Opinia, iunie 1898 (Anul 2, nr. 25-47)
1898-06-10 / nr. 32
I A * * Abonamente de Vilegiatură Cu începere de la 1 Iunie, in timpul sezonului de vară, administraţia „Opiniei“ primeşte abonamente pentru 15 zile şi o lună. IN ŢARA Pentru o lună ... Cei 3.50 „ 15 zile ... „ 1.80 STREINATATE Pentru o lună . . . Cei 5 „ 15 zile ... „ 2.75 Persoanele care pleacă la băi sau la ţară pot trimete sumele respective In mărci poştale. (Mima palelor mine In Braşov VII (urmare) Relativ la afirmaţia d-lui Sturdza, că nota lui Wlassics anterioară datei de 18 Aprilie e falsificată, d. Tache Ionescu publică în Timpul de la 20 Mai (1 Iunie) o scrisoare din care relevăm următoarele pasaje de importanţă, cari ne dispensează a mai comenta şi noi afirmaţia domnului Sturdza : «Dacă actul este fals, nimic mai lesne pentru d. Sturdza decit să dovedească falsitatea actului. Este vorba despre un ordin reservat, adecă confidenţial, trimis de guvernul unguresc metropolis greco-orientale române din Sibiiu. Ei bine, să spună oficial guvernul unguresc că n’a trimis acest act şi să spună oficial metropolia că nu ’l-a primit. D. Sturdza, în posiţia sa de şef al guvernului unui stat amic, este în drept să ceară o astfel de desminţire. N’a cerut-o, a spus că nici n’are de gînd s’o ceară. Răsturnînd rolurile, d. Sturdza îmi cere mie să dovedesc exactitatea actului, ca şi cum guvernul unguresc ar putea primi să-’mi certifice mie un act al lui confidenţial care perde pe d. Sturdza, sau metropolia din Sibiiu ar putea s’o facă. Cum şi ce fel eu am aflat de act, este o altă chestie. Eu Insă afirm că există. D. Sturdza care îl tăgădueşte să producă îndoita oficială şi categorică desminţire: a celui care ’l-a trimis şi a celui care la primit. De aceea deocamdată nu spun d-nului Sturdza decit: la revedere !“ Nu încape îndoială, că argumentele produse de d. Sturdza pentru dovedirea falsului nu pot acredita părerea d-sale. A răspunde unor acusaţii grave cu altele nedovedite — nu se prinde! Şi dacă d. Tache Ionescu promite d-lui Sturdza a reveni, — înseamnă că d-sa e hotărît a-’şi împlini pînă în capăt datoria pe care ’şi-a asumat-o în faţa obştei romîneşti. Cu ce sfîrşit—nu impoartă. Chestiunea e: să se dee satisfacţie desăvîrşită adevărului, ori-care ar fi el! In proximul articol vom cerceta, întru cît aducerea chestiune! şcoalelor române din Braşov în desbaterea corpurilor legiuitoare a fost în favoarea sa, în defavoarea intereselor naţionale representate prin aceste şcoale. VIII. Presa guvernamentală de aici şi unele gazete de dincolo au reproşat—de acord cu d. Sturdza — că d. Tache Ionescu şi ceilalţi domni deputaţi şi senatori, cari au sufevat chestiunea atît de gravă a şcoalelor române din Braşov, departe de a contribui In favoarea acestei chestiuni, au lucrat în detrimentul el. In deosebi d-luî Tache Ionescu ’i s’a reproşat cu toată asprimea, că a făcut din această penibilă chestiune o armă de partid, în scop de a resturna guvernul d-lul Sturdza, pentru ca să revină la putere partidul conservator. Cu alte cuvinte, nu numai s’a denegat d-luî Tache Ionescu şi celorlalţi domni deputaţi şi senatori, care au luat parte la desbateri, meritul de a fi sufevat chestiunea şi de a fi stăruit pentru interesele mari naţionale primejduite prin uneltirile puse la cale de cătră guvernul unguresc contra şcoalelor rumâne din Braşov, dar li s’a contestat chiar şi buna credinţă. Nu ne surprind asemenea procedeurî, cînd le vedem practicate la noi în ţară, unde luptele de partid au un ascuţiş cum nu se poate mai tăietor şi de multe ori chiar veninos. Cu atît mai puţin ne surprind ele din partea organului oficios al d-lui Sturdza, Voinţa Naţională, care pe vremea cînd făcea opoziţie fostului guvern conservator pe tema chestiunei naţionale, îl numia pur şi simplu „un guvern miserabil, un guvern de slugi, de lachei, de trădători“ (numărul de la 2/14 octomvrie 1894 al acestui ziar), fără a-şi pute justifica aceste acuzaţii cu argumente vrednice de luat în seamă. Ba ne aducem aminte cu toţii, că însuşi actualul nostru premier rostia pe atunci discursuri fulminante, în cari guvernul conservator era înfierat ca „ trădător al intereselor neamului“. Nu ne surprinde, pînă la un punct, nici faptul, că şi foaia din Sibiu Telegraful Român, publicînd o serie de două articole, în fond foarte corecte, „La situaţiunea gimnasiuluî din Braşov“, spune la un loc, că : „...cearta de „tana caprina“ s’a terminat în camera Romînieî cu triumful domnului Sturdza, pe care d. Tache Ionescu ’l-a înălţat în loc de a-’l trînti, precum se vede, că ’şi făcuse iluziuni, iară causei noastre 1111 ’i-a făcut nici un bine. Din contra la noi a mai iritat spiritele şi a pus în uimire pe toţi cei ce ţin la capacitatea sa de bărbat de stat, pentru uşurinţa cu care s’a folosit în parlament de unele acte de natură confidenţială, cari numai prin o indiscreţiune au putut ajunge in posesiunea lor“. Nu ne surprinde, repeţim, limbajul acut al Telegrafului Român, pentru că această gazetă e organul Mitropolitului Miron, a căruia penibilă posiţie în chestiunea şcoalelor române din Braşov faţă de guvernul unguresc o înţelege oricine. Nu ne-ar surprinde nici —ori cu atît mai puţin—posiţia categorică ce a luat-o şi de data asta foaia de la Arad Tribuna poporudui în favoarea domnului Sturdza, pentru care a pledat cu adevărată admiraţie, mai ales în prim-articolul din nr. 92 a. c. „încă un cuvînt la chestiunea liceului din Braşov“, în care provocîndu-se la articolele Telegrafului Romín scrie între altele : „Daca acum «Telegraful Romín" ne pune în vedere, că se poate ajuta altfel şi încă în chip cum a spus în senat d. Sturdza, aceasta e numai o dovadă despre înţelepciunea întâiului sfetnic al M. S. Regelui Carol şi o palmă isbitoare acelora, cari tocmai pe chestia aceasta credeau să răstoarne de la putere pe d. Sturdza“. (Va urma) * ANUL II No. 32 A BOXAM EXT I .1E încep la 1 şi 15 ale fiecărei luni şi se plătesc totd’auna înainte în Iaşi la Casa Administraţiei la judeţe şi streinătate prin inundate poştale Un an în ţară 30 lei, în streinătate 40 lei Şase luni 15 „ „ 20 . MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRAŢIA Ho 42.— Strada Goliei —No. 42 EDIŢIA III-a ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN UŞI — MERCUR! 10 IUNIE 1898. finmarii 10 Bani AMHCI1RI1. In Iaşi şi judeţe se primesc numai la Administraţie in străinătate, direct la administraţie, şi toate oficiile de publicitate Anunciuri la pag. IV 20 b. linia * w . III 40 „ „ Inserţiile şi reclamele ... 50 „ IJi număr verhift 30 bau) REDACŢIA No. 42— Strada Sentinţa în procesul Morisseau OAMENI Şl LUCRURI Dr. Rojniţă n’a murit. La ultima şedinţă a consiliului nostru de higienă—se zice că există la Iaşi o asemenea instituţie — s'a petrecut un mic incident suggestiv. Se ceruse, ca de ordinar, oarecari autorizări de construcţii şi de fabrici, se făcea ş, ca de ordinar, obiecţiuni diverselor cereri şi, tot ca de ordinar, şeful serviciului nostru... sanitar s’a ilustrat prin o energică opoziţie şi severitate. Aci terenul e mlăştinos, colo Împrejurimea e insalubră, dincolo vegetează o baltă, aiurea trece un piron infect şi aşa mai departe. Dar cu sistemul acesta, observă doctorul Negel, ajungem să refuzăm a priori orice autorizare de natura celor cerute... Dar n’ar fi mai logic ca în loc să refuzăm acestea să vie d-nul medic şef cu un proiect de asanare a laşului ?“ La care interpelare d.profesor Rojniţă răspunse cu o nobilă mîndrie, in treacăt. ...„Intru cit priveşte faptul că n’am venit piuă astăzi cu un proiect de asanare,—nu e nimic, de extraordinar intr’aceasta; eu n’am murit încă... şi voiu avea timp pentru proiectul cerut...“ Aici e aici! D. dr. Rojniţă n’a murit încă. Vă pllngeţi că laşul moare de insalubritate, de mlaştini, de mocirlă, de inepţia higieniştilor colectivişti. Şeful serviciului sanitar răspunde scurt: , — N'am murit încă. Pretindeţi măsuri salutare şi sanitare, cereţi In virtutea dreptului cetăţenesc, în virtutea bunului simţ ca medicul şef să dea un pic de atenţie chestiunilor de salubritate publică, — şi drept răspuns, acesta zice: — N’am murit încă. Deplîngeţi reaua stare a măhălălilor unde la mizeria de traiu se adaoge mizeria higienică şi soluţia vi se dă analoagă ca a Măriei Antoaneta. Dama în chestie recomandă celor fără pînă să mînînce cozonaci. D. dr. Rojniţă arată plebei frumoasa d-sale locuinţă higienică şi rosteşte grav : — Eu... n’am murit încă. Sărmanul oraş ! ..........................HD III» «im ------------- ACTUALITATI LA CUBA Cu toate că primele lupte navale, s’au dat mai intim în apele Filippinelor, şi nu în acele ale Cubei, tot Cuba este care prezintă adevăratul interes din acest mare conflict. Soarta Cubei este în jocul acestor doi înverşunaţi adversari. Nu se poate zice, că vre-o parte a insulei Cuba, este definitiv în mînile insurgenţilor, dar nici că insurecţiunea este complect înnăbuşită în vre-o parte a insulei. Spaniolii au ocupat oraşele principale cu o mică rază dimprejurul lor, pe cînd insurgenţii lucrează prin împrejurimi, la ţară. Operaţiunile militare cele mai importante, s’au desfăşurat, acuma în urmă, în provincia cea mai orientală Santiago de Cuba, dar mareşalul Blanco a mai descărcat din aceste forţe, pentru a le întări pe cele din apus. . Totalul forţelor spaniole din Cuba se ştie în mod oficial că sunt de 185,000 de oameni. După insurgenţi, această cifră s’ar fi redus astăzi la 120,000. Sezonul ploilor, a început, să se ştie că trupele de ocupaţiune, în fiecare vară diminuează cu x/h prin maladii, dintre care cea mai teribilă sunt frigurile numite vomito. Este teama ca vara asta să nu fie dezastrul şi mai teribil. Insurgenţii au adoptat pentru repartizarea forţelor lor, diviziunile administrative din Cuba. Maximo Gomez, care este generalisim de vre-un an şi jumătate, ocupă provincia Santa Clara avîndu-şi quartierul general în împrejurimile oraşului Santo Espiritu. El are ca locotenenţi în provinciile orientale pe Calixto Garcia, care se ţine între Holguin şi Santiago de Cuba, şi pe Bartolomeo Maso Preşedintele guvernămîntuluî resculat, care a luat denumirea de Republica cubană, cu reşedinţa în Puerto Principe. Insurgenţii din cele 3 provincii de apus sunt conduse de locotenenţii, Maria Rodriguez, care operează împrejurul Havanei, Betancurt pe lîngă Matanzas şi Pedro Diaz în provincia Pinar del Rio. Insurgenţii sunt de altfel bine înarmaţi şi bine echipaţi. Ei sunt în număr de 30,000, astfel repartizaţi: 12,000 în provincia Santiago de Cuba, 4000 în provincia Puerto Principe, 6000 în provincia Santa Clara, şi 8000 în celelalte provincii dintre care 3000 numai în provincia Havana. De la declararea resboiului, Statele Unite, fără să fi recunoscut Republica cubană, au devenit aliate cu insurgenţii. Rolul Statelor Unite, s’a mărginit pînă acum numai la proclamarea blocărei coastelor, ceea ce s’a şi efectuat între Havana şi Cardenas , în a urmări vasele comerciale spaniole, şi în a simula oare care bombardamente. Scopul Statelor Unite este de a ocupa un port de pe coasta septentrională, Matanzas, Cardenas sau Sagua la Grande care apoi să se poată servi ca bază pentru aprovizionare cu arme, muniţiuni şi hrană pentru insurgenţi. MASCARADA DE POIMIUE In privinţa festivităţei poliţieneşti din capitală, se afirmă cu siguranţă câ se va face un complect fiasco. Colectiviştii ar da îndărăpt şi ar renunţa la ea, dar ceea ce’î sileşte să meargă ’nainte e că au dat cu mina prin bani. Au apucat să facă cheltuelî şi’n materii de cheltueli, fac totdeauna pe spiţerii la ’ncheerea comturilor. Mai e apoi şi faptul că asemine ocazii de expansiune patriotică nu se presintă, fraţii liberali ştiu să profite de ele, ca să nu zicem din ele. Semne premergătoare din îngrijirea ce de pe acum manifestează colectiviştii în privinţa alegerilor comunale de la toamnă, reesă aproape sigur că aceste alegeri sunt menite să decidă definitiv de soarta regimului. In Bucureşti, intrigile, cabalele şi tot felul de urziri contra d-lui C. F. Robescu, în locul căruia pare că vre-un alt dalcatc căpăţinos colectivist e deja pomăzuit, au început din chiar primele zile de după plecarea premierului în streinătate. Primăria capitalei o consideră colectiviştii ca un fel de aparat absolut necesar pentru partid în perioada alegerilor parlamentare şi de aceea primele îngrijiri în vederea acelor alegeri s'au îndreptat inspre comuna capitalei. Prin provincii, lumea colectivistă n’au început Încă pregătirile, căci se aşteaptă reîntoarcerea d-lui Sturdza în ţară, reîntoarcere care va atrage probabil după sine o remaniare ministerială. De la această remaniare, cuiburile colectiviste provinciale au a se orienta în privinţa formărei listelor. Dacă ministerul se va putea alcătui aşa ca să represinte,un fel de curcubeu liberal, atunci neaparat, că provincia colectivistă va imita centrul şi va căuta ca macar prin unele oraşe să poată isbuti. Dacă însă, la centru va continua se esiste situaţia de astazi, apoi mai mult decit probabil, că in majoritatea oraşelor, colectiviştii nici nu se vor presenta la alegeri. Administraţiile comunale de prin provincii au maltratat aşa de cumplit toate interesele oraşelor; banul public au fost cu aşa destrăbălare aruncat pe ferestre cînd n’a intrat in buzunare patriotice, incit colectivitatea ştie de mai nainte la ce se poate aştepta. La Iaşi mai cu deosebire, bataia de joc a administraţiei colectiviste în privinţa intereselor oraşului a fost atît de dureroasă pentru cetăţeni, incit cazul merită un studiu special şi amănunţit. Iaşul a încăput acum trei ani pe minele colectiviştilor cu o zestre de şase şi jumătate milioane, şi ei au sfitirisit-o. Cazul e unic în toată ţara, şi ţara trebuie să’l cunoască ’n detail. laţii în vacanţă RAI Deja ? Abia cel cîţiva copaci al Iaşului au avut timpul să înverzască, abia’ au înflorit cel cîţiva trandafiri al grădinelor noastre şi deja ne arăţi, posomorite cronicar, spectrul uritului, deja ne îngînî colea monotoniei de vacanţă? Dar laşul se află în plină activitate : perioada esamenelor, epoca muncei, apoteoza anului de muncă şi gîndire. Tocmai aci insă cronicarul găseşte preliminările şi simpomele de vacanţă. Deja Iaşul nu-şi mai aparţine ; cîteva zile de încordare supremă — apoi relasarea coardei, nevoia de odihnă, nostalgia de ducă. Deja abonamentele de vilegiatură s’au deschis; schimbări de adrese se indică administraţiei ziarului; carnetul băilor să începe cu «deplasări» —deja Slănicul Spiridoniel ispiteşte cu apele sale purgative, iar Strunga doctorului Manolescu cu mirosul apelor sulfuroase ; intinerarile pentru lungile călătorii se Întrunesc, in timp ce ...noi locului ne ţinem Cum am fost aşa răminem. ♦ Din mică preciie, ţărişoara noastră pare a se înjumătăţi în epoca de vacanţă. Călătorul care a întreprins vre-odată o lungă călătorie ca să viziteze rlnd pe rînd în decursul unei singure vacanţe numeroasele localităţi balneare, rămîne adeseori uimit de contigentul însămnat ce dăm băilor străine. Şi nu impresia înstrăinării de neam te izbeşte atunci, dar nu arare ori poţi regreta cu multă sinceritate că vezi atiţia din ai tăi rostindu-ţi graiul cu buze palide de bolnav, trîndu-ţi par’că frumoasa ţară din cîrii... Dans Ies villes d’eaux sulfureuses Les baigneurs, pitoyable flux Vont trainant leurs membres perclus Et leui's échines douloureuses Senzaţia aceasta e a călătorului sănătos, a călătorului de plăcere, a căutătorului de impresii pitoreşti; senzaţia aceasta mînglie pe acel ce nu-şi poate îngădui luxul escapadelor din mijlocul zilnicului train de trudă şi preocupări. * Revăd încă galeria lungă—deschisă la aier—a băilor de la Reichenhaal. Nicăiri ca ’n această staţiune Romînii nu sunt un mai mare număr—bolnavi şi sănătoşi — In lunile de vacanţă. Gazetele noastre se părindează din mină ’n mină; grupuri-grupuri sfătuesc şi „dialectele“ noastre se înfrăţesc , moldoveni şi olteni se regăsesc în comună nevoie de mingăieri şi oftări. ...Un grup de bărbaţi şi femei s’au adunat la un colţ al galeriei. Un om slăbănog, înalt şi palid, s’a urcat pe platforma cea mare a unei balanţe zecimale. Pe cea mică o fetiţă ca de opt ani aşază greutăţi, măsoară, priveşte atent, mişcările cumpenei,—care se leagănă, se mişcă, —se opreşte apoi. Copila a cetit cifra, — «la cintărit». Se pare că cifra nu e mulţămitoare a scăzut iar, după cit înţeleg,—şi grupul se desface tăcut, se depărtează şi se împrăştie. Bolnavul oftează punind moneda în mîna fetiţei,—atît de rumănă, atît de înflorită, care zimbeşte cu graţie sănătoasă palidului ftizie. El a «scăzut»—dar cîştigul ei a crescut cu cîţiva bani. Scena se repetă—şi te provoacă prin contrast. * . La Karlsbad —văzut-aţî în jurul Sprudelului cald cum stau tremurînd sutele de bolnavi, îngheboşaţi de crampe, galbeni şi veşteziţi la făţă, tremurînd cu mînile osoase in aşteptarea apei greţoasă dar mîntuitoare in acelaşi timp ? Şi fetele blonde, zburdalnicele fete ale Bohemiei cu vîrful cirligelor lungi iea paharele din mînile bolnavilor—par’că s’ar teme să nu se molipsască,—le înapoiază rîzind: ce amară ironie în privirea blondelor şi rumenelor fete contrastind atît de umilitor cu scofălciţii clienţi al Sprudelului cald în Bohemia răcoroasă. Priveliştele acestea odată văzute, sunt de neuitat. Şi amintirea lor îţi revarsă în suflet buna mingiiere că poţi răminea aci, că poţi suferi de urlt că te