Opinia, octombrie 1910 (Anul 7, nr. 1125-1149)

1910-10-24 / nr. 1144

Intrigile liberalilor Discursul d-lui Al. Badareu, n’a fost pe placul liberalilor. Cu drept cuvlnt,—căci din acest discurs, s’a putut vedea, cite foloase au tras liberalii de pe urma politicei lor de intrigi și a desbinărilor dintre conservatori. Datorită acestor desbinări, in care partidul liberal iţi are o bună parte de colaborare — guvernele conservatoare au fost totdeauna impedicate de a realiza orice reformă, care nu era pe placul fruntaşilor liberali, sau pe cari ambiţionau să le realizeze ei cind vor fi la putere. Pe de altă parte, liberalii cu venit şi stat la putere mai mult de cit conservatorii, căci din pricina sprijinului ce junimiştii au dat liberalilor, de la 1899 , conservatorii n’au putut avea guvernări mai lungi de doi ani, şi opoziţii mai scurte de patru ani. In ultimii 12 ani de la moartea lui Lascar Catarg, care a accentuat şi mai puternic criza de şefie din partidul conservator, liberalii au guvernat 8 ani, conservatorii 3 jum.ani, iar junimiştii şase luni. De aceia şeful nostru local, a arătat că nu e de nici un folos nici pentru ţară, nici pentru partidele conservatoare, de a prelungi la infinit această desbinare, de pe urma căreia au profitat numai liberalii, și că trebue să se pună de acord asupra alcătuirei unui guvern de colaborare, și a unui program de viitoare guvernare, spre a putea răsturna cit mai curând pe liberali de la putere și a le lua succesiunea la guvern. Propunerea şefului nostru local, a ridicat In potriva aa presa liberală—şi de o săptămlnă intr’una, ziarele guvernamentale brodează tot felul de intrigi de teamă de a nu o vedea realizată Prima categorie de intrigi, o face Intre noi şi junimişti doar de i-o ţine pe aceştia încă departe de noi. Astfel, ziarele liberale au început să pomenească de aprecierele nedrepte pe cari presa junimistă le-a făcut la adresa fruntaşilor noştri—pentru că amintindu-le toate aceste aprecieri şi atacuri, să-şi răscolească in suflet vechile animozităţi peste cari trebueşte aruncat valul uitărei—şi să-i facă asta in rezervă faţă de părerile d-lui Badareu, atit de înţelepte şi folositoare, pentru ei. A doua categorie de intrigi o face chiar între proprii noştri partizani, doar se va produce o desbinare şi între ei. Astfel presa guvernamentală afirmă cu o rea credinţă vădită că opiniunile exprimate de şeful nostru local, Duminica trecută, la club, au produs o nemulţumire generală în partid, au supărat pe şef şi vor fi dezaprobate de presa noastră din Capitală. Dar dacă prima categorie de intrigi, pare că nu va prinde şi că fruntaşii junimişti se vor convinge In fine că a da Înainte sprijinul liberalilor. Înseamnă a ’şi nimici cu totul organizaţia lor politică cu atit mai mult a doua categorie de intrigi nu va putea cu’nimi, slăbi puternica solidaritate care leagă pe toţi fruntaşii şi membrii partidului nostru. Dl. Badareu a spus că nici d. Carp nu trebue să formeze guvernul de mîine fără a ţine seamă de conservatorii din jurul d-lui Take Ionescu—nici şeful conservatorilor democraţi nu trebue să formeze guvernul de mline fără a ţine seama de conservatorii d-lui Carp. Numai astfel vom avea la putere un guvern cu autoritate morală desăvîrşită, tare pe el, conştient de forţele de care dispune şi menit să realizeze marea operă de reforme sociale şi economice de care ţara are atîta nevoe. Pentru ce fiecare din şefii acestor două partide conservatoare trebue să ţină seama unul de altul? Pentru că din colaborarea lor la guvern va eşi cu timpul acea mult dorită consolidare conservatoare pe cari nimic în lume nu o va putea slăbi o consolidare sub conducerea viitoare a d-lui Take Ionescu. Dl. Badareu a afirmat aceasta cu vederile să-s atit de limpezi şi prevăzătoare—şi aceste vederi, sunt în sufletul şi mintea Întregului partid şi a tutulor susţinătorilor causei conservatoare. O dovadă mai mult, ne o dă de aceasta confratele nostru „Acţiunea“, care de asemeni pentru a lămuri opinia publică pe care vrea s’o amăgească presa liberală cu intrigile de dezacord de vederi ce ar exista între noi, — declară In articolul de fond, apărut in numărul de ieri, că Împărtăşeşte vederile d-lui Bădareu şi este sigur, de realizarea lor In viitor. „Preşedintele clubului conservat°r"de „mocrat din Iaşi — scrie „Acţiunea“—a „voit să ţină In curent pe amicii noştri „cu situaţia politică, cit se poate mai des. „Din toate aceste Întruniri s’a constatat cu prisosinţă imensa" lui dragoste „către şeful nostru şi prin argumentaţii „foarte serioase a arătat că d. Take „Ionescu este atit de superior celorlalţi „oameni politici, Incit orice s’ar Intlmpla „are să vie ziua In care Întreaga su„flare Conservatoare va recunoaşte acest „adevăr. „Cu alte cuvinte întregirea partidului „conservator sub conducerea şefului nostru este idealul preşedintelui clubului „conservator-democrat din Iaşi. „Suntem cu totul de părerea d-lui Al. „Badareu şi convinşi pe de-a ntregul că „viitorul va întruni Întregul partid conservator sub conducerea omului celui „mai capabil pe care -l are astăzi ţara. „Pentru acest lucru un singur factor „mai trebue: timpul care desigur va „aduce realizarea dorinţei unanime.“ Dar, pentru ca timpul să aducă realizarea acestei dorinţe unanime, trebuesc zi cu zi Îndepărtate toate piedicile cari se Împotrivesc acestei dorinţe; trebue pregătit terenul cu o mare bună credinţă şi dragoste pentru cauza conservatoare, mai presus de micele ambiţii şi interese personale. Şi pasul cel mai serios care se poate face spre drumul de care vorbim mai sus, stă în înlesnirea operei de colaborare conservatoare, care va fi antmergătoare operei de consolidare. Vespasian I. Pella. Pentru d. Primar al Iaşilor Nu e vorba nici de curăţitul străzilor, nu e vorba nici de apa la Iaşi. Nu e vorba nici de altă lucrare de edilitate, ci de altă ceva, care atinge onoarea Iaşilor. Primarele Iaşilor reprezintă diriguirea tuturor Intereselor unei comune, în capul căreia se află el. Dacă pentru cele materiale nu se pot îndrepta toate, lipsind banii, pentru cele morale e o datorie de onoare, pentru care nu se cer bani, nu se cer resurse bugetare, el obraz şi bun simţ-Ghestia monumentului Inieuza Vodă a devenit o chestie de onoare pentru Iaşi, pentru Moldova, pentru ţara întreagă. De la un capăt la altul al ţării, toată lumea vorbeşte de rău pe socoteala noastră a Iaşilor, că ne arătăm oameni mici într’o chestie aşa de mare prin gingăşia ei. Nu e gură de Romăn în ţară, care să nu condamne decăderea morală a Iaşilor, că nu sunt la înălţimea situaţiei, prin aşezarea monumentulul lui Vodă-Cuza în piaţa Unirei. Presa de toate colorile, oameni de toate partidele, toţi, dar absolut toţi sunt unanimi a ne înfera, a ne batjocori, a ne despreţui. Un oraş îşi merită soarta cetăţenilor săi, şi cu ce obraz am cere noi ieşenii dreptul la metropola ţării, dacă cetăţenii noştri, cari alcătuesc Iaşii, sunt mai prejos de cerinţa momentului. Cui incumbă datoria salvgardării acestei onori a Iaşilor, de a fi oraşul lumină, oraşul de Inimă, cum a fost acum 50 de ani in urmă oraşul de sacrificii? Nu e om cuminte tare să nu vază, că acest drept incumbă primarelul. Oraşele mari au îngrădit autoritatea primarilor lor cu tot fastul trebuincios, tocmai pentru a-şi mări cinstea lor şi a fi cinstite totdeauna prin primarele lor. Noi cerem de la d. Gane acelaşi lucru. D. Gane, ca primar al Iaşilor, are toată răspunderea salvgardării onoarei şi demnităţei Iaşilor. Iar dacă se găsesc 3 bătrini, cari în Inconştienţa lor senilă ajung a-şi bate joc de Iaşi, ca da o tearfă, care se cred în drept a judeca vulgul şi evenimentele istorice prin prizma ochelarilor lor cu No. 4, sau a îngustei lor persoane, Iaşii nu văd decăt în primarele lor autoritatea obligată a-i cinsti şi păzi onoarea sa ştirbită. Iaşii trec pentru moment prin o mare criză morală faţă cu ţara întreagă Iaşii Ini 1910 sunt mult mai prejos de Iaşii Ini 1859. Atunci era entusiasmul pentru o idee, acum e înjosirea trecutului. Cînd Regele a arătat dorința ca să se facă total spre a înceta mişcarea şi agitarea de la Iaşi; cînd primulministru a dat ordinul să se satisfacă dorinţele cetăţii Iaşilor, cînd primarele Iaşilor a revenit asupra pasului făcut, e o necuviinţă să se subordoneze dorinţa poporului şi a Regelui unui comitet de 3 anonimi, oameni senili şi iresponsabili, ca să ne necinstim mai departe în ochii ţării. Poftim ca cel puţin primarele Iaşilor să fie la înălţimea situaţiei, dacă d. Nicu Gane, nu e decât al patrulea iresponsabil din comitetul cel mic al statuei. Toată respunderea momentului cade asupra primarului de Iaşi şi rugăm respectuos ca d. Gane să ajute în opera sa pe primarele de Iaşi, dacă acesta lipseşte de la datoria sa. ....MSBHWwrows»««TM’»““-------------- Disml «Badara N’a pierdut nimeni bunul simţ politic, ca să-l fi găsit presa carpistă. Dovadă, modul cum ştie ea să aprecieze discursul d-lui Badareu. Deprinsă să vadă numai persoanele şi niciodată ideile, ea reduce şi preocupările exprimate de fruntaşul nostru la proporţiile unei chestii personale, din care, iar după o veche deprindere, caută să tragă cît mai mult folos, tot numai în scopul unei politici personale. Lucrul nu ne miră. Este un mod de a judeca oamenii şi întîmplările, pe care prea bine îl cunoaştem. Ne pare rău, în toate privinţele, că nici măcar împrejurări ca cele de faţă, cînd în joc sunt interese superioare, cînd din nou ideia conservatoare se poate impune în mod serios şi trainic ca formulă de guvernămînt, presa carpistă nu e în stare să se ridice mai presus fie orizontul acesta atît de mărginit. O regretăm pentru dînsa şi pentru cauza pe care o apără. Ce înţelege ea din situaţia politică actuală, care ese şi trebuie să iasă din cadrul unei banale schimbări de regim, în care de obiceiu numai persoanele se schimbă dar nu şi sistemul, nu şi orientarea generală a statului, cînd micşorează cu tot dinadinsul evenimentele, spre a le putea utiliza mai uşor ca argument în favoarea unei imposibilităţi constituţionale şi mai ales sociale, cum ar fi o guvernare francamente şi forţamente reacţionară ? Îi place să vadă din discursul frutaşului nostru numai litera, numai partea din afară, numai coloraţiunea individuală a unei înalte preocupări politice, a unei serioase idei de stat, pentru că partea aceasta îi poate fi de un ajutor momentan în polemica ei zilnică. In schimb îi scapă cu desăvîrşire însăşi preocuparea şi ideia, pe care dacă nu nu le-a înţeles, e destul de rău, iar dacă se preface că nu le înţelege, e şi mai rău. Este vorba de iportofia partidului liberal care, prin exagerata desvoltare ce a luat-o ca factor politic, rupe tot echilibrul forţelor organice ale acestui stat, apăsind din ce în ce mai greu asupra vieţei noastre publice şi sociale. In toate se amestecă, toate le domină, toate le acaparează. In loc să se identifice el cu interesele ţărei, tinde tot mai cu puţină împotrivire să identifice ţara cu interesele sale politice şi economice, sau mai bine zis cu interesele plutocraţiei sale, întreaga noastră viaţa de stat e înghesuită pentru aceasta într’un făgaş din ce în ce mai strîmt, unde se anemiază cele mai bune forţe, şi se restrîng posibilităţile de desvoltare. Aceasta e problema ce se pune cugetătorului politic şi de aici a pornit preocuparea ce cu atîta forţă şi căldură a exprimat-o d. Bădăreu la Iaşi. Faţă de ipertrofia partidului liberal, care ,a ajuns să fie o piedică pentru larga şi libera desvoltare a vieţei naţionale se impune mai mult decît o simplă schimbare de regim, pe care presa carpistă o urmăreşte în înţelesul ei cel mai strîmt şi tradiţional. Se impune ca o guvernare absolut sigură pe ziua de mîine, pătrunsă de toate nevoile vremei şi destoinică de un maximum de energie creatoare să redeschidă Romîniei mari şi luminoase perspective de stat modern şi să redea tuturor forţelor de muncă din această ţară încrederea de sine şi conştiinţa rolului lor. Ce este faţă de această preocupare şi de soluţiunile ce le comportă ea, săraca şi simplista dorinţă a presei carpiste de a face din discursul fruntaşului nos tru o şicană la adresa partidului conservator democrat? Pentru un partid care în viaţa noastră publică a debutat ca o mişcare intelectuală, ca o grupare de cugetători, este o scădere de două ori dureroasă. Şi dacă n’au înţeles gîndirea politică a d-lui Bădărău, cu atît mai puţin i-au putut înţelege rezultatul care e îndoit. Discursul acesta tocmai prin problema ce a pus o şi prin francheţa cu care a fost rostit, a subliniat două lucruri, ambele de o netăgăduită însemnătate . A subliniat tragica neputinţă a d-lui Carp de a fi el învigătorul enormei şi înăbuşitoarei înrîuriri a partidului liberal. Şi a subliniat cu o egală putere că partidul conservator-democrat, viguros şi compact, stă întreg şi neclintit îndărătul şefului său, înţelegător de nevoţile timpului, şi capabil să dea ţărei orizonturile libere ce de atita vreme îi stau închise. „Ordinea“ Cusută cu aţă albă Cînd croitorul cîrpăciu nu e meşter, nu ştie alege peticul, ci pune petec negru la haină albă, ori coasă cu aţă albă la stofă neagră. Cit de colo vezi că meşterul e un simplu cârpaciu. Aşa e şi cu intriga prostească, cînd intrigantul nu e priceput în a o urzi şi ticlui. Presa junimistă s’a pus pe intrigă şi a îndreptat’o în două direcţiuni: prin cea dintîiu a căutat să rupă pe Take Ionescu de partid , dar n’a reuşit, prin a doua a căutat să atragă coada, fără Take Ionescu, dar tot n’a reuşit. Acum voeşte să vîre vrajbă între fruntaşi iscodind incidente, discursuri ce nu s'au ţinut, toasturi ce nu s’au închinat, sau tălmăcind după voe discursuri spuse pe şleau, ca doar-doar a rupe ceva. Persoanele dor Fleva şi Badareu au fost ţinta lovirilor acestei prese de scandal şi din diverginţa în unele vederi, din deosebirile în unele păreri de tactică s’a grăbit să scoata, comedie mare, răzmeriţă desfacere de trupe, dezbinări. Toate acestea vor rămîne tactică răsuflată, căci nu mai prinde. Vor aştepta multă vreme cu gura cascată consoartele junimiste şi nu vor vedea deserţiuni, defecţiuni nu de funtaşi, ci nici de soldaţi simpli din partid. Fie pe pace, ne purtăm noi grija noastră, ca să ne întărim rîndurile şi să ţinem partidul omogen şi unitar. Dar iată că sar consoartele liberale să alimenteze intriga şi dezbinarea. Şi formula au găsit’o cu telegrama d-lui Badareu dată la ÎS Oct. şefului partidului, d-lui Talos Ionescu. D. Bădăreu e prezidentul clubului conservator-democrat din Iaşi, centrul activităţei sale politice. Dar d. Bădăreu mai e prezidentul clubului conservator-democrat de la Vaslui, unde după moartea d-lui Donici, prietenii de acolo au crezut că pentru consolidarea partidului să dea şefia locală d-lui Badareu. Dar d. Badareu mai e şi prezidentul activ al clubului conservator-democrat din Fălciu, căci membrii partidului conservator democrat din Fălciu au crezut că faţă cu sănătatea zdruncinată a d-lui T. Cerquez şi cu dorinţa expresă a sale de a fi economisit cu grija sănătăţei sale, cel mai nimerit prin autoritatea sa şi prin situaţia sa în partid, nu era decît d. Badareu, care are aşa de strînse legături cu Faldul, şi cu prietenii politici de la Fălciu. Acestea sunt faptele cunoscute, şi d. Badareu a crezut că e de datoria sa ca prezident al celor 3 cluburi din 3 judeţe din Moldova să ureze sanatate şefului partidului în numele tuturor prietenilor pe cari îi reprezentă politiceşte, întrucît era obligat la aceasta prin întreitele sale atribuţii politice. Totdeauna un prezident de club vorbeşte în numele clubului său, iar un prezident de cluburi va vorbi în numele cluburilor ce le reprezintă. Dar presa liberală, a crezut că a găsit nodul intrigii, şi scoate din acest fapt oficios în viaţa de partid o tendinţă subversivă că adică d. Badareu, a ţinut să feliciteze pe şeful său, de la şef la şef, dîndu-i a înţelege că de nu va asculta părerele lui, apoi el, Badareu, cu partidul său personal din cele 3 judeţe îl vor părăsi şi vor trece la... Carp. Ba bine că nu, chiar a nimerit-o aici, numai că cusutura e cu aţă albă şi se vede urzitura prostiei. Ce, să ceri de la așa cap altă judecată, ori cît ai stoarce o alămîie uscată ea zamă n’are să dee, că n’are de unde; tot așa de geaba ceri presei liberale idei, dacă ea n’are cap. 5 bani Exemplarul ANUNȚURI 5 bani Exemplarul ABONAMENTE Un rând în pag. m, 50 Bani » » » »• IV, 40 ,, Un an.....................20 lei 6 mm • • • • • 10 ZIAR CONSERVATOR-DEMOCRAT Redacţia şi Administraţia: UŞI, Str. CL »raşca Sub direcţiunea unui Comitet Anul VII No 1144 Duminică 24 Octombre 1910 Gom să ne purtam un fiat! ! Doctorul Toulouse, medic şef al Azilului de la Villejuif, scrie sub acest titlu o carte foarte instructivă. El o dedică soţiei lui, Genevieva, pe care o numeşte asociaţia constantă a cugetării lui. Şi într’adevăr citind această lucrare simţi ceva deosebit, cald, gingaş, bun, nobil, ceva care înalţă sufletul, îl satisface şi-l predispune numai spre bine — ceva intim care cuprinde întreaga fiinţă a noastră şi ne face să înţelegem mai bine, că adevărata fericire nu constă un fast, într’o glorie recunoscută de mulţi, în onoruri etc... „A şi cultiva spiritul, a înţelege şi a ajuta pe ceilalţi, a face opere folositoare tuturor“ iată adevărata fericire. In speranţa de a procura cîteva momente de plăcere aleasă, celor cărora nu Ie poate conveni decît felul de fericire pe care d rul Toulouse ni-1 recomandă, dăm în esenţă ideile şi teoriile cuprinse în această carte, recomandînd-o cu căldură tineritului de la care trebue să aşteptăm mai mult, cit şi celor doritori de a-şi croi un alt chip de viaţă decît cel în care un mediu dăunător i-a deprins a-i trăi. •* Ca observator şi ca medic dedat higienei şi patologiei spiritului, dlui Toulouse îşi propune a fixa principiile pe care experienţa sa, i le-a arătat ca superioare în purtarea ce trebue să avem în viaţă. D-sa ne dă o teorie morală generală, ale cărei aplicaţiuni nu sunt indicate, dar care teorie ne permite, ne dă putinţa de a le găsi. Aceste aplicaţiuni constituesc morala nouă în acord cu curentul de astăzi, care ne face s’o punem totdeauna în legătură cu natura noastră fisică şi morală. Această morală nouă a fost revelată în urma obiceiului minunat ce au luat oamenii de a-şi scrie cugetările şi de a şi explica faptele lor. D-rul Toulouse face apel la toţi privilegiaţii culturii şi ai puterii sociale pentru a contribui la emanciparea raţională a spiritelor. El se adresează mai ales femeei, care e preponderantă în conservarea moravurilor. prin această scriere îşi propune să fixeze principiile unei instrucţiuni folositoare fiecăruia cu privire la existenţa practică, la căutarea fericirei, la rolul ce trebue avut în societate, la reuşita carierei alese, la întrebuinţarea forţelor fizice şi morale, la lupta în viaţă, la purtarea cu ceilalţi oameni — barbaţi şi femei, — la prietenie şi practicarea lor, la fundarea unui cămin cît şi la chipul de a se distra cineva. — Cu alte cuvinte îşi propune a ne arăta arta socială care e premergătoarea sociologiei după cum medicina e premergătoarea psichologiei-iar mai presus de orice autorul voeşte să ne arate tuturor că reuşita în viaţă şi căutarea fericirei aplicate chiar şi la cele mai mici acte ale vieţei, ale purtării personale, nu sunt independente de o idee morală înaltă şi neîntreruptă.* Lucrarea e împărţită în 3 părţi : viaţa publică, viaţa privată şi viaţa personală. In partea întăi e vorba de alegerea linei cariere. Fiecare trebue să lucreze, să se ocupe. Dar nu-i destul numai de a se ocupa. Ocupaţia principală a cuiva trebue să fie numai decit profesională, fiecare să aibă o activitate ordonată. Prinţul de Monaco şi prinţul Roland Bonaparte sunt membri ai diverselor societăţi ştiinţifice aducînd comunicări, care să fie discutate de cătră colegi. Ei au făcut aceasta pentru a fi profesionali şi nu numai prinţi. Pentru alegerea unei cariere nu-i nevoe de cine ştie ce inteligenţă — totul e un exerciţiu metodic. Astăzi vocaţia e determinată de voinţa părinţilor şi mai ales de prejudiciul clasei. Cu toate acestea, cei care reuşesc într’o profesiune mai bine, sunt tot cei cu aptitudini speciale—deşi şi acestea se confundă cu ceea ce nu-i decît produsul mediului în care predomină imitarea. Fiecare om îşi are aptitudinile lui particulare şi în societatea de mîine acestora li se va da preferinţă scoţîndu-le în relief şi îndreptînd pe oameni în direcţiile în care mentalitatea lor îi va mina. Datoria părinţilor este de a pune pe copii mai la multe ocupaţii şi încă de mic, căci nu se ştie în ce parte se vor desvolta. Dar pe lingă activitatea principală e bine ca fiecare individ să mai