Olteanul, 1911 (Anul 3, nr. 1-44)
1911-09-15 / nr. 38
ANUL 111. Făgăraş, Joi 15 (28) Septemvrie 1911. Nr. 38 INSERŢIUNI: se primesc cu preţuri reduse. ABONAMENT: pentru Austro-Ungaria. Pe an cor. 5.— PeI, an c. 2.50 pentru ipouna şi streinatate Pe an cor. 10.— Un nr. 10 fill.Scrisori nefrancate se refuză. Manuscripte nu se înapoiază. Director: DR- 16 AN S E N . H E A. REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA: Făgăraş. Varter Nr. 47. (casele I. P^ia). Prim redactor: GEORGE DOBRINu. Redactor responsabil: NICOLAE HAMZEA. Adunarea generală municipală. In 18 i. c. s’a ţinut adunarea generală de toamnă a municipiului (judeţului) Făgăraş, având a desbate peste patru (400) sute de obiecte. De o însemnătate mai mare au fost între toate obiectele reprezentanţele oraşului Verşeţ, cătră dieta ţârei pentru dreptul de vot universal (obştesc), secret şi cu votare prin comune şi apoi contra obstrucţii, adeca contra împedecărei cu mijloac meşteşugite a mersului lucrărilor dietei de cătră opoziţia din dietă. Acestea atingeau mai de aproape şi partidul nostru naţional. Să ştie că membri români ai congregaţiunei comitatense de mult timp ar fi trebuit să facă cea mai înverşunată opoziţie în adunările generale ale municipiului, căci aceasta o cereau împrejurările şi stările triste din comitatul Făgăraşului. — Aceasta era dorinţa tuturora. — Aşa să şi hotărîse în şedinţa clubului român în preseara adunărei generale din Maiu. Ca prin minune însă, aprigi din presară, preste noapte să schimbară la faţă, şi din unele interese (poate mai mult personale) dela lupta hotărâtă, ne pomenim la nimic. Tăcerea peştelui, — spre nemulţumirea tuturor. Stachia «împăcărei* tărbăci sufletele oamenilor veniţi cu alte gânduri şi alte aşteptări căci, vezi, aşa cereau interesele binepricepute, nu atât ale comitatului sau cele generale, ci mai mult ale unei persoane, foarte interesate, precum au arătat şi dovedit întâmplările şi faptele urmate, cari nu să mai pot nici întortochea, nici schimonosi. Destul, că adunarea din Maiu, care să prevestea atât de grandioasă şi de vehementă, s’a trecut în o adevărată amorţeală a on. club comitatenz, iar membri români, cei pătrunşi şi neînteresaţi, s’au dus desamăgiţi şi amărâţi în suflet pe la vetrele lor. Vom vedea la toamnă, îşi ziceau cercând a să mângâia. Sosi şi mult dorita adunare de toamnă, — când trebuea să se hotărească «soartea* românilor. Şi iarăş să arată îngerul împăcărei. — Soli românilor să prezentară la chezarul cu ramuri de oliv. Iarăş făgădueli ascunse, tăcute. Dumnezeu singur poate şti, că ce va mai fi şi din acelea. Să pare însă, că, ca de regulă, o singură persoană va trage folos curat personal, şi toată energia şi nădejdile celor mulţi naivi, purtaţi de nas, şi toate interesele generale şi publice, vor putea fi numărate ca o desamăgire, mai mult. In presără adunărei, clubul român din comitat s’a adunat, în numărfoarte mic, la o consfătuire, unde soli au dat singura desluşire, că nu pot da nici o deslupre. N’a prea fost mulţumire, nici seara, nici a doua zi. S’a hotărât apoi, ca la adresele oraşului Verşeţ să vorbească deputatul naţional al cercului Făgăraş N. Şerban. Când colo, cine nu era în adunare la desbaterea acelor adrese, de mare însămnătate politică, tocmai deputatul naţional. Atunci, pentru a mântui cinstea românilor, sare în luptă membrul Dr. Şenchea şi într’o vorbire mai lungă sprijineşte adresa oraşului Verşeţ, prin care să cere de la dieta ţărei, să se aducă lege nouă, prin care să dea drept de vot (de alegător), egal la toţi fiii patriei, fără deosebire de neam şi de lege şi fără privire la câtă dare plăteşte. Cere apoi ca votarea să fie secretă (cu ţedule) şi să se facă în comune. Oratorul face o privire generală asupra desvoltărei şi progresului făcut în ţările din lume de luptele pentru drepturile cetăţeneşti. Arată, că chiar şi în cele mai tiranice ţări, ca Rusia şi Turcia, cetăţeni au căpătat drepturi de vot, numai în Ungaria, din mijlocul Europei, căreia îi place a să lăuda în lumea mare, că e o ţară cultă şi de drept, vechi tirani mici şi mari, cari totdeauna au împedecat cu forţa desvoltarea popoarălor horopsite, — şi acum să luptă din toate puterile şi cu toate mijloacele mişeleşti, ca popoarele care poartă sarcinile grele de sânge şi dare ale ţărei pe umeri lor obosiţi — să nu capete drepturi egale. Spune apoi, că în Ungaria eluptarea tuturor drepturilor şi libertăţilor s’a făcut prin vărsare de sânge şi lupte îngrozitoare între fraţi. Astfel a fost revoluţia lui George Dózsa, ars de viu pe tronul de fier înroşit în foc. Tot liberarea iobagiului şi câştigarea de drepturi pentru popor a fost şi scopul revoluţiunei lui Horia şi Cloşca, sdrobiţi în roată de schingiutori amărâtului popor. In 1848 revoluţia românilor a avut scrisă pe steagul său libertatea poporului român şi câştigarea drepturilor egale pentru toţi cetăţenii patriei. Cel dintâi partid în ţara noastră a fost şi este partidul naţional român, care a pretins şi pretinde din 1848 încoace şi în programul său dreptul de vot egal şi pentru toţi. Astăzi desmoşteniţi bat la uşă tot cu mai multă putere şi îndîrjire şi cer intrare în casa ţărei, la care au acelaş drept, ca şi «domnii cei mari*, căci ei o susţin. La noi — zice oratorul — merg lucrurile de a întoarsele, că in loc să se dea drepturi tot mai multe, cum cere timpul, — să pierd încă. Iată la noi în comitatul Făgăraşului, numărul alegătorilor în loc să crească scad an de an cu zecile, ba pot zice cu sutele, căci alegătorii bătrâni să duc, să prăpădesc iar în locul lor alţi tineri nu pot ajunge, căci aşa e legea, care cere o dare atât de mare, câtă poporul dela noi nu poate avea. Aşa în comunele unde erau mai înainte două până la trei sute de alegători, astăzi abia sunt 20—30, şi peste câţiva ani vor fi 2—3 numai. Crede, vorbitorul, că întreaga adunare se va alătura la propunerea lui, căci ca fii ai acestui comitat nu pot să fie în contra câştigărei de drepturi pentru întreg poporul din comitat şi pentru toate popoarele din ţară, căci aceasta o cere dreptul şi dreptatea. Cam acesta ar fi firul vorbirei membrului Dr. Şenchea, care a fost acoperită de aprobările însufleţite ale membrilor români. Observ, că vorbirea a fost ascultată în cea mai mare linişte şi atenţiune de întreaga adunare. Din partea maghiarilor nimenea nu s’a sculat să o combată, de oarece adevărurile spuse erau cu mult mai puternice, decât ca să poată face ori cine încercarea a le slăbi sau combate. Membrii români au fost mulţi laolaltă, cei dela putere verburaseră însă cu