Olteanul, 1913 (Anul 5, nr. 1-52)

1913-01-03 / nr. 1

Nr. 1 OLTEANUL bey. Consiliul s a ocupat cu situaţia armatei şi a flotei, luându-se măsuri în vederea isbucnirei din nou a osti­lităţilor. Londra, 16 Ian. S’a întrunit din nou conferenţa ambasadorilor, s’a dis­cutat între altele, la iniţiativa Franţei, chestiunea desarmărilor în Austro- Ungaria şi Rusia. Situaţia este consi­derată de foarte critică. Monografia bisericilor şi şcoalelor române din Făgăraş. Momente mai însemnate din trecutul biseri­­cei şi şcoalei din Făgăraş, de ambele con­fesiuni, greco-orientală şi greco-catolică. (Urmare). 29 Andrei Ludu, maturizant şi teolog absolut din Beclean, instruiază în anul şco­lar 1902/1903,­ 45 elevi, iar Ioan Berescu al 26-lea învăţător la aceasta şcoală se reac­tivează de la pensiune şi ne instruiază în anul şcolar 1903/904, 45 elevi, 1904/905 55 elevi, 1905/6, 57 elevi, 1906/907 43 elevi, 1907/908 48 elevi, 1908/909 50 elevi şi in 1909/910 84 elevi, primiţi fiind în acest an şcolar şi vre’o 30 elevi—eleve ale şcoalei elementare confesionale gr. or. române din Galaţi, cari fiind afiliaţi la şcoala elementa­ră statului din Făgăraş, pe care o cercetase în 1908/909,— părinţii mai bucuroş­ia dat la şcoala conf. elem. gr. or. română din Făgăraş, 30. Bucur Buzdugan teolog absolut şi maturizant din Mândra, instruiază în a­­nul şcolar 1910,911 85 elevi fâgărăşni şi gălăţeni, 1911/12, 74 elevi făgărăşeni, gălă­­ţeni şi în anul şcolar 1912/13 tot acest în­văţător instruiază elevii şi elevele, cari vor, cerceta această şcoală, dar numai ca învă­ţător suplinitor al învăţătorului Ioan Be­rescu, care-­şi aştepta punerea din nou în penziune, — fiind învăţător definitiv la şcoa­la elementară cofesională gr. or. română din Făgăraş. — înşir acum încă odată mănunchiul în­văţătorilor români gr. or. din Făgăraş, după anii în cari au servit. 1. Andreiu Sovoiloviciu alias Ioano­­viciu Jude­când după inscripţiunea Octoi­­hului tipărit la Târgovişte la 1712 ,Acest Octoih din cărţile mele, cu protopopul Constantin Ioanoviciu sau dat popi, ca să se folosească la biserica răsăriteană din Comana de sus, proprietatea parohului din Galaţi. Acest Octoich l’am cumpărat cu Po­pa Iosif din Galaţi Iosif Popa, care a funcţionat dela 1759—1739.— Andreiu Ioa­­noviciu a putut fi fiul protopopului Con­stantin Ioanoviciu, protopop gr. or. în Fă­găraş pe la anii 1760, tatăl lui Ioan Ioano­viciu parohul român gr. catolic din Făgă­raş înainte de Gheorghe Petraşcu pe la 1745 — 1765, şi a lui Gheorghe Ioanoviciu (1770) şi a servit de la 1770—1791. 2. Toni Nedelcu (1786—1800) 3. Gheorghe Petraș­cu (1800—1804), 4. Simeon Jinariu 1804— 1830), 5. Vasile Jinariu (1838—1845), 6. Pe­tru Popescu (1845— 1853) 7. loan Pop Craioveanu­ (1852 — 1856), 8. Dimitrie Lup (1856-1857), 9. Nicolae Iosif (1856—1857) 10. loan Eremia (1857—1858), Î1. loan Ţiteiu (1857—1858), 12. Vasile Leicu (1854 —ultf), și (1869—1871), Is. loan Dima Petrașcu (1869—1874), 14. loan Buzea(1870 —1873), 15. loan Popoviciu (1871—1874), 16. Candit Muşlea (1872—1874), 17. Gheor­ghe Borzea (1874—1876), 18. Vicentiu Po­poviciu (1875—1878), 19. Gheorghe Buzu­­lescu (1878—1879), 20. Ambrosiu Tătar (1879 -1880), 21. Nicolau Aron (1880— 1885) 22. Petru Pop (1885—1886), 23. Nicolae Soldea (1886—1887), 24. Ieronim Mardan (1887—1888), 25. Nicolae Lepedean (1888 —1889), 26. Ioan Berescu (1889—1910), 17 Nicolae Roșea (1889—1901), 28. Gala­­teon Bica (1901—1902), 29. Andreiu Ludu (1902—1909 şi 30 Bucur Buzdugan (1910 —I913). Ce salari au avut învăţătorii Sovoilo­viciu (Ioanoviciu), Nedelcu, Petraşcu, Jinariu Simeon şi Jinariu Vasile, Petru Popescu, Craioveanul, Lup, Iosif, Eremia, Ţiţeiu şi Leicu, nu pot spune, învăţătorii şcoalei „Radu Negru“ ştiu că aveau câte 350 flo­­reni, iar directorul 400 fl., iar după apune­­rea şcoalei acestea, Borzea numai a putut avea 300 fl. După aceia însă Popoviciu, Buzulescu şi Tătar a avut numai câte 200 floreni, iar eu Nicolae Aron am avut salar a început numai 160 fl. şi numai treptat mi sa ridicat pănă la 220 fl. Pop, Şoldea, Mardan, Lepedean, şi Berescu la început, încă n’a avut mai mult de 260 fl. salariul începând însă institutul de bani „Furnica v a ajutora şcolile române din Făgăraş, lui Berescu mai apoi i s’a dat 300 fl. salar şi tot asemenea la Roşea, Bica, Ludu, şi Buz­dugan, abstragând de coiicționale de cari nu­mai Bereşu a primit, după lege noauă. Nicolae Aron (Va urma), preot gr. or. Răvaşul „Olteanului44, în unul de Crăciun, în revista italiană pentru copii „Corriere deilpiccoli* din Mi­­*m0, o doamnă oarecare Fra Ricciardi, sub titlul «Obiceiuri de Crăciun la alte popo­­ră“, publică neşte obiceiuri, atribuite pe nedreptul poporului român, însoţind des­crierea şi cu o caricatură. Pe o sanie tra­să de un măgar (!) e aşezat un pom de Crăciun, de care sunt legate mai multe fu­nii, pe cari le ţin în mână bărbaţi, copii şi femei, cari joacă ţinând sfoara în mână. Bărbaţii sunt cu ismene largi, cu o pălărie ala «csárdás kis kalapot vészén”, cu neşte musteţi păn’ după urechi, femeile în port de c­angău, şi zice, că aceştia sunt Româ­nii din România şi Ungaria ,cari fac pro­cesiuni în costume" ! O credeam mai întâi de o glumă asta. Cetesc apoi mai departe şi văd, că spune mai departe cu toată se­­riositatea: „E o procesiune mică şi origi­nală acest chip în miniatură, care ne rea­minteşte de festivităţile classice a Români­lor, şi care confirmă originea lor directă de la poporul din Roma. Să ne aducem a­minte, că regatul Românilor a fost la înce­­put o colonie, fundată de bunul nostru împărat Traian: de aici e mai bine să se zică România decât Rumenia*. Aşa scrie despre noi Românii şi aşa ne cunoaşte por­tul nostru! Eu nu cred să fie prin vre-o parte o astfel de datină la poporul nostru român ! Ca să ne cunoască mai bine am trimes la redacţia revistei neşte fotografii cu porturi româneşti, dar signoria Pia Ri­cciardi aşa să vede, că puţin sau chiar de loc nu cunoaşte obiceiurile şi portul fraţilor lor români, duşi din Roma «de bunul nos­tru împărat Traian !* Valeriu Crisian. Pomul de crăciun. La propunerea d-şoarei Elena Popp, reun femeilor rom. gr. cat. din Făgăraş şi jur a decis în şedinţa sa din 17 Octomvrie a. t. a sări şi de astădată în ajutoriul ele­vilor săraci de la şcoala rom. gr. cat. locală prevăzând pe cei mai săraci cu vestminte procurate din colecta interprinsă de d-nele Lucreţia Dr. Micu, Maria Cernea şi d-şoara Elena P. Popp. Lista contribuirilor bene­vole pentru cari să aduce mulţămită pu­blică să poate ceti la alt loc, aici mă măr­ginesc a aminti pe scurt despre pregătirea şi distribuirea Pomului de Crăciun. Ca şi în anii trecuţi, ba încă cu mai multă dragoste şi tragere de inimă amabi­la d-şeară Elena P. Popp, s’a oferit şi de astă-dată a pregăti un pom de Crăciun pe sama tuturor elevilor de la şcoală 60—65. Şi nu fără succes. Ajutată şi sprijinită cu cotribuiri de d-nele Eugenia I. Hobian, Ma­ria Cernea, Lucreţia Dr. Micu, Ana Dr. Mo­toc, Maria E. Pop şi Pompilia Toflea, a surprins publicul şi pe bieţii elevi cu un pom de Crăciun încărcat cum rar ni sa dat ocasiune a mai vedea în şcoala noastră. Duminecă în 23 Dec. v. în preasara a­­m­ului de Crăciun la oarele 4 d. a. am avut rara ocasiune a asista la o adevărată festivitate şcolară. La masa presidială — cu păru-i ar­gintiu şi faţa-i senină, tipul unei adevărate mătroane — stătea Sp. d-nă preşed. a rem­. Elisabeta Dr. Pop. în juru-i d-nele membre din comitet, iar la stânga­­ sale tinerul pre­ot administrator On. Nicolau Pop. Sala şcoalei­­ destul de spacioasă de astădată era ticsită de public. Părinţii elevilor, d-ni şi d-ne contribuente anume invitaţi, precum şi alt public dorn­ic de­ a lua parte la o serbare adevărat şcolară acum şi dau aici întâlnire. La un semn dat de preşed. d-şoara E­­lena Pop auctoarea pomului începe a ap­rinde luminile peste o sută. Să stinge lam­pa.......... O privelişte ne­obişnuita ni să presintă ochilor ! O linişte totală. Publicul uimit admiră splendoarea pomului, ce lucra ca stelele pe ceriu. La un signal dat prin sunetul clopo­ţelului de la masa presidială uşa salei să des­­chide şi învăţătoriu! conduce elevi doi cu doi 65 la număr. Cu toţii să postează în jurul pomului în genunchi şi rostesc rugă­ciunea, D-lui «Tatăl nostru». Ridicându-se şi aruncau privirea asupra splendidului pom ce le stârnea mirarea mai vârtos când să aprindeau luminile scânteitoare. Cu o lăcomie copilărească erau gata când şi când să dea asaltul «priviţi» asupra lui. Inmedi­­at în d-nul preot administrator N. Pop. des­chide festivitatea prin o vorbire adresată mai întâi elevilor, apoi st. d-ne din comitet aranjatoarelor sărbări şi publicului par­ticipant. In faţa mititeilor sta prada gata de a fi apucată cu o nedescrisă lăcomie. Li să vedea pe faţă în pacienta aşteptare___ După cuvântul de deschidere urmează cân­tarea unei colinde şi poizioare ocasionate de elevii şco­lei în chor, sub conducerea d-lui învăţător G. Comanariu. Eshauriat programul să face distribui­rea veştmintelor şi a articolilor din pom. Sp. d-na preşed. Elisabeta Dr. Popp, ceteşte elevii din o listă, cami rând unul după altul vin la masă, cei mai săraci —20 la număr — primesc vestminte — și fie Pag. 3.

Next