Opinia, noiembrie 1906 (Anul 4, nr. 1-14)
1906-11-26 / nr. 11
Un an , 6 luni . 5 Bani Exemplarul ABONAMENTE 5 Bani ExeferLifu A N U N T IJ R I Un ii ud în pag. IV 50 Bani îi v raji IV 30 *•** ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN Redacţia si Administraţia: Str. Stefan cel Mare 35. Directori: Gr. C. BUŢUREANU şi LASCAR ANTONIU Anul IV.—No. II.—Iași, Duminică 28 Moembrie 1906. 20 Lei 10 Clipe de reculegere gân-Şi Steau în faţa vrafului de ziare nu îndrăznesc ca să-l ating. E repulziune, e oboseală . . . şi una şi alta ? Nu ştiu. Dar durcă voi găsi, în foile aceste de curând aduse, aceleaşi nume şi aceleaşi patimi, aceleaşi pofte şi aceleaşi josnicii, de care mă izbesc în fiecare zi, — mă face să mă cutremur. Sînt momente când toată decăderea aceasta îmi apare fără înţăles, ca şi cum viaţa trăită aura’ar fi învăţat îndeajuns să cunosc firea omenească, şi ca şi cum aşi avea dreptul să mă întreb dacă, în lumea în care ne învârtim, mediocritatea nu e o virtute şi prostia nu e o fericire. Şi în asemenea momente, revolta care mă ofereşte în lupta de toate zilele, se stinge. Iată-le. Acesta e ziarul nerăbdătorilor, ca şi acesta, ca şi celalt. În jurul lor stau strânşi gramadă, cei cari-şi aşteaptă rândul. Ei n’au nimic de perdut, din potrivă ; de aceia se şi grăbesc să lovească, orbiş, fără alegere, fără judecată, fără cruţare. Nimeni nu le scapă: vinovaţi sau nevinovaţi, miei sau mari, slabi sau puternici. Şi nici un mijloc din acele care pot dobori un om, nu le pare neîngăduit. In acestalalt se oglindesc alte paterni. E ziarul unui ambiţios a cărui insuficienţă nu poate găsi alt sprijin. Specialitatea sa e intriga; la dânsul anonimatul e în cinste şi lipsa de scrupule n'are margini. Altul, prin acestă vorbeşte un flămând de glorie, ale cărui pofte izbucnesc cu putere din sufletul cel mai pătimaş şi mai îngust. In lumea intriganţilor, ţine recordul. Scandalul e hrana sa de toate zilele şi nimic nu-1 face ,sâ se creadă înjosit că a ajuns a fi un scormonitor de taine, un culegător de scrisori perdute, un cumpărător de hârtiuţe rătăcite. N’am, fireşte, pretenţia de a cere imposibilul. Dar orice om de bun simţ poate înţelege, ce greu e să te vezi izbindu te la fiecare pas, de aceleaşi chipuri imposibile, care te urmăresc pretutindeni ca un vis urât. Pentru aceştia, n’ar trebui să avem decât ură, dar ura sănătoasă, de care vorbeşte Zola , „ura care face dreptate, ura care uşurează sufletul, ura care înalţă“. Cum ei nu-şi fac nici un scrupul să lovească pe cei care se înalţă prin merite şi talent, astfel şi tu trebue să-i loveşti fără cruţare. Cum ei nu iartă nimic omului care le tulbură mediocritatea, aşa nici tu să nu-i slăbeşti un pas, —să urmăreşti în întunericul iu care orbăcăesc şi de unde-şi împroaşcă veninul în ceilalţi. Cum ei nu caută decât să micşoreze pe adversarii lor, să-i arate plini de păcate—plăzmuite în inchipuirea lor însă,—aşa şi tu să-i scoţi la lumină, să le smulgi masca minciimei de pe faţă, să-i arăţi hunei în toată urâciunea sufletului lor. Cu aceasta faci operă de dreptate, dar în acelaşi timp şi operă de sănătate morală. Cu aceasta curaţi drumul de tot ce împedecă mersul firesc al lucrurilor, tot înainte şi tot mai sus. Din nenorocire eu nu pot urî. Această dovadă de tărie sufletească n’o am, şi-i simt destul de bine lipsa, fiindcă înţeleg lămurit marea forţă binefăcătoare a urei. Dar dacă nu-i urăsc, fiindcă nu-i pot urî, ei îmi fac milă. In mintea mea îi văd ca pe nişte nenorociţi care se zbat în propria lor neputinţă, chinuiţi de răutate, otrăviţi de propriul lor venin. Lupta pe care o duc ei, trebue să fie o luptă chinuitoare; căci ceea ce le lipseşte lor este liniştea sufletească, mulţumirea intimă, pe care nu o pot simţi nici în momentele de triumf, aşa cum o simţesc acei cari poartă in ei, însăşi conştiinţa datoriei împlinite. După mine chiar atunci cînd înving, ei nu pot simţi nimic mulţumitor,—căci izbinda lor poartă in germene infringerea viitore. Şi-i plîrig, sărmanii, căci sunt vrednici de plâns. Parsifal. UN PRILEJ Un prilej minunat se presintă pentru cadeţii liberali din Iaşi, să biruiască în lupta ce au încins-o contra trădătorilor, care fac parte din comitetul executiv al clubului liberal din Iaşi. Cei 2 mari trădători au dat naştere grupului cadeţilor, au dat naştere ceaiurilor de la d. Marzescu şi intrigelor d-lui Penescu. Au mai dat naştere scandalurilor, provocărilor la duel, înjurăturilor, întunericului ce domneşte la clubul liberal—şi, în fine, întregului funebru cortegiu, care în limbă naţional-liberală, se numeşte sau „perfectă armonie“, sau „ciocoii sunt pe ducă“. Uite, dăm noi cadeţilor prilejul să biruiască şi să scape de trădători şi de monopol. Anunţatul congres liberal, este precedat, în afară de articolele pe care Vintilă le scrie în limba lui Molieret şi de o spălătură a negrelor, în familie. Grupul cadeţilor ar putea interveni şi obţine augumentarea numărului proscrişilor. Vreo 5 au şi fost trecuţi la dos. De ce marii trădători de la Iaşi, n’ar avea aceeaşi soartă ca Racoviţă şi Dimancea? Prilejul e minunat. Să-şi încerce norocul domnii cădeţi. „PRIETINI“ In chestiunea alimentării oraşului cu apă, au început să intervie inevitabilii buni prietini. Mai deunăzi Epoca, încercase să deie acestei chestiuni, aspectul funebrului și misteriosului „gheşeft“. „Se face“, „se zice“, „se tripopoteaza“, „se fură“—argumenta prietina Patriotului, ocupîndu-se, în prima pagină a ziarului, cu ultima licitaţiune de la primăria din Iaşi. Am înregistrat imediat acuzările ce le aducea ziarul citat şi am zis, că ar fi nimerit ca acuzatorii să vie cu ceva date mai precise. „Gheşeu“ ie un cuvânt foarte vag. El găseşte gazdă şi când ia vorba de fleacuri şi când ia vorba de lucruri importante. Epoca ne datoreşte încă respuns şi tăcerea ei e naturală, n’are nici o dovadă. După Epoca a intervenit un alt prieten, cu ştirea, pe care am putut-o desminţi încă ieri, că ministrul de interne neaprobând rezultatul licitaţiei de la 14 c., se va publica o a treia licitaţiune. Nu numai că faptul este neexact, dar nici lucrările n’au fost înaintate încă ministerului. Comisiunea specială,care a primit însărcinarea să cerceteze rezultatele ultimei licitaţiuni, nici nu şi-a depus încă raportul. Acest raport, însoţit de celelalte lucrări, va fi supus, mai înainte de a fi expediat la Bucureşti, consiliului comunal, potrivit rulajului. Vra să zică şi celalalt prietin a fost tot aşa de bine informat, ca şi Epoca. Aşteptăm să se ivească şi alţii. Nu ne îndoim, că se vor presintă încă un expulzat Ceea ce IoanBraduau făcea, în toiul gloriosului seu guvernămint, cu Românii transilvăneni neincetăţeniţi şi domiciliaţi în ţară, vedem făcând acum pe d. Sturdza, cu... transilvănenii din partidul seu. li membrii marcanţi ai partidului liberal, intre cari şi 2 foşti corifei, domnii T. Crotopopescu şi doctorul Petrini-Paul, au fost expulzaţi—formula e absolut nouă —de la congresul sau consfătuirea—asupra genului există, încă, osebite păreri—ce-a hotărît să fie marele partid liberal. Dacă faptul acesta, de a se expulza membri de ai partidului tocmai cu prilejul unui mare moment politic, cum este un congres al partidului, dacă faptul acesta, unic chiar în frămîntările politice, este extraordinar, apoi nu trebue să te oprești numai asupra acestor expulzări, ca fiind lucru nou în politică, dar trebue să le căutăm originea, spre a constata că ele sunt rezultanta stărei maladive în care se găseşte partidul liberal. Congresul liberal este un copil precoce, dacă nu este un monstru. EL s'a născut in condiţiuni cu totul anormale : e fructul ţinut vis urît. Din neînsemnate neînţelegeri ce s’au ivit, un moment, în unele cercuri ale partidului de la putere, colectiviştii flămînzi de a guverna, au făcut imediat socoteala, că se pot repezi la dorita pleaşcă. Cu vreo zece zile în urmă, şeful lor nici că voia să audă de luptă şi de alegeri. 10 zile mai târziu, a schimbat şurubui. In visul lor, liberalii au început a face cuvenitele preparative, dar realitatea va fi foarte amară. Expulzările aceste constitue un act de mare nesocotinţă. Autorii lor se vor vedea constrînşi să revie asupra lor şi cine ştie dacă vor reuşi să readucă pe cei 10 proscrişi. Dar în afară de expulzări, s’a mai comis încă un act, care trebueşte subliniat. Intre „aranjorii“ congresului, figurează toţi foştii miniştri din ultimele guverne, figurează şi d. A. Carp, dar domnii Lascar şi Stoicescu—nicăeri! Treacă d. Stoicescu. Dar d. V. Lascar, care a deţinut cel mai însemnat portofoliu ? Să poftească, să iee puterea, domnii colectiviști ! „De aci înainte“ Patriotul ie văduv. Nu că Ta lăsat concubina, Epoca, dar i’a lăsat d. halitivan. Domnul Rahtivan a sărit îngrozitor: a ajuns tocmai la Secolul. In această săritură, s’a întîmplat, ceea ce se întîmplă cînd sar clovnii: o comicărie straşnică. Prin Secolul, sub formă de interview, fostul secretar general îşi face un fel de autobiografie. In tot cursul interviewului, d. Rahtivan nu vorbeşte decît despre d-sa. Ce vrea el şi cum ar vrea el să fie! Partidul conservator este el ! Domnul Rahtivan plagiind, oare cum, pe Ludovic XIV! Ceea ce nu vrea el, în primul rînd, este guvernul aşa cum se găseşte astăzi. Cine nu-i convine şi pe cine ar vrea el să-l vadă ministru—nu spune. Probabil, că n’ar vedea cu ochi răi pe d. Berceanu, luînd locul domnului general Manu. Despre ce gîndeşte lumea privitor la Ludovic suveran amai el acesta mpov. deputat nu cere d-nul la el, iar nu voieşte să ştie d. Rahtivan. Aceasta nu XIV. Dispreţul minteşte pe Tre Mandat de Rahtivan. Nu cere? Dar cine i Ta dat ? Cine i Ta oferit ? Unde are d-sa culcuş politic, în ce parte a Bărăganului locuesc alegătorii d-sale ? Dar ceea ce vrea şi ceea ce nu vrea domnul Rahtivan, nu plăteşte 2 parale faţă de ceea ce va face de aci înainte. De aci înainte, după declaraţia din Secolul, fostul secretar general va lupta pentru ideile conservatoare. Preţioasă declaraţie. Dovadă originală, că, nici la minister, nici la Brăila, d-sa n’a lucrat pentru ideile partidului. A lucrat prost, dar pe socoteală proprie. De această declaraţie noi ne-am dat compt inainte de a apare interviewul din Secolul. Bine-voi-va şi Patriotul să facă loc, în coloanele sale, declaraţiunilor d-lui Rahtivan. Ori a rupt relaţiunile cu eroul, care a primit mii de telegrame secrete, cu prilejul prea voluntarei sale demiteri. A se vedea în corpul ziarului : amănunte asupra agapei parlamentare de ori; ultimele ştiri telegrafice din Bucureşti; furtul de la gara Iaşi. EXTERNE Probabilitatea unui nou război. Din fericire nue vorba de unul al cărui teatru ar fi două ţari oarecare din Europa. E vorba de gravele nînţelegeri care există între Statele Unite şi Japonia —odinioară atit de bune prietene. In zadar preşedintele Roosvelt se preocupă de a găsi un compromis care să împace reclamaţiunile Japoniei bazate pe tratatul de la 1894 cu prerogativele autonome ale autorităţilor din California. Se ştie că toată neînţelegerea şi înăsprirea de relaţii, provine din faptul că autorităţile şcolare din San Francisco au decis că nu vor fi admişi în şcoli copiii lucrătorilor japonezi. Din cauza înăsprirei relaţiunilor preşedintele republicei americane este îngrijit de cele ce vor urma la congresul federal ce s’a deschis, Intr ’adevăr din cauza resentimentelor anti-japoneze ale Californienilor, reprezentantul acestora în congres, a propune a se impune lucrătorilor japonezi aceleaşi măsuri restrictive ca şi Chinejilor. Pe lingă aceasta acelaş reprezentant este purtătorul unui proiect prin care preşedintele Uniunii este invitat să închee un nou tratat cu Japonia, cu restricţia însă, că Statele Unite îşi rezervă dreptul de a reglementa cum va crede mai bine chestiunea imigraţiunei lucrătorilor Japoneji. D. Hayes,—acesta pe numele reprezentantului Californian - a consimţit pentru moment de a nu prezenta aceste proacte în scop de a lăsa liberă acţiunea ce o desfăşoară preşedintele Roosevelt, despre care pomenim mai sus şi despre care, desigur, va vorbi în mesagiul său. Această atitudine însă n’a schimbat întru nimica indispoziţia cercurilor diriguitoare japoneze, indispoziţie provocată de Intimplările de la San Francisco. Această indispoziţie, care a luat mari proporţii, a transpirat chiar printr’un interview din care ar rezulta o declaraţie categorică despre probabilitatea unui viitor război din cauza acestei chestiuni şi preşedintele republicei, după cum susţine ziarul New-York World ar fi cerut explicaţiuni la Jokahama asupra gravelor declaraţiuni. Preşedintele este indignat de aceste declaraţiuni făcute de un înalt funcţionar care ar trebui din contra, să lucreze la stabilirea unei perfecte armonii. Sunt mulţi diplomaţi în Europa care prevăd cu siguranţă isbucnirea unui apropiat conflict, care va fi agravat prin faptul că prin deschiderea canalului 4tanama, Statele Unite vor avea un evident control asupra Pacificului. Exodul Milioanelor Diversul miliardarei.—Capital şi nobleţe. —Zestrele fabuloase.—Aristocraţia anglo-americană. — Scump, dar face.—Americanismul în alte ţări. In Anglia este din nou la ordinea zilei un divers în una din cela mai înalte cercuri nobile—o familie duca la ;—s’a desfăcut din nou una din acele artificiale căsnicii, întemeiate pe o alianţă şubredă a milioanelor de dolari cu un titlu aristocratic. De altfel, povestea aceasta miraculoasă şi amuzantă, exodul milioanelor din America în Europa a ajuns prea cunoscută, aproape banală, ca să nu zicem... bănească. In fie care an sute de milioane trec oceanul atlantic sub fonna de zestre, adusă de fiicele miliardarilor americani,în special din Statele Unite, moştenitorilor şi purtătorilor celor mai glorioase nume ale bătrînei Europe. In zadar econimiştii americani au căutat un mijloc practic să oprească acest exod al capitalurilor,iar legiuitorii au rămas şi ei dezarmaţi faţă de acest „pericol“ al europenizărei mărilor capitaluri agonisite de munca şi inteligenţa Lumei noi. In zadar, că acolo ca şi în Europa e în vigoare proverbul: „ce que femme vout, Dieu le vout“. * Şi dorinţa cea mai vie a unei bogate domnişoare americane, visul cel mai aprins al fanteziei sale... bogate—mai „bogată“ decît a unui poet european—este să se mărite în Europa şi după reflecţia justă a unui scriitor, nu e aci numai ispita unei vanităţi, ci şi din consideraţiuni de... economie, dacă vor tinerele americane să emigreze cu banii lor in Europa. Viaţa luxoasă costă de patru, cinci ori pe atit de mult la New-York şi Chicago decît la Londra sau la Paris. O zestre cu un venit de citeva sute de mii de dolari care ar însemna puţin în societatea elegantă a metropolelor din Lumea Nouă, permite, din potrivă, să facă oarecare figură în saloanele bătrînei Europe. Apoi tînăra milionară Yankie știe bine că in patria ei viața de familie lasă mult de dorit; bărbatul ei va fi om de muncă, un american practic, un vinător al dolarului—ceea ce nu-i poate surîde mult. Pe cînd dincoace de Ocean, lucrul se schimbă. Scoborîtorul unei nobile familii engleze sau franceze nu se „scoboară“ pina aci și are totdeauna mult timp disponibil pentru căsnicie, ba, are chiar pentru mai multe odată... Dovadă frequența diversurilor. După o recentă statistică se vede că în general se exagerează în public cifra zestrelor aduse de cătră americane care se mărită după nobili europeni. In Franţa afară de fiica unui mare financiar care a dat o zestre de 65 milioane franci şi e alta... divorţată care adusese 35 milioane găsim două zestre de 10 şi de 5 milioane ; în genere sunt şi mai mici, bine înţăles toate in perspective mai mari de.... moştenire. Americanele bine înzestrate au totdeauna prea numeroase oferta de căsătorii strălucite cu nume celebre şi istorice, cu atât mai căutate în Lumea Nouă, cu cât aci nu se poate găsi ceva ecrivalent, de cât iu... avem, in prumul loc pe marile „pieţe“ americane se caută titlul de „peer“ americane, pentru motivul lesne de înţeles. Tânără americană căsătorinduse cu un lord înscris la „peeragiu“, ştie că măritişul va da drept la un titlu au■tentic, indiscutabil pe care-l va purta ca o găteală scumpă şi de care se va folosi în tot momentul. Ştie de asemenea că va intra într’o ierarhie minunat organizată unde-şi va ocupa locul fără ca s’o întrebe cineva de unde vine, cine-i sunt sau cine au fost părinţii ei. Apoi noua aristocrată nu va fi chiar complect străină în patria adoptivă, cunoscând limba engleză. Din această cauză căsătoriile angioaiericane devin din zi in zi mai dese. Există în acest moment in înalta societate engleză şapte zeci şi patru americane măritate cu descendenţi ai nobleţe engleze. Trei zeci au câte un peer, două-zeci şi două posedă cite un duce, marchiz, conte sau urmaşi de ai lor, care au dreptul la titlul de lord. In fine alte 22, mai puţin ambiţioase — cetiţi mai puţin bogate —, s’au mulţumit cu câte’un „baronet“.