Opinia, octombrie 1898 (Anul 2, nr. 121-145)
1898-10-24 / nr. 140
ANUL II No. HO EDIŢIA DE SEARA IAŞI—SAMBATA 24 OCTOMBRIE 1898. Numărul 10 Bani abonamentele încep la 1 şi 15 ale fiecărei luni şi se plătesc totd’auna înainte In Iaşi la Casa Administraţiei In judeţe şi streinătate prin mandate poştale Un an In ţară 30 lei; In streinătate 40 lei Şase luni 15 „ „ » 30 „ MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRATIA No 43. — Strada Goliei — No. 43 ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN Humânul10 Bani ANUNCIURILE In Iaşi şi judeţe se prinţese numan la Administraţie In străinătate, direct la administrare şi toate oficiile de publicitate Anunciurî la pag. IV .... 20 b. lin’a w * » fIX: i«i, 40 „ *„ Inserţiile şi reclamele . « . 50 „ „ Un număr vecii in 30 bani REDACŢIA No. 43— Strada Goliei —No. 43 PETIŢIA MITROPOLITULUI In vederea apropiatelor alegeri comunale, toţi domnii membri ai clubului conservator sunt rugaţi să binevoiască a se întruni In fiecare Mercuri şi Nlmbătă, orele 8 sara, In saloanele clubului. COMITETUL Partidul conservator a fixat următoarea listă pentru colegiul l-iii şi al 11-lea de la viitoarele alegeri comunale: Colegiul I-ia Kogălniceanu Grigore Rossetti G. Dimitrie Filipescu Teodosie, doctor Pogor Vasile Vlădăreu A. Alexandru Șerban R. George Greceanu Dimitrie Ianov loan Tassian Rimitrescu A. colonel Nisir Petru. Colegiul II-lea Catargi Nicu Vasiliu loan Preot Grigorescu Constantin Botez V. Nicu Rabița G. Alexandru Catargi A. Gheorghe Costăchescu Gheorghe Căpitan Baraban Gheorghe Botez. 1 Gheorghe. Un apel oficial Se ştie de toţi, cari au cetit apelul d-lui Haret cătră corpul didactic secundar, de ce idei a animat ministrul de instrucţie, in ceia ce priveşte cultura secundară. Strigătul nostru al tuturora că calea spre funcţionarism nu e bună, căcislăbeşte forţele productive ale ţării, că dar trebue dat un impuls spre cariere practice, şi-a găsit răsunetul şi în persoana ministrului. Ne place a constata această libertate de glndire la un şef de departament, mai ales că măsurile restrictive în materie de invăţămlnt, deşi nu Intră în cadrul larg al partidului liberal, ne a- * rată, însă, că în materie de organizare Socială culoarea politică a ministrului nu «întăreşte mult. Faptele n’au colorit politic; ele îşi au explicarea lor In sine şi cine le studiază In amănunt va şti ce ’ îmbunătăţire să le aducă, fără a se Interesa de faptul că e liberal sad conservator. Ce zice d. Haret In apelul său? Intuiu, pare a fi supărat pe corpul didactic că nu l’a secundat în deajuns în ceia ce priveşte aplicarea legii, în spiritul său. „Cu adîncă părere de rău am văzut că apelul de atunci n’a avut nici un răsunet.» D. Haret nu e mulţămit de curentul ce s’a făcut în ţară pentru licee. „Diverse împrejurări au contribuit a face să se considere liceul ca un fel de poartă prin care oricine este dator să treacă, sau are dreptul să treacă." Contra acestui curent trebue să lupte jamai ales profesorii ; el să convingă pe părinţi că nu e uşor a urma liceul; trebue cheltueală, sîrguinţă şi vrenae multă; îndreptarea curentului spre carierele practice din comerţ şi industrie, iată lozinca apelului ministerial. Ne place a crede că şi d. Haret ştie că curentele în ţară nu se produc de un anumit om, nici le poate stăvili un anumit om. Bătrînul Cato şi încă nu s’a putut opune curentului. Curentele se nasc şi încetează prin acele căi pe cari s’au născut. Era o dată curentul spre popie. Azi s-a stăvilit acest curent. Nu că n’au fost seminarii; da, au fost, dar seminariile nu mai dădeau popi. Azi e curentul spre şcoli normale; ţăranii îşi dau copiii în şcoli normale, şi mai nici unul nu-şi dau băeţii în şcolile comerciale. De ce dau bursele la îndămină ? Poate, dar aşa e curentul. Cauzele cari provoacă dn curent sunt mai complexe decît o circulară; şi nici nu pot înceta prin o circulară. De ce se plînge d. Haret de inerţia corpului didactic? Intru cît e de vină profesorul? Nu noi toţi ne plîngem de curentul, în care mergem cu toţii fără a putea face faţă cîtuşi de puţin? Familiile au luat un chip al lor de a vedea în creşterea copiilor; ele voesc a face din copiii lor un anumit fel de slujbaşi , şi sunt siliţi a tinde spre aceasta, căci de fapt nu pot face altfel. Recunoaştem şi noi, că cuvîntul unui ministru are mare înrîurire in determinarea unor anumite fapte, dar nu un rol esclusiv. In asemenea caz cerem adîncime de idei, aprofundarea stărilor sociale şi o extremă dreptate în apreciarea faptelor. Ori tocmai asta lipseşte apelului oficial. Suntem în drept a ne mira de chipul de a vedea al d-lui Haret, cînd zice: «Liceul este, în felul lui, o şcoală specială, deoarece el corespunde la anumite trebuinţe şi deoarece frequentarea lui este vătămătoare pentru acei ce în viaţă vor urma o direcţie deosebită de aceia pentru care prepară liceul». Liceul şcoală specială asta acum aud şi cetesc pentru întâia oară. Noi cu toţii ştim că liceul e o şcoală de învăţămînt general, şi că dacă s’a bifurcat, nu însamnă că ni s’a dat un caracter special, ci s’a organizat aşa pentru a asigura o mai solidă pregătire celor ce vor avea a se specializa mai pe urmă. Liceul serveşte ca bază de pregătire pentru o mulţime de şcoli secundare speciale. Seminarul, şcolile normale, şcolile militare, şcolile de mişcare şi poduri, toate îşi recrutează elevii din clasele inferioare şi superioare ale liceului. Cind lucrul stă aşa, cum poate veni un ministru—şi mai ales matematician— să afirme: „că 96 la sută din aceia cari se obstinează a intra în liceu, rămîn pe drum, cu cursul neterminat, fără nici o carieră făcută, cu ani întregi perduţi, vegetînd pe băncile liceului". „Din o sută de copii ce întră în cursul secundar, abia patru îl termină; ceilalţi rămîn pierduţi, declasaţi, aruncaţi de valurile vieţii de la un ţărm la altul, cerşetori de posturi", etc. etc. M’am mirat de această socoteală pesimistă şi nedreaptă. Dacă 4 la sută isprăvesc liceul, nu însamnă că 96° o remîn pe drumuri, căci din aceşti 96 avem recrutaţi toţi elevii din şcolile speciale, plus micii slujbaşi, pentru a căror posturi nu se vor presinta niciodată doctorii şi licenţiaţii. Un ministru are datoria de a prezenta lucrurile drept şi de a studia bine motivele apelului sau ; altfel încercarea nu-şi atinge scopul. Pentru ca să se ştie. * * * OAMENI ŞI LUCRURI O statistică. Ministrul de marină al Franţei a publicat zilele acestea statistica naufragiilor pe anul 1895. Statistica a rămas în urmă şi ca dată şi ca abundenţă, faţă de anul acesta care a realizat mari „progrese“ în această privinţă graţie perfecţionării mijloacelor de navigaţie Ironia e crudă,—dar totuşi adevărată. Proporţia există, fatală şi universală între mersul înainte al omenirii şi mersul ei... îndărăt. Cine nu-şi aminteşte de oribilele catastrofe pe ocean întîmplate în ultimii doi ani, şi datorite în mare parte exceselor de repegiune în transport ? Pentru anul 1895, dată, administraţia marină franceză înregistrează 437 naufragii sau accidente ; dintre cele 404 corăbii atinse—au dispărut cu totul 39, împreună cu conţinutul. Numărul victimelor a fost de 528 dintre care 104 pasageri, afară de „accidente individuale“ care numără 468 de oameni. In privinţa repartizării pierderilor, după feliul de navigaţiune, se constată ca cursele lungi şi cabotagiul au suferit mai adeseori. Bastimente au dispărut 266, scufundate sau stricate, aşa că au fost scoase din serviciu şi 171 bastimente atinse, fără a fi desfiinţate. Intre victimele mărei, în afară de naufragiul, sunt 223 marinari înecaţi. Raportul oficial enumeră numeroase acte de adevărat eroism în momente grele de primejdii. Viaţa interesantă şi grea a marinarilor este poate cea mai aventuroasă şi mai bogată în asemenea acte şi cu toate acestea vitejii nu au parte de odihnă nici după moarte măcar. Ba adeseori nu au nici vremea să ajungă pînă 'n fund. Gurile monştrilor marini statt gata şi nesăţioase în drum. ACTUALITĂŢI Două războae Marele scriitor rus Tolstoi a adresat ziarelor europene o lungă scrisoare sub titlul: «Cele două războae». E un apel făcut cătră civilizaţie şi chiar în numele ei pentru pacea viitoare. « Două războaie—zice scriitorul—ocupă astăzi lumea creştină. E drept că unul e aproape terminat, celalalt urmează încă, dar nu de mult ele se dădeau în acelaşi timp şi nepotrivirea lor era frapantă. Era, întîiul, războiul spano-american, războiul ambiţios, crud, stupid, năvalnic, înapoiat şi pagîn, care avea să hotărască prin înfrîngerea unui pumn de oameni cine avea să domnească asupra altora. Al doilea război şi durează încă: este războiul cel nou, plin de abnegaţiune, întemeiat numai pe iubire şi pe raţiune; războiul sfînt, războiul în potriva războiului şi care nu se va sfîrşi decît odată cu toate războaele; este războiul cel mai vrednic pe care partea bună a omenirei l-a declarat vr’odată părţii rele». Bătrînul romancier citează fapte numeroase, epizode triste din războiul spano-american; revine apoi asupra vechiului său ideal, asupra nouei sale religiuni, propovăduită cu atîta energie prin vorbă şi prin fapt de pustnicul de la Iesnaia- Voliana. Tolstoi nu a dispus să aştepte dezarmarea îndeplinită prin măsurile şi buna voinţa Suveranilor.După el —pnpomd însuşi se va «dezarma» in ziua cină va refuza de a pune mina pe arme ori să contribue cu bani: «Fiecare om să-şi asculte raţiunea şi conştiinţa. E simplu indiscutabil şi drept. *Nu vreau să ieau parte la măcel» şi pace! îmi cereţi bani ca să pregătiţi unelte de omor; vreţi ca eu însumi să mă amestec în massa ucigătoare? Dar eu sunt de altă credinţă; eu ştiu că de mult Mîntuitorul ne-a oprit nu numai să ucidem dar şi—să urţm; iată de ce nu mă supun». Şi mijlocul acesta aşa de simplu va învinge totul, — încheie Tolstoi, plin de încredere. Papagalul d-luî Sturdza Cine ar fi crezut vre-odată că conu Ghiţă Mirzescu ne va adresa reproşuri că nu recunoaştem şefia şi popularitatea d-lui Sturdza ! Cu toate astea minunea s’a întîmplat. Propaganda o spune. Şi Propaganda găseşte o sumedenie de contradicţii in conduita noastră. Nu ştim ce ar fi scris acest ziar dacă ar fi apărut pe vremea cînd patronul ei făcea parte din gruparea de la Drapehd, totdeauna impacientat că nu se duce o luptă mai energică în contra d-lui Sturdza, totdeauna tunînd şi fulgerînd pe seama aceluia pe care astăzi îl ridică în înaltul cerului. Ce impacienţă ! Ce fac ! Ce îndemnuri la luptă violentă ! Erau seri cînd saloanele Drapelului răsunau numai de vociferările d-lui Mirozescu, numai de nemulţumirile sale în contra acelor ce nu credeau că e folositor să se ia parul. Am fi înţeles, în cele din urmă, ca d. Mîrzescu să-şi fi schimbat opinia, şi revenit la sentimente mai puţin belicoase, să se fi retras din luptă sau să se fi îngroşat rîndurile acelor ce fac şi se resemnează. Dar să dea mina cu d. Sturdza! Cu domnu Sturdza care l’a făcut pe d. Mîrzescu papagal și a declarat, într’un cerc numeros, că nici odată nu se va umili și înjosi să stea vre-o dată alături de d-sa pe banca ministerială ! Nimeni n’a atacat mai violent pe d. Sturdza ca d. Mîrzescu, pe nimeni nu l’a tratat d. Sturdza cu mai mult dispreţ şi cu cuvinte mai injurioase ca pe d. Mîrzescu. Şi conu Ghiţă îşi face o laudă că a dat mîna cu d. Sturza, presentîndu-se împreună în public, ca doi vechi, buni şi sinceri amici. Spectacolul e trist dar folositor; e în genul spartan. E bine ca din cînd în cînd să se arăte publicului ceea ce nimeni nu trebue să-şî permită a face, ceea ce trebue stîrpit din moravurile noastre politice. Dar să-şi facă cineva o laudă din faptul că dă pilde rele pentru ca lumea să ştie de ce să se ferească, asta e culmea. Trebue să mai adăogăm că reproşurile pe cari ni le face Propaganda d-lui Mîrzescu, sunt scrise înainte de întrunirea de la Craiova. Nu ştim dacă acest ziar, în urma discursului d-lui Sturza, în care toţi cei ce au contribuit la rezolvarea chestiei Ghenadie sunt insultaţi în mod trivial şi calomniaţi în mod neruşinat, d. Mîrzescu ar mai fi intimat ziarului său ordinul să tămîieze pe d. Sturza. Aşa cum ştie să fie d. Sturza logic, e cu mult mai logic decît d. Mirzescu. De abia plecat de la Iaşi unde fusese obligat să apară un public sub presidenţia acestuia, s’a grăbit să meargă la Craiova şi să spue ce crede de d. Mîrzescu, băgîndu-l printre acei cari, după d-sa, au necinstit biserica şi au inţiat atmosfera morală a ţării. Primeşte-ţi răsplata contrazicerilor şi a tămîelilor, onorabile fost membru al grupării de la Drapelul. Iată ce ai cîştigat dîndu-te de partea d-luî Sturza după ce te-ai arătat că-i erai inamicul cel mai implacabil, — ai cîştigat ce meriţi Felicitările noastre. (Drapelul) ELECTORALE Guvernanţii noştri sínt maeştri în manevrele electorale. N’a rămas aparat, care sâ nu fie pus în mişcare. De la ministru şi pînă la cel din urmă cinovnic, sínt într’o febrilă activitate. Ameninţă, lovesc, şi unde nu pot, linguşesc. Cu o asemenea delicată misiune a fost însărcinat şi glovinele inspector şcolar d. Ştefan Ioan, codiţa şi omul de casă al d-luî D. Sturdza. De ieri dimineaţă a sosit în oraşul nostru încărcat cu o sumedenie de... mandate pentru profesorii noştri. Din cît ni se spune, mandatele sînt fără avizuri. Mandatul fără aviz nu foloseşte la nimic, şi d. inspector este în risc să fie trimis de unde a venit... Cam aşa păţesc acei cam nu pot îndeplini un mandat ! Trăsurile primăriei—şi ’n special aceia care are onoarea de a purta pe primul magistrat al oraşului — au păţit ieri o mare ruşine. Un ştrengar, revoltat de real tratament la care sunt supuşi caii comunali de cînd au intrat în campania electorală, făcea, ierî, la curse, reflecţii amare la adresa edililor — pe cînd d. Gane ișî așeza interesanta-î persoană într’un echipagiu pe care ’1 plătesc contribuabilii. Ca să scape de obsesiunea ștrenga- rului, primarul dă ordin vizitiului să por- nească. Automedonul se execută; ștrengarul, însă, care mai avea un cuvint de plasat, strigă ca un stentor : — Stai, măi ! Stă vizitiul—şi ştrengarul, pe glas dulce, îi face următoarea cuminte recomandaţie: — Mînă încet, mă, să nu speteşti caii — că o să le trebue şi conservatorilor mîîne-poîmîine. Martorii la această scenă spun că... vizitiul a roşit. *% De cînd cu mişcarea asta electorală toate serviciile suferă. Caii comunei nu mai ajung pentru alergările... după voturi. Se observă că de cîteva zile etuva de desinfectare se poartă cu boi, ceea ce dovedeşte că alegerile reclamă atîta ocupaţie încît pentru serviciul higienic n’a mai rămas decît boii... Nenorocit oraş! Poliţaiul s’a întors azi din Bucureşti. Judecind după mina plouată a d-luî Penescu, pare că rezultatul întrevedere! sale cu d. Sturdza n’a prea fost... sunător. A şi înemerit rea reprezentantul d-luî Mîrzescu, tocmai cînd oratorul de la Craiova primea înştiinţarea că ’î-a eşit Ghenadie înainte. * * * *** va Să zice că aceasta s’a făcut în scop de a scurta drumul şi a ajunge mai repede la etapă, dar nu se anunţase nimeni mai dinainte de această schimbare de mers a coloanei. Ce s’ar fi întîmplat într’un caz real, dacă inamicul ar fi surprins coloana în acest hal ? dar, pardon, uitasem că la manevre nu este glonţul şi putem face toate ce ne trăsneşte prin minte; căci, ce este aceia, şcoală? moft! După ce trecu şi asta, altă boaţă la halta mare. Să hotărîse mai dinainte să se făcă o haltă mare la Şcheia, şi o luptă la podul de peste Siret; dar ajungînd la Şcheia, văzurăm că avant-garda trece prin sat şi apucă pe şoseaua dinspre Cuza-Vodă, iar coloana, întîmpinată de ofiţeri de stat-maior, ocoli satul pe la Vest, scobori dealul şi să împreună din nou cu avant-garda la Cuza-Vodă unde făcu iarăşî împreună halta mare. Ce s’o mai fi intîmplat cu lupta de la pod nu ştim, atîta ştim numai că nu s’a mai făcut nici o luptă, dar nimeni n’a fost înştiinţat de aceasta. A făcut fiecare ce l-a luminat Dumnezeu. După balta mare, trupele se puseră din nou în marş, trecură Siretul pe un pod de vase prea bine construit de geniu şi apoi se îndreptară spre Hălăuceştî, unde trupele bivuacar fi lingă gară. Aci s’a observat, că deşi divizia se găsea foarte aproape de inamic, ca şi în zilele precedente şi ca şi în zilele de manevre, nu s’a pus avant-posturi nici chiar pentru exerciţiul trupelor şi şefilor de şi unul general arbitru, la Săbăoani’I s’a comunicat, nu ştiu de cine, că avant-posturile au fost plasate în cutare şi cutare puncte. Cavaleria afectată diviziei, a staţionat pe aproape de ea. Ziua de 25, fu destinată pentru repaos. * * * In ziua de 26 Septembrie, trupele diviziei a 8-a care reprezenta corpul de Nord, se puseră în marş pentru atacarea trupelor diviziei a 7-a care forma corpul de Sud instalate pe poziţiunea de la Săbăoani. Cavaleria, părăsind bivuacul, se aşeză la 2 kilometri înaintea coloanei şi în loc de a se duce înainte, stete în loc vre-o 35 de minute. Divizia se puse în marș pe o singură coloană, ceia ce dete loc la critică, din partea M. S. Regelui. Trupele însărcinate cu atacul demonstrativ, termină afacerea cît a’i clipi din ochi, fără a aștepta ca trupele însărcinate cu atacul decisiv să sosească, ceia ce dete naştere la darea atacului în condiţiunî foarte rele, cari se pot rezuma în : 1) Lipsă de legătură intre cele două atacuri. 2) . O întindere exagerată de front. 3) . Inşirarea tuturor regimentelor pe o singură linie. 4) . Lipsa unei rezerve care fusese băgată în linie de la început chiar. 5) . Lăsarea aripei drepte la propriele sale forţe, care erau foarte slabe. 6) . Lipsa de legătură între arme. Puncte criticate cu foarte multă competinţă de cătră M. S. Regele. Se zice că comandamentul, afară de o conferinţă ţinută cu şefii de corpuri, nu a dat nici un ordin pentru această luptă, ceia ce a dat loc la multe erori. Lipsa de ordine s’a observat de altfel foarte mult în aceste manevre. Ordinele se trimeteau verbal, adesea prin călărași, nici un ordin înscris și hotărîtor. Cu această ocaziune s’a observat slăbiciunea în luarea de dispoziţiuni a unora din şefii de regimente. La toţi aceştia pare că le era frică a da ordine precise; dă-te încolo, stăi d-le, ce faci d-le, erau singurile ordine ce se dădeau pe cîmp. Mai toţi şefii de regimente au grăbit Intrarea susţinerilor şi rezervelor în linie conducînd singuri tustrele batalioanele ceea ce este oprit de regulamente. Este un obiceiu, care se observă mai în toate manevrele la noi, de a se face desfăşurări şi întăriri premature şi de a se încurca atribuţiile de cîmp, lucruri ce ar trebui să dispară. Brigada de calarasî, ataşată la această divizie, cum şi cea de roşiori afectată diviziei a 7-a, s’au văzut, latăia în spatele diviziei, de unde nu s’a observat apărind pe flanc, de cît după ce toate forţele se desfăşuraseră; a doua numai cînd a văzut pe întăia apărînd, a eşit şi ea la iveală.