Opinia, august 1911 (Anul 8, nr. 1365-1387)

1911-08-05 / nr. 1368

6 băii Exemplarul I ABONAMENTE Un an . . . , „ 20 lei 6 toni « . p . . 10 „ ZIAR CONSERVATOR-DEMOCRAT Seducţii şi Administraţia: US!, St. SilkamS Sub direcţiunea unui Comitet 9 5 bani Exemplarul ANUNŢURI rând în pag. II, 50 Bani ! . .p 99 XV, 40 „ Anul VHî—Hif 1368 Vineri 5 August 18!l i•'otit—n«nil iiiCiSmmmmBTii liiTiiâiîîiimîri«S55iiifiic55iSfii^^ i«iiîjrri~w~Siailrii ViT7~i VTăwiiiîiîriiiiîi^V»T 'SiSEZi Societăţile Cooperative Sunt cîţiva ani, de cînd în ţara noastră, a început un curent din ce în ce crescînd în jurul ideei a se înfiinţa societăţi cooperative. Curentul a ajuns atît de departe că, cooperativele se înmulţesc pînă şi în sate, fără a ne da samă de roadele ce vor da aceste asociaţiuni, în respectul organizării sociale a poporului român. Vechea ca şi moderna organizare a popoarelor, recunoştea importanţa şi rolul social al clasei neguţitoreşti. Intre cei ce produc şi cei ce consumă, se află neguţitorul, care prin funcţiunea lui socială, pune în valoare munca producătorului, satisface nevoia consumatorului, trăgînd din această funcţiune uneori profit, alteori perderi, perderi provenite, fie din desnodarea, depreciarea sau neconsumarea produselor, fie din cauza concurenţei dintre producători, fie din coborîrea valoarei prin supra-plusul producţiunei. In cazuri fericite, realizînd profit, sau în cazuri nefericite încercînd perderi, neguţitorul a jucat un rol cu desăvîrşire însemnat între aceşti doi factori, producătorii şi consumatorii. Organizatorii lumei vechi, nu se poate transforma din temelii, de ideile noui, de tendinţele lumei noui. Ori cîte încercări s’ar face nu se va putea suprima clasa intermediară între producători şi consumatori, pentru că, consumatorul nu va putea cumpăra direct de la fabricant, fie din cauza depărtarei, fie din cauza imposibilităţii alegerei, fie în fine din miile de cauze, cari fac imposibilitatea locuitorilor Iaşului, spre pildă, a cumpăra direct mărfurile de la locurile de producţie, cînd acele locuri se află în China, Franţa, Germania, Rusia, etc. Clasa negustorească n’a născut şi va trăi din necesitatea intermiederei, dintre cei ce produc şi cei ce consumă. Omul modern se deosebeşte de omul primitiv numai prin cultura şi instrucţia lui. Nevoile traiului însă, au rămas aceleaşi cu singura deosebire, că omul modern, are mai multe nevoi, faţă cu desvoltarea gustului şi simţirilor lui, împins de aceste nevoi, fiece om cată să realizeze cîştig pentru a-şi satisface nevoile, ori realizarea acestui cîştig nu se poate obţinea decît, prin exercitarea unei profesiuni. Or, exercitarea unei profesiuni, e strîns legată cu nevoile oamenilor, cari recurg la concursul profesionistului. Comerţul fiind prin excelenţă o profesiune reclamată de trebuinţile omului modern, ca şi a celui vechiu, fatalmente o bunăparte a omenirei se va îndruma cătră acest cîmp de muncă, producător de bogăţie, pentru stat, societate şi individ, fără ca statul să servească lefuri, şi apoi fensii, acelora ce trăesc prin munca or, mai mult spre folosul statului de cit al lor. O transformare socială deci, care ar tinde la suprimarea acestei clase, este imposibilă. Se pot suprima instituţiuni şi funcţiuni publice, care se vor constata inutile şi numai împovărătoare, dar clasele de producători şi intermediari (neguţitorii) nu se vor putea suprima nici o dată. Ln această veche organizare, s’a născut ideia creărei cooperativelor, cărora li s’au atribuit marea menire de a scapa pe consumator de speculaţiunea neguţitorului. Dacă luăm ca exemplu Franţa, care a adoptat sistemul cooparativelor, încă de la anul 1830, vedem că aceste cooperative au dat resultate mai cu seamă în direcţia a crea poziţiuni unor persoane, a procura devidende mai însemnate acţionarilor, decit a crea asociaţiuni de producere, nu de speculă. Charles Gide, în noua sa branşă asupra acestor asociaţiuni ne dă date foarte interesante. In timp ce asociaţiunile asupra consumaţiunei atinge cifra de peste 400,000 membri, pînă la 1890 asociaţiunile asupra producţiunii n’au dat de cît numărul de 9,000 sau maximum 10,000 membri. Iar pentru ca asociaţiunile de producţie să crească a trebui să intervină statul cu subvenţii şi alte avantaje, aceasta pentru că în Franţa se urmăreşte tendinţa spre crearea de asociaţiuni de producere în folosul uvinerilor, nu tendinţa de asociaţiune de consum, care tinde la realizarea de beneficii, fie personale, fie în dividende însemnate. La noi, ce urmărim prin crearea cooperativelor. După codul de comerţ, cooperativele sunt asociaţiuni comerciale cu capitalul redus la maximum de 200.000 lei, cu deosebire de societăţile anonime, comanditare, etc. După spiritul public, aceste asociaţiuni au de scop a se substitui neguţitorilor, cu alte cuvinte! aceste societăţi urmăresc ţinta de a suprima clasa comercianţilor, adică a transforma actuala organizare socială, suprimînd pe neguţitorii cărora le vor lua locul cooperativele. Chestia e importantă şi merită o serioasă discuţiune, înţelegem prin asociaţiune acumularea de bani şi cunoştinţe, în scopul de a întreprinde ori o industrie care să producă mărfuri, valori, ori o întreprindere mare comercială, care să servească linia de apropiere între producător şi neguţitorul mic. Astfel de asociaţiuni sunt utile în ambele cazuri. Mai cu samă în producţiune, ele au marea lor însemnătate, atît din punctul de vedere a valorifica bogăţia ţării prin capital naţional, cît şi din punctul de vedere a utiliza cunoştinţile şi braţele romîneşti. Dar asociaţiunile de consumaţiune, fără supărare, fie-ne permisă întrebarea: care interese naţionale superioare le serveşte ! - - -! Consumatorii simt nevoia cooperativelor pentru că lipsesc neguţitorii, şi n’are cine importa ceaiul, cafeaua, luxul ori moda ? Consumatorii simt nevoia cooperativelor pentru că neguţitorii prin concursul cartelurilor, au urcat preţurile mărfurilor pînă la exploatare. Ori, carierele producătoare de venituri prin munca omului, abundă în Romînia, altfel că Iniţiativa individulală trebuie înlocuită prin prezenţa cooperativelor ? Nouă ni se pare tocmai contrarul. Cooperativele sunt opera greşelei ce ne stăpîneşte. După activitatea lor urmînd culegerea tristelor rezultate, ucidarea activităţei individuale. Creşterea proletariatului la oraşe. Pregătirea tineritului spre funcţionarismul comercial, în timp ce interesele ţării şi ale individului, cer pregătirea tineretului spre comerciu, comerciant, patron, întreprinzător, capitalist, om de afaceri comerciale, nu simbriaş. In oraşul grifelor Galaţii au fost destinat, se vede, să fie leagănul marilor mişcări muncitoreşti. In nici un alt oraş al ţarei nu s’au văzut greve atît de mari, ca in vechiul port dunărean, şi mai ales atît de dese, aproape neîntrerupte. Abia au încetat marile greve din port şi de la fabrica de lemne a societăţei Goetz et Comp. şi au izbucnit alte trei greve, dintre care una de o vădită şi extremă gravitate. Lucrătorii brutali din Galaţi s’au pus în grevă. Cauza e, că patronii — pretind ei — nu se ţin de condiţiunile contractului intervenit între ei şi lucrători, de a se scoate cîte 4 cuptoare de pine pe zi. Patronii vor să scoată cite 5, iar lucrătorii refuză invocînd supra munca excesivă ce ar reclama această împovărare. Intervenţia autorităţilor n’a reuşit să pacifice lucrurile până acum, aşa încît oraşul e cu totul lipsit de pîne, greva fiind generală, cu excepţia numai a brutăriei cooperative, care însă nu poate satisface necesităţile populaţiei. Celelalte două greve s’au declarat la magazinele de cereale particulare din port, unde lucrătorii cer sporirea salariilor, şi la magazinul Blitzstein, unde funcţionarii s’au pus în grevă din cauza relelor tratamente la care sunt expuşi. După cum vedem, Galaţii nu e scutit de loc de grevei şi autorităţile primului port dunărean au mereu de furcă cu mişcările greviste, cami de la 1907 mai ales, se ţin lanţ. Greva de astăzi a brutarilor este cea mai importantă din acele trei. Pinea este alimentul principal al populaţiilor orăşeneşti şi cel mai mult indispensabil în acelaş timp. Ar fi de dorit, ca această grevă să înceteze mai curînd, fără ca dreptatea să fie nesocotită. Cine cunoaște meseria fabricării de pîne, își poate da seama, că scoaterea zilnică a 5 cuptoa re de pîne înseamnă o munca prea istovitoare. faaniare ate input D-luiP. P. Carp îi incumbă sarcina de a face o remaniare în cabinetul d-sale — şi cît mai repede. Ministrul de interne nu mai poate fi ţinut de d. Marghiloman, care nu ştie decît să facă boclucuri şi este incapabil să asigure cu administraţia sa liniştea şi siguranţa cetăţenilor. Astăzi, în ţara romînească, sub guvernul d-lui Carp, unsingur om s’a dovedit a fi cel mai bun ministru de interne. Acel om e Pantelimon. Să nu vă prindă mirarea. Vestitul bandit din nordul Moldovei s’a dovedit a fi un foarte dibaci administrator al averei publice, şi în acelaşi timp dinsul singur, fără concursul nimănui, a fost şi este în stare să-şi facă un aparat de pază a liniştei şi siguranţei persoanei sale, cu care dejoacă toate planurile poliţiei şi armatei , improvizate în administraţie poliţienească. Talentul de a „expropria“ îl are în aceiaşi măsură, dacă nu încă într’o mai mare, ca şi d. Marghiloman. Pricepere şi îndrăzneală are netăgăduit mai multă decît ministrul de interne. Şi ca şi acesta, Pantelimon este condus de principiul, că bătaia nu se mai întoarce; — el susţine. Şi a dovedit, că nici banul nu se mai întoarce. Aşa dar toate calităţile unui ministru de interne sub guvernul d-lui Carp, plus o mai mare dibăcie, care n'ar putea fi de cît în avantajul guvernului actual. Unde mai puneţi şi folosul ce s’ar realiza cu intrarea lui Pantelimon în minister, prin aceea că ţara ar scăpa de operaţiile lui banditeşti. Ar fi desigur un mare serviciu—poate cel mai mare — pe care d. Carp, ca prin ministru, l-ar aduce ţărei sale. Aşadar, remaniarea se impune, iar luarea portofoliului internelor de către Pantelimon devine o necesitate... inexorabilă, pentru regimul carpist. EXTERNE Parlamentur Cretan urma să se întrunească pe ziua de eri; guvernul i-a prorogat însă pînă la 1 Septembrie st. vechi. Opoziţia a protestat împotriva acestui procedeu ; ea cere sau imediata convocare a parlamentului, sau disolvarea lui şi alegeri noui, sub un guvern de funcţionari. Pentm realizarea acestor cereri, parte din deputaţii opozionişti plănuiesc o întrunire armată. începutul l-au făcut deputaţii Lagudachis şi Dascalachis, cari au adunat în jurul persoanei lor, cîte 40 de partizani armaţi. Majoritatea opoziţiei a renunţat însă la această ideie, deoare-ce şi-a dat seama că din consideraţiuni externe guvernul va trebui să procedeze ca ea mai mare vigoare în potriva ei. Aşa fiind, au început tratative pacinice între guvern şi opoziţie. Şeful opoziţiei Michendais a sosit la Canea, pentru a conferi cu guvernul. Guvernul Cretan, care şi zice comitet executiv, nu e în realitate, decît produsul vechei opoziţiuni de sub conducerea lui Phaimis şi a lui Venizelos, actualul primministru al Greciei. La început acest partid poseda majoritatea, azi nu mai are şi de aceia opoziţia cere cu insistenţă disolvarea parlamentului, care lucrează azi sub denumirea de Adunare Naţională. Această adunare a proclamat acum doui ani anexarea Cretei către Grecia. Ea nu s’a ocupat cu aici o reformă legislativă, decît duipă ce şi-a dat seama că puterile străine se opun cu desăvîrşire la anexare. Guvernul actual se vede clar fără nici un program şi ar dori să treacă prin parlament cîteva proecte de natură economică. In acest scop a oferit opoziţiei două din ceîe cinci portofolii. Opoziţia a refuzat însă. Acum însă dorința tuturor e ca să ,, -------—»vot *■-,*« -------- ■ se împace, căci la anul viitor încetează mandatul de comisar al lui Faimis, cînd spera cretanii să pună din nou chestiunea anexării. Acum două ani, cînd parlamentul a proclamat unirea cu Grecia, Faimis și-a părăsit brusc postul, fără să fi fost rechemat sau înlocuit de puterile protectoare. Cretanii au voit să vadă în această neînlocuire a comisarului, o recunoaștere a anexiunei, de către puteri. De prisos să spunem că insularii au rămas foarte surprinși cînd puterile au recunoscut Sultanului, în chip formal, suveranitatea asupra Cretei. întrebarea, acum este dacă puterile vor numi un succesor lui Faimis sau dacă vor trece sub tăcere expirarea mandatului său. Dacă nu vor numi nici un succesor, e sigur că cretanii vor considera că proclamarea unirii e un fapt îndeplinit și se vor mulțumi cu atît. CITEVA NOTE Noua societate Pantelimon—Codău et Comp. care a emoţionat adînc toate cercurile... „financiare“ de prin nordul Moldovei, îşi va începe zilele acestea operaţiunile sale de „exproprieri“—specialitatea societăţei. Se prevede, că dividendele vor fi de la început chiar, foarte respectabile. Cu toate puterile ce mişună prin judeţele Botoşani şi Suceava, acţiunile societăţei Pantelimon—Codău et Comp. s’au urcat simţitor, aşa că vom avea de înregistrat interesante lovituri de bursă. Se regretă de către toţi lipsa din ţară a d-lui Marghiloman, care, se zice că ar fi fost dispus să ordone publicarea în „Monitorul Oficial“ a statutelor zisei societăţi de „expropriare publică“. 11 In vederea alegerilor judeţene Evenimentul atrage atenţiunea „tuturor alegătorilor“ ca să-şi fie cărţile de alegător spre a vota interesanta listă a consiliului Judeţean înjghebată de şeful Mitică. „Tuturor alegătorilor“... asta este mai nostim de cit toate. Socoteşte Evenimentul, că vor fi mulţi alegători, cari vor purta interes scamatoriei ce pregăteşte d. Grecianu în zilele de „alegeri“ ale consiliului Judeţian ? Ce naivitate ! OAMENI ŞI LUCRURI O MARTIRA ... Făcuse ochii mari,—mai mari încă de cum îi sunt totdeauna ochii frumoşi, plini de lumini şi de culori. Ii dilata par’că o expresie de mînie, pe cînd obrajii albi, ceva mai palizi ca de obiceiu, se crispau uşor, nesimţit de uşor, sub aceeaşi expresie de uşoară mînie, care le stă lor atît de bine. Iar buzele de carmin rostiau, în frînturi, cuvinte de ciudă, în timp ce ochii mari urmăreau, ca să nu o peardă cumva din vedere, mica zburătoare ce adusese atîta tulburare în atmosfera liniştită. .. O muscă ! Bizîitul ei subţire răspundea în aer ca o protestare în potriva frumoasei persecutoare care o urmăria necontenit, gonind-o cu mişcări iuţi şi ritmice ale mînilor albe. Biata masca ! Nimic nu inspira, pare-se, mai multă antipatie în lunile marilor călduri decît această fiinţă pe care a creat o natura cu o menire atît de ingrată de a ne suge cite un strop de singe, de a ne trezi temere şi scîrbă,—gînduri de primejdii, de contagiuni şi aşa mai departe. Cu toate aceste cîte însuşiri reale posedă această neînsemnată şi înaripată vieţuitoare, dacă iertăm neplăcerile ce ne produce cu înţepăturile ei ! In primul loc ea simbolizează uşurinţa minunată, dorul şi putinţa de a zbura. Comparînd-o cu atîtea fiinţe greoaie, un poet francez o idealiza mai zilele trecute ; Le inonde est peuplé d’etre* iourds, D’étres grossiers, d’étres éaormes ; On en rencontre tous les jours Promenant Jes pesantes formes D’un corps épais sans agrémeut : Quand on voit leur mine et leur touche O a dit, avec conlentement, C’est un bonheur de naitre mouche! Hrănită cînd de stropii vii de singe, cînd numai de sîngele trupurilor neinsufleţite,—ea e deopotrivă sătulă şi se ridică în aer cu aceeaşi volubilitate ; se arată totdeauna inofensivă şi modestă—în afară de instinctele ei de a se hrăni pe seama noastră : Toujours contente et point larouche, Aimant l’air et touchant à tout : C’est un bonheur d’etre mouche ! Şi cu toate acestea o fiinţă nenorocită, de îndată ce nu foloseşte şi nu place omului, care o condamnă şi o prigoneşte fără vre un scrupul, fără vr’o remuşcare. Nimic nu se omoară mai des şi mai cu plăcere decît muştele ; nimic nu comptează pentru noi mai puţin decît cele. Acum de curînd, în America, s’a început a se organiza concursuri între şcolari pentru distrugerea muştelor. Sunt copii cari cîştigă premii mari graţie hecatombelor de muşte ce prezintă profesorilor. Cine are milă de o muscă ? De ce ne-ar fi milă dacă ne plictiseşte în toiul căldurilor cînd suntem atît de susceptibili ? ... Pe cînd reflectam astfel, ochii mari şi luminoşi ai frumoasei prigonitoare, păreau că ne cheamă în ajutor şi ne întreabă : — Nu mă scapă nimenea mai degrabă de musca nesuferită ? Cu un sacrificiu atît de neînsemnat cine dintre noi n’ar fi răspuns cu mulţumire rugăminţii rostite de o gură atît de gingașă ? ... Și musca fu jertfită. Rodica Filantropie socială.—Combaterea cerşetoriei.— () problemă rezolvită. — Statuia meritată.—Terenuri fecundate.—De la calicie la muncă. In Danemarca puterea publică, energic secundată de societăţile de bine-facere, lucrează cu multă stăruinţă la dezlegarea problemei cerşetoriei şi vagabondajului, o problemă care a început să devie şi la noi foarte acută. In primul rînd, danezii şi au dat seama, ca şi belgienii şi olandezii, că nu este nici drept, nici favorabil pentru dispariţia vagabondagiului şi a cerşetoriei, de a izbi cu aceleaşi pedepse şi a închide fără nici o deosebire, în aceleaşi închisori, pe profesionali şi pe nenorociţii cari din cauza unei lipse de lucru involuntare, sunt conştrînşi a solicita un ajutor. De aceea, sub inspiraţia unei societăţi, care poartă acest frumos nume „Munca mobilează“, autorităţile Danemarcei au amenajat casa din Sundholm, unde sunt internaţi vagabonzii, rezervînd o parte din această casă, cerşetorilor de meserie şi cealaltă parte nenorociţilor. Şi pe cînd cei dintăi sunt trataţi ca prizonieri, ceilalţi sunt mai liberi, vin şi se duc după voe, sunt mai bine hrăniţi, mai bine găzduiţi şi obţin o ocupaţie la eşirea lor din Sundholm. * Cele mai principale centre din Danemarca sunt înzestrate cu o asemenea organizaţiune. Continuînd lăudabilele sale sforţări, societatea „Munca mobilează“, dirijată de pastorul Dalholm, întreprinde acum instalarea coloniilor agricole, destinate a stringe pe cerşetori şi vagabonzi, şi caii vor funcţiona ca şi coloniile analoage cari primesc pe condamnaţii de dreptul comun şi cari au avut pentru îndreptarea acestora, consecinţe neaşteptate. Cînd Germania, in 1864, a anexat Schleswigul Holstein, un colonel, d. Dolga*, a cărui statue a fost ridicată In zece oraşe diferite, s’a gîndit că ar fi posibil de a compensa prejudiciul cauzat Danemarcei prin această spoliaţiune, punînd în valoare 900,000 hectare din lagunele situate în Iutlanda şi cari pină atunci s’a crezut că sunt necultivabile. El a căpătat adesiuni, subscripţiuni şi a început o defrişare care a reuşit aşa de bine că pînă acum 600.000 de hectare din aceste terenuri oferă un aspect surîzător, înfăţişind în ochii vizitatorilor, livezi înverzite şi superbe păduri. Ceea ce ne interesează, e că de treisprezece ani au fost utilizaţi la această ocupaţiune deţinuţii cei mai bine notaţi, cari trăind în modeste case ce nu samănă a închisoare, muncesc sub supravegherea gardienilor cari şi ei asemenea lopata şi tîrnăcopul.