Olteanul, 1911 (Anul 3, nr. 1-44)

1911-09-15 / nr. 38

ANUL 111. Făgăraş, Joi 15 (28) Septemvrie 1911. Nr. 38 INSERŢIUNI: se primesc cu preţuri reduse. ABONAMENT: pentru Austro-Ungaria. Pe an cor. 5.— Pe­­I, an c. 2.50 pentru ipoun­a şi streinatate Pe an cor. 10.— Un nr. 10 fill.­­Scrisori nefran­cate se refuză. Manuscripte nu se înapoiază. Director: DR- 16 AN S E N . H E A. REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA: Făgăraş. Var­ter Nr. 47. (casele I. P^ia). Prim redactor: GEORGE DOBRINu­. Redactor responsabil: NICOLAE HAMZEA. Adunarea generală municipală. In 18 i. c. s’a ţinut adunarea ge­nerală de toamnă a municipiului (ju­deţului) Făgăraş, având a desbate pe­ste patru (400) sute de obiecte. De o însemnătate mai mare au fost între toate obiectele reprezentan­ţele oraşului Verşeţ, cătră dieta ţârei pentru dreptul de vot universal (ob­ştesc), secret şi cu votare prin comu­ne şi apoi contra obstrucţii, adeca con­tra împedecărei cu mijloac meşteşugite a mersului lucrărilor dietei de cătră opoziţia din dietă. Acestea atingeau mai de aproape şi partidul nostru naţional. Să ştie că membri români ai con­­gregaţiunei comitatense de mult timp ar fi trebuit să facă cea mai în­verşunată opoziţie în adunările generale ale municipiului, căci aceasta o cereau împrejurările şi stările triste din comitatul Făgăraşului. — Aceasta era dorinţa tuturora. — Aşa să şi ho­­tărîse în şedinţa clubului român în pre­­seara adunărei generale din Maiu. Ca prin minune însă, aprigi din presară, preste noapte să schimbară la faţă, şi din unele interese (poate mai mult personale) dela lupta hotă­râtă, ne pomenim la­­ nimic. Tăce­rea peştelui, — spre nemulţumirea tu­turor. Stachia «împăcărei* tărbăci sufle­tele oamenilor veniţi cu alte gânduri şi alte aşteptări căci, vezi, aşa ce­reau interesele binepricepute, nu atât ale comitatului sau cele generale, ci mai mult ale unei persoane, foarte in­teresate, precum au arătat şi dovedit întâmplările şi faptele urmate, cari nu să mai pot nici întortochea, nici schi­monosi. Destul, că adunarea din Maiu, care să prevestea atât de grandioasă şi de vehementă, s’a trecut în o ade­vărată amorţeală a on. club com­i­­tatenz, iar membri români, cei pătrunşi şi neînteresaţi, s’au dus desamăgiţi şi amărâţi în suflet pe la vetrele lor. Vom vedea la toamnă, îşi ziceau cercând a să mângâia. Sosi şi mult dorita adunare de toamnă, — când trebuea să se hotă­­rească «soartea* românilor. Şi iarăş să arată îngerul împăcărei. — Soli ro­mânilor să prezentară la chezarul cu ramuri de oliv. Iarăş făgădueli ascun­se, tăcute. Dumnezeu singur poate şti, că ce va mai fi şi din acelea. Să pare însă, că, ca de regulă, o singură persoană va trage folos curat perso­nal, şi toată energia şi nădejdile celor mulţi naivi, purtaţi de nas, şi toate interesele generale şi publice,­­ vor putea fi numărate ca o desamăgire, mai mult. In presără adunărei, clubul ro­mân din comitat s’a adunat, în nu­măr­­foarte mic, la o consfătuire, unde soli au dat singura desluşire, că nu pot da nici o deslupre. N’a prea fost mulţumire, nici seara, nici a doua zi. S’a hotărât apoi, ca la adresele oraşului Verşeţ să vorbească deputatul naţio­nal al cercului Făgăraş N. Şerban. Când colo, cine nu era în adunare la desbate­­rea acelor adrese, de mare însămnă­­tate politică, tocmai deputatul naţional. Atunci, pentru a mântui cinstea românilor, sare în luptă membrul Dr. Şenchea şi într’o vorbire mai lungă sprijineşte adresa oraşului Verşeţ, prin care să cere de la dieta ţărei, să se aducă lege nouă, prin care să dea drept de vot (de alegător), egal la toţi fiii patriei, fără deosebire de neam şi de lege şi fără privire la câtă dare plă­teşte. Cere apoi ca votarea să fie se­cretă (cu ţedule) şi să se facă în co­mune. Oratorul face o privire gene­rală asupra desvoltărei şi progresului făcut în ţările din lume de luptele pen­tru drepturile cetăţeneşti. Arată, că chiar şi în cele mai tiranice ţări, ca Ru­sia şi Turcia, cetăţeni au căpătat drepturi de vot, numai în Ungaria, din mijlocul Europei, căreia îi place a să lăuda în lumea mare, că e o ţară cultă şi de drept, vechi tirani mici şi mari, ca­ri totdeauna au împedecat cu forţa desvoltarea popoarălor horopsite, — şi acum să luptă din toate puterile şi cu toate mijloacele mişeleşti, ca popoarele care poartă sarcinile grele de sânge şi dare ale ţărei pe umeri lor obosiţi — să nu capete drepturi egale. Spune apoi, că în Ungaria elup­­tarea tuturor drepturilor şi libertăţilor s’a făcut prin vărsare de sânge şi lup­te îngrozitoare între fraţi. Astfel a fost revoluţia lui Geor­ge Dózsa, ars de viu pe tronul de fier înroşit în foc. Tot liberarea ioba­­giului şi câştigarea de drepturi pentru popor a fost şi scopul revoluţiunei lui Horia şi Cloşca, sdrobiţi în roată de schingiutori amărâtului popor. In 1848 revoluţia românilor a avut scrisă pe steagul său libertatea poporului român şi câştigarea dreptu­rilor egale pentru toţi cetăţenii patriei. Cel dintâi partid în ţara noastră a fost şi este partidul naţional român, care a pretins şi pretinde din 1848 încoace şi în programul său dreptul de vot egal şi pen­tru toţi. Astăzi desmoşteniţi bat la uşă tot cu mai multă putere şi îndîrjire şi cer intrare în casa ţărei, la care au acelaş drept, ca şi «domnii cei mari*, căci ei o susţin. La noi — zice oratorul — merg lucrurile de a întoarsele, că in loc să se dea drepturi tot mai multe, cum cere timpul, — să pierd încă. Iată la noi în comitatul Făgăra­şului, numărul alegătorilor în loc să crească scad an de an cu zecile, ba pot zice cu sutele, căci alegătorii bătrâni să duc, să prăpădesc iar în locul lor alţi tineri nu pot ajunge, căci aşa e legea, care cere o dare atât de mare, câtă poporul dela noi nu poate avea. Aşa în comunele unde erau mai înainte două până la trei sute de ale­gători, astăzi abia sunt 20—30, şi pe­ste câţiva ani vor fi 2—3 numai. Cre­de, vorbitorul, că întreaga adunare se va alătura la propunerea lui, căci ca fii ai acestui comitat nu pot să fie în contra câştigărei de drepturi pentru întreg poporul din comitat şi pentru toate popoarele din ţară, căci aceasta o cere dreptul şi dreptatea. Cam acesta ar fi firul vorbirei membrului Dr. Şenchea, care a fost acoperită de aprobările însufleţite ale membrilor români. Observ, că vorbi­rea a fost ascultată în cea mai mare linişte şi atenţiune de întreaga adunare. Din partea maghiarilor nimenea nu s’a sculat să o combată, de oarece adevă­rurile spuse erau cu mult mai pu­ternice, decât ca să poată face ori cine încercarea a le slăbi sau combate. Membrii români au fost mulţi la­olal­­tă, cei dela putere verburaseră însă cu

Next