Opinia, ianuarie 1914 (Anul 11, nr. 2070-2092)
1914-01-15 / nr. 2079
BAN! BANI ABONAMENTE Un an ... 20 leî 6 luni ... 10 lei ANUNŢURI Un rând pag. III» £G b. » » » IV, 4€ „ POLITICE ZARVA MULTA Marele eveniment al fuziune! cuvîntiste greceniste, — comunicat cu atîta emfaza comitetului executiv al partidului conservator—constituie, în realitate, un motiv de 0 extraordinară agitaţie în rîndurile conservatorilor ieșeni. De fapt, cu această ocazie, s’au aranjat unele lucruri prin care, în primul loc, se tindea la satisfacerea cerinţilor d-lui Greceanu şi la răzbunarea unora din corifeii conservatori. S’a făcut fuziunea grecenisto-cuvîntistă, pentru că cei dela Cuvintul au douăsprezece voturi la colegiul 1 de Cameră. D. Greceanu ţinea morţiş ca să aibă aceste voturi — indiferent pe cine va avea alăturea sau pe cine va sacrifica. S’a mai făcut această fuziune pentru a înlătura pe unii conservatori, care au avut o atitudine neşovăitoare, cînd a fost vorba de sprjinit guvernul de colaborare. Aceştia trebuiau pedepsiţi. Ei n’au mai fost admişi pe lista candidaţilor. Pînă şi d. dr. life Stroici — de atîtea ori candidat — a fost de astă dată eliminat. De cît un lucru: politica de combinaţiuni personale sau de răzbunări meschine nu dă niciodată rezultate bune. Şi acest lucru se învederează şi astăzi. Intr’adevăr, în partidul conservator ieşan este actualminte o zarvă extraordinară. Nemulţumirea ie foarte mare şi partizanii cu vază şi care fac parte din vechia gardă se arată indignaţi de cele petrecute. După părerea lor, prin nimica nu este justificată nici importanţa şi nici zgomotul făcut cu ocazia acestei fuziuni. Cît despre condiţiunile în care au fost fixate candidaturile, rezultatul alegerilor va învedera dacă fapte ca cele petrecute rămîn acum fără răsplată. BOT& ZILEI O farsă ? Găsim îa oficiosul ssmi guvernului liberal ,Facla următorul comunicat la adresa directorului celuilalt oficios liberal »Viitorul* : .Supărat că nu a intrat în minister, d. Banu a voit se facă un gest mare â la Toms Stelian. S’a dus la prefectura poliţiei Capitalei şi a scos paşaport pentru străinătate. Cîtorva prieteni, d. Banu le-a spus că se duce la Paris și că nu va candida nici pentru Parlament. ...Ce s’a Intîmplat însă? D. Panaitescu, din ordinul d-lui Brătianu—probabil că șeful știa că are de-a face cu un farsor—a pus copoii si urmărească pe d. Banu. De la toate punctele de frontiară, s’a comunicat siguranţei că d. Banu nu a fost văzut». Relaţiunile strlnse pe care Ie are astăzi »Facla, cu şeful, d. Brăteanu şi cu subşeful, d. Panaitescu, ne fac să credem că relaţia de mai ana e sigură ca din Însăşi sursa... Siguranţei. MICI POLEMICI Unii cântă să acrediteze legenda că d. Daca a stabilit alianţa intre guvernul liberal şi „Facla“. Neadevărat. Trăsătura de unire a făcut-o... Bana. De ce atâta grabă din partea candidaţilor Evenimentului şi Cuvintului să şi publice numele in ziare ? ...Pentru că prevăd că va fi singura lor mîngăiere, ■— publicarea numelor. * „ Oferim — scrie Seara — tot concursul nostru d-lui dr. Sion“. Cum s’ar zice : Văcăuştii sprijinind Mărcuţa. .* „Unirea“ na apărat. Tipografii romini din Iaşi s’au jidovit. Toţi cer parale înainte...* Cifra 7 e consacrată ca o cifră mincinoasă. De aceea cgenfia de minciuni a inventat cea mai proaspătă — cu prelungirea contractului Bermanluster pe... 7 ani.* A izbucnit un conflict între ministrul Duca și demisul director al Casei Bise ......-ts»—*---------------------------------------------------------------------------------------- ZIAR CONSERVATOR-DEMOCRAT ricilor care nu vrea să se deprindă cu ideea că e pe... Ducă.* Ziarele ruseşti anunţi că avocaţii cari au apărat pe Beilis la Kiev au refuzat plata. Şi de la un apostol naţionalist ca dr. Şamaleanu—la Vaslui—d. Delavrancea a primit 1000 de lei... Nu mai e morală şi pace! „Cuvintul“ « cieat de acord ca „Evenimentul*. Le mai rămâne candidaţilor comuni să cadă... în alegeri. * Se laudă directorul serviciului sanitar că a desfiinţat automobilele takiste. ...Ca să înfloreascătramvaiul liberal. ELECTORALE întrebat dacă va fi candidatul guvernului la colegiul universitar, d. M. B. Cantacuzino a răspuns: — „Mă duc la liberali, dar nu primesc nici deputăţie, nici senatorie. Nu cer acestor oameni decit să mă lase in pace !* * In cazul dacă conservatorii locali vor reuşi să l împace pe d. dr. Bogdan, astăzi foarte pornit, d-sa va fi candidatul... sigur căzut, al conservatorilor la colegiul universitar. „ Este sigur că d-nii O. A. Scorţescu, Lascar Tărăbaţă şi A. C. Cuza vor candida la colegiul II deputaţi de Iaşi. * Cel mai nenorocit candidat, la actualele alegeri, va fi d. Kilimogla. Va fi nevoit să facă vizite electorale în societatea d-lor dr. Possa şi Costan dachi.„ Din modul cum s’a alcătuit lista candidaţilor conservatori din Ieşi, rezultă că acei dintre foştii parlamentari, care au susţinut guvernul de colaborare şi deci politica actualului șef al partidului conservator, atunci când d. Carp a voit să reia șefia, au perdut dreptul de a mai reprezenta acest partid in parlament. GLOSE ALE VREMEI... Medici şi elubişti.—A propos de laboratorii. — O mică pricină. — Partidul economiilor.—Brătianu tatăl şi Fiul. S’a subliniat ori valoarea unui argument, ori a unei aluzii. Confratele liberal, neputînd găsi nici-o scuză pentru încercarea regimului de a desfiinţa şcoala de agenţi sanitari din Iaşi, a făcut aluzie la numirea medicilor-profesori şi a făcut un argument din calitatea politică a directorului şcoalei. In treacăt fie zis, avantagiile pentru simpaticul director al şcoalei — medicul primar al judeţului nostru— de a avea respunderea acelei şcoli erau aproape o plictiseală. Diurna de 100 lei, cu obligaţiile atît de multiple ce impunea un directorat în care întră pînă şi grija alimentării atîtor zeci de elevi, nu reprezenta nici pe de departe sacrificiile de timp şi de muncă. In ce priveşte pe cei doi profesori, s’a arătat ori că unul dintre cele două posturi a fost oferit, pe rînd, la cîte doi medici străini de clubul conservator-democrat şi dintre aceşti doi, unul a şi refuzat postul din lipsă de vreme. Dar era oare guvernul trecut, dator să se adreseze, poate, clubului liberal pentru recrutarea a doi medici ? Dar fiindcă veni vorba, n’ar putea să se intereseze gazeta locală la unii domni medici, înscrişi în clubul liberal dela cari ar afla că au stat nesupăraţi în slujbe,—bunăoară la căile ferate, sub ministeriatul d-lui Al. A. Badareu ? Intre dînşii unul e un viitor ajutor de primar... Spunem lucrurile aceste pentru a arăta valoarea argumentului şi fineţea aluziei ziarului liberal. ♦ A propos de medicină, de ştiinţă în genere şi de laboratorii. Nu de mult—precizăm—la 5 Ianuarie, d. profesor Dr. Mezincescu răspunzînd unei Insinuări a „Evenimentului“ cu privire la pretinsa reînoire a contactului cu d. Dr. Negel, pentru localul ocupat de laboratoriul de hipienă, scria: .Afirmările Evenimentului sânt deci ca desăvîrşire neadevărate. Acum,de ce şi cine de la Evenimentul se chinueşte să găsească ceva de zis despre mine, fie chiar Insinuări ridicule ca cele de mai sus ? Există o mică cauză pentru acest mare efect. Cel ca pricina o cunoaşte. „Evenimentul“ a înghiţit sfidarea, n’a suflat un cuvînt. Prefăcîndu se a schimba vorba, a intervenit ba în favoarea d-rului Sion, aprobînd suprimarea unei instituţii iaşane , ba în chestia imobilului închiriat de la d. V. Iamandi pentru serviciul sanitar. Dar ce-i cu pricina mică ? Cine anume de la „Evenimentul“ e pus aci în cauză ? Nu ştie nimic, nici măcar d. Rudolf Suţu proprietarul unui anumit imobil ocupat de o anumită instituţie? Aşteptăm. E adevarat că regimul liberal îşi propune nu numai suprimarea unor posturi — pentru a înfiinţa altele—, ci economie în genere, economia în stil mare. Cel puţin aşa ne încredinţa „Viitorul“ acum de curînd. ....Administraţia publică nu este o arenă în care apetiturile să se lupte, în care să se satisfacă gusturile unora şi vanităţile altora, iar banii storşi cu atîta greutate de la contribuabilii destul de împovoraţi, nu trebue să servească ca persoane mute în danţul milioanelor- E o chestie de cinste politică, de moralitate publică şi de însănătoşire a vieţei noastre de stat ca averea publică să fie păstrată ca lucru sfint şi ca cheltuelile să fie făcute cu rost şi fără gînduri de interese politice.* La asemenea teorii şi hipocrizii electorale se poate răspunde cu un singur citat, dar încalţe Shakespearean : — Vorbe ! Vorbe ! Vorbe ! Dar poate... Poate că într’adevăr a venit o eră de economie şi de renunţare ? Filosoful profesor, Rădulescu-Motru, într’un sarcastic articol din „Noua R. Romînă“ încearcă chiar a găsi o formulă, o explicaţie, socială , încheind constatările ce face. ....Brătianu-tatăl a lăsat sbor liber apetiturilor și lăcomiei partizanilor ? A tolerat crime și asasinate ?... Ce om prevăzător! Dacă nu făcea astfel, unde ar fi fost partidul care în 1914 ar fi urmat pe Brătianu fiul ? Brătianu fiul răzbună pe Brătianu tatăl. Avem înaintea noastră un exemplar de sublimă izbăvire morală. Acei cu prea multe apetituri se mobilează prin renunțare. Este un fapt unic în istorie.* Atît de unic, îneît nici nu există, căci ironia filosofului e o simplă ironie. Faptele sunt altele. ECOURI Cercetările asupra păsărilor călătoare au luat în timpul din urmă un deosebit avînt, mai ales de cînd s’au înfiinţat staţiuni ornitologice, la care păsările sunt marcate cu cîte un inel de aluminiu, pe care se înseamnă data şi locul observării. Acest soi de experimentare, început la 1899, de institutorul Chr. Mortensen în Viborg, azi urmăreşte în toate ţările din drumul păsărilor călătoare. Cea mai veche staţiune este acea de la Rossiten în apropriere de Danzig, apoi ca însemnătate vine staţiunea societatei ornitologice ungare de la Budapesta. Societatea biologică din Helligoland apoi muzeul din Leyden şi Asociaţiuneaornitologică din America, s’au alipit cercetărilor. In 1912 un pas important s’a făcut prin crearea în Rusia a unei societăţi ornitologice. Numai în Anglia s’au însemnat aproape 82000 paseri. După cum se ştie delta Dunărei şi Dobrogea e un popas însemnat al păsărilor călătoare. Primavara şi mai ales toamna e o variaţie de paseri pe teritoriul dobrogean, cum rar se întîlneşte aiurea. Nu ar fi rău ca cei care sunt interesaţi în studiile biologice la noi, şi in special Muzeul de istorie naturală din Bucureşti, să creeze şi la noi o staţie pentru marcatul păsărilor călătoare, spre a se urmări drumul pe care-l iau ele in emigrările lor anuale.* Numărul speciilor de vertebrate, care trăesc azi pe faţa pământului este după Henthaw, de 47200. Dintre acestea sunt 7000 mamifere, 20000 paseri, 300 crocodili și broaşte ţestoase, 3300 şonîrle, 2400 şerpi, 2200 batraciene și 12000 peşti (Gentralblatt f. Zoologie 1913 II. 212). OAMENI ŞI LUCRURI Un scriitor despre un pictor Era o vreme — şi nu sunt prea mulţi ani de atunci — cînd se aplica termenul decaricatură a schiţelor lui Iser. E adevărat că de atunci încoace artistul a evoluat şi ne-a dat foarte multe lucrări cari au lărgit mult orizonul inspiraţiunilor şi compoziţiilor, de lucrările debutului,care l-au popularizat pe Iser, dar nu l-au consacrat. Artistul acesta rămîne un bohem. Iată-l venit la Iaşi cu 137 de tablouri, fără... catalog. Sîntem dară siliţi a face o judecată, sumară, ori una de ansamblu. Iată, drept prefaţă, un lung citat din impresiile publicate intr’o revistă bucureşteană, nu de mult, de către scriitorul Galaction autorulBisericuţei din Răzoare, despre care vom vorbi curtodaci, pe larg: „Ce impresiune îmi face arta lui ? Mi se pare că beau un viu tare, care se suie la cap, dă grijă şi ameţeli, dar care îmi place foarte mult şi-l beau Înainte! Comparaţia aceasta nu este a mea; a scris-o cineva, acum vre-o cincizeci de ani, despre un roman celebru. O iau, însă cu Împrumut, pentru că exprimă drept şi scurt răscolirea mea sufletească, în faţa producţiunilor lui Iser. E acest artist un teoretician ? A plecat el de la o concepţie artistică, de la o teorie, ca să ajungă la arta lui de azi, sau, de la arta lui de azi — care-i curge sub degete, neprevenită şi firească—face cîteodată şi drumul în sus, spre teorie, spre şcoli şi spre maeştri ? Aceste întrebări putem să ni le punem nouă, dar nu putem să Ie punem artistului. Fiindcă... oricît ar fi el de sincer, răspunsul lui va conţine totdeauna o înşelare de sine. Paguba nu este prea mare. •“ ..„Priviţi cele 216 de picturi, pasteluri, aquarele, desenuri, portrete şi ilustraţii din expoziţia lui Iser. Curios mai vede Iser lumea aceasta ! Mirarea, zice un antic Înţelept, este Începutul filosofiei ; tot mirarea este începutul prieteniei cu arta lui Iser. Dar priviţi cu luare aminte, stârniţi şi fiţi doritori de a înţelege. La început tot ce-ţi arată Iser pare că ar fi (prin exageraţie) un fond de peşteră, în mare, unde fojgăesc caracatiţe, crabi, painjeni de apă, peşti monstruoşi.... şi care s’ar lumina deodată, prin nu ştiu ce năvală de lumină electrică. După ce neadormirea a trecut, observi că eşti tot în lumea aeriană. O mulţime de gesturi, de atitudini de expresiuni, foarte cunoscute şi redate de artist cu o uimitoare putere de adevăr, te chiamă şi te agaţă. Cine ar fi putut să taie şi mai adevărat şi mai precis silueta bătrînului tătar din No. 2? Cine ar fi putut să lase urmaşilor mai întocmai cu originalul pe ilustrul cafegiu din Cocargea, Ismail Ferado (acela care şi-a scos piciorul din papuc) ? Prin ochii şi prin degetele cui ar fi putut să scapere mai sinistre capetele celor din jurul Mesei Verzi ?* In jurulMesei Verzi“ stau acei din tabloul pe care-1 intitulează „In Casino“. ....Iar ca impresiune generală 7 Cităm iară : „Iser, amicul mai mult vesel decît trist, vlăjganul bine zidit şi cu havana Iu gură e un mare şi trist poet. Face parte din familia celor cu talent amar şi întunecos. Acest poet, cu ochi mai bani decît oricare dintre noi, nu poate să ierte Iui Dumnezeu că, pe lingă liniile cele mari şi nobile ale creaţiunei, El Atotputernicul, a îngăduit în lume şi coropişniţa şi cîrcîiaşul, şi solomîsdia—şi prostia şi urîţenia şi nedreptatea. Şi bizar şi iremediabil obsedat de această latură inexplicabilă a operei celui ca nume inefabil, Iser, desmerdtud lumea aceasta, ti pune la gât un colan de coropişniţa, da ctrceci şi de solomisdire... Acest artist e un revoluţionar. E unul dintre acei mulţi nebuni de Înalt talent, care, voind sau nevoind, lucrează încet şi sigur la marile prefaceri viitoare. Vom trăi altel vom cînta altfel şi vom desena altfel ! Adevărat să fie oare ? Ştiu ei ce spun aceşti teribili înainte mergători ? Nu putem să răspundem. Suntem prea mici; suntem prea cufundaţi la lumea de acum. Suntem întocmai ca Salomeia şi ca ostaşii lui Irod, faţă cu lochanan cel ce prooroceşte din fondul cisternei. Ne simţim impresionaţi, zguduiţi, simţim la prooroc o putere misterioasă... Poate chiar 11 iubim... Dar ,cine ştie ce spune proorocul* ! Vom Încheia, după această prefaţă, cu citeva consideraţiuni generale, cum se pot face despre o expoziţie... fără catalog ilustrat, ori neilustrat. Rodion D. Take Ionescu şi Impacarea Romîno-Maghiara La ordinea zilei In opinia publică europeană este cestiunea împăcării Româno- Maghiară din imperiul vecin Austro-Ungar. Se ştie că In cursul anului 1913 relaţiunile dintre cele două ţări, imperiul Austro-Ungar şi regatul Român au trecut prin mari cumpene. Au fost momente crud prin glasul şi pana unor fruntaşi din Romînia, cum e d. A. D. Xenopol, marele istoric şi alţii, s’a denunţat viclenia imperiului Austro-Ungar în conflictul Romîno-Bulgar. Acum după sftrşirea războiului balcanic, imperiul Austro-Ungar voeşte să strlngă raporturile cu regatul Român şi In acest scop se caută modalitatea Îndulcirii şi Indrumării pe calea dreptăţii a raporturilor dintre romîni şi maghiari. Ziarul Az Est din Budapesta, pentru a afla opinia publică, din Romînia, cu privire la împacarea Româno-Maghiară din imperiul vecin, a trimis pe corespondentul său la Bucureşti unde a intervievat dintre bărbaţii noştri politici numai pe d. Take Ioaescu, omul cel mai superior în ţara noastră. E o dovadă şi mai mult că d. Take Ioaescu e o personalitate politică europeană din faptul, că tocmai lui şi nu altora i s’a luat interviwul, cît şi din feli şi cuprinsul interviewului. Acest interview a apărat ori în conrespondenţă telegrafică un Universal, cel mai popular ziar din ţară, pe ziua de azi 13 Ianuarie 1913. Deşi e redat în telegrame totuşi cuprinde o coloană întreagă din acest ziar. Noi am citit acest articol de reportaj ca cea mai mare lăcomie şi nu putem să nu relevăm ideile din el. Deşi e perioada electorală, cînd alte preocupări ne atrag, totuşi trebue să cunoaştem ceia ce şeful conservatorilor-democraţi, cel mai de vază om politic, spune Europei întregi. D. Take Ionescu spune, că încă de acum 20 ani, vorbind cu oameni politici din Ungaria, Banfy şi Koloman Szell, li-a spus că datoria ungurilor faţă de românii din Ungaria e să le dee drepturile pe care ei le cer, dacă voiesc să aibă cetăţeni unguri supuşi şi dornici de luptă pentru binele Ungariei. Venind la Impacarea Româno-Maghiară de azi, d. Take Ionescu spune hotărît .