Olteanul, 1914 (Anul 6, nr. 1-52)
1914-01-05 / nr. 1
*?k.'iW 7 ANUL VI. Fără R9 ABONAMENT: pentru Austro-Ungaria. Pe an cor. 4.— Pe l/a an c. 2.— pentru iomasia si Streinatate Pe an cor. 10.— Un nr. IO fill. -n iuui FOAIE SĂPTĂMÂNALĂ, SOCIALA. CULTURALĂ ŞI ECONOMICA. Manuscripte nu se înapoiază. Director: dr ie an senghea. [j] Apare Dumineca. REDACŢIA şi ADAilNISTRAŢIA: Făgăraş, strada Csăky Nr. 3. VJ Nou an de muncă. Ch suntem în preajma anului al VI.^plea de existenţă în Ţara Oltului, în acest comitat mare, românesc. „Olteanul* întră într’un an nou de muncă şi de suferinţe... . Oricine caută la munca noastră istovitoare din trecut poate vedea, că aceea a fost o muncă cinstită în toate privinţele. Deşi ne-am luptat cu multe şi feliurite neajunsuri, totuşi ne-am dat silinţa, ca cetitorii foaiei noastre să tragă cât mai multe foloase şi învăţăminte. Unii dintre abonenţi au ştiut preţruît*dcc.]«ncă muncii grea prelucitoare, ce o depunem în coloanele acestei foi, alţii, cărora numai le place să cetească foi, dar nu să le şi plătească, au zăbovit mult timp cu achitarea abonamentului. Din cauza aceasta „Olteanul* se luptă cu greutăţi foarte mari şi dacă tot nu înghenunche sub povoara greutăţilor, e semn, că îngrijitorii acestei foi sunt de convingerea, că truda lor nu va fi zădarnică, despre binele social, cultural şi încâtva şi politic al Românilor din cuprinsul „Ţării Oltului* în locul prim, şi ’n locul al 11-lea nu puţin folos aduce şi fraţilor din alte părţi şi chiar şi celor de peste hotare. Credinţa aceasta ne îndeamnă să mergem înainte pe drumul pe care am apucat, în contra tuturor piedecilor ce ne stau în cale. Ne-am îngrijit apoi să adunăm în jurul acestei noi puteri nouă şi însufleţite, dornice a contribui şi ele cu ceva ladeşteptarea şi luminarea neamului. Astfel sprijinitorii foaiei noastre au prilejul să cetească multe lucruri bune şi folositoare de prin oraşele Viena, Gratz, Pesta, Bucureşti, Brăila şi alte părţi de la noi, angajând pentru anul acesta mai mulţi corespondenţi. Constatarea aceasta serveşte ca îndemn puternic „Olteanului*, să meargă liniştit înainte, pe drumul ce şi l-a croit, deoarece el a făcut, tot ce-i stă în putinţă, ca să se prezinte într’o formă cât se poate mai îngrijită şi mai atrăgătoare, rămâne deci, ca şi cetitorii lui să-şi împlinească datorinţa ce o au pe urma cetitului. Mulţumim din inimă celor ce neau sprijinit în orice chip munca grea şi obositoare a gazetăriei şi-i rugăm, ca şi pe viitor să ne ai acelaş interes cald şi viu, cu care a învăluit până acum. Iar pe acei dintre stimaţii cetitori, cari din o cauză sau alta nu ș i - au a c h i t a t a*b o n a men tul din trecut, îi rugăm să s achite în ti innal ce! mai rcr •* ‘gNd seamă pe viitor să-şi împlinească datorinţa la vremea ei, cu începutul acestui număr. Avându-le acestea înaintea ochilor, deschidem invitarea la abonament nou pe anul 1914. Pentru Austro-Ungaria : pe an 4 cor. pe jumătate an 2 cor. Pentru România şi străinătate: pe an 10 cor. pe jumătate an 5 cor. Redacţia: Românii din Ungaria Ce scria un francez despre noi înainte de asta cu 20 de ani. Viena, 15 Ianuarie 1914, înainte cu 20 ani raporturile dintre Români şi Unguri erau iarăşi atât de încordate încât Românii nemaiputând suferi greutăţile ce-i apăsau adresară un memorand cătră Suveran, în care cereau anumite drepturi pentru naţiunea română, năcăjită şi oprimată fără nici un drept, ci pur şi simplu numai din abuz de stăpânire. Pentru acest memorand compatrioţii noştri aflară de bine ca să acuze pe redactorii lui cu înaltă trădare! Lumea românească de pretutindenea era agitată pănă la culme pe urma nelegiuirei acesteia a compatrioţilor noştri, cari în ura lor nebună faţă de acest „neam de opincari puturoşi*, vedeau în acel memorand drept cea mai mare crimă, care trebue pedepsită în modul cel mai infernal, pentru ca Românii să nu mai cuteze vreodată a se mai ridica după drepturi. Vestea aceasta despre nerespectarea unui neam număros, paşnic şi muncitor în cadrele statului ungar şi despre tratamentul master de care să înpărtăşea acest neam produse mult sânge rău şi în streinătate. Mai cu seamă la fraţii noştri francezi şi alieni durerile noastre sunt viu comentate, iar ziarele şi revistele dedică articole de frunte despre starea noastră în Ungaria felix ! Intre altele rm.se amintesc scrierea despre Românii din Ungaria a unuia din cei mai distinşi filologi şi etnografi francezi, a directorului dela şcoala de „hantes’ études* din Paris Henri Gardoz, care în revista »Revue de Paris« din 15 Maiu 1894 se ocupă într'un studiu vast şi bine informat cu originea, trecutul şi prezentul Românilor din Ungaria, tratând cu multă justeţă şi imparţialitate şi raporturile dintre Români şi Unguri. Spusele D-lui H. Gaidoz sunt foarte clare şi mai cu seamă concluziunile ce le face D-Sa sunt preţioase. Azi când după 20 ani ceteşti studiul D-Sale ţi se pare, că omul acesta a văzut toate înainte, căci concluziunile D-Sale sunt perfect identice cu desfăşurarea evenimentelor, prin cari trecuserăm pănă unde suntem azi. Au văzut deja de mult şi văd şi azi streinii, că e perfect absurdă pornirea ungurească de a ne supune limba şi legea, de a ne maghiariza în massă — pentru unitatea statului naţional maghiar — şi totuşi numai ei nu văd încă, că nu se poate, că e contra firii şi a legilor sociale. Pănă când vor continua nu se ştie încă, dar aceia, că noi nu vom putea fi supuşi, contopiţi cu Ungurii e sfânt că nu va fi niciodată ! — »Dintre toate naţionalităţile — zice Dl Gaidoz — aşa de diverse prin limbele şi aspiraţiunile lor cari împreună formează coroana sf. Şte-