Opinia, octombrie 1912 (Anul 9, nr. 1702-1726)

1912-10-24 / nr. 1721

i) ban! Exeomplar dl ABONAMINTI Usu an . . . . . 20 iei 6 luai! . MAI ’DEMOCRAT K«dft«tâ#i tg MsiiMstop®,: lasi str Gh. irzescu 25 âlFiepim®a mil Comitet :?9* 5 bani Exemplarul ANUNTURI Um randi Im pag. UE, 60 Bani Iubiţi prieteni, Credincios unui vechi obicei, ca la o­­cazia fie­cărui eveniment politic, să co­mentez cu D-voastră acest eveniment, la lumina intereselor generale ale ţărei şi a situaţiei partidului nostru, vin astăzi să comentez instituirea unui nou guvern, format prin colaborarea partidului conser­vator cu cel conservator-democrat. Noul guvern Din punctul de vedere al intereselor generale, caracteristica acestui guvern a fost dată, nu se poate mai bine, de către autorul acestui guvern, M. S. Regele. Cu ocazia depunerei jurămîntului de către noul guvern, Majestatea Sa a caracteri­zat acest guvern cu calificativul: un gu­vern tare, menit a aduce pacea în su­flete în interior. Cuvîntul pace în gura Suveranului a venit la sfîrșitul gîndirei sale, dar era un corolar al ideei de guvern tare. Acest guvern este tare prin constituirea lui, dar este tare şi prin aceea că a a­­sigurat pacea internă, fiind­că este încre­dinţat de asentimentul partidului liberal. Ştiu că patriotismul partidelor politice, poate, în împrejurări grele, să facă din ori­ce guvern, un guvern tare şi în cit astfel de împrejurări ori­care partid politic ar da asentimentul său. Acest patriotism se manifestă, în ade­văr, în ziua cînd îngrijorarea e pe toate feţele ; dar cînd această îngrijorare este numai în văzduh, şi cînd omul crede că ea va trece pe alături, este mai greu de admis patriotismul şi tăria unui guvern numai prin asentimentul celorlalte partide. Ei bine, acest guvern şi-a asigurat acest asentiment, în momentul cînd cu toţii credem că ceasul cel rău va trece ală­turi de ţara noastră. Cheia de boltă care face tăria acestui guvern, este şeful nostru. Pe lîngă valoarea lui cea mare, pe lingă personalitatea lui extraordinară, împreju­rările de politică internă îl puseseră în aşa situaţie, în­cît numai el putea aduce asentimentul partidului liberal. Programul guvernului Programul acestui guvern este scurt, dar mare: purtarea cu demnitate a stea­gului ţărei şi veghiarea ca împrejurările grele să nu ne găsească cu nimic nepre­gătiţi. Cînd va veni ziua de poimîne şi cînta toate grijile de astăzi vor fi trecute, ne vom relua libertatea guvernărei de partid şi atunci, poate, va fi vorba şi de un program de guvernare de partid. Situaţia partidului conservator-democrat Care este situaţia partidului nostru şi care este spiritul nostru în acest guvern ? Faptele din ajunul formărei guvernului, precizează acest spirit. Cînd Capul Sta­tului era preocupat de ideia formărei u­­nui nou guvern, Take Ionescu bazat pe puterea pe care i-o dă marea sa valoare, pe puterea pe care i-o dădea partidul său, în care a domnit cea mai complectă armonie şi cea mai exemplară disciplină, a declarat cu tărie M. S. Regelui, că e gata a lua răspunderea guvernărei şi că e conştient de toată puterea lui şi a par­tidului pe care se bizue. Cînd s’a pus la vorbă cu d. Maiorescu, Take Ionescu l’a însărcinat să comunice Regelui, că dacă Regele crede că pentru împrejurările actuale este destul să păstrăm guvernul Maiorescu, el, Take Ionescu, este gata să nu facă nici o opoziție, iar dacă ar veni împrejurările ca un­­ ast­fel de guvern să simtă nevoia de ajutorul lui Take Ionescu, el ar întră în acest gu­vern singur, fără partid, numai cu­­sin­gura dorinţă de a servi din toate pute­rile interesul ţărei. Cam aceiaşi declaraţie a făcut Take Ionescu şi d-lui Brătianu, autorizîndu’l să declare Regelui, că dacă Capul Statu­lui ar crede că pentru împrejurările ac­tuale e bine a se chema la guvern par­tidul liberal, Take Ionescu ar da asenti­mentul său şi unui guvern Brătianu, fără nici o dorinţă de colaborare la această guvernare liberală. Acestea erau preocupările şefului nos­tru, înaintea lui dispăruse totul, faţă de interesele superioare ale ţărei. Cu acest spirit am întrat în actualul guvern şi cu acest spirit vom guverna, cîtă vreme va ţine acest guvern. Perioada electorală Acest guvern a deschis o nouă perioa­dă electorală. Nu-i zicem campanie, de­oare­ce nu este vorba de o luptă elec­torală. Este vorba să se formeze un par­lament naţional, în care toate partidele să fie reprezentate prin fruntaşii cei mai acreditaţi şi pe care ţara să se poată sprijini în ziua de mîine, care poate să fie grea pentru ţară şi neam. Asentimentul liberalilor Asentimentul partidului liberal faţă de noul guvern, a atras din partea noastră o obligaţie morală: noi am hotărît că este în interesul tuturor, ca în parlament să figureze toţi fruntaşii liberali. Dorim ca în ziua cînd vom trebui să discutăm cu partidul liberal evenimentele impor­tante, să nu fim siliţi, a căuta pe mem­brii comitetului executiv a acestui partid pe la domiciliile lor, sau ca aceştia să afle evenimentele la ordinea zilei din discuţiile gazetelor de partid. Dorim ca cu toţii să fie în parlament, pentru ca să se sporească tăria hotărîrilor politice, prin discuţia între partide la lumina tribunei şi în auzul ţărei. Chiar din Mai s’a vorbit despre intra­rea lor în Parlament, ca de un angaja­ment al lui Take Ionescu către tovarăşii de luptă de emi. Ceea ce, însă, era o condiţie specială a partidului conserva­tor-democrat în Mai, a devenit o împre­jurare de ordin moral general, în ajunul constituirei noului guvern. Pentru aceea dorinţa de a vedea pe toţii fruntaşii li­berali în parlament s’a lărgit şi s’a în­tins asupra tuturor personalităţilor care joacă un rol în acest partid, d-nii Al. Constantinescu, Vintilă Brătianu, şi C. Stere. Vă închipuiţi lesne că faţă cu o astfel de preocupare şi cînd suntem conduşi numai de necesitatea sporirei forţei mo­rale a guvernărei noastre, n’am putut transforma un punct de vedere înalt na­ţional, în o chestie electorală. Partidul liberal are libertatea să lupte cum va crede de cuviinţă în actualele a­­legeri, iar noi vom face totul ca dorinţa noastră să fie realizată. Amîndou­ă parti­dele din guvern vom ruga pe prietenii noştrii, ca în localităţile unde partidul liberal va fixa candidaţii cei dezignaţi de noi, să nu li se opună contra can­didaţi. Partidul liberal are libertatea să lupte, dar nu se poate ca forţa morală să nu-şi producă tot efectul şi ca la preocuparea noastră aşa de înaltă, să nu vină şi la dînşii o preocupare analoagă. Am con­vingerea că chiar dacă liberalii vor bo­teza perioada electorală o campanie, a­­ceasta se va reduce la manevre cu car­tuşe oarbe, care nu ucid pe nimeni. Politica generală Dacă acesta este programul şi dacă a­­ceasta este situaţia guvernului şi a par­tidului nostru în acest guvern, dacă a­­cesta este spiritul în care am pornit gu­vernarea, a-şi putea încheia cu ceia ce se poate spline pentru ziua de azi. Nu mă pot, însă opri, ca faţă de vechii pri­eteni de la Iaşi să numi deschid şi per­sonal sufletul cu credinţele mele perso­nale faţă de actualul guvern şi faţă de partidul nostru. Am speranţa — şi eu cînd am o spe­ranţă îndreptez şi acţiunile mele pe dru­mul acestei speranţe — că din colabo­rare va eşi o concentrare şi vom avea un partid­­conservator mare sub direcţia afectivă a lui Take Ionescu la început, iar mai pe urmă sub conducerea lui e­­fectivă şi nominală. La mine concentrarea este o convinge­re veche şi aşa de puternică, în­cît a rezistat nu nimai timpului şi greutăţilor de tot soiul, dar a rezistat chiar bănueli­­lor prietenilor, în faţa cărora de obicei se topesc convingerile cele mai ener­gice. Nu mă ascund, că în această rezisten­ţă a fost pentru ceva şi faptul că — cel puţin de la serbările jubilare — ideea concentrărei la mine putea fi conside­rată ca un ecou a dorinţei Celei mai mari autorităţi în această ţară. Ideea concentrărei a fost primită şi de Take Ionescu şi progresul ei s’a vă­dit şi mai mult prin aceie că pe baza ei s’au făcut tratativele din Mai cu d. Maiorescu. Tratativele din Mai s’au făcut pe o bază simplă, dar precisă : partidul con­servator recunoştea dreptul la egalitate a negrilor cu albii — ca să întrebuinţăm expresia pe care a făcut’o clasică, şeful nostru—Take Ionescu, consimţea să facă credit fără nici o nerăbdare, pînă în zi­ua cînd această recunoaştere de drept trebuia să devină şi o recunoaştere de fapt. De ce n'am avut, prin urmare guvern de concentrare ? Fac această întrebare, deşi în mintea mea am crezut totdeauna că concentra­rea trebuia să fie precedată de colabo­rare, precum cred azi că colaborarea va fi urmată de concentrare. Retragerea d-lui Carp N’avem guvern de concentrare din ca­uză că în momentul cînd acesta era pe punctul de a se realiza, s’a întîmplat, în partidul conservator un grav eveniment: retragerea șefului.—In tulburarea de spi­rite produsă de un astfel de eveniment, nu era momentul a doua zi a se vorbi de concentrare. Am recurs atunci la for­mula colaborărei, pentru a avea destul timp ca să pregătim şi atmosfera şi con­centrarea. Pe noi chiar, retragerea d-lui Carp nu ne-a lăsat netulburaţi. Această retragere este perderea unui capital al lumei conservatoare, de­oare­ce d. Carp prin viaţa şi vîrsta sa, era între toţi oamenii noştri politici, acel cu o autoritate morală mai mare, ceea ce dă o pîrghie imensă de credit pentru un om politic. Vă pot încredinţa că istoria va stabili că retragerea d-lui Carp n’a fost prove­nită nici din un capriciu, nici de o ran­­cină, nici de vre-un interes, nici din partea vre-unui prieten, nici din partea vre-unui adversar al d-lui Carp. Spun a­­ceasta, pentru că lumea noastră politică este cu nedreptul ponegrită cînd se spune că ea a provocat retragerea d-lui Carp. De ce s’a retras d. Carp ? Fiind­că a fost un om vitreg şi fiind­că a avut idei pe care de sigur istoria le va ridica la adevărata lor valoare, dar care făceau ca direcţia lui să fie improprie pentru evenimentele de azi. Trebuia sau ca d. Carp să renunţe la ideile lui, ceea ce nu putea face un om ca d-sa, sau să aştepte ca evenimentele actuale să treacă, ceea ce iarăşi nu un om ca d. Carp ar fi făcut, în speranţă că evenimentele să-l facă din nou propriu pentru direcţia partidului şi pentru viaţa politică. Ceea ce a făcut d. Carp este un gest eroic, pe care istoria îl va aprecia cu a­­tît mai mult, cu cît predecesori de-ai săi n’au putut să’l facă. Consacrarea partidului conservator-democrat Credinţa aceasta a mea, că concentra­rea a fost făcută imposibilă prin retra­gerea d-lui Carp şi că colaborarea va u­­şura concentrarea, se bazează pe o îm­prejurare nouă, care a mai uşurat din greutăţile vechi. Această împrejurare este de natură a face, ca faţă cu rezistenţa mare a oamenilor politici la o apropiare a forţelor conservatoare chiar cei mai rezistenţi să depună armele. In adevăr, existenţa partidului nostru, s’a părut tuturor un act eroic. închega­rea unei vieţe politice noui, ni se spunea că e menită să dispară, de oare­ce chiar Marele interpretator al Constituţiei, crede că nu trebue să existe de cît două par­tide politice. Ori cîtă admiraţie am avea pentru a­­ceastă Augustă părere, tot nu ne venea să credem că poate să dispară, chiar în faţa acestei Auguste presiuni, creaţiunea sufletelor noastre, cu câţi ne mîndrim şi care ştim că nu e izvontă dintr’un ca­priciu’, ci dintr’o nevoe reală a ţărei. A­­ceastă creaţiune, care ne-a costat atitea dureri şi lupte, atîtea abstinenţe şi su­ferinţe, nu putea de sigur să dispară, ori cîte presiuni ’i-ar fi stat împotrivă. Astăzi însă, cînd chiar acest Mare in­terpretator al constituţiei, s’a adresat lui Take Ionescu şi cînd lupta este definitiv cîştigată, trebue să privim chestiunea viitorului partidului şi să ne întrebăm dacă nu cumva va trebui să ne topim în aspiraţiile partidului căruia îi dăm puterile noastre. Sufletul partidului nostru nu va dispa­re nici­odată, chiar în această topire şi de aceasta s’au­ convins şi adversarii, cari au văzut că creaţiunea partidului era bazată pe trebuinţa legitimă de în­noire a vieţei politice în ţara noastră. Ne întrebăm, însă, dacă trebue să dis­pară titulatura partidului nostru. Cred că n’avem nimic de temut şi că putem face chiar jertfa titulaturei, dar cu o condiţie : încredinţînd pe colaboratorii noştri ,de azi, fraţii noştri de luptă de mîne, că este în interesul superior al normalizărei vieţei noastre politice, ca să existe numai două partide. Aceasta cu atît mai mult, cu cît vor trebui să recunoască cu toţii că erau oare­care semne de disolvare a întregei noastre vieţi politice. Putem face jertfa titulaturei, dar cu o rezervă care trebue să fie busola între­gului partid conservator , interesele ge­nerale ne vor dicta să facem această jertfă dar o dată contopirea făcută, va trebui ca toate valorile reale din cele două partide, să fie utilizate. Se va face concentrarea ? Ideea este însă, una, iar faptul e alt­ceva. Ideia a avut-o ori­cine; meritul va fi, însă, al acelora cari vor pune la bază petrele fundamentale, pentru ca ideia să devină un organism viu, cu putere, cu viață. Pentru aceasta se cer încă multe. Nu vă ascund că în faţa credinţei în concentrare, actualul guvern nu este u­­nanim; sunt în guvern două personalităţi importante, care sunt foarte sceptice la ideia concentrărei şi fac multe rezerve. Cînd veţi afla că aceştia doi sunt Take Ionescu şi Filipescu, vă veţi închipui că nu e puţin, cînd rezerva vine de la ei. Ceilalţi membri ai guvernului sunt mai mici, dar sunt mai mulţi şi în chestiunile de ordin social şi politic, este o mare forţă credinţa celor mulţi. Eu cred că cei mulţi vor ajuta cu tăria credinţei lor credinţa în concentrare. Rolul Iaşului In concentrare La o operă aşa de grea, d-voastră, prietenii, aveţi un mare rol, acela de a pregăti atmosfera trebuitoare pentru a­­ceastă concentrare. laşul de altă dată producea idei mari; astăzi trebue să se mulţumească cu idei bune. Trebue, deci, să mă ajutaţi cu perseverenţă în reali­zarea acestei idei bune şi s’o faceţi cu aceiaşi disciplină, armonie şi prietenie, cu care m’aţi ajutat şi în lupta trecută şi care a fost principalul motor în per­severenţa mea în ideia concentrărei şi colaborărei. Neaparat sunt greutăţi şi în ideia con­centrării. Iaşul este un oraş mare, dar tot are ceva din oraşele de provincie. Lupta cu colaboratorii noştrii de astăzi a fost grea, adesea ori violentă, de o parte şi de cealaltă şi va trebui ca timpul să şteargă amintirea rănilor ce ne-am făcut reciproc. Pe lîngă aceasta, colaboratorii noştri de azi sunt siliţi să facă uneori şi sa­crificii materiale, ca să renunţe la locu­rile căpătate şi care dau oarecare avan­taje materiale. De­sigur şi dintre noi vor fi alţii care se vor gîndi la împărţirea acestor foloase materiale, cea ce, pentru moment, va deştepta oare­care regrete şi amărăciuni. Eu cred insă, că tot noi trebue să fa­cem dovadă de mai multă măsură şi n’am ezitat să sper că aceasta va fi şi credinţa d-voastră. Pentru aceia am dat colaboratorilor noştri alegerea părţei de răspundere pe care în conştiinţa lor, cred că trebue s’o păstreze cu mai mult fo­los pentru oraş şi partid. In conştiinţa lor au crezut că pot să dea un admi­nistrator mai bun de­cît am putea da noi la Primărie şi au ales Primăria. In ce mă priveşte, acceptînd această alegere, sunt convins că ori­ce sarcină de acest soi este o răspundere faţă de oraş, în­cît cred că colaboratorii noştri acceptînd’o ’şi-au dat seama de toată întinderea ei. ’ Fiind convins că împărtăşiţi părerea mea, că noi trebue să creăm o atmos­feră favorabilă concentrărei, vă rog să păstrăm cele ce am hotărît, ca o nece­sitate de ordin sufletesc şi ca în toate împrejurările, din tabăra noastră să vie pornirea la frăţia de arme cu foştii noş­tri adversari din partidul conservator.­­ Să aveţi încredere şi pe viitor în idee şi în acei cari vă o reprezintă. Eu, ală­turi cu recunoştinţa mea, pentru spriji­nul prietenesc ce -mi daţi, vă rog să credeţi că toată munca mea va fi dată şi pe viitor pentru satisfacerea interese­lor generale ale ţărei şi ale acestui oraş, dînd tuturor prietenilor în viaţa politică partea de colaborare ce i se cuvine fie­căruia, nu după ordinea înscrierei, ci după valoarea reală şi după munca efectivă depusă pentru partid. 19 Discursul d Ini iiinísín A. B. Badaréi rostit la întrunirea clubului conservator-democrat Luni 22 Octombrie îngrijirea şi conservarea nLlimentelor istorice Precum în viaţa individuală instinctul de conservare şi propăşire se desvoltă încă de timpuriu, năzuinţe spre bine şi un traiu lipsit de grije e aproape un i­­deal spre care rîvneşte tot ce vieţueşte, tot asemenea şi un popor, o naţiune pentru ca să trăiască să progreseze şi să joace un rol precumpănitor în această lume, să fie respectat de vecinii săi şi să-i servească ca exemplu, trebue să cul­tive şi să întreţie fără preget cultul tre­cutului său, să vegheze cu cea mai mare grijă asupra monumentelor sale, acei mar­tori muţi ai gloriei şi strălucirei străbu­­neşti care vorbesc inimei noastre mai mult de­cît cuvîntarea cea mai înflăcă­rată. Oare cărui fapt datoreşte astăzi Ger­mania poziţia sa strălucită şi invidiată? Ce forţă misterioasă rezidă în acţiunile sale şi cine o alimentează ? Respunsul ţi-l dă şi cel mai mic copil: iubirea de patrie, cultul strămoşesc şi păstrarea cu sfinţenie a tot ce-i aminteşte despre vite­jia şi gloria străbunilor. De mic copil, în şcoală, urechia lui aude faptele stră­bune iar ochiul vede operile lor în piatră şi lemn şi aceasta e şcoala cea mai înălţătoare care formează pe cetă­­ţianul de mîine, pe omul viitorului. Oare ceia ce se petrece la alte nea­muri nu se poate petrece şi la noi şi e nevoe să trecem hotarele ţărei pentru ca inima noastră să tresalte la vederea unor asemenea mărturii? Oare e nevoe ca stră­

Next