Olteanul, 1910 (Anul 2, nr. 1-52)

1910-08-05 / nr. 32

SSI #1 Ziua împăratului. Joi, in 18 August n. să împlinesc 80 ani dela naşterea Maj. Sale Împăratului Rege Francisc Iosif 1. vna aceasta, pe care poporul nostru o cunoaşte sub numele de ziua împăratului, e o zi de­­mare însemnătate în istoria patriei noastre şi de aceea pretutindenea va fi serbată cu dragoste şi bucurie. »Avem să recunoaştem providenţa specială, de care ne învredniceşte îndurarea lui Dzeu, când ne concede statornicia trebilor publice, cea ivită întru domnia pacinică şi îndelungată a unuia­şi şi aceluiaşi monarh«, zice P. S. Sa metropolitul Victor în circularul dat din acest prilej. In lungul şi latul Monarchiei Habsburgice vor suna glasurile clopotelor vestind aceasta rară serbare, iar preoţii şi poporul vor ridica rugăciuni călduroase cătră cel Atotputernic mulţămindu-i de marea binefacere,­­de care a împărtăşit ţara şi poporul, dăruind vieaţă aşa de îndelungată Domnitorului său. Poporul românesc va serba cu deosebită dragoste aceasta zi, de­oarece la noi dragostea de neam şi de lege e strâns unită cu dragostea de ţară şi de Tron. Dragostea Românilor faţă de Casa de Habsburg a devenit proverbială. Iubirea aceasta o explică foarte frumos marele istoric, neuitat. D r. B u n­e­a, în discursul ţinut la înmormântarea fericitului Aurel Mureşianu: «Au trecut mai bine de două sute de ani, de când Pronia dumnezeiască a adus poporul românesc din Ardeal şi Ţara ungurească sub blânda stăpânire a Casei domnitoare de Habsburg. Din gura marilor Domnitori din această augustă Casă, au auzit Românii mai întâia cuvintele măngăitoare, că şi ei sunt fii adevăraţi ai patriei. Prin stăruinţele acestor Domnitori s'a ridicat clerul românesc din starea ticăloasă şi nesuferită de mai înainte şi a ajuns a fi factor important în vieaţa culturală, socială şi politică a poporului românesc. Prin mijlocirea şi cu ajutorul Casei domnitoare s-au deschis tinerilor români marile şcoli ale Apusului, şi mai ales ale Romei, de unde au venit cei mai înflăcăraţi apostoli ai românismului, cari au trezit conştiinţa naţională a tuturor Românilor. Din dărnicia generoasă a Casei domnitoare s'au înzestrat Episcopiile Româ­nilor cu domenii frumoase, care au fost cu adevărat izvor de binefacere şi mijloc puternic pentru înaintarea culturii neamului întreg românesc, şi s'au întemeiat şi deschis cele dintâi şcoli româneşti în inima Ardealu­lui, în Blaj. De la casa domnitoare au pornit cele mai energice încercări de a uşura soartea poporului româ­nesc de jugul greu al iobăgiei. Sub ocrotirea Casei domnitoare şi cu ajutorul ei s'au înfiinţat cele două Metropolii ale Românilor, s'au fă­cut mai multe şcoli secundare şi s'au întemeiat cele mai frumoase instituţiuni culturale, ce le avem. Ori de câ­­te ori greutăţi şi încurcături din lăuntru şi din afară nu au pus piedeci neînvinse, Casa domnitoare totdeauna a lucrat direct pentru înălţarea poporului românesc la importanţa de factor politic. Intre astfel de împrejurări şi-a creat poporul românesc din Ardeal şi Ţara Ungurească acea politică naţi­onală, care are două puncte cardinale, răzimate pe identitatea intereselor sale cu ale casei domnitoare Habsbur­gice, din cari puncte, unul este loialitatea nestrămutată faţă cu Augusta Casă domnitoare, iar altul închega­rea poporului român de sub stăpânirea aceleiaşi Case puternice într'o individualitate politică, înzestrată cu toate condiţiunile de existenţă şi de desvoltare şi afirmare pe toate terenele vieţii publice şi de legătură sufle­tească culturală cu românimea de pretutindenea, fără a se ştirbi, prin aceasta, drepturile fireşti, ce se cuvin, după principiile neschimbăcioase ale dreptăţii şi umanităţii, în asemenea măsură şi celorlalte popoare de sub schiptrul Casei domnitoare de Habsburg, şi fără a se pierde din vedere acele îndatoriri, cari, ca cetăţeni loiali le avem faţă de patrie şi pe care le-am îndeplinit totdeauna cu sfinţenie.“ Acesta este glasul marelui istoric, care ne arată pentru ce avem noi să ţinem la Casa domni­toare. De aceea cade-să, să serbăm şi noi în mod măreţ aceasta zi însemnată, cade-să să ne ară­tăm în aceasta zi toată dragostea şi alipirea faţă de bătrânul nostru monarh, încheiem rugându-ne şi noi cu Esc. Sa Metropolitul Victor: „Dzeul bogat întru îndurări, să dăruiască Maiestăţii Sale Cesaree Regelui nostru Apostolic cererile cele spre mântuire, şi să-l îndemne să arete supuşilor săi cele ce sunt ale iubirii de oameni, făcându-i pe aceştia, vrednici de pacea, ce întrece toată mintea, să grăiască în inima lui cele bune pentru Biserica sa, — ca întru liniştea Domnitorului Nostru şi noi vieăţd lină şi fără de gâlceavd să petrecem întâi toată pietatea şi cur­aţin Doamne ţine şi protege Patria şi - al nostru Rege! I trt­­ ANUL II. Făgăraş, Joi 5­ 18 August­ 1910. Nr. 32. ABONAMENT: pentru Austro-Ungaria: Pe an cor. 5.— Pe V, an c. 2.50 pentru Somalia și Stren­atate Pe an cor. 10.—­­ Un nr. I0 flit.-OLTE FOAIE SÂPTÂMÂNALĂ, SOCIALA, CULTURALA ŞI ECONOMICA. REDACŢIUNEA: Făgăraş, Ver­ter Nr. 47, (casele I. Peia).­­ — Vis-a-vis de Magistrat. — Apare în fie­care joi seara, sub direcția unui comitet de redacție. ADMINISTRAȚIUNEA: făgăraş. Vár­tej fir. 47. (casele I. Peia — Vis-à-vis de Magistrat. —

Next