Opinia, iulie 1914 (Anul 11, nr. 2212-2238)
1914-07-22 / nr. 2231
Baia de sîngre Mobilizarea se întinde ca o flfră de praf de la un capttal Europei la celălalt şi, fapt capital care înlănţueşte restul, în ziua de 19 Iulie (1 August) care va rămîne în istorie ca una din cele mai memorabile ce s’a putut înregistra vre-odată, la ceasul fatidic de 7 şi jumătate, ambasadorul Germanie la Petersburg, în numele guvernului său, a remis declaraţia de războiu ministrului fie externe al Rusiei, însăşi ţările care nu voiesc să se amestece în această mare ceartă, Belgia, Ţările de Jos, Elveţia, îşi făuresc armurele pentru a-şi apăra neutralitatea. Şi acest războiu european poate să devie un războiu mondial căci, dacă Japonia face gestul de a-şi trage sabia, e sigur că Statele Unite ale Americei nu vor rămînea nepăsătoare. Să luăm lucrurile aşa cum sînt. La acest ceas, ar fi copilăresc a cerceta dacă Germania ar fi putut opri pe Austro-Ungaria, aliata sa, din drumul tragic în care se angajase, după cum ar fi zadarnic să te întrebi dacă Rusia putea să asiste nepăsătoare la o agresiune contra Serbiei, care ameninţa direct prestigiul său. Să zicem mai degrabă ! împăratul Germaniei şi Ţarul nu mai erau stăpîni ai războiului sau păcei, forţaţi şi constrînşi cum erau de cătră opinia publică, foarte puternică în Germania şi foarte apăsătoare în Rusia, de îndată ce este în joc protecţia Slavilor. Inspăimîntătoarea lichidare europeană se va regula deci pe cîmpurile de bătae. Ceasul e destul de grav pentru ca, de această dată, toţi feminii să pue stavilă meschinelor certuri politice şi, încrezători in Regele lor, să aştepte evenimentele sau deciziile supreme cu un singe rece bărbătesc, care e singura probă a servirii patriotismului, pănă la noi ordine. Şi mai cu seamă, nici o manifestaţie tumultuoasă, nici una din acele mişcări populare care nu pot ajuta decît să mărească enervarea naţională, şi care nu vor da inimilor nici o picătură de forţă mai mult . Pentru moment, spiritul public apare excelent; toţi, la orice categorie socială aparţin — şi unele excepţii sînt neglijabile — primesc cu o energie calmă şi hotărîtă, cu o plină încredere în Acel care veghează asupra destinelor noastre, formidabila azvîrlitură de zare care va cădea pe masa Destinului. Toţi acei care vorbesc, acei care scriu, să evite tiradele bombastice ; datoria imperioasă a fiecăruia este să nu încurce sarcina guvernamentală, diplomatică și militară. Presa mai cu seamă trebue să se supravegheze, căci unele manifestări de condei, ieri inofensive, pot să devie o crimă în contra patriei. Nu ezitare, ci chibzuinţă! In acest moment, cînd poate e să se decidă din nou de destinele României, oamenii cari au răspunderea conducerii nu mai constitue un guvern de partid, ci un guvern al ţării, însuşi guvernul ţării. Guvernul, nu strada ori agitaţiunile prin presă trebuie să aibă ultimul cuvînt, cuvînt isvorît din propria lui conştiinţă de datorie şi de gravitatea situaţiei, cuvînt reprezentînd rezoluţiunile luate de sfetnicii de aci ai Coroanei în deplină înţelegere cu acei dintre sfetnicii de ori a căror cumpănire în judecată şi al căror ascendent asupra opiniei publice sunt o chezăşie că interesele imediate şi aspiraţiunile mai îndepărtate ale ţării nu vor fi sacrificate. Ţara trebuie să facă credit bărbaţilor de Stat şi din opoziţie cam azi mai mult ca oricînd reprezintă conştiinţa naţională, căci pe acest credit se bizuie ei sau mai bine zis trebue să se bizuie pentru deciziunile ce sunt de luat. E atît de lesne să manifestezi şi atît de greu să chibzueşti! Nu pornirile impulsive sunt destinate să angajeze prezentul şi viitorul unei ţări. Hotărîrile supreme nu se iau, nu trebuie luate decît cu fermitatea la a cărei bază se află conştiinţa netă a tuturor împrejurărilor momentului şi viziunea clară a posibilităţilor zilei de mîine. Ţara poate aştepta cu calm desfăşurarea evenimentelor, pentru că bărbaţii pe cari vana pe rînd i-a delegat la cîrmă şi cari astăzi au luat contact — cu uitarea divergenţilor în chestiunile de politică internă, — bărbaţii aceştia au în ei şi destul patriotism şi destulă bărbăţie, spre a nu jertfi nici unul din interesele, nici una din şansele României şi romînismului. Atitudinea Romîniei nu e dictată decît de o sigură consideraţiune : aceea a apărării patriotismului naţional, menţinerii şi înălţării puterii şi prestigiului Statului român, a apărării capitalului care este vitalitatea unui neam. In atitudinea calmă de astăzi a României nici agitatorii de profesie dinăuntru, nici devertitorii din afară nu trebuie să vadă expresiunea unui sentiment de nehotărîre, ci din contra, conştiinţa de forţa noastră. Nu laşitate ori măcar indeciziune, ci chibzuinţă, energie gata să se deslănţuie în clipa hotărîtoare caracterizează atitudinea de azi a României în vultoarea ce ne încinge din toate părţile. E comod să strigi: Jos cutare vecin ori sus cutare vecin. Asemenea demonstraţiuni nu reclamă decît lipsă de conştiinţă cetăţenească, denaturarea adevăratului sentiment patriotic. Maturitatea şi bărbăţia unei naţiuni îşi găsesc expresiunea reală în maturitatea de judecată care prezidează la angajarea responsabilităţilor şi în bărbăţia cu care se asumă aceste responsabilităţi. Orientarea acţiunii diplomatice a unui stat—al cărei corolar imediat poate fi o acţiune militară—nu e un act din acelea cari se pot anula, după ce ţi-ai da seama de paguba comisă, ci e o îndrumare de la care e foarte anevoie, cu neputinţă chiar să te mai abaţi, pentru că eşti prins în vîrtej. De aceea, să înceteze agitaţiunile dintr’o anumită presă, şi să tacă strada, pentru că răspunde rea în faţa generaţiunii de azi şi a generaţiunilor de mîine nu se găseşte acolo, ci la bărbaţii cari sunt şi acei cari au fost la cârma ţării. Acestora, precum am zis, li se cuvine să le facă ţara credit, ca in chibzuinţă lor neinflunţată de nici unul din curentele factice ce se produc întotdeauna în vremuri de grea I cumpănă, să hotărască ceea ce urmează să facă azi Romînia p pentru ca România de mîine să ie mai puternică, mai înălțată decît Romînia de astăzi. ANUNȚURI ABONAMENTE Un rând pag. III, SG b. « . • » IV, 40 n Un an . . o 20 lei 6 luni * ■ i 10 lei BANI BANI ZIAR CONSERVATOR-DEMOCRAT Administraţia Tipografia H. Goldner, laşi. — TELEFON No. 36 -Anul XI—No. 2231—Mercur! 23 iulie 1914 Ce sa petrecut ieri la Sinaia Romînia în stare de espectativă armată. Aceasta însă constitue o etapă scurtă. un — De la Corespondentul nostru special și din izvorul cel mai autorizat — Sinaia.—Consiliul de Coroană întrunit aseară, a fost de acord, în unanimitate,—numai asupra unui singur punct şi anume: Că este o imposibilitate morală pentru România de a merge cu armele în contra triplei alianţe. Trei erau ipotezele supuse ori discuţiunei Consiliului: 1) Atitudine extremistă reprezentată prin d. P. P. Carp şi anume acţiune pentru tripla alianţă. 2) Atitudine de neutralitate. 3) Expectativa armată,—acea care a triumfat in cele din urmă. Consiliul a recunoscut că nici măcar in stare de neutralitate nu putem reminea, întru cît totul atirnă de dezvoltarea împrejurărilor. Intr’adevăr grija de atitudinea Bulgariei este mare. Schimbarea în directiva acesteia, cu toate asigurările perfectei sale neutralităţi şi a sentimentelor sale pentru tripla alianţă, date fiind atît la Bucureşti cît şi la Viena, nu este esclusă. România nu poate decide înainte de a se fi asigurat cu desăvîrşire de atitudinea vecinului de la dreapta Dunărei. Ori cum ar fi, atitudinea aceasta de espectativă armată, nu constitue decit o etapă, și pentru o foarte scurtă durată. * I hotarirea aceasta a mai contribuit si atitudinea Italiei, Frontal $l Angliei. In ce priveste pe cea dintâi ea se arata jignita de faptul ca Austria nu a Instiintat-o despre nota sirba. Acesta nu e decit un pretext. In fond Italia asteapta unele oferte de la Viena pentru anumite compensatiuni, In cazul unui rezboi fericit. Cu acest mijloc ea ar putea linisti opinia publica si ar putea Intra imediat In rezboi. Stim positiv cd aceste oferte au sl Plecat din Viena sl câ în cel mult doub, trei zile, Italia va intra In stare de rezboi. Nu este nimic încă sigur nici în privinţa Franţei şi nici în privinţa Angliei. Germania n’a declarat răsboi Franţei şi nici nu va face acest lucru. Ea aşteaptă ca declaraţia de răsboi să vie din partea Franţei, pentru ca astfel Italia să fie obligată de a interveni, conform tratatului de alianţă. Austria se ţine în defensivă în ce priveşte Serbia şi nici nu este exact macar că Belgradul a fost bombardat. Austria îşi trimite toate trupele spre Galiţia* unde va lua ofensiva în potriva Rusiei. In Consiliul de Coroană cel dintâi care a luat cuvîntul şi a susţinut neutralitatea a fost d. Marghiloman. D. Carp care este omul formulelor a întrebuinţat următoarea formulă : — «Mai întăi să ne luăm înapoi ceia ce ni s’a luat şi pe urmă ne vom gîndi să luăm ceia ce n’am avut nici’o dată.“* După Consiliul de Coroană, o consfătuire de o jumătate de oră a avut loc tot la Palat, la care au participat d-nii Brătianu, Take Ionescu, Marghiloman, Ferechide, pe lîngă regele și Principele Ferdinand. S’au precizat punctele fixate prin discuția ce a urmat la Consiliul de Coroană. D-nii Maiorescu și Filipescu n’au sosit la timp. Intîrzierea acestui din urmă se spune a fi voită întru cît cunoaște sentimentele d-lui Marghiloman. M. S. Regele rămîne la Sinaia. "