Olteanul, 1910 (Anul 2, nr. 1-52)
1910-01-01 / nr. 1
ANUL II. Făgăraş, Vineri 1 (14) Ianuarie 1910. Nr. 1. I ABONAMENT: 1 | pentru Austro-Ungaria: : Pe an cor. 5.— Pe */, an c. 2.50 pentru EOHiaBia şi streinatate Pe an cor. 10.— Un nr. 10 Rit.— FOAIE SÂPTÂMÂNALĂ, SOCIALĂ, CULTURALĂ Şl ECONOMICĂ. REDACŢIUNEA: % Făgăraş, Varter Nr. 47, (casele I. Pela). 36 — Vis-â-vis de Magistrat. — Apare în fiecare joi seara, sub direcţia unui comitet de redacţie. % ADMINISTRAŢIUNEA: $ făgăraş. Vártér fir. 47. (casele I. Pela). Tjf — Vis-â-vis de Magistrat. — Un cuvânt celor înţelegători ai neamului, încurajaţi de frumoasele izbânde, ce ne-au încununat munca noastră stăruitoare, aproape într’un an de zile, întru propovăduirea adevărului şi răspândirea învăţăturilor de lipsă, iubitului nostru popor dela sate şi oraşe, fără deosebire de stare şi avere, a fi îndemnaţi pe de altă parte şi de unii fii aleşi şi luminaţi ai neamului nostru, ca să nu lăsăm să se stingă această luminărică, această făclie, răspânditoare de lumină şi adevăr, în toate părţile locuite şi presărate cu mâna dumnezeiască de fraţi de ai noştri până şi în cele mai umilite colibioare, spunând la toţi vorbe de încurajare, vorbe de luminare şi de îmbărbătare, ca unul fiecarele, bogatul şi săracul, cel cu carte şi cel cu mai puţină învăţătură, să afle ceva potrivit stărei, vârstei, priceperei şi deprinderei sale — ne-am hotărât ca şi pe viitor să scoatem foaia noastră «Olteanul» — «cel tânăr şi voinic», după cum numitul ca unul dintre iubiţii noştri cetitori, îndemnat fiind poate la aceasta — într’un moment de frăţească dragoste, — de înfăţişarea lui bărbătească şi plină de vieaţă. In foaia noastră «Olteanul», fiecarele şi-a avut locul său, partea sa, — el a fost hrana sufletească a tuturor celor buni, cari iubesc adevărul şi despreţuiesc minciuna şi în acelaş timp osândesc şi închinarea idolilor, fără duh şi fără vieaţă. Nu tămâierea celor nevrednici, nu lauda păcatelor celor fărădelege, ci mărturisirea adevărului pe faţă, deschis şi fără încunjur ori şi cui, căci numai atunci să voră dea alege — după zisa sf. scripturi — oile din capre, neghina din grâu, sufletele curate de cele pângărite şi vândute satanei. Căci aceea foaie, care este numai a unei grupări, sau a unei elice, care scrie la porunceală şi nu slujeşte binele obştesc, şi care numai îşi laudă stăpânii, făcând corbii — lebede şi lupii — mieluşei blânzi, iar pe cei de altă părere îi cleveteşte, defăimează, înfăţişându-i în culorile cele mai negre, nu este îndreptăţită la viaţă, deoarece numai strică şi înveninează societatea, în loc să-i folosească şi să o întărească ! Nu să poate insă tăgădui, că fiind foaia noastră în anul întâi al vieţei sale, a avut să lupte cu multe greutăţi şi neajunsuri, mai cu seamă, că numărul muncitorilor grupaţi în jurul său, era cât se poate de restrâns, dar cu toate acestea, mers ca fără şovăire tot înainte şi numai înainte ! După ce noi acum, am isbutit a strânge în jurul ei mai multe puteri tinere, destoinice şi probate, cu şi mai mare putere şi voinţă, ne vom pune pe lucru şi din zi în zi vom face foaia noastră mai bogată, mai plăcută şi mai atrăgătoare, plină de tot felul de poveţe bune şi folositoare, dându-i totodată şi o înfăţişare mai generală, întinzându-se peste toate părţile locuite de Români. Şi, ca această a noastră dorinţă şi voinţă cu atât mai bine să se împlinească şi să putem ajunge şi la mai mare isbândă, chiemăm în girurile muncitorilor noştri pe toţi iubitorii înaintării şi luminării neamului: învăţători, preoţi, notari şi alţi cărturari şi pe toţi aceia cari cunosc meşteşugul slovei, ca să ne vină într’ajutor cu orice fel de material, ce unuia fiecăruia i să îmbie de-a gata în cercul său de activitate, şi care nedându-se acum la lumină, poate s’ar pierde pentru totdeauna, ceeace ar fi un păcat strigător la cer, căci acela cuprinzând o comară de foarte mare preţ, multă lumină ar revărsa asupra unor lucruri puţin, sau chiar de loc cunoscute. Ceeace cerem noi dela adevăraţii fii şi iubitori ai neamului ar fi: tot felul de ştiri, apoi datine şi obiceiuri, ce să văd cu mai multe plejuri din vieaţă, glume, snoave, anecdote, chiuituri şi strigături poporale, poveşti în graiul poporului fără schimbări şi adausuri, tot felul de fapte creştineşti şi alte deprinderi bune şi în sfârşit tot ce slujeşte la luminarea neamului nostru, precum şi de toate relele de cari sufere, de scrise orişicum numai adevărul să-l spună, căci apoi la rândul său le vom da noi potrivita întocmire. Numele tuturor acelor oameni de bine şi de inimă, cari se vor îndeletnici cu astfel de lucrări, folositoare binelui obştesc, se vor publica la sfârşitul anului într’un Nr. mai bogat, ca să se ştie, cari sunt albinele lucrătoare şi folositoare ale neamului şi cari sunt adevăraţii luminători şi binevoitori ai poporului. Ţinem a spune cu toată hotărârea, că pe lângă toate acestea «Olteanul» e foaie de sine stătătoare, nu este mei a unei grupări de partid, ea serveşte întregei obşte româneşti fără deosebire ; iar din coloanele ei, delăturate vor fi tot felul de certuri urceroase, cari împiedecă numai pacea, bunaînţelegerea şi înaintarea neamului nostru. Cu toate acestea nu vom înceta a scoate la iveală persoane vrednice şi fapte de laudă, nici nu vom pregeta a ne rosti cu toată tăria în contra lucrurilor neplăcute atât lui D-zeu, cât şi oamenilor. Căci ştiut este, că numai ranele desvălite se pot vindeca! Acesta a fost programul sau planul nostru de lucru în trecut şi acesta va fi fi în viitor, când foaia noastră, păşeşte în al doilea an de vieaţă.