Opinia, octombrie 1912 (Anul 9, nr. 1702-1726)
1912-10-24 / nr. 1721
i) ban! Exeomplar dl ABONAMINTI Usu an . . . . . 20 iei 6 luai! . MAI ’DEMOCRAT K«dft«tâ#i tg MsiiMstop®,: lasi str Gh. irzescu 25 âlFiepim®a mil Comitet :?9* 5 bani Exemplarul ANUNTURI Um randi Im pag. UE, 60 Bani Iubiţi prieteni, Credincios unui vechi obicei, ca la ocazia fiecărui eveniment politic, să comentez cu D-voastră acest eveniment, la lumina intereselor generale ale ţărei şi a situaţiei partidului nostru, vin astăzi să comentez instituirea unui nou guvern, format prin colaborarea partidului conservator cu cel conservator-democrat. Noul guvern Din punctul de vedere al intereselor generale, caracteristica acestui guvern a fost dată, nu se poate mai bine, de către autorul acestui guvern, M. S. Regele. Cu ocazia depunerei jurămîntului de către noul guvern, Majestatea Sa a caracterizat acest guvern cu calificativul: un guvern tare, menit a aduce pacea în suflete în interior. Cuvîntul pace în gura Suveranului a venit la sfîrșitul gîndirei sale, dar era un corolar al ideei de guvern tare. Acest guvern este tare prin constituirea lui, dar este tare şi prin aceea că a asigurat pacea internă, fiindcă este încredinţat de asentimentul partidului liberal. Ştiu că patriotismul partidelor politice, poate, în împrejurări grele, să facă din orice guvern, un guvern tare şi în cit astfel de împrejurări oricare partid politic ar da asentimentul său. Acest patriotism se manifestă, în adevăr, în ziua cînd îngrijorarea e pe toate feţele ; dar cînd această îngrijorare este numai în văzduh, şi cînd omul crede că ea va trece pe alături, este mai greu de admis patriotismul şi tăria unui guvern numai prin asentimentul celorlalte partide. Ei bine, acest guvern şi-a asigurat acest asentiment, în momentul cînd cu toţii credem că ceasul cel rău va trece alături de ţara noastră. Cheia de boltă care face tăria acestui guvern, este şeful nostru. Pe lîngă valoarea lui cea mare, pe lingă personalitatea lui extraordinară, împrejurările de politică internă îl puseseră în aşa situaţie, încît numai el putea aduce asentimentul partidului liberal. Programul guvernului Programul acestui guvern este scurt, dar mare: purtarea cu demnitate a steagului ţărei şi veghiarea ca împrejurările grele să nu ne găsească cu nimic nepregătiţi. Cînd va veni ziua de poimîne şi cînta toate grijile de astăzi vor fi trecute, ne vom relua libertatea guvernărei de partid şi atunci, poate, va fi vorba şi de un program de guvernare de partid. Situaţia partidului conservator-democrat Care este situaţia partidului nostru şi care este spiritul nostru în acest guvern ? Faptele din ajunul formărei guvernului, precizează acest spirit. Cînd Capul Statului era preocupat de ideia formărei unui nou guvern, Take Ionescu bazat pe puterea pe care i-o dă marea sa valoare, pe puterea pe care i-o dădea partidul său, în care a domnit cea mai complectă armonie şi cea mai exemplară disciplină, a declarat cu tărie M. S. Regelui, că e gata a lua răspunderea guvernărei şi că e conştient de toată puterea lui şi a partidului pe care se bizue. Cînd s’a pus la vorbă cu d. Maiorescu, Take Ionescu l’a însărcinat să comunice Regelui, că dacă Regele crede că pentru împrejurările actuale este destul să păstrăm guvernul Maiorescu, el, Take Ionescu, este gata să nu facă nici o opoziție, iar dacă ar veni împrejurările ca un astfel de guvern să simtă nevoia de ajutorul lui Take Ionescu, el ar întră în acest guvern singur, fără partid, numai cusingura dorinţă de a servi din toate puterile interesul ţărei. Cam aceiaşi declaraţie a făcut Take Ionescu şi d-lui Brătianu, autorizîndu’l să declare Regelui, că dacă Capul Statului ar crede că pentru împrejurările actuale e bine a se chema la guvern partidul liberal, Take Ionescu ar da asentimentul său şi unui guvern Brătianu, fără nici o dorinţă de colaborare la această guvernare liberală. Acestea erau preocupările şefului nostru, înaintea lui dispăruse totul, faţă de interesele superioare ale ţărei. Cu acest spirit am întrat în actualul guvern şi cu acest spirit vom guverna, cîtă vreme va ţine acest guvern. Perioada electorală Acest guvern a deschis o nouă perioadă electorală. Nu-i zicem campanie, deoarece nu este vorba de o luptă electorală. Este vorba să se formeze un parlament naţional, în care toate partidele să fie reprezentate prin fruntaşii cei mai acreditaţi şi pe care ţara să se poată sprijini în ziua de mîine, care poate să fie grea pentru ţară şi neam. Asentimentul liberalilor Asentimentul partidului liberal faţă de noul guvern, a atras din partea noastră o obligaţie morală: noi am hotărît că este în interesul tuturor, ca în parlament să figureze toţi fruntaşii liberali. Dorim ca în ziua cînd vom trebui să discutăm cu partidul liberal evenimentele importante, să nu fim siliţi, a căuta pe membrii comitetului executiv a acestui partid pe la domiciliile lor, sau ca aceştia să afle evenimentele la ordinea zilei din discuţiile gazetelor de partid. Dorim ca cu toţii să fie în parlament, pentru ca să se sporească tăria hotărîrilor politice, prin discuţia între partide la lumina tribunei şi în auzul ţărei. Chiar din Mai s’a vorbit despre intrarea lor în Parlament, ca de un angajament al lui Take Ionescu către tovarăşii de luptă de emi. Ceea ce, însă, era o condiţie specială a partidului conservator-democrat în Mai, a devenit o împrejurare de ordin moral general, în ajunul constituirei noului guvern. Pentru aceea dorinţa de a vedea pe toţii fruntaşii liberali în parlament s’a lărgit şi s’a întins asupra tuturor personalităţilor care joacă un rol în acest partid, d-nii Al. Constantinescu, Vintilă Brătianu, şi C. Stere. Vă închipuiţi lesne că faţă cu o astfel de preocupare şi cînd suntem conduşi numai de necesitatea sporirei forţei morale a guvernărei noastre, n’am putut transforma un punct de vedere înalt naţional, în o chestie electorală. Partidul liberal are libertatea să lupte cum va crede de cuviinţă în actualele alegeri, iar noi vom face totul ca dorinţa noastră să fie realizată. Amîndouă partidele din guvern vom ruga pe prietenii noştrii, ca în localităţile unde partidul liberal va fixa candidaţii cei dezignaţi de noi, să nu li se opună contra candidaţi. Partidul liberal are libertatea să lupte, dar nu se poate ca forţa morală să nu-şi producă tot efectul şi ca la preocuparea noastră aşa de înaltă, să nu vină şi la dînşii o preocupare analoagă. Am convingerea că chiar dacă liberalii vor boteza perioada electorală o campanie, aceasta se va reduce la manevre cu cartuşe oarbe, care nu ucid pe nimeni. Politica generală Dacă acesta este programul şi dacă aceasta este situaţia guvernului şi a partidului nostru în acest guvern, dacă acesta este spiritul în care am pornit guvernarea, a-şi putea încheia cu ceia ce se poate spline pentru ziua de azi. Nu mă pot, însă opri, ca faţă de vechii prieteni de la Iaşi să numi deschid şi personal sufletul cu credinţele mele personale faţă de actualul guvern şi faţă de partidul nostru. Am speranţa — şi eu cînd am o speranţă îndreptez şi acţiunile mele pe drumul acestei speranţe — că din colaborare va eşi o concentrare şi vom avea un partidconservator mare sub direcţia afectivă a lui Take Ionescu la început, iar mai pe urmă sub conducerea lui efectivă şi nominală. La mine concentrarea este o convingere veche şi aşa de puternică, încît a rezistat nu nimai timpului şi greutăţilor de tot soiul, dar a rezistat chiar bănuelilor prietenilor, în faţa cărora de obicei se topesc convingerile cele mai energice. Nu mă ascund, că în această rezistenţă a fost pentru ceva şi faptul că — cel puţin de la serbările jubilare — ideea concentrărei la mine putea fi considerată ca un ecou a dorinţei Celei mai mari autorităţi în această ţară. Ideea concentrărei a fost primită şi de Take Ionescu şi progresul ei s’a vădit şi mai mult prin aceie că pe baza ei s’au făcut tratativele din Mai cu d. Maiorescu. Tratativele din Mai s’au făcut pe o bază simplă, dar precisă : partidul conservator recunoştea dreptul la egalitate a negrilor cu albii — ca să întrebuinţăm expresia pe care a făcut’o clasică, şeful nostru—Take Ionescu, consimţea să facă credit fără nici o nerăbdare, pînă în ziua cînd această recunoaştere de drept trebuia să devină şi o recunoaştere de fapt. De ce n'am avut, prin urmare guvern de concentrare ? Fac această întrebare, deşi în mintea mea am crezut totdeauna că concentrarea trebuia să fie precedată de colaborare, precum cred azi că colaborarea va fi urmată de concentrare. Retragerea d-lui Carp N’avem guvern de concentrare din cauză că în momentul cînd acesta era pe punctul de a se realiza, s’a întîmplat, în partidul conservator un grav eveniment: retragerea șefului.—In tulburarea de spirite produsă de un astfel de eveniment, nu era momentul a doua zi a se vorbi de concentrare. Am recurs atunci la formula colaborărei, pentru a avea destul timp ca să pregătim şi atmosfera şi concentrarea. Pe noi chiar, retragerea d-lui Carp nu ne-a lăsat netulburaţi. Această retragere este perderea unui capital al lumei conservatoare, deoarece d. Carp prin viaţa şi vîrsta sa, era între toţi oamenii noştri politici, acel cu o autoritate morală mai mare, ceea ce dă o pîrghie imensă de credit pentru un om politic. Vă pot încredinţa că istoria va stabili că retragerea d-lui Carp n’a fost provenită nici din un capriciu, nici de o rancină, nici de vre-un interes, nici din partea vre-unui prieten, nici din partea vre-unui adversar al d-lui Carp. Spun aceasta, pentru că lumea noastră politică este cu nedreptul ponegrită cînd se spune că ea a provocat retragerea d-lui Carp. De ce s’a retras d. Carp ? Fiindcă a fost un om vitreg şi fiindcă a avut idei pe care de sigur istoria le va ridica la adevărata lor valoare, dar care făceau ca direcţia lui să fie improprie pentru evenimentele de azi. Trebuia sau ca d. Carp să renunţe la ideile lui, ceea ce nu putea face un om ca d-sa, sau să aştepte ca evenimentele actuale să treacă, ceea ce iarăşi nu un om ca d. Carp ar fi făcut, în speranţă că evenimentele să-l facă din nou propriu pentru direcţia partidului şi pentru viaţa politică. Ceea ce a făcut d. Carp este un gest eroic, pe care istoria îl va aprecia cu atît mai mult, cu cît predecesori de-ai săi n’au putut să’l facă. Consacrarea partidului conservator-democrat Credinţa aceasta a mea, că concentrarea a fost făcută imposibilă prin retragerea d-lui Carp şi că colaborarea va uşura concentrarea, se bazează pe o împrejurare nouă, care a mai uşurat din greutăţile vechi. Această împrejurare este de natură a face, ca faţă cu rezistenţa mare a oamenilor politici la o apropiare a forţelor conservatoare chiar cei mai rezistenţi să depună armele. In adevăr, existenţa partidului nostru, s’a părut tuturor un act eroic. închegarea unei vieţe politice noui, ni se spunea că e menită să dispară, de oarece chiar Marele interpretator al Constituţiei, crede că nu trebue să existe de cît două partide politice. Ori cîtă admiraţie am avea pentru această Augustă părere, tot nu ne venea să credem că poate să dispară, chiar în faţa acestei Auguste presiuni, creaţiunea sufletelor noastre, cu câţi ne mîndrim şi care ştim că nu e izvontă dintr’un capriciu’, ci dintr’o nevoe reală a ţărei. Această creaţiune, care ne-a costat atitea dureri şi lupte, atîtea abstinenţe şi suferinţe, nu putea de sigur să dispară, ori cîte presiuni ’i-ar fi stat împotrivă. Astăzi însă, cînd chiar acest Mare interpretator al constituţiei, s’a adresat lui Take Ionescu şi cînd lupta este definitiv cîştigată, trebue să privim chestiunea viitorului partidului şi să ne întrebăm dacă nu cumva va trebui să ne topim în aspiraţiile partidului căruia îi dăm puterile noastre. Sufletul partidului nostru nu va dispare niciodată, chiar în această topire şi de aceasta s’au convins şi adversarii, cari au văzut că creaţiunea partidului era bazată pe trebuinţa legitimă de înnoire a vieţei politice în ţara noastră. Ne întrebăm, însă, dacă trebue să dispară titulatura partidului nostru. Cred că n’avem nimic de temut şi că putem face chiar jertfa titulaturei, dar cu o condiţie : încredinţînd pe colaboratorii noştri ,de azi, fraţii noştri de luptă de mîne, că este în interesul superior al normalizărei vieţei noastre politice, ca să existe numai două partide. Aceasta cu atît mai mult, cu cît vor trebui să recunoască cu toţii că erau oarecare semne de disolvare a întregei noastre vieţi politice. Putem face jertfa titulaturei, dar cu o rezervă care trebue să fie busola întregului partid conservator , interesele generale ne vor dicta să facem această jertfă dar o dată contopirea făcută, va trebui ca toate valorile reale din cele două partide, să fie utilizate. Se va face concentrarea ? Ideea este însă, una, iar faptul e altceva. Ideia a avut-o oricine; meritul va fi, însă, al acelora cari vor pune la bază petrele fundamentale, pentru ca ideia să devină un organism viu, cu putere, cu viață. Pentru aceasta se cer încă multe. Nu vă ascund că în faţa credinţei în concentrare, actualul guvern nu este unanim; sunt în guvern două personalităţi importante, care sunt foarte sceptice la ideia concentrărei şi fac multe rezerve. Cînd veţi afla că aceştia doi sunt Take Ionescu şi Filipescu, vă veţi închipui că nu e puţin, cînd rezerva vine de la ei. Ceilalţi membri ai guvernului sunt mai mici, dar sunt mai mulţi şi în chestiunile de ordin social şi politic, este o mare forţă credinţa celor mulţi. Eu cred că cei mulţi vor ajuta cu tăria credinţei lor credinţa în concentrare. Rolul Iaşului In concentrare La o operă aşa de grea, d-voastră, prietenii, aveţi un mare rol, acela de a pregăti atmosfera trebuitoare pentru această concentrare. laşul de altă dată producea idei mari; astăzi trebue să se mulţumească cu idei bune. Trebue, deci, să mă ajutaţi cu perseverenţă în realizarea acestei idei bune şi s’o faceţi cu aceiaşi disciplină, armonie şi prietenie, cu care m’aţi ajutat şi în lupta trecută şi care a fost principalul motor în perseverenţa mea în ideia concentrărei şi colaborărei. Neaparat sunt greutăţi şi în ideia concentrării. Iaşul este un oraş mare, dar tot are ceva din oraşele de provincie. Lupta cu colaboratorii noştrii de astăzi a fost grea, adesea ori violentă, de o parte şi de cealaltă şi va trebui ca timpul să şteargă amintirea rănilor ce ne-am făcut reciproc. Pe lîngă aceasta, colaboratorii noştri de azi sunt siliţi să facă uneori şi sacrificii materiale, ca să renunţe la locurile căpătate şi care dau oarecare avantaje materiale. Desigur şi dintre noi vor fi alţii care se vor gîndi la împărţirea acestor foloase materiale, cea ce, pentru moment, va deştepta oarecare regrete şi amărăciuni. Eu cred insă, că tot noi trebue să facem dovadă de mai multă măsură şi n’am ezitat să sper că aceasta va fi şi credinţa d-voastră. Pentru aceia am dat colaboratorilor noştri alegerea părţei de răspundere pe care în conştiinţa lor, cred că trebue s’o păstreze cu mai mult folos pentru oraş şi partid. In conştiinţa lor au crezut că pot să dea un administrator mai bun decît am putea da noi la Primărie şi au ales Primăria. In ce mă priveşte, acceptînd această alegere, sunt convins că orice sarcină de acest soi este o răspundere faţă de oraş, încît cred că colaboratorii noştri acceptînd’o ’şi-au dat seama de toată întinderea ei. ’ Fiind convins că împărtăşiţi părerea mea, că noi trebue să creăm o atmosferă favorabilă concentrărei, vă rog să păstrăm cele ce am hotărît, ca o necesitate de ordin sufletesc şi ca în toate împrejurările, din tabăra noastră să vie pornirea la frăţia de arme cu foştii noştri adversari din partidul conservator. Să aveţi încredere şi pe viitor în idee şi în acei cari vă o reprezintă. Eu, alături cu recunoştinţa mea, pentru sprijinul prietenesc ce -mi daţi, vă rog să credeţi că toată munca mea va fi dată şi pe viitor pentru satisfacerea intereselor generale ale ţărei şi ale acestui oraş, dînd tuturor prietenilor în viaţa politică partea de colaborare ce i se cuvine fiecăruia, nu după ordinea înscrierei, ci după valoarea reală şi după munca efectivă depusă pentru partid. 19 Discursul d Ini iiinísín A. B. Badaréi rostit la întrunirea clubului conservator-democrat Luni 22 Octombrie îngrijirea şi conservarea nLlimentelor istorice Precum în viaţa individuală instinctul de conservare şi propăşire se desvoltă încă de timpuriu, năzuinţe spre bine şi un traiu lipsit de grije e aproape un ideal spre care rîvneşte tot ce vieţueşte, tot asemenea şi un popor, o naţiune pentru ca să trăiască să progreseze şi să joace un rol precumpănitor în această lume, să fie respectat de vecinii săi şi să-i servească ca exemplu, trebue să cultive şi să întreţie fără preget cultul trecutului său, să vegheze cu cea mai mare grijă asupra monumentelor sale, acei martori muţi ai gloriei şi strălucirei străbuneşti care vorbesc inimei noastre mai mult decît cuvîntarea cea mai înflăcărată. Oare cărui fapt datoreşte astăzi Germania poziţia sa strălucită şi invidiată? Ce forţă misterioasă rezidă în acţiunile sale şi cine o alimentează ? Respunsul ţi-l dă şi cel mai mic copil: iubirea de patrie, cultul strămoşesc şi păstrarea cu sfinţenie a tot ce-i aminteşte despre vitejia şi gloria străbunilor. De mic copil, în şcoală, urechia lui aude faptele străbune iar ochiul vede operile lor în piatră şi lemn şi aceasta e şcoala cea mai înălţătoare care formează pe cetăţianul de mîine, pe omul viitorului. Oare ceia ce se petrece la alte neamuri nu se poate petrece şi la noi şi e nevoe să trecem hotarele ţărei pentru ca inima noastră să tresalte la vederea unor asemenea mărturii? Oare e nevoe ca stră