Opinia, iulie 1910 (Anul 7, nr. 1050-1075)

1910-07-22 / nr. 1067

pămîntul lor pietros nu le putea da. Profesorul Paul Guiraud are asupra a­­cestei chestiuni o pagină foarte intere­santă, pe care o voi reproduce în în­tregime, căci ea ne va face să înţele­gem atît civilizaţia greacă cît mai cu seamă pe cea romană. „Problema sub­­sistenţei — scrie Guiraud4) — are pre­tutindeni o însemnătate de căpetenie şi nu e deci de mirare ca ea să fi pre­ocupat spiritele şi la Atena. Atica a­­ducea din afară o bună parte din gri­ul pe care-l consuma ; ea era deci in­teresată ca să-şi asigure drumurile că­tre locurile unde el era mai îmbelşu­gat şi anume drumurile regiunei Bos­­forului-Cimerian, care corespundea cu Rusia meridională de azi. Din această pricină Perieie a avut grija să așeze a­­colo garnizoane ateniene, în diferite puncte întărite. După războiul Pelopo­­nezului aceste posturi îndepărtate au fost părăsite, dar de atunci politica statornică a Atenei a fost de a între­ţine relaţiunile cele mai prieteneşti cu stăpînitorii ţării. Cunoaştem un şir în­treg de decrete, date în onoarea suve­ranilor Bosforului ; ele sunt atîtea do­vezi de preţul ce se punea pe alianţa lor. Dar chestia era de a nu rămînea numai în bune relaţiuni cu debuşeurile, trebuia ca şi drumurile dintre Pireu şi porturile ţărilor agricole să rămînă tot­deauna libere. Niciodată Englezii n’au supraveghiat cu atîta gelozie drumurile către Indii ca Atenienii pe cele către Bosfor. Existau trecători cari trebuiau supravegheate, cele mai de seamă erau cele două strîmtori, care leagă Marea Egee cu Pontul­ Euxin. Pe vremea eghe­­moniei lor maritime, Atenienii s’au grăbit să alipească autorităţii lor oraşul Bizanţ, ba ceva mai mult, ei au trimis în Helespont comandanţi militari, înso­ţiţi fără îndoială de trupe şi de-o es­cadră, pentru a-i face poliţia. In fine, Cherdonesa Traciei era în întregime o colonie a Atenei, în legături permanen­te cu metropola. (va urma) St. Antim i)Etudefs écnnomiques sur Vantiquité, p. 9—10 CUVÎNTARE Rostită la întrunirea partidului Con­servator-democrat din Huşi, Duminică 11 Iulie a c. de către d. ŞTEFAN FILON învăţător Domnule Preşedinte, Domnilor, întrunirea de astăzi este foarte în­semnată pentru toţi membrii partidului conservator-democrat fără deosebire. Aceasta au spus-o toţi vorbitorii dina­intea mea. Pentru noi însă, cei din pătura rurală, este nemăsurat de însemnată, iar ziua de azi va rămîne pentru noi, o zi mare. Şi cum să nu fie însemnată această întrunire, cînd pînă acum această pătură rurală nu era chemată la nimic ? Şi cum să nu rămînă mare această zi pentru noi, cînd după o nesocotire a drepturilor noastre cetăţeneşti, de atîta amar de vreme, ne vedem azi fâcînd parte din partidul de sub şefia celui mai mare om ce-l are ţara noastră, iar la Huşul nostru uitat de toţi, să avem ca preşedinte pe un fost şi viitor sfetnic al tronului. Parcă nu ne vine să credem, ce ne văd ochii. Şi totuşi e realitate.­­ Până ieri deputaţii pentru noi ţăranii ni se trimeteau prin poştă, să-i alegem fără să-i vedem, fără să ne vadă. Aceştia apoi au croit legile, cu care ne administram, întocmai ca cismarul care face cisme unui muşteriu, pe care nu l’a văzut nici­odată şi nu i-a luat măsură pe picior. Să înţelege, că l’a purtat, a­­ceiste cisme, ori îl string pe bietul om la degete, ori îl rod la călcâie, ori dea­supra căputei, până cînd nemai putînd suferi, trebui să ţipe. Despre fiecare în parte din durerile ce ne apasă, după urma legilor nefăcute după măsura noastră, după nevoile noastre, am putea să vă întreţinem ceasuri întregi. Nu putem vorbi acum decât despre unele şi în treacăt. Cu şcoala rurală, bunăoară, stăm cum nu se poate mai prost. Dacă cineva crede, că aceasta a fost pusă pe calea trebuitoare, se înşală amar. Avem de 54 de ani învăţămînt obligariu la sate. Dacă ţăranul nostru ar fi simţit, că a­­cest învăţămînt, aşa cum i se dă, li fo­loseşte la ceva, că i-ar fi îndreptat sta­rea lui cît de puţin, credeţi oare că s’ar mai opune lui ? Cînd însă tu dascal ru­ral, care ai muncit din greu şi cu tot focul 20—25 de ani, în care vreme ţi-au trecut prin mînă atîtea serii de copii pe care după atîta strădanie, cînd ajung şi ei gospodari îi vezi contopiţi cu totul în masa celor ce n’au trecut prin şcoală, apoi oare numai acest fapt, nu face şi pe orbi să vadă, că nu aceasta­­ şcoala ţă­ranului eşită din nevoia şi pentru trebu­inţa lui. O reformă a şcoalei rurale se im­pune. Cu învăţătorul satului se întreţine de multă vreme o nedreptate strigătoare la cer, de­oare­ce e plătit mai rău decît uşierii, din care cauză e veşnic nemul­ţumit şi amărît, el care-i pus să mulţă­­­­ească pe alţii, să îndulcească viaţa al­tora. Acest adevăr a fost scos în vede­rea tuturor, nu de mult, de unul din fruntaşii partidului, d-l Rădulescu- m­otru, care însuşi propune, ca partidul conser­vator-democrat, să înlăture acest mare rău, cu orice preţ, pentru că constitue un mare rău, cu orice preţ, pentru că cons­titue o mare şi veche nedreptate, un pericol permanent la sate şi o ruşine naţională.­­­Cu dreptul nostru de vot, legile au fost cum nu se poate mai sgîrcite, întru­cît nu votează direct decit doi, trei func­ţionari din comună şi sunt comune mari, unde nu votează decît preotul şi învăţă­torul. Ai în sat tineri, care-s buni gos­podari, inteligenţi, oameni pe cari te poţi sprijini la ori­ce împrejurare şi totuşi n’au dreptul de vot direct, pentru că pămîntul mereu împărţindu-se, tinerii moştenitori n’au cenzul cerut de legea în vigoare. Partidului conservator-democrat îi revine sarcina de a înlătura şi acest mare râu. In justiţie nu mă voiu ispiti să inter­pretez principiile înalte de drept, dar ce păţesc ai mei de pe urma aplicării a­­cestor principii o pot face fără teamă că greşesc cu ceva. Legile care împărţesc dreptatea ţăra­nilor, fiind făcute după calupul legilor din ţările apusului, nu se potrivesc de loc cu nevoile, deprinderile şi apucătu­rile sătenilor noştri. Să dau o pildă din cele multe, multe. Doi săteni au schimbat între ei acum 29 de ani două locuri din vatra satului, pen­tru că aşa le venea îndămînă, fără act prin tribunal, căci aşa erau deprinşi, o­­dată ce intra unul în stăpînirea locului, cu bună îndoială, era proprietar deplin fără a fi supărat de nimeni nici­odată. Unul din ei a înflorit locul cu o gospo­dărie frumoasă, înconjurată cu livadă şi vie de ţi-i mai mare dragul s’o priveşti. Celalt a lăsat locul în paragină. După moartea bătrînilor, moştenitorii urmează potrivit deprinderilor de la părinţii: unii Înfloresc locul mai departe; ceilalţi ţin locul părăginit, pînă cînd li se şopteşte, că ar putea pune mina pe locul cel în­florit, pentru că ar fi fost odată al tată­lui lor. De aici se începe judecata, care duce şi pe unii şi pe alţii la sărăcie, iar la urmă se hotărăşte după codul belgian, împămîntenit fără stagiul cuvenit la noi, că cei cu locul înflorit să părăsească că­minul bătrînesc, unde au muncit ei şi pă­rinţii lor, pentru ca să reintre în stăpî­­nire acei ce vor transforma în paragină şi acest loc. Nu numai bătrînii satului dar şi femeile şi copiii simţesc lacrimile celor ce părăsesc munca şi văd bine că ade­­varata dreptate era să se consfinţească ceia ce au făcut bătrînii, căci ei de ar fi prevăzut una ca aceasta ar fi întărit actul şi la Bucureşti. Bine or fi, nu zi­cem acele principii de dreptate, dar la noi nu pot fi aplicabile de­cît doar peste 100 de ani, cînd vom fi şi noi macar pe aproape de Belgieni şi Elveţieni. Am aratat pînă aici o parte din dure­rile noastre, a păturei rurale şi dorinţa ce avem a se face o îndreptare potrivită nevoilor şi gîndurilor noastre. Dar nouă sătenilor numai acel partid ni­ ar conveni care va ţine seamă de năzuinţele, dorin­ţele şi trebuinţele noastre şi întreţesute cu vederile şi experienţa oamenilor de stat din partid, să fie prefăcute în reali­tăţi, în legi. Trebuie dar să ne gîndim bine, cu cine mergem şi cine prezintă mai multă garanţie a împlinirei doleanţe­lor noastre. Sunt 11 ani trecuţi, de cînd în judeţul nostru se face chemarea noas­tră la viaţa publică de către iubitul nos­tru d. Ghibănescu şi apoi de Cuconu Toderiţă Cerquez şi alţii. Ne-am mărgi­nit însă numai la o politică de dragoste personală cătră aceşti oameni, de ar fi făcut ei parte din ori­ce partid, sau din nici un partid. Gîndurile şi năzuinţele noastre nu pu­teau pătrunde pînă la acea pătură boe­­rească a partidului, care nu se scobora deloc către noi. Dela Februarie 1908 lucrul i'a schimbat. Partea democrată a partidului s’a acuturat voiniceşte de par­tea boerească, care o ţinea pe loc în a­­vintul ei, spre a se coborî între noi şi a ne interesa şi pe noi în restul trebi­­lor publice. Pentrucâ despărţirea s’a fă­cut contînd pe sprijinul masei poporului, de atunci încoace avem mari angajamente, mari datorii către acest partid de al sus­ţine în lupta ce o duce pentru binele comun. Dar se poate ca conştiinţa noastră, se poate că fraţi de ai noştri să ne în­trebe : de ce să mergem cu unii şi să nu mergem cu alţii ? Şi cum noi ţăranii nu putem răspunde pe înconjurate şi cu vorbe îndoelnice, trebuie să avem răs­punsuri scurte, hotărîte şi absolut sigure ca astfel să călcăm de la început pe scînduri sănătoase. Avem în faţa noastră trei partide: u­­nul care guvernează azi, altul care vrea el să guverneze mîine şi altul pe care-l vrea ţara să guverneze. Cu cine mergem dlar ? Cel care vrea el să guverneze, are în programul său de a Introduce la noi guberniile ruseşti şi apoi cuvîntul de ordine dat de cei mari este, că,­cu ei nu pot face politică decît acei ce au 50000 lei venit anual. Deci nici unul din noi nu s’ar putea gîndi, că poate lua parte la trebile publice cu acest partid. Cel care guvernează azi l’am avut la treabă şi cu toate a nemulţumit pe toată lumea. Şi apoi acest partid a fost îngăduit, a avut concursul şi al celorlalte partide şi a avut vremea să se intereseze de noi, să ne cheme la viaţa publică şi n’a fă­cut-o, iar acum după ce alţii ne-au în­tins mina, după ce au perdut terenul la oraşe, caută scăpare la noi năpădindu-ne cu dragostea ca Lăpuşneanu odată dom­nia ţării: „dacă nu mă vrea ţara, o vreau eu“. Ei bine, nu-i destul ca cine­va să ne îndrăgească de nevoia lui, pen­tru ca noi să mergem cu el, nu-i destul să ne vrea el, pentru ca să-l vrem şi noi. Noi trebue să mergem cu acel ce ne este drag nouă, cu care-l vrem şi noi, pe care îl vrea ţara şi acela nu-i de­cît partidul Conservator democrat condus de cel mai ilustru om de stat ce­­ are ţara, Domnul Tache Ionescu, căruia îi dorim sănătate deplină şi ani mulţi, pentru binele şi fericirea acestei ţări. Trăiască şi iubitul nostru şef, Vulturul Moldovei, Domnul Alex. Budăreu. INFORMAŢII □ Manevrele regale.—Unele ziare au dat diferite ştiri, are de care mai ero­nate, cu privire la manevrele regale. Din sursă absolut positivă, aflăm ur­mătoarele ştiri precise: Statul major general al armatei a fixat trei locuri pentru desfăşurarea manevre­lor regale: Dobrogea, Craiova—Slatina şi Iaşi—Roman. Din acestea, urmează ca M. S. Regele să aleagă. Un fapt însă e aproape sigur, anume că Dobrogea va fi exclusă, din cauza dificultăţilor ce prezintă această re­giune, pentru asemenea mari concentrări de trupe. M. 18. Regele, va da ordinul în conse­cinţă, în cursul lunei viitoare, cînd se va cunoaşte precis locul manevrelor. □ La Dorohoi s’a descoperit o sectă antireligioasă, a căreia agenţi fac propa­gandă, ca părinţii să nu-şi boteze copiii, să nu se închine la icoane etc. P. S. S. Archiereul Nicodem Munteanu, vicarul Mitropoliei, a plecat la Dorohoi, pentru a lua măsuri de a se începe o contra propagandă în potriva acelei secte. □ Catastrofă de tren evitată.—Tre­nul de persoane ce pleacă din Iași la ora 6 seara, era să se ciocnească. Luni 19 iulie, cu un tren de marfă în staţia Sîrca. Catastrofa a fost evitată datorită mecanicului ce conducea tre­nul de persoane. Iată cum s’a întîmplat: In stafia Sîrca staţiona un tren de marfă pe linia a 11-a. Trenul de marfă trebuia să încrucişeze cu trenul de per­soane, care trebuia să intre pe linia I a. Printr-o procedare greşită, acarul a în­tors acul pentru eşirea trenului de mar­fă, nedîndu-şi seamă că în curînd tre­buia să sosească trenul de persoane.— Acul făcut pentru eşirea trenului de marfă, era deci bun și pentru intrarea trenului de persoane. Personalul superior al sta­punei n’a observat la timp manevrarea acarului, şi trenul de persoane îşi făcu apariţia, mai înainte, ca acarul să-şi deie seama de ceia ce făcuse. Viteza trenului de persoane era destul de mare, şi cînd mecanicul a observat că intră pe altă linie de­cît cea obişnuită, şi mai ales văzînd şi trenul de marfă in faţă, a o­­prit brusc trenul la cîţiva metri îna­intea trenului de marfă. Printre pasa­geri s’a produs o panică de nedescris, neştiindu-se ce se va intîmpla. Unii se pomeniră cu bagajele în cap din cauza oprirei brusce! După ce s’au mai lini­ştit, trenul de marfă a dat înapoi, fă­­cînd loc să iasă trenul de persoane. Toate acestea s-au întimplat din cauza acarului, care a fost menţinut beat la post. S a deschis o anchetă. □ D. Iordăchescu ajutor la brigada din Cernavoda, a fost transferat comi­sar al siguranţei din Iaşi, în locul d-lui C. Costescu, mutat la Bucureşti, în di­recţie.­­ Jandarmii din comuna Hermeziu au reuşit după mai multe cercetări să prindă pe Grigore Ştirbu, al treilea şef de bandă de hoţi de vite, care au co­mis nenumărate furturi în judeţ. Numitul a fost adus la parchet. □ Ca om tăiat de tron.—Din Paşcani ni se scrie că aseară trenul de Galaţi cu No. 147, care soseşte aici la 8.33 sea­ra, la intrarea în staţie, a dat peste un ţăran, care era pe şine, tăindu-i corpul în două. După toate probalităţile, ţăra­nul ar fi voit să traverseze linia, dar n’a avut parte, căci trenul l’a ajuns şi l’a tăiat. Corpul nefericitului ţăran a fost lăsat lingă linie, pînă la venirea procurorului. S’a deschis o anchetă pen­tru ca să se stabilească identitatea ne­norocitului, şi dacă a fost un accident sau o sinucidere. □ Din Galaţi ni se scrie că alaltă-seară pe la carele 9 a avut loc o vie alterca­ţie, într’un vagon de tramvai între d. colonel Poenaru, şeful statului major al marinei şi d. avocat Degeanu, fost judecător de instrucţiei. D. Colonel Poenaru, a aplicat palme d-lui avocat Degeanu, care era însoţit de soţia sa, pentru motivul că acesta a refuzat să­­ cedeze locul pe banca vagonului. S-au schimbat cărţile de vizită şi i eşire pe teren este inevitabilă. Incidentul a produs o vie senzaţie în oraş. Cazul a fost comunicat telegrafic au­torităţilor in drept. □ La liceul internat sunt vacante 26 locuri de bursieri. Cererile de înscriere pentru concurs se vor primi pănă la 21 August. □ încercare de sinucidere.—Aseară pe la orele 12, lucrătorul brutar Ion Antohi, de la brutăria Iţic Forst, din strada de Sus No. 160, s’a suit în po­dul magaziei de făină, unde a încercat să se sinucidă, trăgîndu-şi trei gloanţe de revolver calibru­­, în regiunea i­­nimei. La auzul detunăturilor, doi alţi lu­crători s’au suit în pod, unde au gă­sit pe Antohi trîntit jos într’un lac de singe. S’a dat de ştire autorităţilor şi În­dată sosi la faţa locului d. Argintoianu, comisarul secţiei III a, care trimise după d. dr. Boghen. Acesta sosind, pansă pe numit şi dispuse transportarea lui la spitalul Paşcanu. La cercetările făcute de d. Arginto­ianu pentru a afla cauza care l-a îm­pins pe nenorocit să încerce a-şi curma firul vieţii, acesta a declarat că de mai bine de doi ani suferea de ochi şi pi­cioare aşa că ne mai puţin a suferi a preferat mai bine să moară. Starea sa e gravă. □ Eri a avut loc la Ungheni o fru­moasă serbare, organizată de societatea de gimnastică sport şi muzici, sub pa­­tronajul unui comitet, compus din d-nele : Teodoreanu, Lefter, Boiceanu, căpitan Vişineanu, dr. Urzică, căp., Lecca, Stihi, drele : Elenea Minea, Şerbănescu, Ciu­­din, Catana; d-nii : Jora, ad-torul plăşei, T. Berescu, căpitan Lecca, Boicescu, dr. Stihi, dr. Urzică, dr. Dănilă, Moţoc, Răzuş, C. Stroescu şi Alexandrescu. Serbarea a fost cit se poate de fru­moasă şi bine reuşită, asistînd un public foarte numeros. Dimineaţă la 7—10 a cîntat mu­zica la cabine, iar între 11 şi 12 a avut loc, în pădure concertul muzicei. Vizita­torii au luat aci dejunul. După amiazi au fost diferite jocuri, a­­lergări libere şi în aaci, iar apoi concurs de înotători în Prut. Publicul a venit apoi la lazaret, unde au fost frumoase focuri de artificii şi unde vizitatorii, de astă dată şi mai nu­meroşi căci trenul de 6 adusese cîte­va aute,­au luat masa. Un lucru însă: ar trebui ca antrepre­norul Sinici, să nu profite de ocazia că datorită soc., de gimnastici, a început să vină In număr mare la Ungheni, şi să caute să ’l exploateze într’un mod ruşi­nos. Pe lingă că pune In vînzare băuturi de cea mai proastă calitate, apoi i­a nişte preţuri că te uimesc. După masă s’a început, In sala laza­retului, frumos decorată, balul, petrecîn­­du-se de minune pînă noaptea tîrziu. La reîntoarcere publicul însă a avut de suferit. E o adevărată bataie de joc cu aşa zisele trenuri­, de plăcere, şi pro­testările publicului nu sunt luate în samă. Pe lingă ei nu se pun la dispoziţie va­goane suficiente, dar aceste vagoane sunt murdare, nehigienice, şi neiluminate, pu­blicul fiind nevoit să călătorească prin Întuneric, înghesuit, şi în condiţiuni cit se poate de mizerabile. De ce oare această bataie de joc ? * Din numeroasa asistenţă, am remarcat D-nele : A. Teodoreanu, Viorica căpitan Lecca, R. Ghibănescu, Boicescu, Vasiliu Berescu, Lefter, Vasiliu, dr. Iliescu, că­pitan Vişineanu, Stihi, Elena M. Mihai­­lescu, Minea, Stănescu, Apostol, dr. Ur­zici, Aspasica Vasiliu, dr. Danilă, Bottez, Apostol, Patraşcu, Simionescu, Lohan, Zadig etc. D-soarele: Elenuţa Mines, Şerbăne­scu, Catana, Stănescu, Stihi, Ciudin, Rîş­­canu, Simionescu, Sturza Vasiliu, Florian, Stănescu, Niculeanu, Odetta, Teodoreanu, Cirillo, Mihailescu, Andrievici, Eugenia Harnagea, Sofia Mircea, Eichenhatz, Weiss, Bercovici etc. D-nii: maior C. Petala, Gh. Ghibăne­scu, dr. E. Iliescu, căp. Lecca, Jora, T. Berescu, Boiceacu, dr. Stihi, căp. Vişi­neanu, Scorpan, Bodescu, Apostol, M. Mihailescu, căp. Vivoschi, N. Stambo­­lin, Ionescu, A. Cristea, Al. s.-loc. Stihi s.-Ioc., Demetrescu, Petala elev şc., mi­litară, Gh. Rober, fraţii Gheţu, Moţoc, Răzuş, Faur, Pavelescu, Proca, Oneacu, Teodorescu, etc. □ Din Slănicul Moldovei ni se scrie că cele două reprezentaţiuni date de maestrul Nottara au avut un succes desăvîrşit. Atit în rolul Ofeliei din „Hamlet“ cît şi in rolul Leliei din „Ma­­nasse“, d-na M. Ionescu a fost mult a­­plaudată de numeroasa asistenţă. Cre­­aţiunea lui A. B. Leonescu în Zelig Schor a stors hohote de ris. Trupa dramatică de sub direcţia d-lui Popovici îşi încheie reprezentaţiile Vi­neri seara cu beneficiul lui Leonescu, cu „Mătuşa lui Carol“. O parte din artişti vor rămînea să-şi urmeze cura, iar o parte vor întreprinde turneuri sub direcţia lui A. B. Leones­­cu-Vampirul. □ Se crede că d. V. G. Morţun, ti­tularul internelor, va reduce concediul său la vreo 3 zile, petrecute la Slănic, unde apartamentul continuă să-i fie rezervat. □ Trenul 143 de azi ce trebuia să sosea­scă în Iaşi la ora ll.red. a avut o întîr­­ziere de o oră, din cauza legăturei, în Paşcani, cu trenul de Bucureşti, care a­u avut o oră şi 15 minute întirziere. □ Şedinţa Consiliului comunal care urma să se ţină Luni seara s-a a­minat pentru joi seara. □ Cine are necesitate de lemne de construcție, sau orice alte arti­cole de lemn să se adreseze la Fa­brica „Fortuna“, Iași str. Moțoc. --------imn " opinia SPECTACOLE — Programul cu totul nou din astă­­seară al cinematografului Gaumont din grădina Cuza-Vodă, din strada Lăpuş­­neanu, cuprinde bucăţi din cele mai interesante şi variate. Intre altele, noul program, cuprinde ma­rea dramă a lui Shakespeare „Machbet“ Rolurile sunt ţinute de cei mai renuu­­miţi artişti parisieni. Mai cuprinde apoi o splendidă vede­re, după natură, a Muzeului Oceano­grafie din Monte Carlo . Chantecler în teatrul Karpezi, este titlul unei hazlie comedii, care se cuprinde tot în acest program. Mai e apoi : „Iubirea e un dar ceresc“ o frumoasă comedie , Jean Le­­cure, mare dramă, dragostea are aripi, precum şi o minunată vedere după na­­natură de la alergările de bărci Oxford Cambridge. Tot în noul program se mai cuprinde o serie de alte comedii, drame, scene umoristice, sportive etc. Reprezentaţiile cinematografului Gau­­mont, au loc numai în grădina Beră­riei Regale (Cuza-Vodă). In fie are Luni şi toui program absolut nou. DIVERSE — Marţi 27 Iulie ca fiind patronul bisericei Sf. Marele Mucenic Pantelimon din Iaşi, serviciul divin se va oficia, cu mare pompă, de către Prea Sf. Ar­chiereul Nicodem Băcăoanul încunjurat de clerul bisericei parohiale Bărboi.­­ La spitalul militar a fost adus din Bîrlad, soldatul Const. Bîrgeanul, care căzînd în timpul călăriei şi-a fracturat un picior. Cu trenul de Dorohoi au fost aduşi aseară numiţii Gh. Calistru şi Th. Va­­silache, pentru a fi internaţi în Ospi­ciul Socola, fiind atinşi de alienaţie mintală.­­ Aglaia Croitoru a fost dusă la spitalul Paşcanu, avînd antebraţul drept rănit de un individ de la terăria Fo­­ghelman din str. Păcurari. prima fabrică de Ape minerale din Iaşi — Strada Ghica-Vodă No. 37, (Oasele foaste Corjescu) — Autorizată de Direcţiunea Generală a Serviciului Sanitar Sub controlul şi conducerea d-lor asociaţi D. Cădere chimist-expert şi dr. I. Taranu. Recomandă Onor. Public produsele sale : Dochia, Repedea, Baia şi Stinca Apa care serveşte la fabricare se iea din hidrantul Comunei, se sterilizează şi filtrează, şi nu se dă în consumaţiune decît după ce s’a controlat cu deamă­­nuntul de d-nii mai sus arătaţi de la începutul fabricărei pînă la eşirea ei din Fabrică. Este singura fabrică din localitate, care posedă cel mai mare şi mai sis­tematic aparat de distilare. Compoziţia chimică a apelor este acea arătată de cei mai celebri igienişti aşa că ele constib ^sc cele mai bune Ape de masă, înlesnind digestia, înlătu­­rînd constipaţlejf acreala. Intrebuin^a judicioasă a acidului carbonic, le dă un gust plăcut și le face răcorit^». Conn^HF se pot face la Fabrică în fie­care zi.—Fabrica servește la do­miciliu, ori­ce cantitate. PontnPprotnrl se trimet prospecte la cerere. Depozitul general se află la Marele și renumitul Magasin de coloniale I­­ERMACOV din Piața Unirei, unde apele se pot procura în detaliu și m gros.

Next