai multor sate româneşti de-a rândul de sub «poalele* munţilor de meazăzi (sud) din comitatul (jude­ţul) Făgăraşului şi cu deosebire din nenorocitele două sate Bucium şi Şercăiţa, în urma grindinei din 12 lunei lui Iunie a. c., au ajuns peritori de foame! ?... Nu este însă de-ajuns de a plân­ge cu ei dimpreună, căci „plânsul” nostru nu le alină foamea acelor ne­norociţi, ci trebuie să le sărim într’ ajutor*) mai cu seamă, dacă satelor *) Aflăm cu plăcere că şi dl vice-comite din comit. Făgăraşului a dat un Apel în întreg comi­tetul în scopul ajutorărei nenorociţilor din cele două comune. ferite de grindină le va ajuta bunul Dzeu să-şi vază roada muncei lor la adăpost. Atunci au să dovedească lo­cuitorii satelor (comunelor) ferite de astfel de nenorociri, că într’adevăr sunt creştini de inimă şi cu frica lui Dumnezeu; atunci, zic, vor dovedi, că sfintele învăţături auzite în biseri­că, în acel locaş sfânt al lui Dumne­zeu, de unde se propovădueşte: pa­cea, bunăînţelegerea, iubirea de-aproa­­pelui, milostivenia şi ajutorarea­ ce­lor săraci, amărâţi, nenorociţi şi lipsiţi, nu sună în pustiu, nu sunt numai o să­mânţă aruncată pe drumuri, pe pietri, în spini şi pe pământ neroditor, ci că au fost aruncate în pământ bun şi roditor (fructifer), în inimi calde şi miloase, nobile (alese) marinim­oase, şi generoase (cari din prisosinţa lor dau şi altor lipsiţi şi nenorociţi). Prin astfel de fapte se arată şi dovedeşte inima cea bună şi adevă­rata credinţă ce o avem, şi mai pre­sus de toate, că suntem buni, adevă­raţi şi evlavioşi creştini. Şi afară de toate acestea, cine va putea sta bun, că aceasta şi alte ne­norociri, (că oh! mare e numărul ne­norocirilor, ce pot ajunge pe bietul şi sărmanul muritor!) nu vor putea ajunge şi pe alţii, pe cari poate în acest an i-a ferit bunul Dumnezeu şi că aceea ce numai din prisosinţă au dat altora, adecă celor nenorociţi din acest an, nu va fi numai un împru­mut, care în anul viitor sau într’alţi ani următori îl vor aştepta şi primi chiar dela aceia, cari în acest an au fost ajutoraţi (miluiţi), de ce-i în stare de a face aceasta??! Dar noi cerem dela bunul Dumnezeu, ca să ferească pe bieţii noştri plugari de astfel de nenorociri, căci or­­rea, tristă şi du­reroasă e lipsa şi sărăcia! «E mai fe­rice a da, decât a luat, zice sfânta scriptură. Insă nu numai să ajutorăm pe cei lipsiţi, năcăjiţi, amărâţi flămânzi şi goli, dar trebuie să tragem şi învăţături pentru viitor din păţăniile, din neno­rocirile altora, căci zice-să: «Fericit e cel­ ce învaţă din păţănia (experiinţa.

Next