Opinia, noiembrie 1906 (Anul 4, nr. 1-14)

1906-11-25 / nr. 10

5 Bani Exemplarul ABONAM­ENTE . . 20 Lei . - 10 N ■ ?- Mârp N :•...*... ' ” . .-ti V- - 5 Bani Exemplarul ANUN Ţ U R I Un rînd în pag. TU 50 Bani - 4 t» V IV. 80 „ Un an . 6 luni . ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN --------------Redacţia si Administraţia: Str. Stefan cel Mare 35. Directori: Gr. C. BUŢUrtEANU şi LASCSR ANTONIU Anul IV.—No. 10.—Iaşi. Sâmbătă 25 Noembrie 1906. Cu dosarul dinainte I Sunt cite­va zile de atunci. Răs-I punzînd unei nedreptăți ce ne-o făcea I Patriotul, care ne contesta dreptul I la cuvînt în politica generală a par-I tidului, am arătat confratelui din ca-I pitală, că este ceva tulbure în exis-I tenţa sa, şi că, la rîndul nostru, îi I contestăm autoritatea nemotivată şi I drepturile tutelare pe care şi le a-I Astăzi ne vorbeşte D l Constantin I C. Bacalbaşa. Şi fireşte tonul nu mai I e acel de până acum, de­şi iscusinţa I distinsului ziarist face să se între-I vadă printre rin­duri mici răutăţi de I om care se răzbună. I Ne vom lămuri dar din nou , de astă dată cu satisfacţia de a şti cu cine vorbim şi cu sincera mulţumire sufletească de a vedea că ne găsim în faţa unui vech­iu prieten. Şi fiind­că D-l Bacalbaşa trecînd cu uşurinţă peste vorbele noastre, ia o atitudine indulgentă şi sfîrşeşte prin a ne pune la dosar, noi vom fi ceva mai scru­­puloşi în cercetarea lucrurilor şi vom lua dosarul în mînă pentru a scu­tura puţin praful de pe foile care încep a îngălbeni. Dar înainte de aceasta să violăm ceia ce D-l Bacalbaşa numeşte chestia sa personală. Opinia a spus că Patriotul vorbeş­te ca din partea unor persoane cu o autoritate necontestată, dar care cu toate aceste stau în umbră , şi că în raporturile sale cu acest ziar, D-l Bacalbaşa, ni se înfăţişează în primul rînd in calitatea sa de ziarist, şi numai în planul al doilea ca om politic. Iată ce relevează—şi relevează gre­­j­şit— directorul Patriotului, cu o uşoa­ră amărăciune in cuvinte. Vom vedea îndată ce ne-a indri­­tuit să credem că cel ce vorbeşte prin ziarul bucureştian nu e D-l Ba­calbaşa, sau nu e numai D-sa. Pen­tru moment ne facem o datorie de cinste să recunoaştem adversarului nostru aparent, toate calităţile care fac din D-sa o personalitate necon­testată în politică şi o individuali­tate puternică în societate. Căci nu noi suntem aceia cari să găsim firesc că D sa nu ocupă as­tăzi nici una din situaţiile la care au ajuns prietenii şi camarazii săi, şi nu noi suntem car­ să nu regre­tăm sincer că partidul e lipsit de preţiosul concurs pe care i -ar fi putut da ori­cînd, dacă D-sa ar o­­cupa una din aceste situaţii. Astfel „suum cuique tribuereu invocat, nu-şi poate avea aplicaţie cu privire la d. Bacalbaşa, de­cît dacă pornim de la ideea că d-sa singur a voit să se ţie deoparte. Şi acum să venim la situaţia Pa­triotului. Din piesele mai recente, dosarul cuprinde actele cu privire la ban­chetul de la Brăila. O serie de ar­ticole şi de note menite a pune in relief figura unui răsvrătit, şi a unui răsvrătit fără motiv,—sau fără mo­tiv legitim,—a unui răsvrătit deza­probat de toată lumea. Adevărul învăluit cu rea credinţă, învăluit cu explicaţiuni meşteşugite; lucrurile a­­râtate sub o faţă aşa, încît să se prelungească efectul loviturei făcute. Pentru dl. Rahtivan cuvinte de laudă, pentru D-l Take Iovescu nici un cu­­vînt de regret. Ce atitudine e aceasta, domnule Bacalbaşa? Mai departe, la altă filă, acte şi I rugă, mai uricioase. Ceea ce Patriotul nu voia sa recunoască, înţeleptul şef al partidului conservator, o recunoaşte într’o declaraţie făcută la consfătui­rea majorităţilor din care răsare lă­murit atitudinea ostentativă a aces­tuia faţă de Ministrul de finanţe- Cuvintele şefului sunt primite cu a­­dîncă satisfacţie sufletească de în­treaga majoritate, iar ziarele, şi prin­tre acestea unele cu adevărat auto­rizate, le înregistrează imediat. Pa­triotul dezminte. E limpede lucrul acesta, domnule Bacalbaşa ? Şi când revoltaţi de toate aceste, îndrăznim să ne spunem şi noi cu­vântul, încercăm şi noi să dibuim adevărul. Patriotul se rădică în toată înălţimea lui şubredă şi măsurân­­du-ne cu dispreţ ca Goliat pe David, caută să ne impue tăcerea. Cu ce drept o face aceasta, dom­nule Bacalbaşa ? Era lesne de înţeles dar, că toate aceste lucruri mărunte împreună cu atâtea altele pe care le trecem cu vederea, însemnau ceva bolnav la ziarul acesta, care se pretinde a fi a­­părătorul guvernului şi al partidului conservator. Şi de aceea primul nos­tru pas, ne-a aşezat fatal în calea pe care Patriotul o apucase. Dar în acelaşi timp fiind­că nu puteam a­­duce d-lui Bacalbaşa, ale cărui merite de om politic le cunoaştem şi le a­­preciem, injuria de a se fi coborât la rolul meschin al unui mic intri­gant de culise, ne-am zis, cum era logic să ne zicem, că atitudinea ne­demnă a Patriotului, nu vine de la D-sn. De alt­fel lucrul acesta, dl. Bacal­başa nici nu-l atinge şi bine face , fiind­că chiar dacă şi-ar fi încărcat sufletul, luând asupra sa greşala al­tora, tot nu ne-ar fi făcut să ne schimbăm convingerea pe care am spus-o cu atâta crudă francheţă. Poate, cel mult, în cazul acesta D-sa ar fi perdut ceva din stima ce i-am păstrat până astă­zi, şi lucrul nu s’ar fi întâmplat fără a ne lăsa în suflet o sinceră şi vie părere de rău. Şi acum ne întrebăm : cu cât s'a clarificat mai mult rostul Patriotului? D-l bacalbaşa spune : Cu actuala direcţiune, Patriotul a reapărut a­­nul trecut, iar opinia abea de câte­va zile; cel dintâi dar, e cu 11 luni mai bătrân de­cât aceastălaltâ. Şi în intervalul care face deosebirea de vrâstă între ambele ziare, nu s’a găsit nici un organ de publicitate care să nu fi înţăles rostul Patriotu­lui, sau care să fi exprimat vr’o ne­dumerire asupra liniei sale de con­duită. Toate ziarele liberale şi juni­miste ştiu lămurit ce este şi ce vrea Patriotul. Din diferenţa de vrâstă nici dl. Bab­abaşa nu trage nici o consecinţă, dar asupra rostului în trecut şi în prezent al ambelor ziare sunt iarăşi nevoit să scot dosarul. Cine a ur­mărit opinia în prima sa fază, îşi aduce lesne aminte, că în linia de conduită de atunci, nimic n’o deo­sebea de ceea ce este astă­zi. In do­sarul Patriotului, partea I-a, găsesc însă multe lucruri care sună altfel de cum sună vorbele de astă­zi ale d-lui Bacalbaşa. Şi doar nu e aşa de mult timp de când Patriotul susţinea că ţara cere un guvern Carp. Nu e clar aşa că cel puţin sub a­­cest raport Opinia are un punct de superioritate asupra Patriotului ? Cât priveşte faptul că celelalte foi nu discută atitudinea ziarului d-lui Babtabaşa, el ne lasă indeferenţa. Iar împrejurarea că ziarele junimiste ştiu lămurit c­e vrea Patriotul, nu ex­plică nimic, dacă nu explică tocmai ceea ce Patriotul nu poate mărturisi fără a se lega singur la stîlpul in­famiei... Dar... să închidem dosarul. Parsifal. Cu „Evenimentul“ Confratele local Evenimentul a reuşit să facă o lovitură subţire, căreia nu-i gă­seşti pereche, de­cit dacă te întorci cu gîndul la vremuri mai vechi. Bietul O­­râşeanu, pe cînd era director al Monito­rului Oficial, s’a apucat, într’o zi şi a pu­blicat, în coloanele grave ale Oficialului..., cîte­va din comicele sale poesii. Evenimentul, sub o altă formă, a reu­şit să facă şi el aşa ceva. Ziarul conservator din Iași, publică, în numărul de ieri, un interview cu un „mar­cant liber­ad“. Un interview în care un li­beral, într un ziar conservator, se amestecă în treburile adversarilor, împarte parti­dul în 2 căprarii, în valori și ne­valori , arată partidului conservator ce drum ar trebui să apuce, ca să meargă spre mîn­­tuire, aţi înţeles-o. Evenimentul şi-a pus mască. In rea­litate, „liberalul de marcă11 este el, iar con­servatorii cei rei, non-valorile, suntem noi a ceştia de la efemend ziar. Un zvon, fabricat la un club din Bucu­­cureşti că d. general Manu ar fi intrat în tratative cu junimiştii, a fost desminţit de Opinia. S’ar fi putut oare alt­fel ? Noi, nu nu­mai că nu dăm voe colectiviştilor să cola­boreze la ziarul nostru, dar noi non-valo­rile, mergem aşa fel pe altă cărare, că nu putem crede, cum cred reu cotatele valori sîrbeşti, ca un om, de importanţa d-nului general Manu, ar nutri ghidul să combi­­neze un minister de concentrare, cu juni­miştii, sub presidenţia sa şi cu excluderea veneratului nostru şef, d. Cantacuzino şi fără d. Carp. Căci ceea ce poate produce fantezia ca­fenelei, ceea ce poate primi ca monedă cu­rentă un agramiu în politică, o pretinsă valoare, crescută la şcoala politică de­ la Nişa nu trebue atribuit unui fruntaş şi de valoare om ca general Manu. Dar cel cu interviewul din „Evenimen­tul“ mai susţine ceva : subliniază frica ce am avea-o noi de intrarea junimiştilor în partid. Aceasta dovedeşte, că politica nu-i nici un fel de cimotie cu limbele slavice. Dacă autorul articolului din «Eveni­mentul», ilustra dubla­ personalitate, care în prima parte, a articolului îl face pe li­­beralul-sectar și, în cealaltă pe devotatul conservator—dacă el n’ar fi făcut, mai înainte politică la Agram şi apoi abia la Iaşi, ar fi ştiut, că aceiaşi opinie, în anii 1898—99 a făcut campanie politică în to­vărăşie cu junimiştii şi că la alegerile de la 1899 conservatorii din Iaşi au mers împreună cu junimiştii alegîndu-se­­ în parlament. Dacă Evenimentul susţine şi menţine, că asemenea combinaţiuni ar fi resoluţi­­uni serioase şi cu sorţi de istindă, s’o spue pe faţă şi să nu l facă pe g­reu mas­catul, pe care-l recunoşti cu prea multă uşurinţă. Să bage, însă, de seamă un lucru: că dacă aititorul articolului n’are scuza că e agiamiu în politică, atunci devine răsvrătit. Conclav Colectivist Curios, foarte curios lucru! Se ceartă. Se înjură, se urăsc sincera­­minte. Is de toate soiurile: sturzişti, ocultişti, ghimpişti... Hahamul cel bătrîn, aleargă peste Bosfor ; mult maltratatul Lascar este obiectul celei mai cumplite sfâşieri; diferiţi Brătieni trag fel de fel de sfori, pe limba lui Nădejde, în Vo­inţa, şi pe un fel de franţuzească de Marsilia în Independenţa. Şi la sfîrşit? Se adună în congres : trei zile de-a rîndul, cit stă şi mortu pană să-l în­groape. Ca ţiganii, pe cinstea mea! Preliminările congresului sunt — ce-i dreptul — foarte semnificative.­ ­ Un partid mare, gata să fie pute­rea, anunţă un ciclu de congrese. Aceste congrese au, probabil, ţin­ta de-a arăta ţârei şi regelui, că par­tidul liberal este bloc. Şi totuşi... congresele vor fi pur intime; ele vor avea loc în nişte sa­loane particulare, în aceleaşi­­saloa­ne în care d. V. Brătianu scrie fai­mosul seu studiu contra colectiviş­tilor. Atunci de unde să afle ţara, că „elementele“ s’au împăcat ? Acesta nu mai este congres poli­tic. Congres intim nu există! Conclavul cardinalilor, cu prile­jul alegerii Papei, a fost introdus, aşa fel şi în politică! Conclavii, la Roma,­­ se închid în anume cabine şi ei n’au voie să dis­cute cu nimeni. Iată şi un conclav colectivist, sau dacă voiţi, un congres secret ca al francmasonilor. Preparativele conclavului au înce­put prin 2 note foarte originale: prin întocmirea listelor de invitaţi şi prin escluderea unor membrii ai fa­miliei politice de la congresul cu 2 urmări. Începutul promite, laşul de em­s laşul de mini Un eveniment, de o netăgăduită însem­nătate, pentru vechea şi oropsita capita­lă a Moldovei, s’a îndeplinit zilele aces­te, fără zgomot, şi fără pompă. Linia telefonică Iaşi—Bucureşti, defi­nitiv instalată a fost pusă la dispoziţia publicului. Cine este acela care să nu înţăleagă de cîte mari interese economice şi sociale se leagă o asemenea instituţie ? Pînă acum, câtă greutate în afaceri, câte deplăsări i­­nutile, cîte împedecări şi primejduiri de interese, din cauza acestei lipse ! Nu era oare o adevărată anomalie lipsa unui te­lefon între cele două mai mari şi mai în­semnate centre din ţară ? Linia telefonică Iaşi—Bucureşti se da­­toreşte fără îndoială în primul rînd, ac­tualului director general al telegrafelor şi poştelor, d-lui Cerchez, care e unul din cei mai activi, din cei mai energici şi din cei mai luminaţi directori pe care ţara i­­a avut vre-o dată. Dar in acelaşi timp se datoreşte stăruinţei continue a guver­nului şi a represintanţilor Iaşului în par­lament, care i-au incetat de a privi aceas­tă lucrare ca una din dreptele revendi­cări pe care vechea capitală a Moldovei le reclamă de atâta timp. Această împrejurare ne aminteşte, prin­­tr’o firească legătură de idei, toate cele­lalte mari îmbunătăţiri de care Iaşul a avut prilej să tragă foloase în scurtul in­terval de mai puţin de 2 ani de când par­tidul conservator a luat frânele guver­nului. In primul rînd e rezolvirea aşa de fe­ricită a chestiunei apei, a acelei vechi Ges­tiuni, cari au dezbătut-o generaţii întregi şi care priveşte aşa de aproape viitorul economic, viaţa şi sănătatea oraşului. Fără stăruinţa activului nostru primar, care şi-a pus în această afacere toată ambiţia sa de om cinstit şi devotat binelui public, fără concursul preţios al tuturor reprezentan­ţilor Iaşului, cari au lucrat fără preget în a’şi da tot concursul lor, şi fără interven­­ienţia bine-voitoare a guvernului întreg care s’a oferit a contribui băneşte la e­­fectuarea lucrărilor, sub forma cunoscută tuturor, chestia apoi, ar fi rămas eterna „chestie“ şi de sigur că generaţia viitoare ar fi găsit-o în patrimoniul nostru succe­soral. Din acest ajutor, şi cu chipul cum s’a dat întreprinderea lucrărei va rezulta pen­tru comună o economie importantă din cifra destinată apei. Această economie va servi lucrărilor de edilitate, care sub con­ducerea neobositului nostru primar, va ridica vechea capitală la rangul marilor oraşe europene. Nu trebue uitate cele făcute de guver­nul conservator nici în celelalte direcţii : vama, antrepozitele restaurarea palatului administrativ, linia ferată Iaşi-Hîrlău, şi în fine complectarea Universităţei, a aces­tui focar de lumină, atât de mult primej­duit de vechiul regim liberal, cu atâtea catedre noi şi cu atîtea laboratorii necesare. Sub aceste auspicii avem dreptul da a nădăjdui, că vremile grele, vremile de de­cadenţă au trecut pentru vechea capitală a voevozilor moldoveni, şi că viitorul se deschide frumos înainte, în spre lumină şi progres. Femei cinstite,­necinstite In preajma unei descoperiri.— Primejdia sifilisului.—O statistică teribilă : avaria femeilor oneste.—Civili şi militari, sate şi oraşe.—Măsuri contra perico­lului social.—Ştiinţă şi literatură. Nu fără dreptate lumea ştiinţifică ur­măreşte noile publicaţiuni referitoare la cercetările savanţilor pariziani de la In­stitutul Pasteur, Metselmikof şi Roux şi avînd ca obiect găsirea unui vaccin al si­filisului. Dacă Jenner, descoperitorul vac­­cinei contra vărsatului este glorificat, dacă Pasteur are monumente în lumea întreagă , institutele antirabice, dacă Behring, Roux, Yersin sunt priviţi ca mari bine­făcători ai omenirei în urma victoriei repurtate contra anghinei difterice, cu atît mai mult ar merita gloria eternă acel care ar izbuti cînd­va să doboare acest rău so­cial, poate cel mai groaznic flagel ce bîn­­tue omenirea şi care se chiamă : sifilisul. * P. un cuvint aproape fără pereche de brutal, un cuvint prozaic, cu neputinţă de întrebuinţat în literatură şi în presă deşi originea numelui acestei boli este pur.... poetic. In secolul al IX-lea un me­dic poet din Verona, Fracastor, compuse un poem, devenit apoi celebru, povestind cum păstorul «Syph­lus» a insultat soarele şi că în urma acestei crime fu pedepsit cu boală în chestiune care de atunci ar fi luat numele ... glorios. Alţii dau alte explicaţii nu mai puţin poetice derivînd numele de la verbul grecesc ^rtsiv (fiiein) a iubi şi (vv (sin) împreună... Alţii în­­sfîrşit introduc în etimologia cuvîntului pe grecescul dar prozaicul gv, (porc) in­­dicînd că dragostea pricinuitoare a boa­lei n’a fost tocmai pură. Toţi aceşti scri­itori ţin seamă însă numai de boala da­torită... iubirei, pornind adică de la «foo­­da cicatrix» a lui Horaţiu şi nu se o­­cupă de mai teribila problemă a sifilisu­lui care contaminează pe cei mai inocenţi şi mai ales pe cele inocente. Facem alu­zie aici la ceea ce numia dăunăzi profe­sorul Fournier «avaria femeilor oneste», arătînd prin statistică fapte monstruoase ca aceste. La 151 cazuri de boală con­tractate de femei , de 180 de ori s’a fă­cut contaminarea în primul an de căsă­­torie ; ba la 117 din ere—în primul se­mestru chiar ! Tot profesorul Fournier arată că din 100 femei atinse de siphilis, 20 sunt femei măritate. Dovadă că une­ori nu numai femeile aduc zestre,—ci capătă la rîndul lor...* Problema contaminării în căsătorie, a femeilor preocupă mult pe medici și pe cercetători , ba preocupă pe toată lumea interesul social fiind general în această privinţă. Sunt cîţi­va ani, bătrînul critic şi scriitor Sarcey a făcut un apel căldu­ros către publicul francez ca să studieze teribila problemă şi între altele propu­nea ca bărbaţii să fie obligaţi a prezenta, la căsătorie un certificat de... sănătate, pentru ca părinţii să nu-şi expue atât de des viaţa fetelor, fără a mai vorbi de pericolul pentru viitoarele progenituri. (Căci partea grozavă a boalei aceştia e că răzbună asupra generaţiilor de urmaşi —păcatele celor de astă­zi. Cel atins de boală—uneori absolut inconştient de a­­ceasta—nu este numai el însuşi infirm, dar îşi otrăveşte neamul întreg izvorît din el, tîrăşte după sine o legiune lungă de infirmi pînă cînd otrava boalei ajunge la stingere,—stîngînd adeseori odată cu dînsa progenitura însăşi. Scriitorul Brieux,­­ singurul care a­­tacă pe scenă profundele răni ale vieţei sociale modeme, a atins cu felul roşu al criticei amare şi această tragedie. Dar ci­ne va aduce leacul ? Ştiinţa e dezarmată faţă de condiţiunile şi împrejurările în care se propagă boala dovadă că profe­sorul Fournier în căutarea soluţiunei zice că e de acord cu... autorul dramatic, po­văţuim­ să se popularizeze instrucţiunile necesare pentru pază şi prevenire. '1' Aceasta-mi aminteşte o recentă şedinţă a consiliului de hygienă a oraşului, la care am participat. Venise înştiinţarea că vor sosi în tîrgul nostru un mare număr de militari cu ocazia concentrărilor şi de aici spaima celor răspunzători de sănăta­tea oraşului, de siguranţa higienică şi me­dicală a locuitorilor. Era ceva epic în a­­ceastă uricioasă dar necesară pregătire de control şi măsuri sanitare, în vederea sosirei soldaţilor şi gradaţilor. Dar era în joc sănătatea publică, militarii având să fie incartieraţi prin casele oamenilor, de

Next