Opinia, septembrie 1908 (Anul 5, nr. 524-547)

1908-09-02 / nr. 524

Pentru ca să poată trăi în această nouă societate, pentru această nouă formă de viaţă, omul cară să fie pregătit, trebue să se adapteze acestor condiţiuni noi de viaţă. Căci dacă se vorbeşte da criza so­cială, pricina este că încă nu s’a găsit o formulă precisă asupra scopului vieţei moderne şi a sistemului de educaţie care trebuie urmat în vederea acestei formule a vieţei. Cînd condiţiunile de viaţă se schimbă şi cînd pentru a răsbate în lume trebue să se întărească cineva, să-şi oţetească trupul şi sufletul, problema pedagogiei se pune din nou. Sufletul copilului trebuie studiat. Iar după ce i se vor găsi legile de desvol­­tare, nu mai este permis nimănui de a abate din calea ei de desvoltare fiinţa o­­menească, din contra să se uşureze des­­voltarea tuturor puterilor pe care le poartă în germene de la naştere. * Personalitatea copilului trebue respec­tată. Copilul este o putere care se des­­voltă după anumite legi după un anu­­m­e ideal. Puterile lui sunt limitate. Din el nu se pot des­volta mai multe puteri morale şi intelectuale, după cum nici corpul lui nu poate duce greutăţi cît de mari. A forţa prin urmare pe un copil să devie bun cismar, atunci c­ac el poartă în sine de acasă gemenele de a deveni bun lăcă­tuş, este a-i stii să ducă greutăţi cari trec peste puterile lui şi cari l-ar sdrobi. Natura omenească este făcută întreagă din spontaneitate şi din libertate. Şi a­­ceastă esenţă a firii omeneşti trebue res­pectată. Dacă, din cauza slăbiciunei, co­pilul să iasă să fie condus, el nu trebue să simtă aceasta. Nu trebue să exercităm nici un fel de constrîngere asupra copi­lului, căci atunci el prinde ură pe agre­sor. Trebue numai să ajutăm natura co­pilului spre a-și dezvolta germenii de a­­devăr, frumuseţă şi etichetă. «Educaţia nu este un corectiv al naturei, ci un a­­jutor pe care i-l dă». Ea nu este o ac­ţiune pe dinafară, ci una pe dinăuntru. Ea nu este operă de constrîngere şi de brutalitate, ci operă de convingere. A e­­duca prin convingere şi sugestie şi nu prin disciplinare, aceasta trebue să fie idealul educatorului modern. Educatorul nu trebue să ţină samă de trecut, nu trebue să fie om de tradiţie. Pe dînsul, nu trebue să-l preocupe n­eea cum au trăit oamenii în trecut, el trebue să vadă cum trebue să trăească de acum înainte. Un sistem de educaţie, care se fixează într’un cadru strimt, într’un me­canism riguros, este ceva mort. Şcoala trebue să fie un organism viu care să evolueze după trebuinţele vieţei. Ea trebue să desvolte în copil toate e­­nergiile sufletului şi ale trupului, toată fiinţa interioară şi morală. Cerinţele pedagogiei moderne cu greu sunt pricepute de conducătorii şcoalei. Pricina este că cu greu se poate curma cu tradiţia. Numai în America aceeasta s’a întîmplat foarte lesne, fiindcă aici s’a desvoltat viaţa în alte condiţii. Pe con­tinentul lumei noi, nimeni nici nu-şi mai poate închipui altfel de învăţămint de­cît cel educativ, bazat pe studiul psiho­logiei copilului şi care desvoltă în indi­vid calitatea caracterului moral: spiritul da iniţiativă de observaţie, stăpînire de sine....singurile calităţii cari dau adeva­­rata valoare unui om. Deşi cei mai mari pedagogi sunt pentru un învăţămint practic, pe care copilul să şi-l însuşească singur, după cartea na­turei şi din viaţa de toate zilele, pe ca­lea propriei experienţe, totuşi toate şcoa­­lele de pe continent n'au putut încă renunţa la sistemul comod al învăţăturii d­e cărţi Excepţie la această regulă fac încă şcolile din Anglia şi şcoala din Franţa înfiiinţată în 1899 de către o a­­sociaţie de cîţiva oameni după îndemnul şi planul economistului francez Edmond Demolins, după ce acesta vizitase şcoalile din Anglia. C. V. Buţureanu Institutor Ce este un actor? (după concepţia modernă) Cînd părăsim vreo sală de­­spec­tacol, de ce oare ne simţim mai bani mai îngăduitori, mai nobili faţă de semenii noştri ? Această uşurare pro­vine din cauză că sufletul a fost a­­tins de artă, care posedă înalta cali­tate de-a purifica şi da-a întări ca­racterele. Ei bine actorul, este pro­ducător acelor frumuseţi, ele este educatorul care ne spune cu multă căldură şi fără înconjur cum trebuie să fim şi să ne conducem în viaţă. A trecut vremea paradoxelor lui Diderot, care consideră ca actor ca pe un om de nimica, lipsit de vir­tute, de morală, de caractar, şi care s’a suit pe scenă din cauza conrup­­ţiei şi a mizeriei! Părerile lui Diderot şi ale lui J. Jac­ques Rousseau, au fost nedrepte şi false chiar pentru secolul acela, cît O nouă moştenire de milioane în Basarabia O nouă afacere Vartic.—Ioan Sinadino.— Procesul. — Atacarea testamentului. — D-ra Voinescu.—O escrocherie. —Alte amănunte. Cunoscută este, mai ales ieșenilor, afacerea milioanelor rămase moşte­nire de la defunctul Vartic din Ba­sarabia, afacere care a dat naștere la un mare proces, care s’a trăgănat zeci de ani. O nouă afacere Vartic e lai ordinea zilei acum în Basarabia. In adevăr, iată despre ce e vorba: Acum cît­va timp a murit în Basa­rabia un mare proprietar loan Sina­dino, grec de origină, care a lasat o avere colosală. Defunctul a lăsat din această avere mai multe milioane în folosul statu­lui grecesc. Singurii moştenitori ai lui erau ciţi­va nepoţi, între care e şi d. Sinadino, primarul Kişinăului. Aceşti nepoţi au atacat testamentul, cerînd invalidarea lui. Chestia a ajuns înaintea tribuna­lului din Odessa, şi acest tribunal a respins cererea moştenitorilor de a se invalida testamentul. * In timpul din urmă însă, afacerea a luat o nouă întorsătură. O nepoată a defunctului Sinadino, anume d-na Maria Voinescu din Ro­mânia, s’a dus la Odessa şi a inten­tat acţiune­a tuturor moştenitorilor şi legatarilor testamentari ai reposatului asupra întregei moşteniri. In special d-na Maria Voinescu a cerut tribunalului să anuleze acea parte a testamentului, care lasă mi­lioanele în folosul statului grecesc. D-sa spune că nici statul grecesc, nici poporul grecesc, nici comitetul atenian pan-elen, n’au nici un drept de moştenire, întru­cît, declară d-sa, înaintea morţei, loan Sinadino a scris testamentul sub presiunea morală a unor persoane străine. In cererea ei către tribunal, d-na Maria Voinescu spune că dovedeşte că la mijloc e o escrocherie şi anu­me : testamentul a fost scris în ab­senţa bătrînului Sinadino şi a fost transcris la secţia de notariat, fără ştiinţa lui. Persoanele care au făcut această escrocherie s’au dus atunci cînd bă­­trînul Sinadino era aproape să-şi dea obştescul sfîrşit,—şi deci cînd nu mai era în deplinătatea facultăţilor min­tale,—şi i-au dat hîrtiile în grabă să le iscălească, lucru pe care l’a făcut deci inconştient. Se mai spune încă în afară de a­­ceasta, că martorii propuşi şi iscăliţi pe testament, nici n’ar fi cetit actele. Autorităţile din Odessa cercetează acum cazul şi cu multă nerăbdare se aşteaptă a se vedea ce întorsătură nouă va mai lua afacerea. Se zice că reclamanta ar avea do­vezi foarte tari în susţinerile ei. Serbarea de la M-rea Probota După cum am anunţat eri a avut loc la mănăstirea Probota, in apropiere de Dolhasca, solemnitatea punerei petrei co­memorative pe mormtntul doamnei Ma­ria Oltea, mama marelui şi nemuritoru­lui domnitor al Moldovei Ştefan cel Mare. La această solemnitate a luat parte, pe lîngă d. Ilaret, ministru instrucţiunei pu­blice şi d. Ghiţescu prefect de Suceava, mai mulţi domni deputaţi, toate şcolile de prin împrejurimi cu institutorii şi ins­titutoarele lor, gimnaziul „Dornei“ din Fălticeni, muzica militară a regimentu­lui 16 Suceava şi toate autorităţile co­munale de prin împrejurimi. După terminarea serviciului divin care a fost oficiat de către P. S. Protoereul judeţului asistat de către preoţii din co­munele învecinate a avut loc masa, la care au luat parte invitaţii oficiali. In timpul mesei, muzica militară a dis­ priveşte pentru timpurile noastre ele nu au de­cât valoarea pur istorică. Se ştie că Talma, prin geniul său a prorocit dărâmarea Bastiliei, şi pro­clamarea revoluţiei franceze. Clasi­­cile versuri din tragedia Carol al IX ale lui Andreé Chénier: Ces tombeau des vivants ces bastilles affreuses- S’ecrouleront un jour sous des mains géné­reuses. Au produs așa de mare impresie, în­cît Mirabeau, entuziasmat, cel din­­tăi dădu semnalul aplauzelor, iar după dînsul întreaga sala ridicată în picioare ceru ca ele să fie repetate în ciuda tiranilor, care protestau din­­tr’o lojă vecină cu a marelui orator. Să ştie că în Italia semnalul renvie­­rei conştinţei naţionale a fost dat de glasul marelui actor Goldoni şi a to­varăşului său de idei damaturgul Vittorio Alfieri. Să ştie de asamenea că în ţara noastră dezrobirea de supt puterea elementului străin, a fost glăsuită de pe scenă de Mikie, Pasialy, şi în­treaga pleiadă de la 48, care pentru patriotizmul lor au avut de îndurat cele mai mari neajunsuri şi asu­priri. Dar timpurile de restrişte şi de pre­judicii contra actorilor au trecut căci : „Scena nu e de­cît un amvon de pe înălţimele căruia s’a propăvăduit în toate timpurile frumosul, adevărul, virtutea şi libertatea. Acei care au murit pe aceste scînduri au adus fada civilizaţie prin negura vremu­rilor, călăuziţi numai de un singur dor, de a face lumină în minţile în­tunecate, de­ a dezrobi sufletele în­lănţuite de neştiinţă. Ca răsplată li s’au aplicat cele mai crude şi aspre pedepse. Cu toate astea scena se va înălţa pînă la cele mai înalte trepte de onoare căci temeliile ei, ca şi te­meliile ori cărei instituţii a viitoru­lui, s’au clădit din pietrele cimentate de sîngele martirilor, care au luptat cu întunericul aducînd lumina, cu teroarea daruindu-ne libertatea! De aceia scena este amvonul ridicat cu sacrificii şi mîndrie în templu civi­lizaţiei omeneşti. * Lapidare cugetare-postumă a fi­­lozofului „Conta“, cuprinde un ade­văr care începe să se releveze în vremurile noastre. Scena astă­zi e o tribună liberă de unde putem vorbi şi instrui mulţimea. Actorul un educator a poporului, singurul poate care este înzestrat şi pregătit mai bine pentru cultivarea generală a maselor. Pe lîngă nepre­ţuita însuşire pe care a dobîndit-o scena din timpurile cele mai vechi, să nu se creadă că dînsa are numai această menire, căci teatrul cuprinde şi un corolar de educaţie specială cu principii de înaltă filozofie, cu probleme concentrate pentru spiritile rafinate şi capricioase, şi cu o nuan­ţare artistică superioară şi grea chiar pentru apostolii lui. E drept că civilizaţia modernă a împărţit templul Melpomenei, în mai multe altare, dar toate avînd un scop comun, educaţia, pentru care se jert­feşte o clasă de oameni, actori.— Jertfa aceasta e mai amară şi mai dureroasă pentru bietele actriţe, care după cum a spus-o d. C. I. Nottara, decanul artiştilor din Capitală, îşi dau zălog, tinereţa pentru o bucată de piine, ca să poată fi în teatru, şi ca să rămîie într’însul, stă încăturata, în lineezeală, cu zilele într’un traiu nepotrivit şi fără scînteie de poezie. O femee ca să parvie în teatru are nevoie de voință de fier, căci alt­fel e menită să rămîe în umbră. Nici fi­­rele de actori nu se pot bucura de o favoare mai deosebită, cînd e vorba de artă adevărată. In acest domeniu mediocritate nu există, sau bun sau rău, iată formula în simplicitatea ei. Teatrul cere sacrificii personale, căci arta dramatică na îngădue să fie ajutată de protectori, ea singură îşi alege cu multă siguranţă reprezen­tanţii, şi vai de acei nenorociţi care intră pe scenă cu gîndul de a fi sus­ţinuţi şi impuşi prin autoritatea al­tora. Decepţia va întîrzia cu o clipă, dar va fi mult mai dureroasă de­cît a acelora care încearcă pe propia lor putere dacă au vocație său nu. (Va urma). O­P­I­N­I­AV Cumparaţi Bilete pentru Loteria 1 C­lasa 111 a Regatului Român de la Noua şi Principala Colectară Romina Tb. P. Maximovici Dacă voiţi să fiţi CONŞTIINCIOS servit la toate clasele şi să primiţi plată cîştigurilor IMEDIAT după tragere cum am procedat şi pănă acum. Un Loz întreg Lei 36,­ O jumătate loz Lei 18-Un sfert de loz Lei 9 Una optime lei 4-50 IASB ( Piaţa Unirei) trat publicul asistent cu horele şi sîrbele cele mai frumoase, ţaranii din Probota şi împrejurimi jucau hora mare. In definitiv a fost o veselie generală. După amiază s’a desfăşurat cu multă solemnitate, producţia corurilor. Iatăl s’a cîntat imnul Regat, după care a vorbit d. Ioan Luchian, învăţătorul Probotei; d-sa a aratat scopul serbărei şi însemnătatea zilei, care e o zi însem­nată pentru ţară şi neam. Apoi au urmat pe rînd toate corurile, din care s’a remarcat corul comunei Dol­hasca, dirijat de d. Ionescu. Şi acesta la rindul său a dovedit mult talent şi sir­­guinţa depusă nu i-a rămas în deşert, căci mulţumirea morală a fost generată de partea d-sale. Apoi s’a recitat versuri de cătră elevi şi eleve. Serbarea s’a terminat prin două dis­cursuri foarte pompoase. Intăiul a vorbit d. Ştefănescu deputat al colegiului doilea de Suceava. D sa n’a vorbit nici de scopul serbărei nici da însemnătatea zilei, ci pe cît a pu­tut a adus laude d-lui Spiru Haret. Al doilea a vorbit d. minstru Haret, care la riadul său a căutat, fără să mul­ţumească celor ce şi-au dat osteneala pentru ca serbarea să aibă o reuşită cît sa poate da bună, să aprobe laudele a­­duse de d. Ştefănescu, mai prelungind a­­gonia acelor ce căutau poate să se mai repauzeze. Muzica militară, cînta Deşteaptă-te Ro­míne şi toţi se retrag, lăsînd in liniştea lui, acel locaş sfînt, Giorgel. Utere-Strats-Arte O dizerţiune.—In rîndurile artistelor noastre s’a produs o importantă de­fecţiune. D-ra Natalia Vasiliu, din puţinele excelente elemente ale tea­trului naţional din Iaşi şi-a înaintat demisiunea. Cu toată rezistenţa pre­şedintelui, tînără artista a persistat în hotărîrea ei, pentru un motiv de na­tură intimă, un motiv bine-cuvîntat,— o, foarte binecuvîntat!—şi retragerea îi este definitiv hotărîtă, iar teatrul iaşan rămine lipsit de o forţă remar­­cabilă, pe care publicul o urmăria cu un viu interes şi o vie simpatie. Interpretă ingenuă a rolurilor în care vioiciunea şi humorul natural aveau partea precumpănitoare, d-ra Vasiliu a ajuns repede să ocupe u­­nul din primele rînduri în galeria — destul de modestă — a artiştilor noştri, aşa că, astă­zi, retragerea ei va lăsa un gol real şi va fi însoţită de unanime regrete. Cu toate aceste nu putem trece cu vederea prilejul de a-i adresa felici­tări sincere, cu ocazia logodnei şi a­­propiatei sale căsătorii. * In cursul lunei Septembrie a. c. va a­­vea loc în sala teatrului naţional un mare concert dat de noul profesor al Conser­vatorului nostru, d. Ionescu-Sibianu, tî­­năr dar talentat pianist. In vederea acestui concert prim, tînă­­rul virtuoz a comandat un piano de la cunoscuta casă Boesendorfer. Vom da la timp programul acestui concert.* Au apărut şi se află de vînzare la tote librăriile din ţară .Carte de Cetire" pen­tru cursul secundar de toate speciile de Miron Pompiliu şi Ioan Paul. Ia ediţie nouă, bogat îmbunătăţită s’a făcut câte un volum de fiecare clasă, cu bucăţi nouă luate din autorii clasici contimpo­rani. * Preţul fiecărui volum e de lei 2.50. * Din eroare nu s'a indicat în numărul trecut că foiletonul intitulat „Opera lui Tolstoi“ e scris de excelentul poet d. Duiliu Z­anfirescu şi a apărut în ultimul număr al „Convorbirilor literare“. * A apărut No. 10 al excelentei reviste gălăţene „ Pagin­i libere“ cu un sumar variat şi bogat. * D. preşedinte al comitetului teatral a autorizat pe artiştii teatrului național să dea concursul lor la reprezentaţia, piesei „Manasse“ în seara de 14 Septembrie in beneficiul d-lui A. Şaraga care va juca pe Zsilig­­or. * împăratul Wilhelm a introdus din nou la balurile Curţei dansurilor vechi, cari pe vremea bunicului său nu trebuiau să lipsească, dar cari în cursul vremii dis­păruseră din programul Curţei, împăratul iubeşte mult dansurile ; in societatea înaltă nu se mai văd azi dan­satori. Acum zece ani, împăratul spusese co­mandanţilor regimentelor din Potsdam să înduplece pe ofiţerii cari nu ştiu să danseze să nu se ducă la balurile Curţei. Împăratul ţine foarte mult ca ofiţerii să cunoască tot mai bine dansurile obiş­nuite în lumea mare. Cea mai cercetată Universitate din lume e cea din Tokio. Ea se compune din şase Facultăţi: drept, medicină, şti­inţe, literatură, filosofie şi agricultură— mai cuprinzînd şi 3 secţii deosebite, una de drept francez şi alta de literatură franceză. Cursurile acestea sunt urmate de 5.000 de inşi. Numărul profesorilor e de 300; printre ei se află şi 12 Europeni. * A apărut No. 363 din­­Biblioteca pen­tru toţi“ cuprinzîad .Poveşti“ de Virgil Caraivan. Editura­­Bibliotecei pentru toţi“ care numără toate operile de valoare ale scri­­itorilor noştri populari mai vechi, a ţi­nut să aibă tot ce se produce mai de valoare în acest gen, de către generaţiile de astăzi. Dl. Virgil Caraivan face parte din pleiada de scriitori tineri, cari s’au ma­nifestat cu atîta putere şi bogăţie In tim­pul din urmă. Adine cunoscător al literaturai noastre populare, cît şi a literaturelor similare streine, om cult, stăpînind limba romî­­nească în cea mai frumoasă formă a ei, domnia-sa a prelucrat poveştile noastre în aşa fel, că ne-a dat adevărate bucăţi de literatură înaltă, puţind fi citite cu folos de către om­ şi cine. Domnia-sa, în alcătuirea acestui gen popular, a întrebuinţat un nou sistem, împodobind scheletul basmelor şi snoa­velor cu observaţii şi caracterizări per­sonale, făcuta cu mult talent şi cu o a­­devărată pătrundere psihologică. * STRUNA ZILEI SALVATOARELE S’a ordonat ca pe viitor gîștele să se taie numai la abatoriu. Probabil spre a-i mări venitul. Capitoliul îl salvară Gîştele în timpuri grele. Abatoriul nostru, bietul, O să scape tot prin ele... * % Informaţii . Din sorginte absolut sigură a­­flăm că administratorii de plasă au primit o circulară, prin care li se pune în vedere să fixeze noi licitaţii pentru arendarea crâşmelor şi con­siliile comunale să reducă preţurile fixate pentru arendare. • Examenele elevilor preparaţi în particular, aromaţi din iunie, s’au în­ceput astă­zi. Comisiunea examinatoare a fost alcătuită ast­fel: D-nii: 1. G. Stravolca, preşed., M. Tomida, Gh. Gheorghiu, G. Scobai, I. Ionescu, Gr. Bârsan, I. Botez, D. Ciolan, G. Ibrăileanu, M. Iacobi, Tr. Bratu, St. Popescu, dr. Müller, S. Scorpan, Dima, Berescu, d-na Petit, V. Cocuz. • Ministerul Cultelor a făcut cu­noscut prefecturei judeţului, că a a­pirobat arendarea pămîntului şcoale­­or din comunele Goruni, Crucea şi Belceşti pe un period de 5 ani, în­văţătorilor acelor şcoli. • Congresul frigului l­a Paris —S’a or­ganizat la Paris un congres foarte im­portant, despre care ziarele noastre n’au pomenit nimic,—cel mai mare om s’a în­trunit pînă acuma în Europa, aşa numi­tul congres al frigului, adică aplicarea racaiei în industrie şi comerţ, la transpor­turile de carne, peşte etc. El este pus sub preşedenţia fostului preşedinte al re­­publicei franceze, d. Emil Loubet, sub patronajul întregului minister francez. Congresul va ţinea de la 5 Octombrie st. n. pînă la 24 Octombrie st. n. şi se vor discuta mulţime de chestiuni intere­sante asupra efectului frigului asupra tu­turor organismelor şi a aplicărei lui în toate numeroasele industrii, care nu se pot desvoltă fără el, precum şi asupra numeroaselor sale aplicaţiuni în chimie, fizică, metalurgie şi în transport. Pe lingă congres, se vor organiza ex­­cursiuni foarte interesante în Franţa, pe la localităţile unde frigul este aplicat la diverse procedeuri industriale, precum la brînzeturi, şampani­i, bere etc., etc. Pre­ţul escursiunilor este foarte redus, pentru a uşura cîtor mai mulţi congresişti par­ticiparea la ele. Fiind primiţi ca membri oricine, congresul frigului va număra foarte mulţi membri. Se aşteaptă cel pu­ţin 40.000. S-au format grupe în toate ţările mai civilizate. Grupul românesc este pus sub preşe­denţia d-lui dr. C. Strati şi este compus din vre-o 60 de membri. 3 Amicul nostru dl. avocat G. E. Do­bias reintorcindu-se din viligiatură şi-a reluat ocupaţiunile. DIVERSE — D. Sismund Packer şi-a reorga­nizat atelierul său de fotografia din str. Lăpuşneanu, relapind personalul şi făcînd diferite îmbunătăţiri atelierului, promi­­ţînd astfel a executa fotografiile în chip artistic. — De eri s’a reîntors în localitate d. dr. Georges Bogdan, rectorul Uni­versi-, tăţei. Cancelaria Universităţei va fi de azi înainte deschisă între orele 10—12 di­mineaţă şi 2—5 după amiazi.­­ Tezele candidaţilor la concursul p­entru şcoalele normale şi azilul „Elena toamna“ au fost trămise la București, unde urmează a fi examinate. Rezultatul se va da Mercuri. Tezele nu stor îi să eliminatorii de­cît pentru candidatele la clasele 111 și IV.

Next