Opinia, iunie 1908 (Anul 5, nr. 449-471)

1908-06-11 / nr. 456

til h « « ENTE Â B 0 N Un an .... 20 lei SÎAB CONSERVATOR DEMOCRAT~*&m- *■£*tg pr.s; diasja^aL» i»»lMB3aMaMy.«gai»tBiaa»p»i3^^ naâatțiu ki adiG^iatfaliar Bia Stsfan cel falare, 38. Sub direcțiunea unu!Comitet & teli Eieipta A N a N T n R Î Un ran i în pag. H^&O Banl stiv n j) IV, 40 « Amâ ¥r Ms, 456. “ IAȘI, Mercuri II Iunie 1908 In jur de persoane ■'*•'• “A TJJ Cu d. Ion Lahovari se stă cu plăcere de vorbă. D-sa e unul din oamenii politici cei mai cumpăniţi, mai cu rost la vorbă şi la faptă. Lăsînd de o parte predispunerea spre lungimea în vorbă, d-sa a dat dovadă de tact în toţi paşii săi, întrucit pe această cale avea învăţămintele politice ale mai marilor săi fraţi: Alexandru şi Iacob Lahovari. Partidul conservator are frumoase pagini legate de numele Lahovari şi de sigur că dacă soarta ar fi fost mai darnică cu viaţa celor 2 fraţi,şi în special a lui Alexandru Lahovari, firul partidului conservator s’ar fi tors altfel, mai ales după moartea lui Lascar Catargi, şi ar fi fost scutit partidul de şefii de carton, de fuziuni fictive, şi de atîtea svîrcoliri, care l’au făcut impropriu de a guverna atunci, cînd avea camere excelente, predispuse spre muncă şi fruntaşi iscusiţi în guvernămînt. D. Ion Lahovari singur ştie—şi ■ e cel mai chemat să afirme — că ceia cîe rodea partidul conservator era lipsa de direcţie la şefie. Tovarăşii de astăzi ai d-lui Lahovari, au dus cea mai crudă campanie—şi de ce n’am fi drepţi, singura dreaptă şi cu succes, — că direcţia dată partidului conservator după actul de la 31 Martie 1899, era slabă şi neavenită. Cu toate acesta suflarea conservatoare a fost unanimă a ratifica actul comitetului executiv central şi noi peşti de la Iaşi am fost printre noi dintâiu,cari am consimţit şi am şi rupt echivocul. Sufletul acestei concentrări şi disciplini conservatoare era Take Ionescu şi n-avem decît a cita însuşi vorbele d-lui Ion Lahovari pertru a invedera aceasta, întrucît d-sa recunoaşte în şeful nostru o mare intelgenţă, un mare talent, un abil luptător, ceia ce a făcut ca el să guverneze în numele ideei conservatoare cel mai mult timp faţă de toţi ceilalţi fruntaşi. Toate săgeţile junimiştilor şi liberalilor în Take Ionescu loveau, căci elura zăvodul, care căuta să menţină blocul, deşi el ştia foarte bine cît de adîncă era buba ce rodea viaţa internă a partidului conservator supt direcţiunea dată! Şi adică d. Ion Lahovari nu le ştie ? Dar dus de situaţia creată sieşi, în urma actului de la 26 April 1907, d-sa, care a stat cam in rezervă în primele momente, mai ales cînd văzuse că nu se mai putea merge cu echilibristica internă, a fost târît să rămînă cu vechile cadre, de şi asupra direcţiei dată partidului, prin a doua fuziune—la care n-a fost consultat nici avizat—d-sa are şi azi de făcut toate rezervele. Un lucru îl mîngăie pe d. Ion Lahovari: că in dosul fuziunei s’a menţinut superioritatea ideilor, pe cînd în dosul eşirei d-lui Take Ionescu din partid şi înjghebarea noului partid conservator-democrat d-sa nu vede decît superioritatea persoanei. Aceasta fiind premisa majoră, d-sa mai asociază o a doua majoră „tot ce e clădit în jurul ideilor rămîne, trăeşte, pe cînd tot ce se clădeşte în jurul persoanelor are o soartă efemeră“. Iată şi concluzia inevitabilă: „vă rog spuneţi în judeţele dv. toţi "care vă întoarceţi în provincie, spuneţi în mahalalele şi în toate cercurile Bucureştilor, toţi cei cari sunteţi din capitală, că partidul conservator, cel fără epitet, trăeşte, vrea să trăească, că menţine tradiţia şi principiile partidului şi ca formaţiunea făcută împrejurul unui om va avea soarta efemerăLa tot ce nu e clădit în jurul unei idei care e nemuritoare, ci în jurul unui om care e fiinţă peritoare Aşa vede d. I. Lahovari, şi amar se înşală, căci la d. Lahovari concluzia aceasta nu e lozincă de politician, care şurubăeşte mintea, ci încheierea trasă din 2 premise rău puse şi rău legate. Negreşit că ideile nu pot exista în văzduh ! Ele sunt produse de minţi omeneşti şi viază prin oameni. Fabricator de idei e fiecare crier ominesc, insă nu orice crier omenesc poate naşte idei alese. Apoi ideile pure nu cîrmuesc noroadele, la cari ideile sunt musafiri. Ideile pure abia dacă le discută filosofii şi întruchipează poeţii prin imagini; dar filosofii şi poeţii nu clrmuasc noroadele, că le-ar duce de rîpă! Ideile au valoare prin oameni şi mai ales în politică se ţine samă de acest element personal al omului în judecarea ideilor. Fondul pasional şi volitiv al omului cîntăreşte pentru mult în viaţa publică. Cetiţi articolul Takismul de d. Virgil Arion şi veţi vedea valoarea persoanei, care ştie să se impună unui partid. Şi apoi ce mai la deal la vale. Pentru ştiinţă chiar, cînd moare un savant şi încă se lasă un gol, dar în politică, unde valoarea personală a omului face pentru mult în raporturile dintre oameni! Ce-a fost de partidul conservator după moartea lui Lascar Catargi? d. Lahovari singur va spune ce mare rol joacă persoanele în mişcările politice. Dar a bănui că toată mişcarea de la 9 Ianuarie încoace este sprijinită pe ambiţia unui om de a parveni, şi că deci partidul conservator s’a divizat în 2 părţi neegale pe chestia unui om este a da dovadă de mare miopie politică. Şi a fost întunecat d. Lahovari cînd a pus chestia pe acest teren. Să presupunem că, Doamne fereşte, mîne prin riscul meseriei Take Ionescu dispare, crede oare d. Lahovari că partidul conservator-democrat revine la directivad-lui Carp ! Nu, de o mie de ori nu. Curentele se întrupează prin oameni, dar cîtă superioritate de vedere, pănă la sublim, la şeful nostru, cînd el se vede că are a juca o misiune istorică în viaţa noastră politică şi marele avantaj pentru noi e că curentul născut, crescut, desfăşurat în sinul partidului conservator de 17 ani încoace a găsit întruparea lui fericită în geniala persoană a şefului nostru Take Ionescu, cea mai aleasă şi sfîntă verigă din lanţul progresului, pe cînd curentele ce se izbesc în partidul conservator — fără titlu — au nenorocul de a fi răstogolite între o mînă de ambiţioşi vulgari, rîvnitori inconştienţi, boeri anarhişti, grăbiţi nesatisfăcuţi,carieraţi blazonaţi, etc. etc., între care d. Ion Lahovari face o foarte ciudată figură. Gh. Ghibănescu. .—■ > ~ O victima a politicianismului — Cazul maiorului Sturdza rt Desigur că toţi acei care au luat cunoştinţă de rezultatul duelului major Sturza— căpitan Cătuneanu, au resimţit ceva din regretul care se leagă totdeauna de o intîmplare, care periclitează viaţa unui om de seamă şi aruncă măhnirea,asupra unor buni servitori ai Patriei, cum este d. Dim. Sturza. Puţini sunt, însă, aceia care cunosc în întregimea lor peripeţiile cari au adus dupăele cunoscutele încurcături şi nesfîrşita serie de dueluri—terminată în mod trist, să sperăm că nu va fi tragic—la Craiova. Puţini sunt care ştiu că întîmplarea care era să coaste viaţa unui ofiţer de seamă şi să arunce doliul asupra celor mai mari familii româneşti, este consecinţa unor manevre condemnate a unor politiciani fără scrupule. In realitate lucrurile astfel nu stau. Polemica iscată in jurul criticei apărute în revista „Ramuri“, datorită d-lui major Sturdza, n’a provenit numai dintr’un sentiment de amor propriu jignit, sau demnitate atinsă, ci a fost opera unor oameni ce ocupă înalte situaţii în viaţa noastră publică şi care au crezut că pot pescui în apă tulbure. Lucrul este notoriu, pentru cei iniţiaţi, iar primul-ministru are ,dovada, pe deplin făcută, că fără intervenţia a unui fruntaş carpist şi a unui brătenist de marcă, polemica n’ar fi ajuns unde a ajuns. Politicianismul ordinar şi-a găsit locul şi aci. El s'a folosit de împrejurare nu numai pentru a face să triumfe o anumită nuanţă din actualul guvern şi să împuie ca ministru pe un om pe care pînă acum d. Sturdza refuza să-l primească, ci şi pentru a se face anume aranjamente şi cărdăşii. Din punctul de vedereal moralei politice austere desigur că toate aceste constituie un rău; el n’ar fi însemnat, însă, nimica pe lângă faptul.—din nenorocire evitat probabil—de a fi produs şi o victimă omenească. Nu numai aceste reflecţii ni le-a provocat ştirea rezultatului duelului de la Craiova. In ceea ce ne spunea corespondentul nostru din Capitală, în manifestaţiile de regret şi simpatie pe care miniştri şi politiciani lau făcut familiei Sturdţa, cu aceasta ocazie, era materie pentru o sumă mare de reflecţii—în special în ce priveşte sinceritatea în politică. Mă opresc, însă la cele esprimate mai sus. Ele sunt doar suficient de triste spre a nu mai mari numărul lor.—S. Contenciosul administrativ Eugeniu Stătescu a dus cu el în mormânt durerea inensă a creărei contenciosului administrativ. Şi toatăcolectivitatea, deprinsă, pe vremuri, să aibă o justiţie a ei, ordinul ei, cum o are Sultanul la Stanbul, toată colectivitatea a jurat desfiinţarea celei a treia secţiuni a înaltei Curţi. De ce ura aceasta ? Fiindcă contenciosul administrativ nu numai că a sporit numărul consilierior de la Casaţie, dar avea să fie—şi este—o pavăză contra furiei pe care emotivitatea, la nevoe, o revarsă asupra funcţionarilor. Şi fiind-că legea creărei contenciosului a dat roade excelene şi fiindcă a mai potolit din furia cea fării de pereche a lui Haret, s’a revenit la idea că secţia III trebue desfiinţată. ’-'Aşa circulă zvoul. Şi fiindcă prezenţa colectiviştilor la lutere dă zvonului toată aparenţa adevăruui, ar face foarte bine să se explice în neastă privinţă. A abroga lega care a creat contenciosul, ar fi agresa ţara cu cincizeci ani în urmă, a depune pe profesori, militari şi funcţionar inamovibili, la bunul plac al guvernului al prefecţilor şi zapciilor. Fiinţa contencosului administrativ a creiat incontestatil atmosferă senină, a creiat caractere independente şi a eliberat pe mulţi de’in jugul dependenţei. Haret singur, ca si nu mai cităm şi pe alţii, s’ar deda, in toată libertatea, la excese canibalice, iacă n’ar mai exista nici judecată contra unor asemenea excese. Ţara nu va partite ca o lege, care există în toate ţrile civilizate, şi care a fost atît de rodică în Romînia—să fie desfiinţată de un gvern setos de răsbunare CATETA NOTE Dialog între di cîrciumari—calomniatori, la termiarea proceselor de ieri: — Pe ei îi a condemnat fiindcă n’au venit—şi noi ne-a amînat fiindcă am veni Cum explici tu asta ? — Tu eşti cîrcumar şi nu şti cum se chiamă asti ! Asta se chiamă miş-maş. Cum se fac opeaţiuni chirugicale la Galaţi, din actt de mulţumire al unui cetăţean căti doctorul Papanicul. Pe lingă o mînă e chirurg eminent, d. dr. mai pune, s serviciul ştiinţei, o blîndeţă de apostol şi o inimă mare, plus o zgîrcinie dt iudă in eliminarea organelor de operat Toate ca toate, ar plusul cela dacă ar fi fost minus actul de mulțumire, d. doctor nu fi avut nimic de obiectat. I ’ i . . — Bine că s’a afînat—zise unul din cîrciumari cînd s văzu pe stradă. — De ce îți paa bine ? — Poate că laoamnă are să ne judece la teatru național—ca să-l vedem și noi. Cu două domicilii Lumea politici a resemnat în ce priveşte preşidinţia cibului liberal din Iaşi. Unii zic că d. S.ce va fi president, alţii că nu va fi—dar bestia a dat în ridicol şi nimeni nu se mai ocupă de ea. Chestia Stere fi dat naştere, însă, unei chestiuni Panu, ore aceasta este foarte interesantă—din punct de vedere moral. Pe d. Panu li mîhnit alegerea d-lui Stere și, sub imisiunea foarte dureroasă a momentului, dPanu a demisionat telegrafic și a plat la Huși, la un banchet ce i-au oier, ca din senin, prietenii sei politici de alo. Pînă ieri, de banchetul a avut loc de atîtea zile, a transpirat nimic. Se spunea—şi fiecai a crezut — că d. Panu a plecat la Huş ca să iee masa acolo ; o simplă şi nevnivată plăcere. întors de la Huşi, d. Pai s’a împăcat şi cu d. Stere şi cu ideea că dînsul va fi presidentul liberal la Iaşi, o altă simplă şi nevinovată plăcere a d-lui Panu, desigurele rele spun că revenirea la sentimente bune pentru d. Stere, s’ar datora faptului că d. Panu, care a scris o serie de articole^7asupra „Crizei morale în partidul liberal“—că d. Panu, ar fi fost numit, după ce s’a împăcat cu d. Stere, arbitru al Creditului rural, într’o chestie referitoare la mult citata doamnă Ana Catargi. Dar d. Panu, care este liberal devotat, are presa junimistă ca presă bună pentru el. Și după cum din presa junimistă am aflat despre demisia de la liberali a d-lui Panu, tot prin ea am aflat, ieri, că vicepresidentul Camerei n’a mers la Huşi să se ospăteze , ci a fost banchet în onoarea d-lui Panu, care şi-a strămutat domiciliul în judeţul al cărui prefect ie doctorul Lupu. D. Panu s’a întors, deci de la Huşi, noul seu fief politic — în urma demisiei din clubul ieşean. A schimbat Iaşul cu Huşul—convins că lupta contra doctorului Lupu va fi mai uşoară decît contra d-lui Stere. Şi, cînd colo, d. Panu a revenit la Iaşi, a rămas şi la Huşi—s’a ales cu două domicilii politice. In ambele aceste domicilii brătieniştii sunt contra d-lui Panu, iar d. Panu s’a declarat fervent brătenist. Dar vorba este că Iulie se apropie şi criza morală din partidul liberal merge spre bun sfârşit: d. Panu va pleca la.... Ies Bains. ., ’d’...... OAMENI ŞI LUCRURI PREJUDECĂŢI Acum cîteva zile, în această rubrică zilnică de observaţiuni, simple şi fără vreo pretenţiune, am înregistrat un caz care mi se păruse vrednic de luare aminte. Pornind de la o impresiune culeasă în Sala de examen a liceului am povestit cazul unui băiat pe care numai împrejurări anumite l-au silit a se apuca din nou de şcoală şi anume faptul că încercînd a găsi o ocupaţiune în comerţ ori la meşteşug, ar fi fost întimpinat cu neîncredere,—refuzat chiar — pe motivul că e „băiat de profesor“ şi ca atare menit a îmbrăţişa o carieră, o slujbă iar nu dat la muncă propriu zisă, la „stăpîn“. Cum spiritul observatorului şi al intelectualului este pornit a generaliza, am bănuit că acesta e poate unul din o serie, e o întîmplare care se poate repeta şi am crezut nemerit chiar a atrage asupra-i—prin forma discretă a dedicaţiunei—atenţiunea d-lui G. D. Şerban, preşedintele Camerei de Comerciu şi de meserii, şi care întruneşte calitatea unui intelectual cu acea de comerciant şi industriaş întreprinzător. D-sa e singurul care de un mare număr de ani agită această importantă chestiune—acordîndu-i cu drept cuvînt importanţa unei mari probleme sociale--de a se determina părinţii din clasele mai bune, mai culte sa-şi îndrepte copiii nu esclusiv către studii şi mai seamă nu către slujbe — căci la noi însuşi studiul nu are, în marea majoritate a cazurilor altă menire decît tot de a se ajunge la slujbe. Iabuţi-va în această campanie ? E desigur o chestiune care cere vreme şi răbdare şi poate un număr de generaţiuni. O mentalitate anumită a unor clase mari sociale nu se preschimbă cu repeziciune, nici numai cu îndemnuri prin graiu şi prin scris; o persistenţă neobosită şi mai cu samă, cum face d. Şerban, dîndu-se exemple bune, mai convingătoare decît povaţa. Iată însă că preşedintele Camerei de Comerţ ne expune cazuri cu totul de altă natură celui observat. Nu comerciantul român, dar părinţii sunt în genere acei care sufăr de prejudecată şi care opun rezistenţă căutînd să-şi smulgă copiii de le „primejdia“ comerţului şi să-i asvîrle în cariera slujbelor ; ei privesc comerciul şi mai cu seamă meşteşugul drept activităţi inferioare şi lucrul îl putem adeveri judecind după cele ce observăm în juru-ne. E o prejudecată care trebue distrusă, pentru că nu se razimă decît pe imaginaţie, pe imitaţie, pe superficialitate. Comerţul cuprinde de fapt toată activitatea omenire şi fără spiritul comercial nu mai pot exista astăzi nici macar manifestările intelectuale. Sculptorul, pictorul şi compozitorul lucrează pentru a-şi vinde produsele. Literatul scrie pentru comerciantul librar; medicina este comercializată ; inginerul e în serviciul fabricantului, jgtot aşa şi chimistul. Comerciul are orizontul cel mai larg, el dă libertatea cea mai mare şi iluziile cele mai mari. Intru cît ar fi dată inferior funcţionarismului şi chiar titlurilor universitare ? Din acest punct de vedere prejudecata părinţilor trebue distrusă; d. Şerban are perfectă dreptate şi-i urăm toată isbînda. Rodion Unirea educatoarelor române Lucru netăgăduit că toată chestia socială se reduce la o problemă de educaţie. Adevărata educaţie, susţin toţi pedagogii şi scriitorii cei mai mari ai lumei, se capătă numai în familie, prin femeie. Cruzimea legilor economice însă sileşte pe aceasta de multe ori să se închidă în atelier sau birou cîte 12 ore şi să lucreze şi pentru bărbatul ei, care e un nevrednic. In caz cînd femeia nu e în stare să-şi cîştige bucăţica de pîine, ea este osîndită să rămîie nemăritată sau să se mărite cu oricine pentru a-şi asigura traiul sfidînd astfel legile naturei. Dar chiar în cazul unui măritiş conform tuturor legilor, de multe ori fericire nu poate să existe în unele familii din pricina greşitei educaţii, a educaţiei neconforme cu cerinţele reale ale vieţei, ce o primeşte fata în şcoală şi mai ales în familie. Pentru fericirea omenirei întregi asemenea stare de lucruri sau trebue să dureze. Societatea nouă are nevoe de membre noui, cari nu pot deveni decît prin instrucţie şi educaţie aleasă. Influenţa femeei în societate şi pentru fericirea bărbatului e nemăsurat de mare prin faptul că ne însoţeşte toată vremea vieţei, ca mamă, soră, prietenă, soţie... In cît cu drept cuvînt Roussseau a zis: Bărbaţii vor fi ceea ce vor voi să facă femeile lor din ei. Valoarea unui barbat, zice un scriitor englez, se poate judeca după femeia ce şi-a ales-o de tovarăşă. E destul să iubeşti pe o femeie pentru ca să capeţi educaţia de care ea este pătrunsă. Cine nu ştie cît se ridică sau se coboară un bărbat prin femeia sa. Câţi bărbaţi nu-şi datoresc caracterul şi disposiţia spiritului cari i-au ajutat să-şi cîştige situaţii înalte, numai soţiilor lor. S’au văzut bărbaţi slabi, dar capabili de adevărate virtuţi civice, numai fiind că se găseau alături de femei cari au ştiut să-i îndrepte pe această cale, nu povăţuindu-i cum să lucreze, ci numai exercitînd asupra lor o influenţă întăritoare despre datorie şi ambiţie. Şi iarăşi cîţi barbaţi dotaţi din fire cu suflete nobile şi generoase, n’au decăzut numai din pricină că în toate afacerile nu vedeau decît mijloace de îmbogăţire pentru satisfacerea gusturilor perverse ale soţiilor lor iubite. Dar din moment ce femeile vor deveni mai luminate, întreaga societate va pluti într’o atmosferă de fericire mai mare, de care se vor resimţi, de sigur, mai mult bărbaţii. Aşadar cei dintâi, bărbaţii ar trebui să se gîndească că deocamdată cauza nefericirei pe cari o îndură ei însăşi şi-au pregătit-o prin aceea că au creat femeia de astăzi : un instrument de plăcere şi un mijloc de traiu. Trebuie să ne deprindem cu ideia că pentru un viitor mai bun al copiilor noştri, al rasei, femeia trebuie să se ridice pănă a fi egală cu bărbatul şi egal responsabilă de fericirea familiei. Trebuie să căutăm a dezvolta în femeie aptitudinile sale individuale, simţul conştiinţei şi al misiunei lor. Bărbaţii trebuie să ajute pe fiicele lor, pe femeile lor să capete calităţile sufletului echilibrat. Trebuie să încetăm a le arunca într’o societate pe care ele n’o cunosc, fete pline de iluzii deşerte. Ne trebuesc să fie crescute mai mult în societatea bărbatului, spre a-l cunoaşte mai bine, va fi mai puţin romantice, mai puţin accesibile seducţiei necunoscutului. Aceste lucruri avîndu-se în vedere, o mînă de femei de elită, au format o societate cu numele : Unirea educatoarelor române, al cărei scop este tocmai îndrumarea fetelor spre cariere potrivite naturei femenine şi pentru o educaţie şi instrucţie aleasă. Joi 5 iunie ora 5 p. m. a fost o întrunire la d-ra Tereza Stratilescu, Directoara externatului secundar de fete şi promotorul ideei înjghebării acestei societăţi. Au asistat ca la 50 membre, mai toate mame. Din darea de samă ce s’a făcut rezultă că pînă în prezent societatea numără pănă la 250 membre dintre care 180 numai din Iaşi.