Opinia, august 1909 (Anul 6, nr. 786-809)
1909-08-05 / nr. 789
T 5 bani Exemplarul ABONAMENTE Un an . . . . e 20 lei 6 luni . . • • • 10 99 ZIAR CONSERVATOR-DEMOCRAT Redacția și Administrația IAȘI, str. Primăriei 30 9 9 9 * Sub direcțiunea unui Comitet Visurile „Viitorului“ Nu știm zeii, cine este mai mult ipnotizat de propriile-i dorinți: guvernul, care crede că poate sta încă multă vreme la putere, sau opoziția care nu face nimic pentru a-i lua locul. Confratele nostru „ Viitorul“ foarte original în găsirea subiectelor pentru revistele sale ’decvară, într’un asemenea articol, spune că opoziția carpistă și takistă s-a convins că retragerea'guvernului nu'se mai poate face așa curînd, și că s-au hotărît să aștepte ca „opera de cumpănită transformare socială, începută de partidul liberal să fie continuată și deplin înfăptuităr de către" el“. Și confratele nostru,"pentru a fi și mai explicit, spune că numai viitoarele alegeri vor decidesde soarta regimului—cu alte cuvinte, nu mai e vorba de retragerea regimului la sfîrșitul legislaturei, ci de acordarea unui decret de nouă alegeri legislative în 1911, și cari vor hotărî, cum și cît liberalii vor mai avea de guvernat țara. Părerea aceasta nu echionă;—a mai spus-o și d. Brătianu, la una din întrunirile liberale înainte de vacanță. Purtătorul numelui lui Ion Brătianu, se crede în drept să rîvnească la o guvernare de cel puțin 8 ani, cîtă vreme părintele seu, în apogeul vieții sale politice, a guvernat 12 ani! Dar, cîtă deosebire dintre oamenii și situațiile de atunci, și cele de azi! ^ Conservatorii căzuseră de la putere, aproape istoviți — regretatul Lahovary a spus-o mai tîrziu, că nu erau nici atîtea cîți să se adune în jurul unei mese, țara încercase cu succes gloriosul războiu, care i-a adus independența și regalitatea, și o pleiadă întreagă de oameni iluștri, adevărați giganți ai timpului ca Rosetti, Cogălniceanu și alții, pe cari cu greu îi mai poate creia o epocă în număr așa de mare, au pus energiile lor inepuizabile pentru regenerarea Romîniei. Și cu toate acestea, cît de grea, și cît de tulburată a fost în cele din urmă guvernarea lui Ion Brătianu , el a trebuit să se despartă de cei mai de seamă colaboratori ai săi; o opoziție puternică s-a format în propriul său partid—care mai pe urmă a dat mîna cu adversarii săi politici firești, și a format acea extraordinară opoziție unită, care l-a răsturnat de la putere, prin vasare de sîne, cu tot rezultatul favorabil al algerilor generale, care îi asigurase majoritatea parlamentară și cu toată încrederea Regelui, de care continuă să se bucure. Și rezultatul a fost, că 8 ani partidul liberal a trebuit să îndure opoziția, pentru cei 12 ani de putere, timp în care țara a fost condusă de conservatori și în deosebi de marele guvern conservator prezidat de Lascar Catargi, și în care s-a relevat ca om de stat și cu mare viitor în politică, șeful nostru, d. Take Ionescu. De atunci, n-au mai fost posibile în țară, guverne cu o durată mai mult de 4 ani. Experiența aceasta a făcut-o de ajuns însăși Regele nostru, care constituționalicește numește miniștri, dizolvă parlamentele, și acordă decrete pentru efectuări de noui alegeri. Așa am avut guvernele liberale de la 1895, cari au durat 3 ani și jumătate, sub preșidenția def. Aurelian și Dimitrie Sturdza; guvernele conservatoare la 1899, presidate de d-nii Cantacuzino și Petre Carp, — acesta din urmă, răsturnat de la putere de către d. Take Ionescu, în urma votului de blam dat în Februarie 1899 de Camera conservatoare,—apoi guvernul liberal de la 1901, presidat tot de d. Sturdza, care a durat pînă la 1904,—adică vr’o 3 ani și mm.—și căruia i-a urmat guvernul conservator de la 1905—prezidat de d. Cantacuzino—și care sa retras în 1907 în urma revoltelor agrare. Aceasta a fost viața guvernelor în țara noastră în ultimii 14 ani, și durabilitatea lor, pare a se fi fixat în viitor, între 2 și 4 ani, mai ales acum cînd ne găsim în fața unui al 8-lea partid politic. La 1899, regimul liberal a părăsit puterea în urma marei mișcări patriotice provocată de chestia școlilor din Brașov,—„a trădărei națională“— atribuită d-lui Sturdza—deși parlamentul liberal, într’o puternică majoritate, era strîns unit în jurul șefului, cu toată disidența flevistă,’căreia i-a urmati' apoij disidențe ® drapelistă. Iar, la 1904, regimul liberal, "se retrage în Decembrie de la cîrma statului, în urma grevei parlamentare condusă de frații Brăteni, cu toate declarațiile"făcute ei de Sturdza, cu 2 luni mai înainte, într’o întrunire de la Galați, că va prezida viitoarele alegeri legislative, cari trebuiau să aibă loc la Februarie 1905. Dacă confratele nostru „Viitorul”, și-ar fi adus aminte de toate acestea, adică nu s-ar gîndi numai la viitor, ci și la trecut, ar fi pus chestia continuărei guvernării liberale, după actuala legislatură, cel puțin în mod mai problematic, iar nu așa tranșant, după cum ne-a fost dat să vedem în revista sa de săptămîna trecută. Dar, fiind-că, confratele nostru, ne atribue, din pricina atitudinei noastre din acești doi ani, o recunoaștere a necesităței guvernărei liberale, îi vom spune de pe acum, că „n-au trecut încă vremurile cînd retragerile și venirile guvernelor se făceau în afară de parlament“, cînd nu se pot face în alt chip, și că „ceea ce domină întreaga conștiință publică e necesitatea schimbărei reformelor liberale“. Or, o asemenea schimbare nu se poate opera decît de către alt regim politic, și aceasta chiar înainte de expirarea mandatelor actualilor parlamentari. In acest scop, vom face la toamnă apel la țară, pentru a se rosti printr’o puternică mișcare înpotriva continuărei guvernării liberale — și vom vedea dacă d. I. Brătianu, va avea forța morală și autoritatea politică suficientă, ca să poată deține puterea înpotriva glasului ei hotărît, cel puțin pînă la sfîrșitul legislaturei—ne cum să rîvnească la obținerea unui decret regal des noui alegeri —chiar dacă va reuși să țină mai departe paralizată acțiunea organizației politice condusă de d. Petre Carp. Govora, 30 iulie, 1909. Vespasian I. Pella Caraghioslâcul de la Corabia Dulcele concubinaj junimisto-liberal, dă naștere adeseori la încurcături caraghioase, care nu mai indignează ci te fac să rîzi cu hohot și de unii și de alții. In groaza ce le inspiră partidul nostru, și junimiștii și liberalii fac cele mai imorale păduri politice—și merg cu tovărășia pînă acolo ca, la un moment dat uită care, din candidații lor sunt liberali și cari sunt junimiști. Alegerile comunale, efectuate săptămîna trecută la Corabia, au fost nostime de tot atît ca luptă ct și ca rezultat. Liberalii au mers mînă în mină cu junimiștii și au alcătuit o singură listă. Inpotriva acestei liste, o altă listă liberalo-dezidentă, cu elementele mulțumite din ambele aceste grupări a fost alcătuită și în fruntea ei figura un junimist mai de seamă din Corabia, listă care a triumfat. La comunicarea rezultatului ziarele liberale, au dat lista junimistă, ca guvernamentală și au declarat că a reușit lista guvernamentală,însușindu-și astfel pe junimiști că fiind guvernamentali și botezîndu-i, fără nici un alt ceremonial ca liberali. Ziarele junimiste la rîndul lor au publicat lista liberală, ca junimistă, și au arătat că a reușit opoziția junimistă, trecînd astfel în gruparea lor și botezîndu-i deasemeni fără ceremonial pe liberalii cu cari au luptat alături. Negreșit că după 2—3 zile, fiește care au îndreptat s-au rectificat greșeala făcută. Dar realitatea e că în dulcea căsnicie ce duc, s’au încurcat în așa fel că nici unii nici alții nu mai știu care sunt liberali și cari sunt junimiști. Noi le spunem că sunt tot una, aceeași marfă politică proastă, cu etichete diferite. CATEVA NOTE Dl. Toma Stelian, crede că ’și va imortaliza legea, creind localuri proprii în toate comunele rurale pe unde s’au înființat judecătorii rurale. In acest scop a intervenit pe la toate județele pentru a clădi asemenea localuri, cari vor servi de locuință și judecătorilor — iar pentru jud. Ilfov, însuși Ministerul de Justiție a acordat 20.000 lei, numai ca localurile să fie mai repede ridicate. "L asigurăm pe dl. Stelian că, chiar dacă și-ar creia palate pentru judecătoriile creiate prin legea sa, partidul conservator democrat tot le va suprima în raport cu trebuințele locale, și cu modificările esențiale ce vor trebui aduse proastei sale legi. * Ministerul de interne a anunțat pentru ziua de 28 iulie, examen de administratori de plasă, pentru posturi cari se desființează. Se înțelege de la sine că nu s’au presentat candidați, doritori de a ocupa funcțiuni cari nu există. Desigur că ținerea acestui concurs, era stabilită înainte de a lua dl. Brăteanu hotărîrea pentru suprimarea atitor administratori de plasă—iar la Minister, e atîta zăpăceală că deși posturile s’au suprimat, dar concursul tot a fost publicat să se țină! EXTERNE. Conflictul greco turc Lumea politică externă e visibil impresionată de conflictul greco-turc în chestia Cretei. Turcia, a eșit din rezerve ei de pînă acum, și a declarat prin agenții săi că nu va permite cu nici un preț ca Grecia să-și formuleze drepturi asupra Cretei, și că va interveni cu armele în caz de nevoe. Cît de bine se cunosc rezultatele regimului Constituțional și liberal din Turcia. Guvernul turc, a făcut aceste energice interveniri pe lîngă cabinetele străine, sub presiunea opiniei publice a Turciei. Opinie publică în Turcia? Cuvintele par curioase, și totuși există o opinie publică în Turcia, pe cîtă vreme există o viață constituțională, și un parlament care discută și rezolvă toate chestiunile mari ale Statului și în deosebi pe cele naționale! Sub presiunea voinței ferme a parlamentului, socotit a fi emanațiunea voinței naționale Turcești, guvernul turcesc a trebuit să declare în mod franc și loial că dacă ar avea altă părere în chestia Cretei de cit acea a membrilor parlamentului și dacă ar da înapoi în această chestie ,și-ar ridica din nou capul reacțiunea! Sunt cunoscute declarațiile pe care le-a făcut săptămîna trecută la Berlin, maiorul Enverbey. Tînărul șef al revoluționarilor turci, căruia i se datorește în mare parte sdrobirea regimului absolutist în Turcia, a afirmat categoric că Turcia nu va permite cu nici un preț ca drapelul Grec să fîlfie la Creta. O condescendență în chestia Cretană ar însemna moartea constituționalismului — după acest mare patriot. Și cînd e vorba de periclitarea constituționalismului în Statul care abea acum retrăește— junii turci sunt hotărîți să moară pînă la unul ! Intervenția bărbătească a Turciei, a speriat pe greci — și primul ministru al statului Elen, a făcut apel la Puterile Europene. Dar Turcia, la rîndul ei, răspunde că e sătulă de amestecul puterilor protectoare — cari tărăgănesc o situație critică, și cari nu fac nimic, și că va trebui să se ajute singură pentru rezolvarea intereselor superioare ale statului ei. Deocamdată relațiunile diplomatice dintre Grecia și Turcia, se pot considera ca și lupte, căci răceala s'a ivit între raporturile acestor state, pe dată ce ministrul Turciei la Athena, a înmînat guvernului elenic, nota Porței, cerînd dezaprobarea agitațiilor naționaliste Cretane pentru anexarea acestei insule la Grecia. Este adevărat că Puterile protectoare pregătesc un demers pe lîngă guvernul turcesc, pentru a-l face să nu cedeze curentului opiniei publice turcești, care -l împinge la un resboi cu Grecia. Dar chestiunea e dacă guvernul se va putea opune acestui curent, care crește zilnic și care pe dedesupt este încurajat de reacțiunea turcă, ce crede șa mijlocul prin care să răststituționalismul turcesc. Astfel, la Salonic, de und mișcarea revoluționară care e absolutismul, a fost o manifesională de zeci de mii de pei prin rezoluția votată, s’a în vizitorii responsabili din Turcia, i drepturile de suveranitate ale fie respectate în Creta. Pînă unde va merge cont între aceste state, nu se poate Turcia este hotărîtă să’i duc capăt—iar Puterile protectoare nete prin toate mijloacele. Vor reuși ele? E prea rosi In tot cazul Anglia și Frota ragiază Turcia, vor avea cele de lucru. De nu vor reuși—nu va declara cu siguranță. Și dar turcească a eșit învingătoarea resboi cînd a luptat numai in . Alah și al Sultanului, cu atît va triumfa acum, cînd luptă și națiune. Iar rezultatul resboiului nu rîndul trecut, menținîndu-se, griției nenorocite prin care a treptat, vechea zicătoare: turcul căci deși au învins pe Grec tot n’a putut fi luată de turci. De data aceasta nu va mai citi—ci numai Grecul! OAMENI ȘI LUGRUF BUDGETELE MOR Din lungile și ,camaridele* cari se succedară, în repetat« de higienă ale lașului, observ« a trebuit să fie izbit cu deosB reflecție, care se făcea mere« diverșii reprezentanți ai auto» putea face cutare lucru, dar ce« s’ar putea aduce pentru cît fi apă bună orașului—pînă la a« lei de la Timișești,—dar nu get; s’ar putea deschide săli, dar Spiridonia n’are budget « improviza în oraș vre-un spit« tare, ori măcar pentru convalesS pentru a tari scopuri neprevăzit n’are bani. I Negreșit, e lucru mare butleo cadru fix care limitează mișcării orașului, care determină cu activitatea edililor, este—ca șil vorba fabulistului—plapomacal pînă unde ai dreptul să te.. « De cît limitele acestea s’ar fi aibă și ele oarecari... limite. « orașului, modernizarea lui în ființele, făcutu-s’au oare, în mare mijloacele budgetului propriu zi totdeauna cu ajutorul unor copii ordinare ? Nimeni nu va nega fii unui budget fix și chiar apoi Străinii de peste c Iar ne-ai scump înfrumusețată și îmbunat lașului. Asfaltul ne-a apăsat gr| giumaji; aducerea apei, canaliza atîrna preste viitorul lașului ca bii damoclite. Dar sunt oare aci destul de puternice rațiuni, cal de cumplită primejdie—cum el mia de astăzi—autoritățile să ridece de considerațiuni budgetul vorba de o jertfă de cîteva mii de mii de franci ? ! Publicul mare e foarte simplu aruncă ochii asupra budgetului și o sumedenie de.. sume și del perfect de prisos ; el vede funii automobile și trăsuri de lux , ci acordate unor localuri mici, oci fi autorități ce i se par superfluii mai departe. El cunoaște luxul fabulos alțiuni balneare cum e Slănicul, I salvat—slavă domnului !—viața I deși a cerut și cere mereu sal milioane. Și, în simplicitatea ■ public naiv—de provincie !—se 1 de ce există budgete pentru toate și multe altele și de ce, în moment apar înalții funcționari ai Primări Spiridoniei, ca niște strategi apăi budgetului și nu ai cetățenilor? oare o singură viață de om, prin, prin epidemii, mai vrednică de sd cît multe situații și demnități și rele sunt oare numai simboluri , nu mijloace de existență și de v Toate sunt scumpe la noi, nunțile omenești sunt ieftene ? Nu vîndut doară nici o societate vier berlineză... £