Opinia, august 1898 (Anul 2, nr. 74-96)

1898-08-05 / nr. 77

e duce serviciilor la cari ar fi chiemaţi după liberarea din armată. Pentru aceasta însă se impun regule precise, care se pot rezuma la 2 puncte : 1) a asigura existenţa şcoalelor după modelul organizării celei de la Iaşi, datorită zelului şi activităţii d-lui colonel dr. Corvin, şi a le supune unei privigheri serioase aşa ca să dea rezultate bune; 2) a asigura poziţiunea celor cari vor voi să îmbrăţişeze cariera de agenţi sanitari. In adevăr numai asemenea şcoli sanitare militare pot da rezultate certe, nu pentru că nu s’ar putea organiza asemenea şcoli cu un personal didactic civil şi cu o instrucţie limitată în vedereaintereselor serviciului sanitar civil, dar pentru că nu se vor găsi elevi cari să poată sta 6 luni învăţînd, fără să ocupe o slujbă. Spitalele civile fără şcoală şi bărbieriile nu sunt locuri unde se pot forma adevăraţii subchirurgi, spitalele mari din străinătate au şcoli anumite unde îl formează. De aceea vedem deseori la companiele sanitare că unii soldaţi foşti bărbieri, cîteodată deja subchirurgi titraţi de pe la unele consilii de igienă, sau foşti servitori cu carte de pe la salele de operaţii a unor spitale civile—candidaţi viitori de subchirurgie oficială,—că aceşti soldaţi sunt elementele cele desordonate, nărăvaşe şi murdare din şcoală, cărora mai cu greu li se inspiră noţiunile de antisepsie decit chiar elevilor încă profani. (Va urma). Colindele electorale (comedie în trei acte) Guvernul începe a simţi necesitatea aranjarea unui plan de luptă pentru viitoarea campanie electorală. In vederea alegerilor comunale generale de la Noemvrie, ocultiştii iau deja măsuri, au alcătuit chiar o piesă în trei acte. Şi fiindcă nu se pot adresa opinie! publice, fără sgardă, corifei! colectivitate! au lansat circulari, chiemînd pentru 15 August în capitală, pe toţ! prefecţi! şi primari! comunelor urbane la Bucureşti. Odată acolo, agenţii superior! administrativ! şi comunal! a! guvernului, vor fi înşiraţi pe cîmpul de la Băneasa, unde miniştri! îî vor haranga, căutînd să-î convingă prin darul vorbe! că alegerile comunale sunt pentru regim un fel de.... acum ori nici odată ! Apoî prefecţi! şi primarii vor defila do! cite do! pe dinaintea maî mult sau mai puţin burtoşilor membri! a! cabinetului, şi după aceea vor fi înquartieraţi pentru trei zile pe la oteluri pe comptul statului. In acest interval, ei vor defila pe la ministerul de interne în grupuri de cite 5—6, numaî pentru ca întrunirile lor să nu aibă caracterul unor atrupamente, iar d. Ferechide va da fiecăruia dintre aceşti representanţ! a! putere! comunale şi administrative ale oraşelor spesele electorale proporţional cu importanţa localitatei, şi după aceea toţi primari! şi prefecţi! vor fi liberi a pleca pe acasă După moda vreme de azî, acest beilic oficial se numeşte congres, iar conii Sturdza, Stolojan şi Pallade vor rămîne cu satisfacţia de a fi consultat naţiunea. Acesta e actul întîiu. Odată cortina căzută, după un mic antranct, va începe actul al doilea alcătuit de maî multe scene întîmplate miniştrilor, cu ocazia colindelor prin diferite oraşe mar! ale ţăreî, şi’n care scene nota caraghioază va domina. Aşa bunăoară la Iaşi, cetăţeni! vor căuta să aţie calea ministrului care va exercita în localitatea noastră comerţul electoral ambulant, şi să’î facă niţică muzică motănească cu acompaniament de huideo ! La întrunirile guvernamentale, dacă acest punct face parte din programul colindelor, miniştri, cu mărgărime de limbă vor fi apostrofaţi pe la începutul, mijlocul şi sfîrşitul discursului, cu diferite graţioase întreruperi ce vor înlesni accelerarea colindelor, adică, pe limba vulgară—ca să nu zicem bulgară, căci s’ar supără d-niî Stolojan, Pallade sau vre-un alt neaoș român din cabinet — ar face pe bieții colindător! să-ș! termine cu o oră maî curînd misiunea. In actul al treilea, adică actul final, ar avea loc desnodămîntul intrige! sau proba vie de dragostea pe care o păstrează poporul, regimului actual. Prefecţi! daţî în tăbîrceală nasuri ministeriale rupte, pe iccolea păruelî naţional-liberale şi ’n fine, fiasco general al întreprindere! patriotice. Focul bengal al mătrăşireî generale din capul trebilor, cu apoteoza cuvenită, va fi un supliment aninat la program şi neprevăzut de colectivist. Ca spectacol de toamnă, o să fie frumos de tot, şi o să rîdem. Juvenal -------------- mmm mmmm------------- 1. În pădure Cu degete de roză Cînd eorile-ţi îndreaptă A ramurilor frunte Tăcută şi ’nţeleaptă, Eu te găsesc, pădure, In lacrime scăldată Şi te pricep, mîhnită Stăpînă adorată. Singurătatea mîndră, Extazul şi splendoarea, Şi cîntecul şi visul Şi murmurul şi boarea, Tu le preschimbi în lacrimi In faptul dimineţii. Tu eşti, pădure tristă De-un neam cu noi, poieţiî. Tristis Ştiinţi-Litere-Arte Intr’un jurnal medical german, doctorul Leney publică un articol asupra pericolului la care, ne expune jocul, atît de cunoscut In toate clasele societăţii: săritura peste funii. Leziuni grave de stomac, intestine şi nervi; deformaţii rele ale picioarelor şi alte multe sunt urmările funiei de sărit, „la cordet sauter“. Avis celor interesaţi. * Congresul pentru avansarea ştiinţilor care a avut loc la Nantes, în Franţa, a dat loc la interesante discuţii. Bătrînul savant Ed. Grimaux a făcut o apologie a descoperirilor bazate pe teoriile lui Pasteur, și a conchis astfel cu discursul său asupra „celor infinit de mici.“ „Niciodată în timpul celor 23 de secole ce ne despart de Hipocrat, tatăl medicinei, niciodată arta vindecărei n’a făcut atîtea progrese uimitoare ca în acești din urmă douăzeci de ani. * Miss Flora Shaw, corespondenta americană a ziarului Times, a plecat la Klondyke în interesul ziarului sau Englezele sunt 111 genere cele mai îndrăzneţe exploratoare. Așa Miss Muriel Dowie a străbătut luni întregi regiunile Carpaților, Miss Hastie explorează astăzi un număr de insule, aproape necunoscute, în oceanul pacific. O misionară scoţiană, Miss Slessor, locuieşte de 20 ani un sat sălbatec, Okoyn, în vestul Africei. Se aşteaptă cu nerăbdare corespondenţele îndrăzneţei Flora Sharw din „Ţara de aur“ a Americei de Nord. * OPINIA Ţarul Rusiei a ordonat a se schimba numele capului din extremul Asiei, strîmtoarea de Behring, care se va numi în viitor „capul Dejnew“ după descoperitorul localității. * La Mold, în Anglia, s’a terminat zidirea unui mormînt monumental, destinat celui mai favorit cîne al lui Gladstone. Inscripţia e aceasta: „Pezt, născut la Schwalbach în 1880, mort la Hawarden, în 1898, la 27 Martie. Cîne favorit al lui Gladstone. Credincios pină la moarte.“* O revistă americană ne arată că d-na Richard King din Statele Unite posedă cea mai mare cantitate de vite cornute, 210,000 şi în acelaşi timpp un teren de 500,000 hectare. Administraţia unei atari averi cere, fără îndoială, o capacitate extraordinară. * D. Basile Lupu, student, a terminat un vals: Amurgul. Cuvinte de A. Steuerman. INFORMAŢII OREVA MĂCELARILOR Primăria s’a hotărît în fine să facă ceva şi pentru contribuabili, anume a silit pe tăietorii de vite să se puie în grevă. Raţionamentul e simplu: neputînd iefteni carnea, căci capitalul afectat pentru cumpărare de vite e aproape întreg înghiţit de diurnele ce se servesc consilierului însărcinat cu cumpărarea şi supravegherea lor, primăria a provocat greva măcelarilor. Cu chipul acesta, contribuabilul nu numai că nu va mai plăti scump carnea, dar n’o va mai plăti de loc, pentru raţiunea foarte simplă că nu se va mai vinde carne în piaţă. * Administraţia noului abatoriu a trebuit să-şi fi dat o osteneală extraordinară ca să schimbe obiceiurile barbare contractate de măcelari la vechia salliana, monument de murdărie care a ruşinat laşul aproape o jumătate de veac. Infecţia de acolo nu se mai vede la noul abatoriu e, din contra, o curăţenie exemplară, neregula şi başibuzucia de la vechia sabhana a dispărut; acum se taie în condiţii europeneşti: se observă ordinea, higiena şi regula. Măcelarii întră în abatoriu cu un anume costum, taie şi curăţă după prescripţiunile stabilite de directorşi personalul’ administrativ este instruit să’lucreze după norme introduse de veterinar conform sistemului adoptat la abatoriile din streinătate. Pentru aceste îmbunătăţiri—mult mai multe de cît am putut înşira aci—primăria n’are nici un merit. Măsurile s’au luat de către d. Christea, directorul abatorului, fără concursul şi adesea în contra dispoziţiilor primarului. Consiliul comunal e aşa de străin de ceea ce s’a făcut bine la această instituţiune, încît pînă azi nu ştie nici ce e nici ce lipseşte la abatoriu. Un singur lucru era exclusiv in căderile consiliului: să alcătuiască un regulament pentru exploatarea abatoriului — și regulamentul acesta, redactat deja de veterinari, nu e votat pînă în ziua de azi. * Dar dacă la abatoriul nou e incomparabil mai multă regulă decît la vechia tăiere, nu urmează de aci că lucrurile se petrec în mod ideal. Și metehnele sunt două: lipsa de regulament şi sistemul primăriei de a face din serviciile publice un ospicii pentru agenţii electorali. Lipsa unui regulament care să fixeze drepturile şi datoriile celor cari intră în abatoriu, dă loc la nedreptăţi, la vexaţiuni sau cel puţin la nemulţumiri. Măcelarii socotesc că obligaţiunile pe cari li le impune intendentul, sunt simple capricii ale acestui funcţionar şi că taxele la cari îî obligă întră în punga lui. De aci supărare, discuţii—grevă. La rîndul lor, funcţionarii abatoriului neavînd atribuţiile hotărîte de un regulament, iau dispoziţii potrivite împrejurărilor, dar dispoziţii cam în ochii măcelarilor trec drept arbitrarii deoarece ştiu că nu sunt consfinţite de organele superioare îndrituite de lege să hotărască în materie. Un exemplu. Tăietorii au obiceiu să ia în căruţe, cînd pleacă noaptea, maţele şi spărturile mărunte ale vitelor. Căruţele pentru transportul acesta nu pot fi lăsate în stradă pe cînd lucrează tăietorii, căci, nefiind păzite de nimeni, se fură sau caii pornesc pe deal după iarbă şi nu-i mai găsesc tăietorii cînd isprăvesc treaba. Dar căruţele acestea nu pot fi îngăduite nici în curtea abatoriului căci se face murdărie, se strică brazdele şi se paşte iarba. In această situaţie ce e de făcut ? Neexistînd un regulament care să tranşeze chestiunea, intendentul a pus în vederea măcelarilor că , ori aduc pe cineva să le păzească căruţele afară, ori să’şi ducă caii în grajdul abatorului —şi atunci să plătească 20 de bani taxă pe noapte. Om de pază nu pot aduce măcelării, căci acesta ar costa mai mult decît valoarea fărîmelor pe cari le iau el; taxa pentru grajd le-a părut vexatorie şi arbitrară—şi d’aci ceartă. Intendentul, ca să pue capăt neînţelegerilor, a eliminat două măcelari mai sgomotoşi, traşi la sorţi, dintre cei cari ii călcaseră dispoziţia. Cei-lalţi, solidari cu aceştia —căci sunt constituiţi în societate—au refuzat de a mai intra la lucru pînă cînd nu se va revoca măsura luată în potriva colegilor lor. * Am zis că răul nu stă numai în lipsa de regulament ci și în modul de recrutare a personalului. Intendent al abatoriului e un domn Bahrim, om harnic, priceput şi plin de rîvnă —dar de o violenţă sălbatică. D. Bahrim are multă autoritate în aleatoriu, dar această autoritate se execută cu atîta brutalitate, încît măcelarii, cît sunt el de zurbugiu, se cutremură şi’şi pipăie coastele cînd aud că se pronunţă numele intendentului. Se face o greşală. Un lucrător spre pildă, ’şi atîrnă căciula în sala de tăiere în loc s’o lase la vestiar, cum s’a recomandat de către intendent. D. Bahrim, cînd e bine dispus, se mărgineşte să ia căciula din cuia şi s’o trîntească într’un lac de sînge — şi a doua zi, măcelarul nu mai poate întră în aleatoriu căci nu’l primește directorul dacă e murdar. Dacă se intîmplă să fie supărat d. Bahrim în momentul acela, atunci măcelarul e luat la palme și bătut așa încît nu maî poate lucra o săptămînă. Alt caz. Femeia unui lucrător din abatoriu venise într’o noapte să aducă de mîncare lui barbatu-sau. Intendentul nu permite, noaptea, intrarea streinilor în abatoriu— şi face foarte bine. Femeea, însă, necunoscînd dispoziţia luată de d. Bahrim, sau nedeprinsă, poate, cu autoritatea, a înfrînt regulat şi a intrat. Intendentul a prins-o, ei a aruncat oala peste gard iar pe ea a bătut-o barbar pînă a scos-o din abatoriu. Şi femeea era în ultima lună de sarcină. Toate aceste violenţe au exasperat pe măcelari, cari, repet, adesea sunt vinovaţi şi el. Primăria, însă, nu poate lua nici o măsură în potriva intendentului, pentru că d. Bahrim e pe atît de blajin la mahala în timpul alegerilor, pe cît e de fioros la abator în timpul tăierei. Față cu temperamentul peste măsură aspru al d-lui Bahrim, măcelarii s’au pus 9 * f IVAN TURGHENEFF IF1 IR/ X O .A. Era să plece din nou, cînd de-odată o trăsură mare la care erau înhămați trei cai ajunse lîngă noi. — Adevărate apucături de briganzi, murmură Filofei. Spun drept că sîngele mi se opri în vine. Căutam să văd prin această brumă deasă. In trăsură, se aflau şase oameni îmbrăcaţi cu cămeşe roşe, cu puşca la umăr. Rocneau, ţipari, erau beţi; pe capră era un uriaş îmbrăcat cu un suman de piele de oae. Ei mergeau la pas şi păreau a nu ne băga în seamă. Ce să facem ! nu puteam decît să urmăm trăsura care ne întrecuse, mai bine de un chilometru. Gînduri negre îmi veniră în minte, și îmi amintii versurile în care poetul Jaukovschi vorbea de un asasinat: «Toporul unui brigand desgustător...» sau mai bine : «te gîtue cu o funie plină de glod, și apoi te asvîrle într’un șanț.» Oroare ! înaintau într’una și no! îl urmam la pas. — încearcă să-l încerci, trecînd pe la dreapta, zisei viziteuluî. El mă ascultă, dar ceealaltă trăsură ne ajunse din nou-Filofel încercă de a trece pe la stînga dar avu acelaş resultat. — Iată nişte adevăraţi bandiţi, îmi spuse el, dar ce aşteaptă? — Da, ştiu! ur’mă Filofei după un moment de tăcere. Vezi acolo podeţul cela peste un râu, ei bine, acolo au să ne reguleze. Ce-mi pare mai rău e că biata mea trăsurică nu o să mai rămâe la fraţii mei. Nu mă aşteptam la o astfel de reflecțiune. — Dar, spusei eu, n’au să ne omoare, le voi da tot ce am. Podețul nu maî era departe, se făcea din ce în ce mal mare. Trăsura lor se opri deodată. — S’a sfîrșit frate, zisei eu viziteuluî, iartă-mă că ți-am pricinuit moartea. — Ce greșeală ai făcut stăpîne ca să te pot ierta ? Se poate oare evita soarta ?—Haide, zise el biciuindu-şî calul, haide mă las în voia lui D-zeu. Pornirăm la trap, și îndată furăm lîngă groaznica trăsură care ne aştepta. Toţi toceau în trăsură, nimeni nu mai cînta, nimeni nu mai rîdea, ea era liniştită, ca vulturul care se aruncă asupra pradei. Omul cel ’nalt cu suman, scoborîndu-se de pe scară veni la noi. Instinctiv Filofei opri caii, uriaşul veni la trăsură, şi politicos îmi ţinu următorul discurs. (Va urma) E. P. ANUNCXII Luminarea corpului omenesc cu raze Röntgen pentru stabilirea boalelor interne şi chirurgicale. Dr I. Goldfeld, Cernăuţi, Hauptstrasse 20. Petru Ianculescu INGINER SILVIC Iassy Strada Sf. Athanasie No. 1. Se angajează a face măsurători de moşii şi păduri. Amenajamente de păduri, supraveghieri de exploatări de păduri, instalări de ferestrae, cubajurî, estimaţiuni, expertize şi orîce lucrări atinturgătore de ramura silviciloî. 60.000 Lei de dat cu ipotecă. A se adresa la Redacţie: Uzina centrală de Electricitate din Iaşi Representant Inginer S. MARCU Str. Stefan cel mare No. 3 (casa NTeuscliotz) Cu onoare aducem la cunoscinţa onor. Public Iaşan că am deschis birourile noastre oficiale pentru Instalaţiuni exterioare şi interioare de ecleraj electric şi de aplicaţiunea electricităţii pentru scopuri industriale, punîndu-ne la disposiţiunea onor. Public pentru executarea menţionatelor instalaţiuni. Avem întotdeauna un deposit însemnat de material electric de cea mai bună calitate, aparate de cel mai nou sistem precum şi un bogat asortiment de lămpî de la cele mai simple pînă la cele maî° elegante. Fiind concesionarii exploatării luminei electrice a oraşului Iaşi, deci avînd exclusiv dreptul de a recepţiona instalaţiunile interioare, suntem singuri în măsură a face preţurile cele mai avantajoase executînd lucrările în modul cel mai solid şi după regulele technice, luînd garanţiile cele mai întinse. In curînd vom deschide onor. Public marea noastră sală de expoziţie unde se va putea vedea o mare variaţiune de candelabre, corpuri de iluminat, maşini de încălzit, de călcat, de aprins ţigări, ventilatoare etc. toate puse în mişcare prin electricitate. Planuri, devise şi orice alte informaţiuni relative, sunt gratuite Facem înlesniri de plată Biururile sunt deschise de la 8—12 şi de la 2—7. Cu toată stima DIRECŢIUNEA I \ I I I I » I I I I I \ I I I I I I I » * * în grevă. Ca să nu rămîie oraşul fără carne, primăria ceruse ieri corpului de armată să-i trimită soldaţi cu cari să înlocuiască pe grevişti. Măcelarii au cedat, însă, în cele din urmă şi au primit să între în aleatoriu cu credinţa ca să fie primiţi şi cei doi cari fuseseră eliminaţi. Directorul a primit condiţia şi măcelarii au lucrat astă noapte. Azi, însă, au aflat că cei doi colegi au fost reprimiţi numai pentru astă noapte, pînă se vor lua măsuri ca oraşul să nu mai sufere în viitor—şi s’au declarat din nou în grevă. Şi această stare de lucruri se va repeta periodic, cînd dintr’o cauză cînd dintr’alta, pînă se va elabora regulamentul care să stabilească drepturile şi datoriile fiecăruia. In ziua aceea, însă, intendentul n’ar mai putea bate nepedepsit—de aceea nu se grăbeşte primăria. Eri a venit înaintea Curţei de casaţie din Bucureşti, recursul abatelui Morisseau, condamnat la 5 ani recluziune, în urma deciziuneî curţei cu juraţi din localitate. înalta curte era prezidată de d. preşedinte Mandrea. Fotoliul ministerului public era ocupat de d. procuror Sărăţeanu. Apărarea era prezintată prin d. G. Panu, iar partea civilă prin d. Delavrancea şi C. Cernescu, încă de la orele 11 şi jum., un public numeros aşteptă în sală deschiderea şedinţei. Deja înainte de deschiderea şedinţei, se vorbea de amînarea procesului, din cauză că deraind acceleratul IaşiBucureşti, via Vasluiu, n’au putut so’si acolo actele necesare in cauză. Şedinţa se deschide la ora 1. D. Panu cere amînarea procesului pentru motivul specificat mai sus. Asemenea cere amînarea şi d. Delavrancea pentru că nu i-a sosit procura din partea clientului său. Procesul se amînă pentru 15 Septembrie. Aseară, pe la ora 6 şi jumătate stîrpitorii au îndicat de la d-na Cristea, din strada Golia No. 51, un cîne turbat. Azi dimineaţă stîrpitorii au prins un cine turbat. După ce l-au fugărit prin Sărărie cinele s’au scoborît la vale şi a intrat in ograda şcoalei comerciale gradul al doilea. Cinele in tot drumul seu nu a muşcat pe nimeni. In piaţa Sf. Spiridon lăptăriile au ajuns de nu mai pot fi cumpărate. Aşa laptele e îndoit cu apă, brînzeturile sunt amestecate cu făină şi smîntina acră şi chiar mucegăită. Ce zic d-nii de la poliţie? Aflăm cu pare de râu că d. Stocker, cunoscutul fabricant din localitate, se află grav bolnav la Bruxelles. D. Cantacuzino, consilier la curte, făcindu-şi cele 10 zile de vacanţă, a plecat Sîmbătă înapoi la mănăstirea Agapia. Astăzi au fost porniţi spre punctul Iţcani pentru a fi daţi peste frontieră, evreii Moriţ Hirş şi Mina Gerner, sosiţi în Iaşi din Cernăuţi, fără paşapoarte. In strada Albă No. 5 d-na Maria Costantinescu, de loc din Belceşti, în vrrstă de 31 ani, a încetat din viaţă ieri dînd naştere la două fetiţe gemene. Femeea Ruxanda, din strada Gălăţanu No. 3, s’a plîns secţia V-a că doi indivizi caută de mai mult timp să o prade. Unul din ei anume Gheorghe Petrov a mai pradat-o într’un rînd. Cel de al doilea să numeşte Torna. Erl, d. doctor Veterinar Jocu, a confiscat de la pescarii Hie Seines şi Marcu Gheman 87 kilograme caras stricaţi. Peştele a fost asvîrlit în Bahlui.