Opinia, iunie 1899 (Anul 3, nr. 25-47)
1899-06-11 / nr. 33
. Candidaţii Partidului Conservator La alegerile Comunale COL. II Mavrodi Ion, căpitan Blandia B. Alexandru Mihail Gh. avocat Cristescu G. Dimitrie Grigoriu V. Gheorghe Prasa Constantin Maximoviei Teodor Zarifopol Ion Daraban Gheorghe Colegiul întăi comunal de Iaşi, colegiul averei şi al inteligenţei, şi-a spus cuvîntul în alegerea care a avut loc ieri. Cetăţenii de elită ai mult încercatului nostru oraş, amărîţi de faptele vitregei administraţiuni comunale trecută, au ţinut se’şi manifesteze într’un mod eclatant speranţele ce pun în vrednicia partidului conservator, şi au luptat pentru isbînda candidaţilor acestui partid, acordîndu-le o imensă majoritate de voturi. Conscienţa de datoriile lor cetăţeneşti în situaţia actuală a oraşului, alegătorii colegiului întăi pentru Comună au dat un vot semnificativ, arătînd prin el, că numai de la partidul conservator aşteaptă ei îndreptarea relelor de care suferă laşul şi crearea îmbunătăţirilor urgente de care oraşul nostru are o atît de simţită nevoie. Partidul conservator le mulţumeşte! El promite să muncească fără preget la ridicarea acestei veche capitale a Moldovei, şi să nu cruţe nici un sacrificiu pentru a o înălţă la situaţia de bună stare la care are dreptul să aspire, încurajat la muncă de încrederea strălucit manifestată a cetăţenilor şi sprijinit de interesul ce guvernul central poartă Iaşului, consiliul comunal conservator se va sili să fie la înălţimea chemărei sale, şi cetăţenii se vor convinge peste curînd că nu au fost amăgiţi în speranţele lor. In votul de ieri, şi în acel pe care sperăm că mîne cetăţenii ieşeni îl vor acorda, viitorul consiliu va găsi puterea de muncă şi îndemnul cinstit şi încurajator, pentru realizarea îmbunătăţirilor necesare şi urgente, şi pentru subvenirea la nevoile cele mai imediate ale oraşului. încă odată, deci, mulţumim alegătorilor colegiului întăi pentru strălucita dovadă de simpatie şi încredere acordată prin votul de ieri candidaţilor noştri, şi declarăm in numele partidului conservator, că viitorul consiliu propus de el, se va sili se bine meriteze de această simpatie şi încredere. Numărul 10 Bau! ABONAMENTELE încep la 1 şi 16 ale fie-cârei luni şi esteac tot-d’auna înainte în Iaşi la Casa Administraţiei In judeţe şi streinatate prin mandate poştale Un an în ţară 30 lei, în strainătate 40 lei Şase luni 15 „ „ „ 20 „ MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRAŢIA No 48, Strada Goliele No. 48 Numărul 10 Bani ANITN CIEBILE In Iaşi şi judeţe se prinţese numai la Administraţie In străinătate, direct la administraţie şi toate oficiile de publicitate Anunciuri la pag. IV . . . . 20 b. linia »tt . . III . • • j_40 . . Inserţiile şi reclamele Un număr trechlă 80 bani ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN No. 48— Str. OTIA Goliel --No. 48 AX Libertatea Electorală Oamenii sîngeroşi ale căror alegeri au fost casate din pricina ingerinţelor banditeşti pe cari le-au sfivîrşit pe faţa, cred că înşală pe cineva afirmînd, fără temeiu şi fără dovadă, cum că administraţia noastră n’a respectat voinţa cetăţeanului cu prilejul alegerilor din urmă. Am putea să nu intrăm în vorbă cu d. Mîrzescu asupra acestui capitol—căci nu se vorbește despre demnitate cu d. Gane, despre cinste cu Vizanti, cum nu se vorbea despre omenie cu Zusu Fel, nici cu fostul mare elector despre libertatea alegerilor. Dar scriem pentru public—și publicului îî suntem datori explicaţii cît de multe. Suntem cu toţii din Iaşi, cel cari discutăm aci. Fiind din Iaşi, cum scena e strimtă la noi, nu e cetăţean cu oarecare simţ de observaţie şi cu oricît de puţină perspicacitate, care să nu fi văzut ce se petrece în culise şi ieri şi azi. . Ei bine, ce era ieri ? Toată lumea cu opoziţia —şi opoziţia eram noi. Ce e azi ? Aceeaşi lume ne secundează la guvern, care ne a secundat în opoziţie ca jertfe şi adesea cu primejdii. Oare nu e firesc ? De altă parte, opoziţia de azi e părăsită de toată lumea, cum părăsită a fost ieri, pe cînd era guvern. Se poate ceva mai logic decît aceasta ? Opoziţia de azi a avut guvernul ei şi nu l-a putut ţine —cum era sa capete puterea pe care n’o putuse păstra? Guvernul de azi a luat puterea fiind în opoziţie—se putea, oare, să piardă puterea fiind la guvern ? Raţionamentul acesta cade asupra bunului simţ, şi trebue să fie cineva colectivist ca să treacă pe lîngă el şi să caute cu luminarea, ziua ’namiaza mare, un adevăir care isbeşte şi pe orbi. Me rog, de ce am fi făcut ingerinţe noi, conservatorii ? Ca să luăm puterea ? Dar o aveam. Ca să n’o pierdem, poate ? Dar cum eram s’o pierdem cînd cei cari formează majoritatea alegătorilor sunt tocmai cetăţenii cari neau dat-o ? Şi colectiviştii cum era să ia puterea ? întrunind majoritatea ? Dar amicii lor sunt în minoritate, de vreme ce n’au putut păstra ceea ce aveau. Atunci, cum ? Schimbatu-s’a ceva în situaţia lor faţă de ţară ? Nu. Indreptat-au vreuna din greşelile pentru cari au fost răsturnaţi ? Iarăşi nu. Cum, dar ? Fiind în minoritate pe cînd aveau puterea, cum erau să devie majoritate căzuţi în opoziţie ? Avem şi noi cap, judecăm şi noi — el bine, mărturisim că raţionamentul partidului naţional-liberal nu intră în concepţia noastră. Mai mult. Pe cînd deţineau frînele guvernului, puţin scrupuloşi cum sunt adversarii noştri, aveau toate mijloacele să înrîurească asupra cetăţenilor— şi au căzut cu toate acestea. Cum erau să reuşească azi, cînd nici de aceste mijloace nu mai dispun ? Pe cînd erau la guvern, ruptura se făcuse numai de oparte — şi au pierdut, totuşi, partida. Cum erau s’o cîştige acum, cînd, pe lîngă vechile metehne, s’au mai adâegat şi defecţiunile din urmă ? Cît au fost la guvern, au acoperit şi hoţia lui Vizanti şi pungăşiile comunale — cu toate astea au fost răsturnaţi. Cum erau să revie la putere acum, după ce se dovedise că fie-care primar a fost un netrebnic cînd n’a fost un hoţ ? Nu—colectivitatea s’a dus. Lacrămile reci pe cari le varsa cîţiva electori cari suspină după privilegiile de altă dată sunt mai mult un mijloc de a distra opinia publică decît o supărare sincera şi întemeiată. înţelegem necazul celor cari îşi plîng leafa, diurna, şi ghelirurile — dar nu ca să îndestulăm pe cel fără mijloace de existenţă am venit noi la putere. Să ne ierte — n’avem ce le face. EDIŢIA DE SEARA IAŞI — TINERI 11 IUNIE 1899 Colectivităţile Profeţia noastră s’a îndeplinit. Indiferenţă şi desgust, iată ce a cules, ori, lista antisemită la alegerile col. 1 de comună. Şi nici că putea fi altfel. Alcătuirea listei lor este exemplul de împreunarea cea mai anomală ce se putea vedea. Bătrîni, tineri, întineriţi, imberbi, incapabili, umbre de ale lui Hamlet, proprietari hulpavi, etc. compuneau faimoasa listă antisemită. Trebuia autoritatea morală a unui Scarlat Pastia pentru ca, fiind cap de listă, să poată opri dezordinea în acest amalgam hibrid de nume. Mai puneţi încă că colectivitatea, din spirit de iubire pentru Comună, găsise cu cale de a da voturile ei acestei noul colectivităţi care, desigur, că la Primărie ar fi egalat pe d. Nicu Ganea. Faptul acesta că întregul stat major colectivist se prezentase la vot, făcea pe cetăţeni să arăte şi mai multă indiferenţă pentru biata listă antisemită. Rînd pe rînd s’au perindat, înaintea urnei, d-nii: col. Langa, Suciu, Densuşeanu, Cosmovici, Bonciu, dr. Stihi, dr. Rojniţă, Lepădatu, P. Răşcanu, dr. Negură, şi o sumă de alţi de acelaşi calibru, cari toţi veneau în ajutorul antisemiţilor. Cu un astfel de aliat care nici nu îndrăsnise să înfrunte lupta electorală şi cu greutatea ce inspirau candidaţii antisemiţi, căderea listei de această specie într’un mod atît de ruşinos era prevăzută şi n’a fost de cît bine meritată. Chestiunea e: dacă pentru un partid care se respectă şi care-şi trîmbiţa principiile de guvernămînt pe toate tonurile era demn a da mina cu mulţi din aceia cari n’au dat probă de cît de o capacitate resvrătitoare. Cu antisemiţii in Iaşi, cu socialiştii la Slatina, liberalii au întărit reputaţia lor de oameni ai străzei per excelentiam. Asasinii intelectuali Roadele alianţei colectiviştilor cu tinerimea generoasă, astfel numită de d. Sturza. Încep a se vedea. După ce in primavara aceasta am asistat la răscoalele ţărăneşti, uneltite de socialişti prin diferite judeţe, acum, crezând că perioada electorală e propice, au înscenat o adevărată revoltă la Slatina. Ce a făcut pe ţărani să se revolte ! Vreo nevoie mare a lor i-a împins la actele de barbarie ce au comis ? Nu. Dorinţa de a vedea pe escrocul Bogdan Piteşti, deputat al lor. Această dorinţă, însă, pentru un necunoscut al lor nu a putut să vină sporadic. Au fost uneltiri, au fost bani cheltuiţi, au fost emisari cari i-au îndemnat la aceasta şi la consecinţele pe cari aceşti Inconştienţi le-au făptuit după îndemnul altora. Pe aceştia justiţia II va descoperi. Ceea ce trebue, insă, constatat e că foile colectiviste jubilează de această tristă nenorocire. Incriminează guvernul că a restabilit ordinea şi a luat măsuri energice, după cum era nevoe, pentru ca dezordinea să nu se lăţească. Compleii morali, că el prin prietenia ce au aratat grupului socialist şi indiferenţa cu care au lăsat pe aceşti agitatori să colinde ţara Întreagă, au pregătit nenorocirea de astăzi. Sătenii, cari In totdeauna să iasă a fi amăgiţi, nu sunt responsabili intr’atit, pe cit sunt mişeii carii i-au instigat. Evenimentele de la Slatina se puteau presimţi, de cînd la Începutul perioadei electorale, colectivitatea locală, in frunte cu Protopopescu şi Brătianu, insemnau că ar fi existat ingerinţi şi presiuni pentru ca acum să poată legitima mişelia ce s’a făptuit in urmă. Ancheta trebue să fie condusă cu energie, pentru ca culpabilii să fie aspru pedepsiţi. încercări de dezrobire Opintelele, dacă n’au fost eficace, sunt însă demne de a fi trecute în analele eroice ale antichităţei. Mai întăi ele se presentară sub forma unui vulcan aruncînd pietre şi lavă, mal cu samă pietre. La comoţiile produse de această irupţie mii de gramuri de pe la ferestre săriră în bucăţi. Pe alocurea şi cîteva capete sparte, cu predilecţie capete galonate. Acest fenomen quasi-geologic dădu loc la cercetări care constatară că vulcanul avea piano la cap şi cam deraiase. încercările de desrobire în a doua serie de opinteli, se prezintară sub formă de listă de candidaţi pentru comună. Compusă în mare parte din principalii Scarlaţi ai oraşului, această listă dădu mai întăi loc la oarecare discuţii. La obiecţiunea că lista conţine prea mulţi Scarlaţi, mai multe voci interveniră : — Domnilor, lasaţi lista aşa cum este, că mai pe urmă o să fim acuzaţi că am mimat un scarlat. Ce-o fi mîncat desrobitorii nu ştim, decît doară o trinteală din cele mai prima, pe care o văzurăm cu ochii. Şi lucrul era de aşteptat, încurajaţi de primul succes obţinut prin un fel de elimozină electorală, aceşti procurratori cu de a-sila ai poporului, crezură un pe moment că sunt de talie să se’ntindă pănă la caşcavalul comunal, picioare nu glumă. Căci nu toate muştele fac miere. Juvenal. Imaginaţia in ştiinţă Un tînăr psiholog american a făcut o serie de interesante cercetări ştiinţifice asupra emoţiunilor produse de senzaţia bucuriei. Subiectul nu este nou şi concluziile nu lămuresc chestiunea pusă în mod definitiv, chestiunea fiind de domeniul acelora despre care toată lumea ştie [puţin şi despre ştiinţa modernă nu posedă încă multă siguranţă. N’a zis de mult poporul în toate limbele din lume că bucuria omoară, că bucuria face spaimă, —la joie fait peur, —şi nu am simţit cu toţii efectele dezastroase ale unei prea mari bucurii sau efectele bune ale unei plăceri ? Savantul Ambroise Paré, în epoca întunecoasă încă a ştiinţei credea că frigurile de un anumit feliu şi alte boli pot fi vindecate sau prin frică sau prin bucurie mare, fapt pe care-l explică prin efecte fiziologice ,de condensare şi rănire, de retracţiune şi efuziune a humorilor în corpul nostru». O emoţiune se compune din manifestări psihice şi fizice. Unei excitări senzitive care aduce o mărire a subiectivităţii urmează o anumită expresie şi mişcare a corpului. Asupra acestor elemente şi asupra relaţiunii dintre ele şi-a îndreptat cercetările psihologul american, care a precedat astfeliu. Subiectele de experienţă— studenţi şi studente universitare—erau instalate fiecare într’un fotoliu comod, cerîndu-se fiecăruia să-şi inchipuiască impresia ce i-ar produce un dar bănesc neaşteptat, variind între 10 şi 100.000 dolari. Persoanele experimentate au între 20 şi 30 de ani şi nu fac parte din clasa bogată, deoarece în acest caz experienţa cu banii ar fi dinainte condamnată, măcar în parte. Iată în rezumat răspunsurile şi impresiile căpătate: Zece dolari: Cele cinci femei zimbesc şi-şi simt dispoziţia sufletească mai bună; cei nouă bărbaţi devin mai veseli, mai expansivi. Foarte puţină înclinare spre lene. O sută dolari. Una din femei devine aproape melancolică ; celelalte devin expansive, dispuse sa cînte, să fluiere, să muncească... puţin. Bărbaţii se simt mai vioi, mai tari O mie dolari. Din cele cinci studente, numai două devin vesele ; celelalte trei sunt aproape triste. Bărbaţii au ca tendinţe principale: exagerarea mişcărilor, nevoie de exerciţii vesele, sau trebuinţă de calm şi reflexiune. Zece mii dolari: O vie emoţiune în rîndul femeilor; ele nu mai rîd ; supărarea predomină sau mai exact seriozitatea. La barbaţi, motilitatea se exagerează încă şi mai mult. Unii chiar se arată dispuşi să facă niscaiva stricăciuni; alţii însă sunt gravi. O sută de mii dolari. Emoţiune femenină foarte profundă ;trebuinţă de singurătate, de izolare; sentiment de responsabilitate, de forţe ; atitudine mîndră întru cîtva teatrală. Lipsă de hilaritate. Bărbaţii, în genere, devin serioşi şi dinşii. Unul numai ar continua cu devastările de mobile—o fi de ai lui Tărăbuţă americanul acesta ?—, altul e dispus să o iea razna peste cîmpi cu un echipagiu elegant. Ceilalţi însă se arată din contra impovoraţi de această situaţie financiară grandioasă.* In genere plăcerea activează mişcarea, expanziunea. Din vechi încă observaţia a dat concluzii analoage şi în seria animală, ea cunoaşte reflexul comun că corpul se strînge la durere şi, din contra, are liberă extindere cînd nu ,e atins în mod dureros. Experienţe nenumărate de laborator au dovedit că la sensaţii de bucurie, fie de orice natură, corespunde totdeauna o tendinţă de extenziune a organismului şi contrariul se întîmpla la senzaţii neplăcute. In acelaşi sens trebuesc interpretate mişcările de expanziune, tendinţa de exaltare, provocată de imprecie bucurie la om, dinamogenă , ea excită Dar dădură cu oiştea în cei 783 de alegători cari’l tratară cu.... refuz ca să nu ne exprimăm turceşte. Şi astfel muntele care se opintea de facere de rupea pămîntul, născu un cioj şia făcut. Bucuria este Tărăbuţoiul, făcut deci în jurul ches- 1 îmboldeşte; ea măreşte sentimentul tiel, se reduse la adevăratele lui propor-! vigoarel personale şi totodată dorinţa ţii, ceea ce denotă că după chipul şi a- i de a cheltui această vigoare. Pe acea asemanare a oamenilor se produc şi rezul , care ea devine un element de viaţă, tatele. * un element necesar. Aceasta insă numai Trebue de ţinut minte că pentru a-ţi înţTM cît e vorba de cantităţi, de doze face drum spre posteritate, trebue să ai mici. Contrariul se întîmplă adesea cînd senzaţia bucuriei vine pe neaşteptate cu o intensitate prea mare şi in acest sens trebuia luate toate zicerile care ne îndeamnă să ne ferim de prea mari ,şi subite bucurii.* X •- ! • •, \N/