Opinia, iunie 1899 (Anul 3, nr. 25-47)

1899-06-11 / nr. 33

. Candidaţii Partidului Conservator La alegerile Comunale COL. II Mavrodi Ion, căpitan Blandia B. Alexandru Mihail Gh. avocat Cristescu G. Dimitrie G­rigor­iu V. Gheorghe Prasa Constantin Maximo­viei Teodor Zarifopol Ion Daraban Gheorghe Colegiul întăi comunal de Iaşi, colegiul averei şi al inteligenţei, şi-a spus cu­­vîntul în alegerea care a avut loc ieri. Cetăţenii de elită ai mult încercatului nostru oraş, amărîţi de faptele vitre­gei administraţiuni comu­nale trecută, au ţinut se’şi manifesteze într’un mod eclatant speranţele ce pun în vrednicia partidului conservator, şi au luptat pentru isbînda candidaţi­lor acestui partid, acordîn­­du-le o imensă majoritate de voturi. Conscienţa de datoriile lor cetăţeneşti în situaţia actuală a oraşului, alegă­torii colegiului întăi pen­tru Comună au dat un vot semnificativ, arătînd prin el, că numai de la parti­dul conservator aşteaptă ei îndreptarea relelor de care suferă laşul şi crearea îmbunătăţirilor urgente de care oraşul nostru are o atît de simţită nevoie. Partidul conservator le mulţumeşte! El promite să muncească fără preget la ridicarea a­­cestei veche capitale a Mol­dovei, şi să nu cruţe nici un sacrificiu pentru a o înălţă la situaţia de bună stare la care are dreptul să aspire, încurajat la muncă de încrederea strălucit mani­festată a cetăţenilor şi sprijinit de interesul ce guvernul central poartă Iaşului, consiliul comunal conservator se va sili să fie la înălţimea chemărei sale, şi cetăţenii se vor convinge peste curînd că nu au fost amăgiţi în spe­ranţele lor. In votul de ieri, şi în acel pe care sperăm că mîne cetăţenii ieşeni îl vor acorda, viitorul consiliu va găsi puterea de muncă şi îndemnul cinstit şi în­curajator, pentru realiza­rea îmbunătăţirilor nece­sare şi urgente, şi pentru subvenirea la nevoile cele mai imediate ale oraşului. încă odată, deci, mulţu­mim alegătorilor colegiu­lui întăi pentru strălucita dovadă de simpatie şi în­credere acordată prin vo­tul de ieri candidaţilor noştri, şi declarăm in nu­mele partidului conserva­tor, că viitorul consiliu propus de el, se va sili se bine meriteze de această simpatie şi încredere. Numărul 10 Bau! ABONAMENTELE încep la 1 şi 16 ale fie-cârei luni şi es­teac tot-d’a­una înainte în Iaşi la Casa Administraţiei In judeţe şi streinatate prin mandate poştale Un an în ţară 30 lei, în strainătate 40 lei Şase luni 15 „ „ „ 20 „ MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRAŢIA No 48,­­ Strada Goliel­e No. 48 Numărul 10 Bani ANITN CIEBILE In Iaşi şi judeţe se prinţese numai la Administraţie In străinătate, direct la administraţie şi toate oficiile de publicitate Anunciuri la pag. IV . . . . 20 b. linia »tt . . III . • • j_40 . . Inserţiile şi reclamele Un număr trechlă 80 bani ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN No. 48— Str. OTIA Goliel --No. 48 AX Libertatea Electorală Oamenii sîngeroşi ale căror ale­geri au fost casate din pricina in­gerinţelor banditeşti pe cari le-au sfivîrşit pe faţa, cred că înşală pe cine­va afirmînd, fără temeiu şi fără dovadă, cum că administraţia noa­stră n’a respectat voinţa cetăţea­nului cu prilejul alegerilor din urmă. Am putea să nu intrăm în vorbă cu d. Mîrzescu asupra acestui ca­pitol—căci nu se vorbește despre demnitate cu d. Gane, despre cinste cu Vizanti, cum nu se vorbea des­pre omenie cu Zusu Fel, nici cu fostul mare elector despre liberta­tea alegerilor. Dar scriem pentru public—și publicului îî suntem da­tori explicaţii cît de multe. Suntem cu toţii din Iaşi, cel cari discutăm aci. Fiind din Iaşi, cum scena e strimtă la noi, nu e cetă­ţean cu oare­care simţ de obser­vaţie şi cu ori­cît de puţină pers­picacitate, care să nu fi văzut ce se petrece în culise şi ieri şi azi. . Ei bine, ce era ieri ? Toată lu­mea cu opoziţia —şi opoziţia eram noi. Ce e azi ? Aceeaşi lume ne se­­cundează la guvern, care ne a se­cundat în opoziţie ca jertfe şi ade­sea cu primejdii. Oare nu e firesc ? De altă parte, opoziţia de azi e părăsită de toată lumea, cum pă­răsită a fost ieri, pe cînd era gu­vern. Se poate ceva mai logic de­cît aceasta ? Opoziţia de azi a avut gu­vernul ei şi nu l-a putut ţine —cum era sa capete puterea pe care n’o putuse păstra? Guvernul de azi a luat puterea fiind în opoziţie—se putea, oare, să piardă puterea fiind la guvern ? Raţionamentul acesta cade asu­pra bunului simţ, şi trebue să fie cine­va colectivist ca să treacă pe lîngă el şi să caute cu luminarea, ziua ’namiaza mare, un adevăir care isbeşte şi pe orbi. Me rog, de ce am fi făcut inge­rinţe noi, conservatorii ? Ca să luăm puterea ? Dar o a­­veam. Ca să n’o pierdem, poate ? Dar cum eram s’o pierdem cînd cei cari formează majoritatea alegăto­rilor sunt tocmai cetăţenii cari ne­­au dat-o ? Şi colectiviştii cum era să ia pu­terea ? întrunind majoritatea ? Dar amicii lor sunt în minoritate, de vreme ce n’au putut păstra ceea ce aveau. Atunci, cum ? Schimbatu-s’a ceva în situaţia lor faţă de ţară ? Nu. In­dreptat-au vre­una din greşelile pen­tru cari au fost răsturnaţi ? Iarăşi nu. Cum, dar ? Fiind în minoritate pe cînd aveau puterea, cum erau să devie majo­ritate căzuţi în opoziţie ? Avem şi noi cap, judecăm şi noi — el bine, mărturisim că raţionamentul parti­dului naţional-liberal nu intră în con­cepţia noastră. Mai mult. Pe cînd deţineau frînele guvernu­lui, puţin scrupuloşi cum sunt ad­versarii noştri, aveau toate mijloa­cele să înrîurească asupra cetăţeni­lor— şi au căzut cu toate acestea. Cum erau să reuşească azi, cînd nici de aceste mijloace nu mai dis­pun ? Pe cînd erau la guvern, ruptura se făcuse numai de oparte — şi au pierdut, totuşi, partida. Cum erau s’o cîştige acum, cînd, pe lîngă ve­chile metehne, s’au mai adâegat şi defecţiunile din urmă ? Cît au fost la guvern, au acope­rit şi hoţia lui Vizanti şi pungăşiile comunale — cu toate astea au fost răsturnaţi. Cum erau să revie la pu­tere acum, după ce se dovedise că fie-care primar a fost un netrebnic cînd n’a fost un hoţ ? Nu—colectivitatea s’a dus. Lacră­­mile reci pe cari le varsa cîţi­va electori cari suspină după privile­giile de altă dată sunt mai mult un mijloc de a distra opinia publică de­cît o supărare sincera şi întemeiată. înţelegem necazul celor cari îşi plîng leafa, diurna, şi ghelirurile — dar nu ca să îndestulăm pe cel fără mijloace de existenţă am venit noi la putere. Să ne ierte — n’avem ce le face. EDIŢIA DE SEARA IAŞI — TINERI 11 IUNIE 1899 Colectivităţile Profeţia noastră s’a îndeplinit. Indiferenţă şi desgust, iată ce a cules, ori, lista antisemită la ale­gerile col. 1 de comună. Şi nici că putea fi altfel. Alcătuirea listei lor este exemplul de împreunarea cea mai anomală ce se putea ve­dea. Bătrîni, tineri, întineriţi, im­berbi, incapabili, umbre de ale lui Hamlet, proprietari hulpavi, etc. compuneau faimoasa listă anti­semită. Trebuia autoritatea morală a unui Scarlat Pastia pentru ca, fiind cap de listă, să poată opri dezordinea în acest amalgam hi­brid de nume. Mai puneţi încă că colectivita­tea, din spirit de iubire pentru Comună, găsise cu cale de a da voturile ei acestei noul colecti­vităţi care, de­sigur, că la Pri­mărie ar fi egalat pe d. Nicu Ga­­nea. Faptul acesta că întregul stat major colectivist se prezentase la vot, făcea pe cetăţeni să arăte şi mai multă indiferenţă pentru biata listă antisemită. Rînd pe rînd s’au perindat, înaintea urnei, d-nii: col. Langa, Suciu, Densuşeanu, Cosmovici, Bonciu, dr. Stihi, dr. Rojniţă, Lepădatu, P. Răşcanu, dr. Ne­gură, şi o sumă de alţi de ace­laşi calibru, cari toţi veneau în ajutorul antisemiţilor. Cu un astfel de aliat care nici nu îndrăsnise să înfrunte lupta electorală şi cu greutatea ce in­­spirau candidaţii antisemiţi, că­derea listei de această specie în­tr’un mod atît de ruşinos era pre­văzută şi n’a fost de cît bine me­ritată. Chestiunea e: dacă pentru un partid care se respectă şi care-şi trîmbiţa principiile de guvernă­­mînt pe toate tonurile era demn a da mina cu mulţi din aceia cari n’au dat probă de cît de o capacitate resvrătitoare. Cu antisemiţii in Iaşi, cu so­cialiştii la Slatina, liberalii au întărit reputaţia lor de oameni ai străzei per excelentiam. Asasinii intelectuali Roadele alianţei colectiviştilor cu tineri­mea generoasă, astfel numită de d. Sturza. Încep a se vedea. După ce in primavara aceasta am asistat la răscoalele ţărăneşti, uneltite de socialişti prin diferite judeţe, acum, crezând că peri­oada electorală e propice, au înscenat o a­­devărată revoltă la Slatina. Ce a făcut pe ţărani să se revolte ! Vre­o nevoie mare a lor i-a împins la actele de barbarie ce au comis ? Nu. Dorinţa de a ve­dea pe escrocul Bogdan­ Piteşti, deputat al lor. Această dorinţă, însă, pentru un necu­noscut al lor nu a putut să vină sporadic. Au fost uneltiri, au fost bani cheltuiţi, au fost emisari cari i-au îndemnat la aceasta şi la consecinţele pe cari aceşti Inconştienţi le-au făptuit după îndemnul altora. Pe aceştia justiţia II va descoperi. Ceea ce trebue, insă, constatat e că foile colectiviste jubilează de această tristă ne­norocire. Incriminează guvernul că a res­tabilit ordinea şi a luat măsuri energice, după cum era nevoe, pentru ca dezordinea să nu se lăţească. Compleii morali, că el prin prietenia ce au aratat grupului socialist şi indiferenţa cu care au lăsat pe aceşti agitatori să colin­de ţara Întreagă, au pregătit nenoroci­rea de astă­zi. Sătenii, cari In tot­deauna să iasă a fi amăgiţi, nu sunt responsabili intr’atit, pe cit sunt mişeii carii i-au instigat. Evenimentele de la Slatina se puteau pre­simţi, de cînd la Începutul perioadei elec­torale, colectivitatea locală, in frunte cu Protopopescu şi Brătianu, insemnau că ar fi existat ingerinţi şi presiuni pentru ca acum să poată legitima mişelia ce s’a făptuit in urmă. Ancheta trebue să fie condusă cu energie, pentru ca culpabilii să fie aspru pedepsiţi. încercări de dezrobire Opintelele, dacă n’au fost eficace, sunt însă demne de a fi trecute în analele­­ eroice ale antichităţei. Mai întăi ele se presentară sub forma unui vulcan aruncînd pietre şi lavă, mal cu samă pietre. La comoţiile produse de această irup­ţie mii de­ gramuri de pe la ferestre să­riră în bucăţi. Pe alocurea şi cîte­va ca­pete sparte, cu predilecţie capete ga­lonate. Acest fenomen quasi-geologic dădu loc la cercetări care constatară că vulcanul avea piano la cap şi cam deraiase. încercările de desrobire în a doua se­rie de opinteli, se pr­ezintară sub formă de listă de candidaţi pentru comună. Compusă în mare parte din principa­lii Scarlaţi ai oraşului, această listă dă­du mai întăi loc la oare­care discuţii. La obiecţiunea că lista conţine prea mulţi Scarlaţi, mai multe voci interveniră : — Domnilor, lasaţi lista aşa cum este, că mai pe urmă o să fim acuzaţi că am mimat un scarlat. Ce-o fi mîncat desrobitorii nu ştim, de­cît doară o trinteală din cele mai prima, pe care o văzurăm cu ochii. Şi lucrul era de aşteptat, încurajaţi de primul succes obţinut prin un fel de elimozină electorală, aceşti procu­­r­ratori cu de a-sila ai poporului, crezură un p­e moment că sunt de talie să se’ntindă pă­­nă la caşcavalul comunal, picioare nu glumă. Căci nu toate muştele fac miere. Juvenal. Imaginaţia in ştiinţă Un tînăr psiholog american a făcut o serie de interesante cercetări ştiinţifice asupra emoţiunilor produse de senzaţia bucuriei. Subiectul nu este nou şi concluziile nu lămuresc chestiunea pusă în mod de­finitiv, chestiunea fiind de domeniul a­­celora despre care toată lumea ştie [pu­ţin şi despre ştiinţa modernă nu posedă încă multă siguranţă. N’a zis de mult poporul în toate limbele din lume că bu­curia omoară, că bucuria face spaimă, —la joie fait peur, —şi nu am simţit cu toţii efectele dezastroase ale unei prea mari bucurii sau efectele bune ale unei plăceri ? Savantul Ambroise Paré, în epoca în­tunecoasă încă a ştiinţei credea că fri­gurile de un anumit feliu şi alte boli pot fi vindecate sau prin frică sau prin bucurie mare, fapt pe care-l explică prin efecte fiziologice ,de condensare şi ră­nire, de retracţiune şi efuziune a humo­rilor în corpul nostru». O emoţiune se compune din manifes­tări psihice şi fizice. Unei excitări sen­zitive care aduce o mărire a subiectivi­tăţii urmează o anumită expresie şi miş­care a corpului. Asupra acestor elemente şi asupra relaţiunii dintre ele şi-a în­dreptat cercetările psihologul american, care a precedat ast­feliu. Subiectele de experienţă— studenţi şi studente universitare—erau instalate fie­care într’un fotoliu comod, cerîndu-se fie­căruia să-şi inchipuiască impresia ce i-ar produce un dar bănesc neaşteptat, vari­ind între 10 şi 100.000 dolari. Persoa­nele experimentate au între 20 şi 30 de ani şi nu fac parte din clasa bogată, de­oare­ce în acest caz experienţa cu banii ar fi dinainte condamnată, măcar în parte. Iată în rezumat răspunsurile şi impre­siile căpătate: Zece dolari: Cele cinci femei zimbesc şi-şi simt dispoziţia sufletească mai bună; cei nouă bărbaţi devin mai veseli, mai expansivi. Foarte puţină înclinare spre lene. O sută dolari. Una din femei devine aproape melancolică ; cele­lalte devin expansive, dispuse sa cînte, să fluiere, să muncească... puţin. Bărbaţii se simt mai vioi, mai tari O mie dolari. Din cele cinci studente, numai două devin vesele ; cele­lalte trei sunt aproape triste. Bărbaţii au ca ten­dinţe principale: exagerarea mişcărilor, nevoie de exerciţii vesele, sau trebuinţă de calm şi reflexiune. Zece mii dolari: O vie emoţiune în rîndul femeilor; ele nu mai rîd ; supă­rarea predomină sau mai exact seriozi­tatea. La barbaţi, motilitatea se exage­rează încă şi mai mult. Unii chiar se a­­rată dispuşi să facă niscai­va stricăciuni; alţii însă sunt gravi. O sută de mii dolari. Emoţiune fe­­menină foarte profundă ;trebuinţă de sin­gurătate, de izolare; sentiment de res­ponsabilitate, de forţe ; atitudine mîndră întru cît­va teatrală. Lipsă de hilaritate. Bărbaţii, în genere, devin serioşi şi dinşii. Unul numai ar continua cu devastările de mobile—o fi de ai lui Tărăbuţă ame­ricanul acesta ?—, altul e dispus să o iea razna peste cîmpi cu un echipagiu elegant. Ceilalţi însă se arată din contra impovoraţi de această situaţie financi­ară grandioasă.* In genere plăcerea activează mişcarea, expanziunea. Din vechi încă observaţia a dat concluzii analoage şi în seria a­­nimală, ea cunoaşte reflexul comun că corpul se strînge la durere şi, din con­tra, are liberă extindere cînd nu ,e atins în mod dureros. Experienţe nenumărate de laborator au dovedit că la sensaţii de bucurie, fie de ori­ce natură, corespunde totdeauna o tendinţă de extenziune a organismu­lui şi contrariul se întîmpla la senzaţii neplăcute. In acelaşi sens trebuesc in­terpretate mişcările de expanziune, ten­dinţa de exaltare, provocată de impre­­cie bucurie la om, dinamogenă , ea excită Dar dădură cu oiştea în cei 783 de alegători cari’l tratară cu.... refuz ca să nu ne exprimăm turceşte. Şi astfel muntele care se opintea de facere de rupea pămîntul, născu un cio­­j şia făcut.­­ Bucuria este Tărăbuţoiul, făcut deci în jurul ches- 1 îmboldeşte; ea măreşte sentimentul tiel, se reduse la adevăratele lui propor-! vigoarel personale şi tot­odată dorinţa ţii, ceea ce denotă că după chipul şi a- i de a cheltui această vigoare. Pe acea a­­semanare a oamenilor se produc şi rezul­ , care ea devine un element de viaţă, tatele. * un element necesar. Aceasta insă numai Trebue de ţinut minte că pentru a-ţi­­ înţTM cît e vorba de cantităţi, de doze face drum spre posteritate, trebue să ai­­ mici. Contrariul se întîmplă adesea cînd senzaţia bucuriei vine pe neaşteptate cu o intensitate prea mare şi in acest sens trebuia luate toate zicerile care ne în­deamnă să ne ferim de prea mari ,şi su­bite bucurii.* X •- ! • •, \N/

Next