Opinia, noiembrie 1914 (Anul 11, nr. 2318-2343)

1914-11-25 / nr. 2338

O chestiune economică Francezii, pentru cari toată latinitatea, iar printre latini şi umilul ţăran de la Du­nărea, are cele mai adinei simpatii şi le u­­rează din toată inima să iasă triumfători din grelele încercări la cari sunt supuşi, recîştigînd sceptrul de conducători ai ci­­vilizaţiunii, găsesc mereu la vrăjmaşii lor procedeuri, pe cari şi le recomandă lor. Aşa, de exemplu, scriitorul francez Lu­cien Descaves arată că o broşură foarte răspîndită în Germania, acum vre­o zece ani, formula astfel cele zece porunci ale comerţului german : l în cheltuelile tale cele mai mici, nu perde nici­odată din vedere interesele compatrioţilor tăi şi ale ţării tale. 2) Nu uita că tu micşorezi averea ţă­rii tale, dacă cumperi fie măcar pentru un pfennig, un produs străin. 3) Banul tău nu trebue să profite de­cit negustorilor şi muncitorilor germani. 4) Nu profana pămîntul german, casa germană, atelierul german prin prezenţa şi întrebuinţarea de maşini sau lucrători străini. 5) Nu lăsa nici­odată să se servească la masa ta, carne sau grăsime străină, cari ar face rău creşterii de vite germa­ne, şi apoi ar compromite sănătatea ta, pentru că cărnurile străine n’au fost vi­zitate de poliţia sanitară germană. 6) Scrie pe hîrtie germană, cu peniţă germană şi usucă cerneala cu buvard german. 7) Nu te îmbrăca de cit cu stofe ger­mane şi pe cap poartă pălării germane. 8) Făina germană, fructele germane, berea germană dau singure forţa ger­mană. 9) Dacă nu-ţi place cafeaua de malt german, bea cafea provenind din colo­niile germane şi chiar dacă preferi ca­cao ori chocd­ala caută ca aceste produse să fie exclusiv germane. 10) . Laudele străinilor să nu te facă a uita aceste precepte­­ ori ce s’ar zice, ră­­mîi convins că cele mai bune produse, singurele demne de un cetăţean al marii Germanii, sunt cele germane. „Se găsesc, adaogă Lucien Descaves, în aceste 10 porunci ale comerţului ger­man, recomandaţiuni de cari ar­­ trebui să profităm. Şi o vom face“. „Cînd victoria va încorona silinţele noas­tre,­­continua el, vom reciti aceste 10 porunci şi vom răsturna, în profitul nos­tru, pe cea de a patra, adică: nu profana pămîntul francez, casa franceză, atelierul francez, prin întrebuinţarea şi prezenţa maşinelor, directorilor, şi lucrătorilor ger­mani“ Este, după cum se vede, la mijloc, o interesantă chestiune de ordin economic, şi anume vaşnicul proces între ceia ce se cheamă liber schimb şi protecţiune. Germanii aplică astăzi măsurile econo­mice, pe cari puternicii lor vrăjmaşi, En­­glejii, le-au aplicat altă dată. E de ajuns a aminti un edict englez din 1666 care prescria, sub pedeapsa unei amenzi de cinci livre sterline, a se îngropa cei ră­posaţi în stofe de lină, măsură luată pentru a protegui arta linei indigene. Acum, cu dezlănţuirea celui mai for­midabil războiu, se pot trage cu folos multe învăţăminte pentru viitor. Se vede acum, că o politică liber schimbistă, cam în felul cum am practicat-o noi, are multe şi mari neajunsuri. Va deveni de aici înainte un fel de a­­xiom, învăţămîntul economic după care „o ţară trebue să-şi dea osteneală a trăi în primul loc din produsele ei“. O ţară nu va face rău dacă se va conduce ca un moşier care are din moşia lui tot ce-i trebue pentru trai şi numai din cînd în cînd cumpără cîte ceva din tîrg. Noi în deosebi, facem în vremurile actuale o tristă experienţă. Băncile noastre n’au bani pentru tim­puri grele, de aceia nu pot veni în a­­jutorul muncei naţionale. Pentru industriile de apărare naţională cari se impuneau în primul loc, n’au făcut aproape nimic. De aceia suntem a­­vizaţi tot la străini. De­sigur că o ţară mică, cum e a noastră, dar cu pretenţii mari, a trebuit să facă foarte deseori şi în mare măsură apel la străini. Nu pierdem însă nădejdea că în curînd la pretenţiile acestea mari, vom avea şi o ţară mare şi atunci de­sigur altfel vom vorbi. Nu e mai puţin adevărat însă, să cons­tatăm că traiul nostru de pînă acum ca stat şi ca pătură cultă şi civilizată, de străini a fost alimentat. Şi acum cînd interesele noastre na­ţionale nu se mai potrivesc cu cele ale lor, ne zbatem într’un cerc ca de fier. Războiul­ actual va face ca fiecare ţară să-şi r revizuiască situaţiunea eco­nomică şi să lupte pentru a depinde cît se poate mai puţin de străini. O cere aceasta existenţa naţională, o cere civilizaţia naţională. V. I. Radu Mici Polemici O misiune italiană a trecut pe la noi intorcindu-se din vtrful muntelui Hi­malaia. — Acolo, desigur, aerul e mult mai... curat ca în Europa.* Kaiserul a sosit la Berlin — spune o telegramă—pentru o foarte scurtă ședere. — Iată unul care nu e...sedentar. * Asquith afirmă că germanii au de­clarat războiul cu sînge rece. Bethman Holweg, zice că englezii—veșnic flegma­tici—au vrut războiu cu sînge rece. — Și acum ce mai de-a sînge cald se varsă !* Trecerea Rușilor pe la noi e jenată prin faptul că liniile noastre ferate nu-s destul de largi pentru vagoanele lor. §|J — O singură dată ne putem felicita că nu suntem destul de... largi cu ve­­ cinii.* Nu se mai numără statele cari sunt în războiu. Ci, spre simplificare, se e­­numără acele cari nu sunt... Ultimul număr al Flacărei are două coper­ți, Idee foarte nimerită, ca să acopere hîrtia excer­abilă pe care s’a tipărit a­­cest număr al revistei. * Un ziar „laudă “ pe poetul Victor Ef­­timiu anunţînd astfel o nouă piesă a d-sale. Se zice că de astă data ne va da o lucrare serioasă.* Clinica d-rului Buzenchi anunţă că a­­plică la trăsuri cauciucuri franceze şi ruseşti. — Cu aşa fel de trăsuri ne-ar fi moale de tot, dacă mergem cu Tripla înţelegere. " T­V" - - în de ei, atunci cînd una şi aceiaşi civi­lizaţie ii invălue şi îi uneşte. Am refuzat de a mai convorbi cu a­­ceşti nebuni, m’am retrăs în satul acesta unde m’am făcut grădinar...“ Iar la pag. 297 unde serafimul filosof înlocueşte pe Alcor la tribună. ...„Războiul nu fu nici­odată o ştiinţă sigură, nici o artă precisă. Dar, ori­cum, geniul unei rase, ori gîndirea unui om se puteau încă simţi. Dar cum să definim însuşirile cerute unui general şef în răz­boiul viitor cînd va trebui să aibă în vedere mai multe masse şi mai mari miş­cări decît poate cuprinde Inteligenţa unui om? Cîtimea tot mai mare a mijloacelor tehnice, înmulţind la infinit cauzele ero­rilor, paralizează geniul şefilor. La un oarecare grad de expanz­­ne militară, pe care Europenii —modelele noastre — sunt pe punctul de­ a-l atinge, şeful cel mai inteligent şi cel mai tîmpit devin egali prin lipsurile lor. Un alt efect al înarmă­rilor moderne, este că legea numărului tinde a se impune cu o inflexibilă rigoare. Intr’adevăr, marile cîtimi de oameni, în războiu ca şi aiurea, nimicesc inteligenţa şi superiorităţile individuale în folosul unui fel de suflet colectiv foarte închircit...“ Dar vuetul „îngerilor revoltaţi“—a ple­bei se urcă la tribună, cerea „războiul“, „victoria“. Şi atunci: —„Tovarăşi, vroiţi victoria? Vă cred. Dar trebuie să fiţi putregăiţi de literatură şi de poezie ca să cereţi războiul. Ideea de a face războiul nu mai intră azi de­cît în creerii unor burghezi abrutizaţi ori a unor romantici întîrziaţi... Ce este răz­boiul? O mascaradă caraghioasă înaintea căreia tresare în chip stupid, lirizmul ghitariştilor patrioţi. Dacă Napoleon ar fi avut o inteligenţă practică, n’ar fi făcut războiul, dar era un visător, beat de cîntările lui Ossian. Voi răcniţi: „trăiască războiul!“ Sunteţi nişte secături. Cînd veţi deveni intelectuali? Iată intelectualii nu cer forţa, stăpîni­­rea tuturor visăriilor artei militare: tac­tică, strategie, fortificaţii şi alte nimicuri. Eu nu cred în fantazia războiului — ci în ştiinţa chimiei. Ei închid victoria într’o formulă algebrică. Şi scoţînd din­­buzunarul său, un mic flacon pe care-l arată adunării, prinţul strigă surizînd: — Victoria? lat’o!“ Şi iată că „prințul intelectualilor“, A­­natole France, autorul paginelor de mai sus, înverşunatul batjocoritor al romantiz­­mului războinic —se înrolează la 70 de anii Rodion *­ ­ * wmw *■ OAMENI ŞI LUCRU­R­I Romantizmu! Războiului Un ziar a­­trecut, nu de mult, în rîn­­durile intelectualilor europeni, un fior de uimire, de groază şi de admiraţie în a­­celaş timp. Anatole France a cerut—şi a fost învoit—să se înroleze în armata fran­ceză. Uimire—pentru gestul unui socialist ge­neros ; groază pentru primejdia pe care o înfruntă; admiraţie pentru cugetătorul care dă exemplul—trist, dar admirabil— al sacrificiului suprem pentru că nu a fost cerut de nimeni. In filosoficul său roman , „La Révolte des anges“, Anatole France scria, acum 2—3 ani, la pagina 251: ,,...In timp ce petrecerile lui Napoleon răsturnau Europa, noi ne felicitam de cu­minţenia noastră, puţintel cam triste, de a vedea era filosofiei deschizîndu-se prin masacre, prin suplicii şi prin războaie. Răul e că copiii secolului, căzuţi în pros­tia cea mai supărătoare,—concepură un creştinism pitoresc şi literar—care dove­deşte o slăbiciune de spirit într’adevăr de necrezut şi, la urmă, căzură în ro­mantism. Războiul şi romantizmul, flagele spăimîntătoare ! Şi ce milă de a vedea oameni hrănind o dragoste copilăroasă şi furioasă pentru puşti şi dobe ! Ei nu pricep că războiul care a făurit inimele şi a întemeiat cetăţile oamenilor înapoiaţi şi cruzi, n’aduce nici biruitoru­lui nimic afară de ruină şi mizerie şi nu este de­cît o crimă grozavă şi stupidă în ziua de astăzi când popoarele sunt legate între ele prin comunitatea de arte, de ştiinţă şi de schimb. Europenii smintiţi care chibzuesc cum să se măcelărească NOTA ZILEI Stil balcanic. Intr’o importantă corespondenţă pe ca­re o publică un important ziar bucureş­­tean, asupra situaţiei în Sofia, cetim ur­mătoarele : ...„Noi împiedecăm indirect şi pe Români de a intra în Transilvania, precum şi pe greci de a alerga în ajutorul Serbiei. Şi apărăm ase­menea dosul Turciei Asta e clar ca ziua...“ Găsim cam prea... clar ca ziua să vor­bească balcanicii de „dosul Turciei“, dar credem că nu trebue dat un înţeles... tur­cesc acestei mostre de stil şi o limbă, da­că nu ni se iartă expresia. ii *i -­ii \mr rrjiii'tffcin n--— r*aip «■ — Principele Billow In Roma Berlin. — Trimiterea principelui Biilow la Roma este privită de poporul german pretutindeni cu mulţumire. Ziarul „Berliner Lokalanzeiger“ scrie : De a scoate po­litica italiană din egoismul ei sănătos, pronunţat de abia acum, nu poate fi pro­blema principelui Büilow. In orice caz omul , acesta extraordinar de capabil, va reuşi, de a întîmpina manopera uneltirilor diplo­maţilor inamici acreditaţi la Roma. Ziarul „Berliner Tageblatt“ se exprimă : Prin­cipele Büilow posedă fără îndoială pen­tru rolul omului de stat mijlocitor, mai cu seamă însă pentru problema sa din Roma, cele mai excelente însuşiri. Prin­cipele Bu­low mai ştie­ că regeie, guver­nul şi păturile largi a poporului italian nu doresc o politică de aventură; ei vo­­esc a păstra atitudinea pacinică a Italiei de pînă acum. Aci este punctul unde aria de compensare a­ principelui Bü­low se poate pune în evidență. miiHAT. SS După ştiri particulare, misiunea i­­taliană a fost reţinută la Chişinău, unde e sărbătorită. Se crede că misiunea va sosi azi în Iaşi. SS UN NEAJUNS RUSESC. — Trenul din Ungheni soseşte zilnic cu întârziere de ore. Cauza acestor întârzieri stă în faptul că autorităţile ruseşti din Unghenii ruşi, nici nu vor să ştie de raporturi in­ternaţionale şi felul cum cercetează pe călători durează ore întregi. Pentru a pune o ordine în mersul tre­nurilor, direcţia căilor ferate române a luat dispoziţia ca trenul românesc să nu aştepte pe călătorii ruşi mai mult de 60 de minute. Dispoziţia aceasta se aplică de cîte­va zile, dar iată ce se întîmplă. Autorităţile ruseşti, fără a se sinchisi, după ce îşi termină operaţiile, dau dru­mul călătorilor pe jos până la Unghenii romîni. Aci călătorii aflînd că au a ră­­mîne pănă a doua zi dau telegrame dis­perate, aşa că inspecţia din Iaşi se vede nevoită ca în timpul nopţei, să dispue formarea de trenuri speciale, care să a­­ducă pe călători la Iaşi. E un neajuns,­căruia factorii în drept ar trebui să-i pue capăt. SS D-na Natalia Zaharia, institutoare la şcoala de băeţi no. 2 „Carol I“ a fost transferată la şcoala de băeţi no. 8, în locul d-nei Stănescu, transferată la Bu­cureşti. In locul d-nei Zaharia a fost transfe­rată d-na Elisa Vasiliu de la şcoala de fete no. 1. SS Ministerul de instrucţie a aproba transferarea d-lui C. Pogor de la şcoala din Budeşti (R.­Sarat) la şcoala din Gă­­neşti (Iaşi), în locul d-lui N. Georgescu considerat ca demisionat, neprezentîndu-se la post. S. D. Gh. Th. Dimitriu este avansat pe ziua de 1 Decembrie 1914 ca şef al atelierelor de lemnărie aplicaţie cu gradul de maistru cl. II la şcoala superioară de Arte şi Meserii. SS Un grup de 50 de dezertori din ar­mata austro-ungară, reţinuţi la Şipote, au fost em­ puşi din libertate şi lăsaţi a se îm­prăştia prin ţară, pentru a-şi găsi de lucru. SS Aseară soldatul Ştefan Sava, din regimentul 13 Ştefan cel Mare a încer­cat să se sinucidă, trăgîndu-şi 2 focuri de revolver în piept. In stare gravă el a fost transportat la spitalul Central. Ştefan Sava venise de două zile şi în­chinase o cameră la otelul Dembinschi din strada Uzinei pe care o ocupase cu un camarad al său. Aseară profitînd de lipsa tovarăşului a căutat să realizeze dorinţa ce-l stăpînea de a-şi curma firul vieţei. S3 Colonelul rus Arlisberg a trecut a­­seară prin Iaşi şi la ora 9 a plecat spre Bucureşti. S3 Un număr de amatori organizaseră pe ziua de eri o vînătoare în pădurea de la Boroşeşti. Intre spectatori se găsea şi băetanul Vasile a Varvarei, care din imprudenţă trase un foc de puşcă, nimerind pe puş­caşul Constantin Săcăleanu, care lovit în spate, căzu jos. In gara Scînteia, Săcăleanu a fost ban­dajat, şi apoi transportat la Iaşi.. Victima a fost adusă în stare muri­bundă. SS Intr’o editură din Milano a apărut, în traducere italiană, interesanta broşură asupra „Neo-latinilor“ publicată de d. Ioan Botez în limba engleză. SS Noutăţi literare.­Ultimul număr din „La Revue Roumaine“ este consa­crat Franţei, în mare parte. Foarte interesante actualităţi politice, literare şi externe se găsesc în „Noua Revistă Romînă între cari şi un articol semnat de d. Rădulescu-Motru. SS Domnii membri ai Ligei Culturale, secţia Iaşi sunt rugaţi a se întruni Joi 4 Decembre ora 3 d. a. la sediul Ligei, curtea bisericei Bărboi, pentru urmă­toarele chestiuni: a) . Alegerea noului comitet al secţiei locale. b) . Discuţie asupra atitudinei secţiei locale în chestiunea evenimentelor mari actuale. c) . Cum şi alte chestiuni privitoare la Ligă, SS Cu un deosebit succes a susţinut teza de Doctor în Medicină şi Chirurgie, domnişoara Eleonora Radu, în faţa juriu­lui Facultăţei de Medicină din Iaşi com­pus din d-nii profesori, Fr. I. Rainer, pre­şedinte şi d-nii Negel, Partion, Puşcariu, Em Riegler, membru­, iar d. dr. Tănăsecu, membru suplinitor. Subiectul tezei „Contribuţiuni ”la stu­diul modificărilor histologice ale In­po­ti­zei in timpul gravidităţii“. Domnişoara Eleonora Radu este ne­poata Directorului nostru, d. V. I. Radu. SS De la 5 pînă la 25 Noembrie a. c. se poate face apel la grefa Curţii de Apel s. r. contra ordonanţelor prin care unii au fost greşit înscrişi în listele e­­lectorale, iar alţii respinşi de la îns­criere. Cu cercetarea şi susţinerea acestor a­­peluri clubul conservator-democrat a în­sărcinat pe d-nii avocaţi Ştefan Geor­gescu, George Dornescu şi Constantin Cornescu cari vor sta la dispoziţia celor interesaţi în localul clubului din Piaţa Unirei în fiecare zi de lucru de la ora S lum, pînă la 7 p. m. In astă seară Luni 24 Noembrie, are loc o reprezentaţie a cinematografului Pathé Fréres în sala Circ Sidoli, cu ur­mătorul program: Amor vinovat, roman modern în 3 păr­ţi. Oglinzi fidele din luptele sufletului o­­menesc, fiind redate de maiştrii gîndirei şi ai scenelor moderne. Frumoasa pensionară, scene foarte co­mice. In Crestina (Italia), interesante vederi după natură. Actualităţi interesante : O alarmă în­tr’un lagăr enlez—Catedrala din Reims înainte de bombardare—Inmormîntarea a doi aviatori francezi: căpitanii Remy şi Faure, victimele unui accident—Genera­lul Garieni trece în revistă tinerii contin­gentului 1915 şi cercetaşii (boy-scouts)— Spital american la Versailes—Avant-gar­­da şi artileria rusă înaintea oraşului Ivan­­gorod—Artileria rusă trece frontiera ger­mană etc. etc. Noul program viitor se reprezintă Mer­­curi: Taina unei iubiri, după romanul lui Björnson, 3 părţi—Max Linder face ski, (readucere), etc. SS Pentru Duminică ziua, se anunţă o conferinţă a d­lui profesor Dim. Gusti : «Sociologia Războiului» în scop filantropic. SS D-na Lucia D. Greceanu a adresat următorul apel către doamnele din Iaşi. Soldaţii din garnizoana Iaşului, având nevoe de a fi pregătiţi pentru orice eventualitate şi fiindcă ne aflăm în a­­junul unei ierni care ameninţă a fi fri­guroasă, fac un apel călduros la inima tuturor femeilor din Iaşi, pentru a veni în ajutorul ostaşilor noştri, trimiţîndu-mi cît mai în grabă, cel puţin cît o pereche obiele de lină sau de barhet, în mărime de 40 cent, pe 50 cent, pe care le voi remite autorităţilor militare respective, publicînd tot­odată numele donatoarelor. * La via d-lui Const. Kilimoglu (comuna Copou), se află de vân­­zare vițe de vie din varietățile Se­lection Carrière, Chasselas, Bor­deaux, Bourgogne, altoite pe por­taitul cei mai rezistenți. AHUNTURI ABONAMENTE Usi rtiidpsjg* IU, iB bo­­ .­­m o o o 30 Sei! Buni o­e 10 Sei BANI BAKU ZIAR C SIRVATOR-DEMOCRATW Administraţia s ‘Mpegrafia B3. Goldner, IaM,­­ TELISPON No. Se -AfflUSB X n~No 2338.—Marți 25 Noem. 1914 Comunicat Viena 6.” Comunicat oficial din G I 12 ♦ Bătălia în Polonia continuă în mod favorabil pentru ar­mele aliaţilor austro-germani. Forţele ruse care au pătruns în Galţia orientală au fost a­­tacate ieri de la sud. Aliaţii au făcut prizonieri 2200 ruşi şi au capturat cîteva trenuri de echipagii inamice. In Carp­aţi au avut loc lup­te parţiale. Inamicul pătrunzînd în po­­ziţiunea Beskades, a pierdut 500 prizonieri. austriac

Next