Opinia, ianuarie 1900 (Anul 3, nr. 196-212)

1900-01-14 / nr. 204

ANUL III No. 204 EDIŢIA DE SEARA IAŞI-VINERI 14 IANUARIE 1900 Numărul 10 Bani ABONAME­N­TELE încep la 1 şi­ 15 ale fie­ ci trei luni şi se plătesc tot­d’a­una înainte In Taft la Casa Administraţiei în judeţe şiIsto­ CTNaiute prin mandate poştale Un an în ţară 30 lei, in streinătate 40 lei Şase luni 15 „ „ „ 20 „ MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRAŢIA J No. 17.— Strad­a Primăriei— Jfp. 17. ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN * Numărul 10 Bani AMXIUJRILE I judeţe se primesc numai la Administraţie In streinătate direct la administraţie şi toate oficiile de publicitate Anunciuri la pag. 1V . . 20 b. linia 111 . . 40 „ „ Inserţiile şi reclamele 50 Un număr vechi, 30 bani REDACŢIA No. 17—Strada Primăriei—No. 17 Descompunere Fie­ce partid, cu timpul îşi regenerează forţele, prin acre­­siuni fie de pa­tizani individu­ali, fie chiar de grupuri rez­­leţe, cari lucrau in o ordine analoagă de idei şi termină prin a se alipi la partidul mare. Partidul conservator şi-a în­tărit în astfel de mod forţele, puţind în acest chip a fi parti­dul de progres în idei şi fapte, timp de decenii de ani. Acelaşi lucru l-a încercat şi partidul liberal, dar în mod invers de adevăratul sens al reînoirei elementelor unei gru­pări. I. C. Brătianu, setos de pu­tere, şi neputînd suporta vre­o opunere din partea unei in­dividualităţi adverse, căuta de îndată să o atragă prin pro­misiuni şi funcţiuni, şi apoi, după ce trăgea tot folosul din ea, compromisă, o îndepărta, sigur că de acum nu mai poate constitui un adversar de te­mut. Sistem politic bizantin şi ’necinstit, I. Brătianu l’a practicat tot timpul cît a gu­vernat ţara, ca un paşalîc. Dar ceia ce a putut face mina de fier a lui I. Brătianu, simpa­tia pe care el ştia să o insu­fle, s’a schimbat, sub şefia d-lu D. Sturdza, în degenerarea par­tidului. Derută complectă şi pretutindeni. Partizanii vechi, acei cari au­ luptat ani de zile la înflorirea partidului li­beral, îi părăsesc rînd pe rînd, iar pentru a-şi umplea rîndu­rile, ele sunt deschise tuturor. Şi astfel, în loc de a se vedea in capul partidului liberal pe acei cari au conlucrat la fap­tele, cu care el se pote făli se zăreşte astăzi un Costinescu înlocuit cu Palladi, un Lascar cu Ionel Brătianu. Spiritul a­­cesta al domniei mediocrită­ţilor liberale s’a lăţit de la centru la pe­riferie, aşa că în provincie se vede înflorind a­­celaş sistem, cu succesul pe care-l poate prileji notorie­tăţi de acest gen. La noi în Iaşi, strîmtoraţi pe timp de putere, simţind, după doi ani de guvernare, că forţele sleiesc, deschid porţile Comunei, partidului aşa zis so­cialist, îi încredinţează o parte a administraţiei Iaşilor, îl îm­brăţişează cu căldură, şi ve­dem atunci că oratorii libera­lismului în localitate, acei cari înflăcărăm­ publicul la sala Pastia, nu mai sunt Mirzescu, Gheorghian, ci d. Sterea. Ce­tăţeanului nou, colectivitatea îi încredinţează misiunea de a glorifica liberalismul şi faptele lui Şi care au fost consecinţele pentru partidul liberal din lo­calitate, din încumetrirea a­­ceasta ? S’au văzut atunci pe vechii liberali, retrăgîndu se, prefe­rind a sta inactivi, de cit­a discordante intrate de curînd, carii, pre cît nu luptase nici pentru idei nici pentru noul lor partid, cu atît erau mai avizi de putere şi mai cu seamă de căpătueli. Să nu se creadă că numai în Iaşi, partidul liberal e a­­meninţat de o decădere din care îl va fi greu­ de a se ri­dica. Vedeţi la Botoşani. Ve­chii liberali, ca Arapu, Ciolac, cari au luptat atitea ani alături de I. Brătianu, se găsesc in­­depărtaţi şi înlocuiţi prin pseudo liberali, prin acei cari au combătut pe I. Brătianu cu cea mai mare înverşunare, prin d-nii Ulle, Vasiliu şi alţii, astăzi devotaţi d-luii Sturdza şi conducătorii colectivităţei! Ε o stare morbidă generală. Tot ce simte liberal, tot ce e cinstit şi cugetă drept, tot ce e tînăr în această ţară, pără­sind sau ne­vrînd a intra în îndurile colectivităţei, uşile s’au descins, toţi au­ pătruns, aşa că în loc de un partid, care se impunea prin unii din bărbaţii lui, în adevăr de me­rit, avem astăzi în faţă o mare adunătură, bine intitulată co­lectivitate, disparata prin ele­mentele ei şi merită prin şefii ei de la centru şi provincie a decade zilnic pină la distru­gere complectă. Şi dacă încă vedem, că fie la o alegere par­ţială, fie la o întrunire politică, partidul liberal număra încă partizani numeroşi, aceasta e moştenirea din trecut, care de­vine zilnic mai efemeră. Sub conducerea lui I. Brăteanu şi a tovarăşilor sei, partidul li­beral devenise mare la număr. E de netăgăduit. Ceea ce ve­dem astăzi împrejurul drape­lului liberal, sunt bande care se mai adună din cînd în cîn­d dar care vor isprăvi prin a se rezleţi pretutindeni. Cu timpul, moştenirea luii Brătianu va deveni neant. Va fi atunci misiunea ace­lor cari au părăsit de pe a­­cum pe d. Sturdza, să aşeze bazele unui nou partid liberal necesar jocului constituţiona al ţarei noastre, lucru de care noi vom fi primii a ne bucura. ko4iO*»A ceste două fir! se iubesc şi, fără o clipă de revoltă, fără un cuvînt de déjora, se despărţi de Dînsa, pe care o luă în?­ căsă­torie pictorul. Ba asistă şi la căsătorie; numai purta mască: era vesel.... Cu toate prefăcătoriile lui, primise lo­vitura şi ea era mortală. Cumpăna minteî sale era pentru vecie tulburată de vîntul duios al nebuniei. Pictorul îmbâtrînit se retrase în nordul Angliei, la Goniston, în acea regiune a lacurilor, la care ţinuse aşa de mult. Şi acolo se stinse ciercetul, spunîndu-şi visul şi aleanul fresc­­ătuluî de valuri, care-l îngîna domol.... Şi iată că azi, după două-zecî de veacuri de la naşterea lui Crist, sînt încă suflate, cari port în ele o rană adîncă şi veche şi sîngerîndă.—Nu vă uitaţi că rîd, că vorbesc, că se agită : mica sgîrietură otrăvită e afund, roşie,—ca buzele stoarse de un prelung sărut,—care nu s’a tămă­duit şi nu se poate tămădui. Ba da, se tămădueşte,—cînd turbina se stinge. FAUST Romanul lui Ruskîn. Ziarele stre­ine ne aduc ştirea că marele gînditor en­glez Ruskin a murit, însămnîndu-ne, în acelaş timp, şi această întâmplare româ­nească din viaţa sa. Dar întâi, cîte­va cu­vinte despre artist, aşa de puţin cunoscut la noi, înzestrat cu un intens simţ artistic şi înarmat cu o cultură întinsă, el creă în lumea anglo-saxonă curente, în ceea ce priveşte arta plastică. Lui se datoreşte aşa zisul „preraphaelism“. După cum spune zia­rul francez, erau trei puteri intelectuale în lumea întreagă, afară de Franţa : Nieztche Tolstoi şi Ruskin. Cel întâi se sbate pe aripele nebuniei, al doilea în braţele mor­­ţei, al treilea se odihneşte în ea. Se sting luminele.... Omul acesta, care a descris aşa de pu­ternic iubirea, a iubit—şi puternic. Din a­mor a luat în căsătorie pe miss Chalmers Grey, în care părea câ-şî întrupează tot visul sau înaripat. Peste puţin criticul en­glez chemă la el pe pictorul Millais să-î picteze iubita,—nevasta. Millais făcu­ses ce vedea săpați de elementele I mants huguenots. Ruskin, observă că a- VORBE BEIâMIIBEâ N’a uitat încă nimeni scandalul ce a produs în țară şi’n streinătate, lo­vitura criminala dată de colectivişti, biserică autocefale române, prin de­tronarea şi surghiunirea Mitropolitu­lui Ghenadie. Fie­care îşi aduce aminte încă şi azi, de irit apa ce provocase în popor fapta sacrilegie a ocultei, şi cum în­treaga naţiune se ridicase, ca un sin­gur om, să apere legea şi biserica creştină română, contra atentatului gu­vernului Sturza. Bucureştii, presenta apunci aspec­tul unui, oraş în plină poluţie ; ce­tăţenii de prin toate suburbiile­ Capi­talei se scoborîseră la centru, unde bivuaca îi în permanenţă, ca să zi­cem aşa, şi dintrun moment în altul se aştepta isbucnirea unei explozii po­pulare ce ameninţa să înece Capitala în sînge. Era, în adevăr, un pericol naţional, căci dacă situaţia nu presenta o ase­menea înfăţişare, M. 8. Regele nu ar fi sosit în goana mare de la Sinaia, unde se afla, şi nu ar fi cerut fără nici un încunjur demisia imediata a cabinetului Sturza. împrejurarea aceasta nu constituia pe atunci pentru colectivişti un pe­ricol naţional. Azi însă, un simplu concediu de o lună a primului ministru, pentru caz da boala, şi intrarea în minister a d-lui I. C. Grădişteanu, sunt consi­derate de Voinţa Naţionalii ca fapte colosale, ce alcătuiesc im mare pericol mațional! Să mai stai de vorbă oare cu ase­­mine oameni, căci, dacă nau înebu­­nit încă definitiv, sunt în tot cazul caraghioji ?... --------------------- - Bună credinţa Constituţionalul se face ecoul,—poa­te că mai exact ar fi izvorul, dar să fim .. ceea ce nu sunt junimiş­tii,—se face ecoul unor zvonuri, cari arată pe d­rake Ionescu su­părat, gata să demisioneze etc. In sprijinul acestor nouităţi,—dacă cuvlntul acesta are vre-un rost, apoi e în cazul de faţă,—ziarul junimist citează pe veridicul „A­­devărul“, Duioasă cârdăşie ! Numai, un lucru mă miră. Dom­nii junimişti ne-au obişnuit cu mai puţină modestie. Me-am fi a­­şteptat deci că să fi fost ceva mai pipărat; fiă­­ de la cei cu o „stare culturală superioară“ tre­­bue să pretinzi tot lucruri sub­ţiri. Dar, în ori­ce caz, domnia lor împing modestia prea depar­te—o, mult prea departe—cînd ga­zeta lor exclamă: se poate ca tot ce se zvoneşte să fie fără imaginaţiune... Fă­ră imaginaţiune ! Doamne, doamne, ce-ar fi dac’ ar fi cu imaginaţiune ! PRIAR — — Drapelism , cunoscută tactica d-lui P. S­. Aurelian, care începe fie­care discurs al său, in Senat, promiţînd că va vota proiectul, care se dis­cută, deşi... şi de aicea o critică migăloasă, plicticoasă şi copilă­roasă.—Se vede că, cu toate că d-sa nu mai e şeful de­oare­ce a tre­cut la colectivişti, obiceiul d-sale a molipsit întreaga grupare dra­­pelistă. Observaţi articolul de fond din ultimul număr al ziarului : d. I. Grădişteanu, e un tînăr de mare viitor, cinstit,talentat, dar... Iată şi inevitabilul dar. Şi apoi, aţine-te, în două coloane şi jumă­tate, la o critică migăloasă, etc. Ce să faci! Cînd trăesc prea mult oamenii la un loc îşi împru­­mută pînă şi chipul de a gin­di şi de a simţi. Drapeliştii tot au­­relianişti au rămas. PRIAR­ ­ITM Iscăliturile Din timpuri imemoriale toate telegramele de felicitări, cu ocazia zilelor onomastice, ale colectiviştilor mari, cu acea a serbă­rilor naţionale, sau a ori­cărui eveniment politic,—există la clubul liberal din Iaşi un clişeu de iscălituri. Probabil că de pa timpul cînd încă conu Ghiţă Mărzescu era diriguitorul ma­nifestaţiilor patriotice prin telegraf şi poştă, iscăliturile erau aşezate ln anume ordine, luate dintre membrii clubului, după alfa­betul listelor electorale, şi puse sub tele­grame sau adrese politice după combina­ţii ad hoc. Deşi dl. Mărzescu nu se mai amestecă în bucătăria clubului de Iaşi, totuşi d­işe­­urile au rămas, minus iscălitura d-sale şi acea a celor ce nu mai vor se facă chestie comună cu clubiştii. Cu ocazia anului nou catolic, telegrama de felicitare trimeasă din Iaşi M. S. Re­gelui, a început cu d. Poni şi s’a termi­nat cu d. Atanase Al. Gheorghiu. Cu acea a felicitărei adresată Suveranului pentru a­­nul nou ortodox, clişeul a fost menţinut. De sigur că de acum, cu ocazia ori cărei manifestări telegrafice saci poştale, ordinea iscăliturilor va fi deasemine menţinută Sunt personagii, care văzîndu-se iscălite stereotip şi amestecate în toate sosurile, chiar şi în acele ce nu-s pe gustul lor, ar vroi se’şî manifeste nemulţumirea; şi adeseori poate, chiar îşi exprimă supararea şi îndrăsnesc să întrebe că cine a cutezat să uzeze de iscălitura lor. I se pune înainte însă imediat interesul şi disciplina de partid, şi omul tace, nea­vînd alt­ceva mai bun de făcut. Aşa că, ori de cîte ori se va vedea clişeul începînd cu numele d-lui Poni şi sfirşind cu acel al d-lui Gheorghiu, pus sub adresele sail depeşite de manifestări ocazionale, — se ştie de mai nainte, că— dacă nu toţi— dar cea mai mare parte dintre subscriitori, nici habar n'au despre un asemenea eveniment. Poate ca în împrejurările actuale conu Ghiţă să fie cel dintâi mai indignat con­tra unor asemenea procedimente. Dar a cui e vina. Ale sale, dintru ale sale ! JUVENAL Cum se scrie Istoria Nu e mult de cînd, reflectînd asupra diferitelor evenimente însemnate ale tim­pului de faţă, ziceam că ar fi nemerit a se face asupra lor un feliu de istorie con­temporană imediată, punîndu-se, din şcoa­lă chiar, generaţiile tinere în cunoştinţă de ceea ce se petrece, de ceea ce poate da hrană judecăţii şi lumină pentru viitor. Dar, să presupunem că lucrul e înscris în programa şcoalelor şi suntem pe punctul de a trata un mare subiect de actualitate în mijlocul căruia am trăit noi inşi­ne. Oare însă va fi criteriul nos­tru de judecată in materie ? Care­ va fi modul nostru de a privi întîmplările şi în ce chip ne vom lua noi răspunderea judecăţeî noastre faţă de tinere genera­­ţiuni ? Bună­oară, războiul anglo-transvaal, care preocupă astăzi tot universul şi des­pre care în toate zilele cetim nenumerate telegrame care aduc milioane­­multe de lei—instituţiei telegrafului modern. Dacă pînă la un punct putem cunoaşte exact mersul războiului, cine ne va lumina a­­supra cauzelor şi în deosebire asupra dreptăţii cauzelor ? Lucrul este neînchipuit de greu şi ca să dovedim aceasta n’avem decît să ve­dem cum privesc unul şi acelaşi eveni­ment istoric—în specie războiul anglo­­transvaalian—diferiţi cugetători ai epocei noastre. Marele scriitor norvegian Bjoernstiene Bjoernson, care e în acelaşi timp şi un însămnat om politic al ţărei sale şi care a luat cuvîntul în multe ocaziuni cînd cauze drepte şi umanitare erau în joc, crede că „evenimentele din Transvaal trebue să serve de lecţiune popoarelor mici. O naţiune de ţărani şi în genere ori­ce popor care nu comptează printre cele mai industrializate, va fi totdeauna considerat ca o piedecă în desvoltarea civilizaţiei şi, prin aceasta chiar, amenin­ţat în existenţa sa, şi care ar fi calităţile sale morale şi chiar ar fi aproape din a­­ceeaşi rasă cu duşmanii săi. Astfel nu se înţelege iritaţia Mareî­ Britanii. Dar nu există scuză pentru infamia gu­vernului sǎu. Englejii dovedesc lumei o­­dată mai mult că printre naţiunile zise civilizate el formează cea mai barbară şi mai hipocrită. E drept că pe de altă parte a ei şi la consingeniî lor din Statele-U­­nite se duce mai cu tărie lupta contra barbariei şi hipocriziei şi se văd îndepli­­nindu-se cele mai mari opere umanitare. In această chestiune a Transvaalului a­­vem datoria de a fi în partea acelor pu­ţini Engleji ce combat pentru dreptate şi pace.“ Aşa­dar celebrul dramaturg condamnă Anglia fără nici­ o rezervă. Iată însă ce crede un englez, lord Frederik Hamilton, editorul marelui Pall Mail Magazine. „Dreptatea este „fără îndoială“ din par­tea Angliei, dată fiind condiţia supuşilor ei din Transvaal. Uitlanderii sunt su­puşi la impozite copleşitoare ; ei plătesc, numai e­ singuri 19 părţi din 20, din contribuţiile totale ale ţării şi cu toate a­­ceste nu au vot în administraţie. Justiţia e conruptă. Mica oligarhie a Boerilor care duce ţara e putredă de conrupţie. Spio­­nagiul există aşa cum nici în Rusia nu se poate găsi. Limba engleză e proscrisă din tribunale şi şcoli. In scurt, guvernul din Transvaal e un despotism travestit în Republică. Notaţi că Uitlanderii for­mează majoritatea enormă a populaţiei.“ Un mare publicist italian, E. T. Ma­neta, director la Vila Internazionale, are pînă la un punct o părere mijlocie. El re­cunoaşte că guvernul în Transvaal e de­parte de a fi un model; dar Anglia a fă­cut o greşalâ refuzînd arbitragiul propus de Krüger. Sa pare că el inclină din par­tea Angliei,—cu toate aceste. Iată acum încă o părere care nu şo­­văieşte şi se pronunţă categoric în fa­voarea Boerilor,—şi anume e vorba de Jan Ten Brink, profesor la Universitatea din Leyda şî un scriitor popular în ţările de jos. »Cetăţenii celor două Republici au mari şanse de victorie ; ei cunosc bina terenul de luptă, pe cînd armatele aduse din In­dia sau din Marea Britanie n’au nici o idee despre loc. ...Boerii sunt susţinuţi prin credinţă în dreptatea lor şi prin credinţa lor calvi­nistă. Va fi un războiu cum era acel purtat de guerilleros contra armatei napo­­leoniane.“ Acestea nu sunt singurele păreri emi­se în mod contradictoriu­*cu privire la războiul din Africa de sud. Ziarul „Fi­garot’ a pus la contribuţie pe toţi publi­ciştii cunoscuţi din Europa întreagă şi, ca şi cele de sus, părerile se împart, se deosebesc fundamental, ba chiar mulţi se mulţumesc cu răspunsul că nu au... nici o idee în privinţa războiului; aşa este­ ­.

Next