Opinia, decembrie 1911 (Anul 8, nr. 1460-1483)

1911-12-04 / nr. 1463

5 bani Exemplara! ABONAMENTE Ua aa o , . , . 20 Iei 8 fam! * . . . . 10 tt Redacția, șl Administrați a s II Șl Sentință de moart Cu aerul deprimat al apropiatei morți tot așa de inconștientă ca și viața lor —majoritățile imbecile ale senilului Pe­tra Carp, au privit în ședința de Joi, actul Înțelept și demn, de retragere a opoziției din Cameră de la discuția me­sagru­lui. Declarația ce inspția un asemenea act și pe care șeful nostru era delegat a’o facă la Cameră—era cunoscută guver­nului și majorităților sale. Aceiași declarație o făcuse cu citeva zile înainte, în numele opoziției, în Senat, șeful liberalilor. Totuși, ori cât de du­reroasă a fost și pentru guvern și pen­tru membrii maturului Corp o aseme­nea declarație, de­oare­ce era rostită de conducătorul unui partid de adver­sari firești, ea nu părea atît de sdrobi­­toare și hotărîtoare. Rostită însă de bărbatul politic, care două­zeci de ani din viața sa i-a con­­sacrat regenerării și consolidării parti­dului conservator, această declarație însemna mai mult de­cât o lovitură politică, ea era o sentință de moarte și pentru guvern și pentru susținătorii lui din Parlament. D. Carp a primit toi, în plină ședință publică, răspunsul decisiv și implacabil al șefului nostru, în privința propune­rilor și încercărilor de conlucrare a tuturor forțelor conservatoare. Desființarea cit mai neintîrziată a a­cestor majorități ridicole și imbecile, cari au dat naștere celui mai rușinos și nul Parlament din timpul domniei Regelui Carol. Șeful nostru avea dreptate. Cu un a­­semenea Parlament nu se mai poate sta de vorbă. A mai trăi In mijlocul lui e­a te desonora, iar a’l mai lăsa să-și ducă mai departe miserabila-i și ticăloasa i existență, e a dezonora țars. De aceia șeful nostru, a primit cu mindune sarcina de a da in fața sumei întregi și de pe tribuna Parlamentului semnalul grandios al luptei de exter­minare. Este mijlocul extrem, dar eficace, al clarificărei unei situațiuni imposibile, ce nu mai poate dăinui. D. Carp a fost de mult avertizat de lucrul acesta. In deosebi i s’a spus că pentru a se putea spera într’o mare, puternică și dura­bilă guvernare conservatoare, trebue în mod imperios dizolvat Parlamentul frau­delor și excrocheriilor electorale. Soluția i s’a părut prea radicală și n’a acceptat’o . A sperat însă, că prin oare­care temporizare se va putea tran­­sîge și ajunge la menținerea cîtva timp măcar a acestui putregaiu moral, care constitue pentru d-sa quintesența par­tidului junimist. Speranțele d-lui Carp au fost însă fa­tale. Ținînd prea mult la existența a­­cestor majorități imorale—și-a riscat de­finitiv însăși existența sa politică. Căci cine este naivul acela care mai poate să creadă în viața guvernului Carpist ? Retragerea opoziției de la cea mai im­portantă discuție parlamentară, e înce­putul sfirșitului unei guvernări ce va rămîne pururea o pată urîtă, pentru viața politică a țarei noastre. Opoziți reprezentată prin cele două și unicele partide politice puternice din țară — va abandona în curând cu totul parla­mentul. Și lupta cea mare, se va da în afară de parlament, în mijlocul mulțimii, a marei opinii publice, care de mult aș­teaptă să vadă răsturnat regimul de ti­căloșie ce stă cramponat de putere. In potriva acțiunei acestor partide, nu se poate opune rezistență. E prea paralitic guvernul d-lui Carp— pentru a se putea menține în lupta ce i s’a declarat. El va trebui să părăsească cit de curind puterea -alt­fel va eși sdrobit din luptă ln cel mai scurt timp. De mult am avertizat pe d. Carp, de soarta ce ’l așteaptă. A avut ocazia și posibilitatea să se salvez?, dar n’a în­țeles nici mărinimia noastră nici ne­voia țarei. E destul de trist dar măr­turisim că acum nu mai avem nici re­gretul de modul cum își va încheia ul­timele zile ale existenței sale politice. Putea să inchidă ochii in mijlocul unui partid conservator mare, plin de strălucire și de viață, iar nu în mijlo­cul unei coterii sau frînturi de partid. Înjghebată prin conrupție și imondi­­tate, îndrăzneala d-lui Carp de a fi parve­nit să aibă cită­va vreme puterea—va a­­vea insă un puternic și salutar Învăță­­mint politic, pentru viitor. Se va vedea că nu este permis a se încerc de guverne și mai ales de p pe organizații de politică erei din mercenari sau oameni a­pe la răspîntiile drumurilor , vizați în politiciani și făurito Tristă experiență, destul­­ plătită de țară—dar cel puțin ținut în seamă spre a nu se regreta în viitor. Și acum puțină răbdare. Actul de deces al acestei a fost citit și la Senat și la mai Rămîne acum de îndeplinit litățile de înmormîntare. Se plini și acestea. In tot cazul ce a escaladat puterea nu va măcar cinstea unei înmormînt la clasă. Va fi o înmormîntare pe t; se face oamenilor săraci, că a fost la suflet și la minte cine că poate trăi lipsit de forțele lui conservator, din jurul șefu' Den Cînd sa oo­ rsi plin amurg ai activii politiei d. P. P. Carp­a e nu riscă nimic, dasa va fi IH’a fost nici odată violen­teralii, fiind-că aceștia îi mai totdeauna politicește, popularitatea ci-a știut facă, d. iîarp ar fi fost un cătat în politică, dacă fî împrumutat picioare 1 tianu­fi­e, Soni! Brătia mi­tă în fiu. Acum a întors pagina, seu jubiliar cu politica, îi ani de cochetării cu filsss lui Junimiștilor a aflat ci romnească există 0 bam naia, că dînsa are diwarss tipis derivate, că există credite, rurale și urbane sîăplici pe toate,sunt b­ise Le cuîss și aa și înainta­ 1 aceste institutions - dar și lor bună. Căci dacă toate țin­e acele au fost create crea, ele, la rînd­ui lor, o orație budgetary, de ce a d. Carp ca amicii d sale în consiliile de administra pective ? Mai mult, de­ci unde prietinii sei n’ași fos s’a recurs la intervenția cum a fost cazul cu Ore? ban din București ? Amicii d-Lub Carp au fos vâzați, sub abereil, și Ina ád­eni „budgetare“: ia­r agricol superior, Sa comit ministrativ psrmassenî­­i rurală. Astă­zi, deși amb­ii d-ii continuă să fie la toate ac stul si funcții, d­ Osrp pri­ză cu vehemenți corsira Ii urșilor liberale, spunind că liberalii trag­ profituri de Șalul junimist a luat In chestia tramvaiului și­­ 3a blot, ca dovadă clasică e șal­arie, în fața d-lor Pasc­esseni fotei Liliowan­, Sales și D. A. Scorțescu-care e loviți de sincope aplaudin d. Carp spunea: .tramvaiu­l ia pildă, că tot omul treb­uii cinstit in ssfața sa prin iinteresat in viața sa pub Sar in Cameră, cu prilej alfistației opoziției, omul or, care di povețe țarii, purpura­ de bucurie cî zid dinți, fipind pe zodierul, î­n­ sat d-lui Tak­e Ionascu ci pierde In sala ușierilor ! generalul Skeletti, o noua oratorică, a tratat minorit obrasnică. Hlîmeiel nu va invidia pe junimiștilor, nici pentru su său din aceste zile, nici felul cum a fost întinat. Să te aplaude Toncesei glorifici cinstea­­ să-L facă aderai majorității, în Ob­st Mehedinți și să găsești să ție în apreciarea insolentă] necunoscut asupra minor dușmanii sa aibă parte d succese.

Next