Olteanul, 1909 (Anul 1, nr. 1-39)
1909-06-25 / nr. 13
ANUL I. Nr. 13. Făgăraş, Joi 25 Iunie (8 Iul.) 1909. ABONAMENT: pentru Austro-Ungaria. Pe an col. 5.— Pe */, an c. 2.50 pentru FOAIE SĂPTĂMÂNALĂ, SOCIALĂ ŞI ECONOMICĂ. REDACŢIUNEA: Făgăraş, Várter Nr. 46, (casele I. Peia). — Vis-a-vis de Magistrat. — Apare în fiecare Joi seara, sub direcția unui comitet de redacție.7* ADMINISTRAȚIUNEA: făgăraș. Vártej nr. 46, (casele I- Peia — Vis-â-vis de Magistrat. — «îî & 02 xrî tS *£ xZ « fej £5 x*tîx ÎNÎTIEI pentru nou abonament la foaia noastră shhshs „OLTEANUL" cu 1 Iulie st a. 1909. Să deschide nou abonament pe jumătatea a doua a acestui an, la care invităm cu toată cinstea şi dragostea frăţească pe toţi prietenii (amicii) şi sprijinitorii foaiei noastre, în scurtul timp de abea 3 luni — de altcum destul de lung pentru cei înţelegători, cari au ochi de văzut şi urechi de auzit, iubitori de adevăr, lumină, pace, bunăînţelegere şi frăţească conlucrare (împreună lucrare), s’a putut convinge ori şi cine, dintre iubiţii noştri cetitori, că scopul (ţinta) noastră nu este numai banul şi înavuţirea cu vorbe goale, ci luminarea şi ridicarea iubiţilor noştri plugari la locul şi starea ce li se cuvine după drept, dar faţă de ceialalţi iubiţi cetitori propovăduirea adevărului şi înmulţirea cunoştinţelor trebuincioase pentru vieaţă. Nici ieşiţi în tipar pân acum şi cari le stau înainte, mărturisesc aceasta, sunt de prisos, credem, alte dovezi şi mărturisiri de laudă. Fiind sprijiniţi după cuviinţă şi vrednicie vom porni la lucru cu mai mare dor, dragoste şi râvnă pentru binele şi fericirea iubitului nostru neam, pe care ne dorim şi voim să-l vedem ridicat alături cu neamurile mai luminate ale iubitei noastre patrii. Rugăm deci cu toată stăruinţa pe toţi iubiţii cetitori şi abonenţi, cari sunt în restanţă cu preţul de abonament pe pătratul trecut al acestui an, ca să binevoiască să-şi achite (plătească) căl mai neîntârziat aceasta restanţă; iar aceia, cari nu doresc să li să mai trimită foaia noastră, din convingerea proprie, ori din pricina, că i-au momit alţii, că nu li-ar împlini doriinţele aş- teptate, binevoiască a ne retrimite acest Nr. dar să nu uite a plăti preţul Nrilor pri- j miţi pâri acum, dar neplătiţi, că noi ne pu- j nem toată puterea voinţei şi ştiinţei în ser- viciul (slujba) luminărei neamului nostru şi aşa să tu aştepte nimeni să primească foaia în cinste, (de-ageaba), având în vedere zi- sele sf. scripturi: „ Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face /* adecă, ce nu voieşti să-ţi faca ţie alţii, nu face nici tu altora. Sf. scriptură mai zice: Dreptul de muzul rău nu să teme, dar păcătosul trebue să roşască, să se ruşineze. Cine ce face, lui îşi face — zice altă zicătoare. Deci, fiecare să fie cu măsură dreaptă şi nu se va teme de nimic. Preţul de abonament rămâne acelaşi: pentru anul întreg (de la Nr. 1) col. 4.Doar pentru a doua jumătate a acestui an cor. 2. bani 50. In scopul înlesnirei trimiterei micului preţ de abonament, să alătură la acest Nr. pentru bunii noştri cetitori câte un mandat poştal. Cine însă nu retrimite acest număr să consideră (priveşte) de abonent, iar preţul de abonament se va încassa (scoate) pe altă cale puţin plăcută. Daţi fie cui ce-i al său. Ce primeşti, să şi plăteşti, şi atunci eşti cel mai de cinste om, altcum în zadar e supărarea. Redacţiunea. .;« î.x Iti 1.1 iii iii iii iii iii iii iii iii iii iii iii iii MEŞETţlILE. I. în Nrul trecut al foaiei noastre, am arătat năcazurile şi nevoile ce vin asupra capului bietului plugar şi asupra roadei muncei lui de zile, săptămâni, luni, ba chiar de ani îndelungaţi şi de nopţi nedormite numai şi numai ca să poată face şi el ceva, şi să ajungă cum să zice, la «creangă verde®. Care dintre iubiţii noştri cetitori a putut să tragă la îndoială cele zise de noi în acel articol şi care n’a fost atins de cea mai mare dureroasă compătimire (împreună suferinţă), când a cetit, că chiar în săptămâna trecută locuitorii mai multor sate româneşti de-a rândul de sub «poalele* munţilor de meazăzi (sud) din comitatul (judeţul) Făgăraşului şi cu deosebire din nenorocitele două sate Bucium şi Şercăiţa, în urma grindinei din 12 lunei lui Iunie a. c., au ajuns peritori de foame! ?... Nu este însă de-ajuns de a plânge cu ei dimpreună, căci „plânsul” nostru nu le alină foamea acelor nenorociţi, ci trebuie să le sărim într’ ajutor*) mai cu seamă, dacă satelor *) Aflăm cu plăcere că şi dl vice-comite din comit. Făgăraşului a dat un Apel în întreg comitetul în scopul ajutorărei nenorociţilor din cele două comune. ferite de grindină le va ajuta bunul Dzeu să-şi vază roada muncei lor la adăpost. Atunci au să dovedească locuitorii satelor (comunelor) ferite de astfel de nenorociri, că într’adevăr sunt creştini de inimă şi cu frica lui Dumnezeu; atunci, zic, vor dovedi, că sfintele învăţături auzite în biserică, în acel locaş sfânt al lui Dumnezeu, de unde se propovădueşte: pacea, bunăînţelegerea, iubirea de-aproapelui, milostivenia şi ajutorarea celor săraci, amărâţi, nenorociţi şi lipsiţi, nu sună în pustiu, nu sunt numai o sămânţă aruncată pe drumuri, pe pietri, în spini şi pe pământ neroditor, ci că au fost aruncate în pământ bun şi roditor (fructifer), în inimi calde şi miloase, nobile (alese) marinimoase, şi generoase (cari din prisosinţa lor dau şi altor lipsiţi şi nenorociţi). Prin astfel de fapte se arată şi dovedeşte inima cea bună şi adevărata credinţă ce o avem, şi mai presus de toate, că suntem buni, adevăraţi şi evlavioşi creştini. Şi afară de toate acestea, cine va putea sta bun, că aceasta şi alte nenorociri, (că oh! mare e numărul nenorocirilor, ce pot ajunge pe bietul şi sărmanul muritor!) nu vor putea ajunge şi pe alţii, pe cari poate în acest an i-a ferit bunul Dumnezeu şi că aceea ce numai din prisosinţă au dat altora, adecă celor nenorociţi din acest an, nu va fi numai un împrumut, care în anul viitor sau într’alţi ani următori îl vor aştepta şi primi chiar dela aceia, cari în acest an au fost ajutoraţi (miluiţi), de ce-i în stare de a face aceasta??! Dar noi cerem dela bunul Dumnezeu, ca să ferească pe bieţii noştri plugari de astfel de nenorociri, căci orrea, tristă şi dureroasă e lipsa şi sărăcia! «E mai ferice a da, decât a luat, zice sfânta scriptură. Insă nu numai să ajutorăm pe cei lipsiţi, năcăjiţi, amărâţi flămânzi şi goli, dar trebuie să tragem şi învăţături pentru viitor din păţăniile, din nenorocirile altora, căci zice-să: «Fericit e cel ce învaţă din păţănia (experiinţa.