Opinia, august 1909 (Anul 6, nr. 786-809)

1909-08-05 / nr. 789

T­ 5 bani Exemplarul ABONAMENTE Un an . . . . e 20 lei 6 luni . . • • • 10 99 ZIAR CONSERVATOR-DEMOCRAT Redacția și Administrația­ IAȘI, str. Primăriei 30 9 9 9 * Sub direcțiunea unui Comitet Visurile „Viitorului“ Nu știm zeii, cine este mai mult ipnotizat de propriile-i dorinți: gu­vernul, care crede că poate sta­ încă multă vreme la putere, sau opoziția care nu face nimic pentru a-i lua locul. Confratele nostru „ Viitorul“ foarte original în găsirea­­ subiectelor pen­tru revistele sale ’decvară, într’un a­­semenea articol, spune că opoziția­­ carpistă și takistă s-a convins că re­tragerea'guvernului nu'se mai poate face așa curînd, și că s-au hotărît să aștepte ca „opera de cumpănită transformare socială, începută de par­tidul liberal să fie continuată și de­plin înfăptuităr de către"­ el“. Și con­fratele nostru,"pentru a­ fi și mai ex­plicit, spune că numai viitoarele a­­legeri vor­ decidesde soarta regimu­lui—cu alte cuvinte, nu mai e vorba de retragerea regimului la sfîrșitul legislaturei, ci de acordarea unui de­cret de nouă alegeri legislative în 1911, și cari vor hotărî, cum și cît liberalii vor­ mai avea de guvernat țara. Părerea aceasta nu echionă;—a mai spus-o și d. Brătianu, la una din în­trunirile liberale înainte de vacanță. Purtătorul numelui lui Ion Brătianu, se crede în drept să rîvnească la o guvernare de cel puțin 8 ani, cîtă vreme părintele seu, în apogeul vieții sale politice, a guvernat 12 ani! Dar, cîtă deosebire dintre oamenii­­ și situațiile de atunci, și cele de azi! ^ Conservatorii căzuseră de la putere, aproape istoviți — regretatul Laho­­vary a spus-o mai tîrziu, că nu erau nici atîtea cîți să se adune în jurul unei mese, țara încercase cu succes gloriosul războiu, care i-a adus in­dependența și regalitatea, și o ple­iadă întreagă de oameni iluștri, ade­vărați giganți ai timpului ca Rosetti, Cogălniceanu și alții, pe cari cu greu îi mai poate creia o epocă în număr așa de mare, au pus energiile lor i­­nepuizabile pentru regenerarea Ro­­mîniei. Și cu toate­ acestea, cît de grea, și cît de tulburată a fost în cele din urmă guvernarea lui Ion Brătianu , el a trebuit să se despartă de cei mai de seamă colaboratori ai săi; o opoziție puternică s-a format în pro­priul său partid—care mai pe urmă­­ a dat mîna cu adversarii săi politici firești, și a format acea extra­ordi­­nară opoziție­ unită, care l-a răstur­­nat de la putere, prin vasare de sîn­­e, cu tot rezultatul favorabil al a­lgerilor generale, care îi asigurase majoritatea parlamentară și cu toată încrederea Regelui, de care continuă să se bucure. Și rezultatul a fost, că 8 ani parti­dul liberal a trebuit să îndure opo­ziția, pentru cei 12 ani de putere, timp în care țara a fost condusă de conservatori și în deosebi de marele guvern conservator pre­zidat de Lascar Catargi, și în care s-a relevat ca om de stat și cu mare viitor în politică, șeful nostru, d. Take Ionescu. De atunci, n-au mai fost posibile în țară, guverne cu o durată mai mult de 4 ani. Experiența aceasta a făcut-o de ajuns însăși Regele nostru, care constituționalicește numește mi­­­­niștri, dizolvă parlamentele, și a­­cordă decrete pentru efectuări de noui alegeri. Așa am avut guvernele liberale de la 1895, cari au durat 3 ani și ju­mătate, sub preșidenția def. Aurelian și Dimitrie Sturdza; guvernele con­servatoare la 1899, presidate de d-nii Cantacuzino și Petre Carp, — acesta din urmă, răsturnat de la putere de către d. Take Ionescu, în urma vo­tului de blam dat în Februarie 1899 de Camera conservatoare,—apoi gu­vernul liberal de la 1901, presidat tot de d. Sturdza, care a durat pînă la 1904,—adică vr’o 3 ani și m­m.—și căruia i-a urmat guvernul conserva­tor de la 1905—prezidat de d. Can­tacuzino—și care s­a retras în 1907 în urma revoltelor agrare. Aceasta a fost viața guvernelor în țara noastră în ultimii 14 ani, și du­rabilitatea lor, pare a se fi fixat în viitor, între 2 și 4 ani, mai ales acum cînd ne găsim în fața unui al 8-lea partid politic. La 1899, regimul liberal a părăsit puterea în urma marei mișcări pa­triotice provocată de chestia școlilor din Brașov,—„a trădărei națională“— atribuită d-lui Sturdza—de­și parla­mentul liberal, într’o puternică ma­joritate, era strîns unit în jurul șe­fului, cu toată disidența flevistă,’că­reia i-a urmati' apoij disidențe ® dra­­pelistă. Iar, la 1904, regimul liberal, "se retrage în Decembrie de la cîrma statului, în­ urma grevei parlamen­tare condusă de frații Brăteni, cu toate declarațiile"făcute­­ ei d­e Sturdza, cu 2 luni mai înainte, într’o întrunire de la Galați, că va prezida viitoarele alegeri­­ legislative, cari trebuiau să aibă loc la Februarie 1905. Dacă confratele nostru „Viitorul”, și-ar fi adus aminte de toate acestea, adică nu s-ar gîndi numai la viitor, ci și la trecut, ar fi pus chestia con­­tinuărei guvernării liberale, după actuala legislatură, cel puțin în mod mai problematic, iar nu așa tranșant, după cum ne-a fost dat să vedem în revista sa­ de săptămîna trecută. Dar, fiind-că, confratele nostru, ne atribue, din pricina atitudinei noastre din acești doi ani, o recunoaștere a necesităței guvernărei liberale, îi vom spune de pe acum, că „n-au trecut încă vremurile cînd retrage­rile și venirile guvernelor se făceau în afară de parlament“, cînd nu se pot face în alt chip, și că „ceea ce domină întreaga conștiință publică e necesitatea schimbărei reformelor li­berale“. Or, o asemenea schimbare nu se poate opera de­cît de către alt re­gim politic, și aceasta chiar înainte de expirarea mandatelor actualilor parlamentari. In acest scop, vom face la toamnă apel la țară, pentru a se rosti prin­­tr’o puternică mișcare în­potriva continuărei guvernării liberale — și vom vedea dacă d. I. Brătianu, va avea forța morală și autoritatea po­litică suficientă, ca să poată deține puterea în­potriva glasului ei hotărît, cel puțin pînă la sfîrșitul legislatu­rei—ne cum să rîvnească la obține­rea unui decret regal des noui alegeri —chiar dacă va reuși să țină mai de­parte paralizată acțiunea organizației politice condusă de d. Petre Carp. Govora, 30 iulie, 1909. Vespasian I. Pella Caraghioslâcul de la Corabia Dulcele concubinaj junimisto-liberal, dă naștere adeseori la încurcături cara­ghioase, care nu­­ mai indignează ci te fac să rîzi cu hohot și de unii și de alții. In groaza ce le inspiră­­ partidul nostru, și junimiștii și liberalii fac cele mai imo­rale păduri politice—și merg cu tovărășia pînă acolo ca, la un moment dat uită care, din candidații lor sunt liberali și cari sunt junimiști. Alegerile comunale, efectuate săptămîna trecută la Corabia, au fost nostime de tot atît ca luptă ct și ca rezultat. Liberalii au mers mînă în mină cu ju­nimiștii și au alcătuit o singură listă. In­potriva acestei liste, o altă listă li­­beralo-dezidentă, cu elementele mulțumite din ambele aceste grupări a fost alcătuită și în fruntea ei figura un junimist mai de seamă din Corabia, listă care a tri­umfat. La comunicarea rezultatului ziarele li­berale, au dat lista junimistă, ca guver­namentală și au declarat că a reușit lista guvernamentală,­însușindu-și astfel pe junimiști că fiind guvernamentali și bo­­tezîndu-i, fără nici un alt ceremonial ca liberali. Ziarele junimiste la rîndul lor au pu­blicat lista liberală, ca junimistă, și au arătat că a reușit opoziția junimistă, tre­­cînd ast­fel în gruparea lor și botezîndu-i deasemeni fără ceremonial pe liberalii cu cari au luptat alături. Negreșit că după 2—3 zile, fiește care au îndreptat s-au rectificat greșeala făcută. Dar realitatea e că în dulcea căsnicie ce duc, s’au încurcat în așa fel că nici unii nici alții nu mai știu care sunt liberali și cari sunt junimiști. Noi le spunem că sunt tot una, aceeași marfă politică proastă, cu etichete diferite. CATE­VA NOTE Dl. Tom­a Stelian, crede că ’și va i­­mortaliza legea, creind localuri proprii în toate comunele rurale pe unde s’au înfi­­ințat­ judecătorii rurale. In acest scop a intervenit pe la toate județele pentru a clădi asemenea localuri, cari vor servi de locuință și judecători­­lor — iar pentru jud. Ilfov, însuși Minis­terul de Justiție a acordat 20.000 lei, numai ca localurile să fie mai repede ridicate. "L asigurăm pe dl. Stelian că, chiar dacă și-ar creia palate pentru judecăto­riile creiate prin legea sa, partidul con­servator democrat tot le va suprima în raport cu trebuințele locale, și cu modi­ficările esențiale ce vor trebui aduse proastei sale legi. * Ministerul de interne a anunțat pentru ziua de 28 iulie, examen de administra­tori de plasă, pentru posturi cari se des­ființează. Se înțelege de la sine că nu s’au pre­­sentat candidați, doritori de a ocupa func­țiuni cari nu există. De­sigur că ținerea acestui concurs, era stabilită înainte de a lua dl. Bră­­teanu hotărîrea pentru suprimarea atitor administratori de plasă—iar la Minister, e atîta zăpăceală că de­și posturile s’au suprimat, dar concursul tot a fost publi­cat să se țină! EXTERNE. Conflictul greco turc Lumea politică externă e visibil impre­sionată de conflictul greco-t­urc în ches­tia Cretei. Turcia, a eșit din rezerve ei de pînă acum, și a declarat prin agenții săi că nu va permite cu nici un preț ca Grecia să-și formuleze drepturi asupra Cretei, și că va interveni cu armele în caz de nevoe. Cît de bine se cunosc rezultatele re­gimului Constituțional și liberal din Turcia. Guvernul turc, a făcut aceste energice interveniri pe lîngă cabinetele străine, sub presiunea opiniei publice a Turciei. Opinie publică în Turcia? Cuvintele par curioase, și totuși e­­xistă o opinie publică în Turcia, pe cîtă vreme există o viață constituțională, și un parlament care discută și rezolvă toate chestiunile mari ale Statului și în deo­sebi pe cele naționale! Sub presiunea voinței ferme a parla­mentului, socotit a fi emanațiunea voinței naționale Turcești, guvernul turcesc a trebuit să declare în mod franc și loial că dacă ar avea altă părere în chestia Cretei de cit acea a membrilor parla­mentului și dacă ar da înapoi în această chestie ,și-ar ridica din nou capul re­­acțiunea! Sunt cunoscute declarațiile pe care le-a făcut săptămîna trecută la Berlin, maio­rul Enverbey. Tînărul șef al revoluțio­narilor turci, căruia i se datorește în mare parte sdrobirea regimului absolutist în Turcia, a afirmat categoric că Turcia nu va permite cu nici un preț ca drape­lul Grec să fîlfie la Creta. O condescendență în chestia Cretană ar însemna moartea constituționalismului­ — după acest mare patriot. Și cînd e vorba de periclitarea constituționalismu­lui în Statul care abea acum retrăește— junii turci sunt hotărîți să moară pînă la unul ! Intervenția bărbătească a Turciei, a speriat pe greci — și primul ministru al statului Elen, a făcut apel la Puterile Europene. Dar Turcia, la rîndul ei, răspunde că e sătulă de amestecul puterilor protectoare — cari tărăgănesc o situație critică, și cari nu fac nimic, și că va trebui să se ajute singură pentru rezolvarea interese­lor superioare ale statului ei. De­o­cam­dată relațiunile diplomatice dintre Grecia și Turcia, se pot considera ca și lupte, căci răceala s'a ivit între raporturile acestor state, pe dată ce mi­nistrul Turciei la Athena, a înmînat gu­vernului elenic, nota Porței, cerînd de­zaprobarea agitațiilor naționaliste Cretane pentru anexarea acestei insule la Grecia. Este adevărat că Puterile protectoare pregătesc un demers pe lîngă guvernul turcesc, pentru a-l face să nu cedeze curentului opiniei publice turcești, care -l împinge la un resboi cu Grecia. Dar chestiunea e dacă guvernul se va putea opune acestui curent, care crește zilnic și care pe dedesupt este încurajat de reacțiunea turcă, ce crede șa­ mijlocul prin care să răst­stituționalismul turcesc. Astfel, la Salonic, de und mișcarea revoluționară care e absolutismul, a fost o manife­sională de zeci de mii de pei prin rezoluția votată, s’a în vizi­torii responsabili din Turcia, i drepturile de suveranitate ale fie respectate în Creta. Pînă unde va merge cont între aceste state, nu se poate Turcia este hotărîtă să’i duc capăt—iar Puterile protectoare nete prin toate mijloacele. Vor reuși ele? E prea r­osi In tot cazul Anglia și Fro­ta ragiază Turcia, vor avea cele de lucru. De nu vor reuși—nu va declara cu siguranță. Și dar turcească a eșit învingătoare­a resboi cînd a luptat numai in . Alah și al Sultanului, cu atît va triumfa acum, cînd luptă și națiune.­ Iar rezultatul resboiului nu rîndul trecut, menținîndu-se, gri­ției nenorocite prin care a tre­ptat, vechea zicătoare: turcul căci de­și au învins pe Grec tot n’a putut fi luată de turci. De data aceasta nu va mai citi—ci numai Grecul! OAMENI ȘI LUGRUF BUDGETELE MOR Din lungile și ,cam­aridele* cari se succedară, în repetat« de higienă ale lașului, observ« a trebuit să fie izbit cu deosB reflecție, care se făcea mere« diverșii reprezentanți ai auto» putea face cutare lucru, dar ce« s’ar putea aduce pentru cît­ fi apă bună orașului—pînă la a« lei de la Timișești,—dar nu get; s’ar putea deschide săli, dar Spiridonia n’are budget «­ improviza în oraș vre-un spit« tare, ori măcar pentru convalesS pentru a tari scopuri neprevăzit n’are bani. I Negreșit, e lucru mare butleo cadru fix care limitează mișcării orașului, care determină cu­­ activitatea edililor, este—ca șil vorba fabulistului—plapoma­cal pînă unde ai dreptul să te.. « De cît limitele acestea s’ar fi aibă și ele oare­cari... limite. « orașului, modernizarea lui în f­iințele, făcutu-s’au oare, în mare mijloacele budgetului propriu zi totdeauna cu ajutorul unor copii ordinare ? Nimeni nu va nega fii unui budget fix și chiar a­poi Străinii de peste c­ Iar ne-ai scump înfrumusețată și îmbunat lașului. Asfaltul ne-a apăsat gr| giumaji; aducerea apei, canaliza atîrna preste viitorul lașului ca­­ bii damoclite. Dar sunt oare aci destul de puternice rațiuni, cal de cumplită primejdie—cum el mia de astă­zi—autoritățile să ri­dece de considerațiuni budgetul vorba de o jertfă de cîte­va mii de mii de franci ? ! Publicul mare e foarte simplu­ aruncă ochii asupra budgetului și o sumedenie de.. sume și del perfect de prisos ; el vede funii automobile și trăsuri de lux , ci­ acordate unor localuri mici, oci fi autorități ce­ i se par superfluii mai departe.­­ El cunoaște luxul fabulos al­­țiuni balneare cum e Slănicul, I salvat—slavă domnului !—viața I deși a cerut și cere mereu sal milioane. Și, în simplicitatea ■ public naiv—de provincie !—se 1 de ce există budgete pentru toate­ și multe altele și de ce, în moment apar înalții funcționari ai Primări Spiridoniei, ca niște strategi apăi budgetului și nu ai cetățenilor? oare o singură viață de om, prin, prin epidemii, mai vrednică de sd cît multe situații și demnități și rele sunt oare numai simboluri , nu mijloace de existență și de v Toate sunt scumpe la noi, nun­țile omenești sunt ieftene ? Nu vîndut doară nici o societate vier berlineză... £

Next