Opinia, ianuarie 1917 (Anul 13, nr. 2956-2972)

1917-01-24 / nr. 2968

Administraţia: Tip. H. Goldner, Iaşi Telet, No. 86 Sub direcţiunea unui comitet ANUL XIII.—No. 2961 —Marţi 24 Ianuarie 1917 Problema neamului Dacă am lăsa pentru moment chestiunile mai mărunte, prea legate de viaţa noastră zilnică şi am ataca altele, cum bunăoară ar îi aceia pe cari alţii au fi sennat-o sub numirea de: „problema neamului?! ..“ Suntem, după spusa acestora vreo 14—15 milioane de români, împrăştiaţi pe diferite părţi ale continentului European. Unii din ei stau în nemijlocita apropiere cu noi. Acei, asupra cărora de la începutul războiului European s’a îndreptat atenţiunea noastră, sau mai bine zis, ei ne-au provocat atenţiunea prin mulţime dintre ai lor. Ce s'au găsit încă de demult sălăşluire printre noi, au fost Romînii Transilvăneni. Pentru dezrobirea şi unirea lor cu Statul nostru liber şi independent am luat armele, aliindu-ne cu ţările mari, cari au înscris pe programul lor : „dreptul la viaţa de sine stătătoare a celor mici“. Nu voim să vorbim aici de ce am făcut şi ce vom mai face în acest scop, ci mai mult de ce n am făcut. Aşa, este cert, că nu ne-am studiat îndeajuns unii pe alţii. Am putea zice că nu ne cunoaştem încă. Ştim că ni se vor da exemple la fel cu cele de la noi. Ni se va spune că Bretonii n’au cunoscut bine pe francezi şi chiar astăzi există între ei oarecare diferenţă de limbă şi obiceiuri, dar aceasta nu a împedecat a forma un mare stat. Trebue însă să ţinem samă, că ceia ce a putut îi acum cîteva secole nu e permis astăzi. Am avut la îndămînă alitea mijloace de a ne studia, a ne deprinde cu ideia că suntem luna şi aceiaşi, încit nu poate fi socotit decit ca o greşală faptul că nu ne cunoaştem încă bine. Astfel a fost de ajuns ca nenorocirea să ne adune pe mulţi aici în Iaşi, şi cu această ocaziune ara putut constata că fraţii noştri de dincolo de Milcov nu nu ne cunosc bine pe noi Moldovenii. La rîndul nostru nici noi nu putem avea pretenţia a-i cunoaşte mai bine pe ei. Noi avem credinţa însă că din căsnicia, ce ducem acum împreună, se va cimenta puternic familia românească. Unirea noastră a avut aceleaşi cusururi ca orice căsnicie nouă. Este nevoe de un timp oarecare pentru ca noii uniţi să-şi studieze caracterele şi să se cunoască bine. Nouă ca naţiune ne-a trebuit peste 50 de ani şi cu toate acestea, nevoe de a ne studia caracterele a ne cunoaşte moravurile constatăm acum că mai este. Dar când ne întoarcem privirile către Transilvania şi Transilvăneni ? Cine ar putea afirma cu mâna pe conştiinţa că i-a cunoscut şi îi cunoaşte?.. In orice caz foarte puţini vor fi aceia. Cind ai noştri au trecut munţi, au dat acolo la Transilvăneni peste o stare de lucruri, care i-a pus de multe ori pe gânduri în momentele în cari stăteau să facă comparaţie între ţaranul român liber şi ţaranul romín subjugat! ? ! De aici a eşit convingerea ce i s’au format unii din ai noştri că „dacă e de dorit că noi să cucerim politiceşte pe fraţii noştri de peste munţi, este însă de dorit ca dinşii să ne cucerească pe noi economiceşte“. Şi aceasta e formula care convine şi transilvănenilor, bineînţeles celor de acolo. Ar fi bine ca ordinea, economia, traiul mai bun să prindă rădăcini şi la noi, şi ar fi de o mie de ori bine ca să se propage de fapt, chiar prin mijlocirea lor, solidaritatea. Băncile lor, cari au făcut minuni sub acest raport, ar putea face aşa ceva şi la noi. Dar aceasta pentru viitor, căci cât pentru trecut?... Aşa dacă ne-am întreba câte monografii despre românii de dincolo posedăm noi ? Răspunsul ar fi de tot slab. Şi cu toate acestea, prin acest mijloc ni s’ar fi descris ţăranul transilvănean cil mentalitatea lui, cu vorbirea lui, cu credinţa lui, iar noi ara îi putut înţelege mai bine legătura ce de veacuri susţinem că o avem cu dânşii. Am îi voit în chipul acesta să pipăim cum s’ar zice, calitatea lucrurilor, iar nu să ne mărginim a îilesofa asupra sufletului fraţilor noştri. Cînd am plecat la răsboiu, am umblat după realităţi iarna după fantazii. Nu zicem negreşit că absolut nu s’a făcut din punctul de vedere ce atingem aici, dar susţinem că prea puţin sa făcut pentru noi cărturarii şi nimic pentru popor. Ţărănimea noastră cunoaşte aşa de puţin şi nu tocmai favorabil pe fraţii ei de dincolo ? ! Dacă studii sistematice, cu date statistice, cu indicaţiuni de starea celor de acolo, s’ar fi răspindit cu miile pe la ţară, am fi făcut atât pentru marele scop ce urmărim, în cît desigur jertfele noastre pentru ajungerea lui ar fi fost pe jumătate ca acum. Avem însă credinţa că prin unirea politică vom cîştiga şi contopirea sufletelor romineşti. _ssssn«TM*»— Un domn cu accent strein, era un italian, se interesa atunci mai de aproape şi-i spune să vie la el miine dimineaţa unde va găsi foc şi adăpost şi ocupaţie. Dar în noaptea asta ? Ne întrebam cu toţi : ce va face ? Şi pe cînd fiecare ’şi cerceta în gînd colţişorul unde s’a refugiat un trecător care se oprise atunci îi ia cu dinsul şi’i duce, spre satisfacţia şi uşurarea tuturor. Am povestit acest fapt, tot aşa de trist ca multe altele asemeni pe cere le-am cunoscut, de cînd pribegim în Moldova ca să atrag atenţia celor ce pot să ia iniţiativa formării de comitete de ajutorare a tuturor acelor nenorociţi copii pe care insuficienţa mijloacelor administrative nu poate ajuna, la ţările din apus şi mai ales in Franţa, la această nobilă şi mult încercată ţară, iniţiativa particulară, face pentru toţi nenorociţii acestui războiu mai mult decît face statul. Să ne pătrundem dar cu toţi de ideia că în zilele gele prin cari trecem trebue să păstrăm ţării pe toţii copii ei. Destui per pe fronturi, să smulgem din ghiarele mizeriei şi morţii pe acei cari vor fi trebuincioşi pentru a înlocui pe cei ce pier în luptă pentru patrie. Şi să recunoaştem că administraţia care a luat părinţilor pe aceşti copii şi i-a smuls din casa părintească în interesul neamului, n’a avut nici toată pregătirea, nici toate mijloacele, nici toată prevederea greutăţilor ce va întimpina. Iniţiativei private şi sentimentului de solidaritate şi de umanitate ii incumbă o mare datorie. Pe fiecare din aceşti copii îi aşteaptă acolo o mumă care se află in calea lui îngrijorată de soarta copilului său strein şi pribeag prin locuri necunoscute. Fie va la toţi milă de ei ca de copii veştici. N. Cisditscu. fiţi miloşi cu cei suferă Dăunezi seară, pe scara unei prăvălii Smi kisă din str. Cuza-Vodă,în apropiere de librăria Socec pe acolo pe unde trec ante de persoane in fiecare ceas, şedea sgribunit de frig, cu capul în piept şi tot trupul mototolit ca un ghem, un băiat. Lumea trecea în sus şi la jos, fără să-i dea atenţie, fiecare cu gîndurie sale. Ca deprinderea de a fi solicitat pentru sprijin şi ajutor de atîţia elevi refugiaţi din Bucureşti, care mă cunosc, mă aplec spre el, şi-i cercetez. Era un băelan de 17 ani, din Bucureşti se numeşte —mi-a spus el—Ion Bogdan, şi a fost adus din Bucureşti împreună cu alţi de vivista lui. Era îmbrăcat numai cu o bluză de vară, cu pantaloni subţiri aşişderea de vară şi cu o pălăriuţă subţire pe cap şi tremura din tot corpul. La întrebările mele de ce nu s’a dus să ceară azil la Primărie, or la Poliţie mi-a răspuns că a fost şi nicăeri nu găsesc nici azil, nici mîncare şi plînsul l'a împodobit. Pe cînd îl cercetam lumea s’a adunat împrejur şi pe cînd eu băgăm mina în buzunar să-i dau ceva, mai multe mîni se întinse spre el şi fiecare căuta să-i dea ceva. Dar ce era important : nimeni jiu putea spune unde să-l trimetem să se adăpostească pe frigul acesta de 10 grade sub zero, fiindcă toţi păreau a fi pribegi ca şi el şi mai 4©ţi erau tineri. cronica teatrala Strksni în folosul copiilor celor mobilizaţi şi „Patima Roşie“ de Mihail Sorbul Sâmbăta trecută a avut loc în Sala Teatrului Naţional o sorbire dată în folosul copiilor celor mobilizaţi. Cu toată galea simţită la desfăşurarea programului, puţinii spectator de sală ar fi fost poate şi mai mulţumiţi dacă ar f lipsit artistul Ciorebsa, plantat fără nici un rost alături de maeştrii Enescu şi Cardela. Au citit versuri originale de Onciat Pavelescu, Mircea Radulescu şi C. Gregorian de la care reţin admirabila iavocere „Din trecut“. «Voi splendide amurguri., Subt limpidea întinderi cerească Când alte dâţ! Călcam noi toţi zăpada românească, «Cftcd sanile noastre piufi care sunau Ducând măsurile noastre p in aerul curat, Când străzile ce duc în spre palat Sclteau de soare alb şi de fecioar. A fost o clipă in care poetul Grego- Hau ne-a stors aducerile aminte şi ne-a înflorit ochii cu cât o lacrimă. D-na Maria Filioti câteva vrsuri înaripate deale lui Soricu şi d-l şi dl. Mişu Fotino de la Teatrul Naţional din Craiova au jucat antren şi inuită viaţă „La Turnul Măgurele“. Manu a spus vesel şi în notă câteva monoloagi de Renetti şi şi-s voalat succesul cu o seria de imitaţii. N’am inţăies niciodată de ce băiatul ăsta, plin de talent şi ajutat da multă Inteligenţă ţine cu tot dinadinsul să se compromită în preoţia lui şi să se cabotiaizezi. Mii puţin 51 pricep acum după marea victorie obţinută cu „Rudi“ din „Patima roşie“, in matinu de eri. Dacă Sorbul ar fi fost in sală i-ar fi mulţumit, cum ştie el să mulţumeasc, pentru modul desăvâşit de a-i fi jucat rolul. Interpretarea a fost cam aedaşi cu a lui lancovescu, dar Minu a fost mai adevarat. „Patima Roşie“ e o poveste tristă de dragoste, ca toate poveştile de dragoste, in care din nenorocire ca şi în viaţă toată lumea iubeşte. Iubeşte şi Skift filozoful carnîst, swenderborglan ; iubeşte şi Tofana, studentă în filozofie şi apostolă intuitivă a ciudatului amestec materialist şi sentimental; iubeşte şi Crina provincială cu ochii albaştri şi visuri neîntinate; iubeşte şi Castris studentul burghez dar idolatru în dragoste, care speră s’o fericească pe Tofana într’o căsătorie; iubeşte şi Rudi acest Bs'-Ami rominesse călător prin viaţă în compania unei mandoline împodobite cu panglicuţe multe, multe de care atârnă câte o amintire parfumată, iubeşte şi suferă toată lumea. Şi când Rudi cade in actul al lu-Iea lovit în piept de glonteie pe care i-l trimite Tofana, pentru că îşi cânta fercarea in braţele Cristei şi nu ale ei, toată mulţimea ceea de spectatori sufere adânc cu sfârşitul lui Rudi şi plânge moatea prietenului care ne obişnuise şi ne interesase cu trista lui poveste timp de trei ore. „Patima Roşie“ a plăcut ca şi la Bucureşti pentru că e viaţă fricit aripiă pe schiturile ingrate ale scenei şi a mai plătit datorit lui Iancu Bezeanu acest admirabil Şbiţ. Brezeanu a făcut, după mine, cu Şbilţ cea mai desăvârşîtâ creaţie din nesfâşiteie lui creaţii. Aurică Athanasescu imita ton şi mai corect ca niciodată i-a da culoarea adevărată şi soţitî lui Castriş. Dna Elvira Popesu şi-a dit toată osteneala să pară plictisită de mizeriile şi greutăţile vieţi din afară de panou şi n-a negijm conform tradiţiei să strice finalul adulul al il-lea chiar făcând o tumbă. Ca întotdeauna şi de data aceasta era grozav de stânjenită din cauza mafiilor. O! da ă s’ar putea luca teatru fără gesturi şi dică s’ar putea gesticula pe scenă fără să faci teatra... Tenţi Cutava s’a convins de sigur că nu fa e de ingenue. Şi e desigur şi duba ca noi toţi că îngruharea e vai bună cu prostii şi duduia Cutava e prea inteligentă pentru astfel de roluri. Publicul a aplaudat, a aplaudat mult şi a tuşit şi mai mult Birbu Shroe Si Ei a avut loc, la Primărie o consfătuire intre Dl. Primar al Iaşului şi reprezentanţi autorităţilor noastre militare. Dl. Primar a spus, ca faţă de împrejurările de azi, când aprovizionarea cu alimentele necesare a oraşului se face cu atât greutate, doreşte să lucreze intr’o strânsă colaborare cu autorităţile militare. Inima s’a hotărât că tuturor birtaşilor să li se distribue carnea necesară, de la abatorul con.u uri, după dispoziţiunile luate de pâră acum de către fostul Primar Dl. M. Tomid . Măsura este bună, dar să ne fie îngăduit să atragem atenţia administraţiei comunale şi asupra unui punct. Aşa de exemplu , Restaurantelor aşa zise de rangul întâi Primăria a dispus să li se dea in două rînduri, adică săptăminal cite 200 kg, carne"’. Ce se întîmplă ? Ia zilele cînd se prepară mîncările de carne in toate aceste restaurante, consumatorul care vine între orele 12 jum. pînă la 1 nu mai găseşte ce să mînince, fiind-că chelnerul ne spune clar: S'a isprăvit ! nu mai este nimit ! Şi dacă vre-unul îndrăzneşte să-l întrebe: Cum se poate la ora aceasta să nu fie nimic? Imediat ţi se rfispunde : Di-te d-le 1% Primărie şi la gălăgie finică gospodarii hşului nu ne dau deajuns. Şi acum o întrebare : De laciinii aceştia ca cula corne ? Cui o împart ? In această direcţiune rugăm administraţia să facă cercetări, ca s’o ştim şi noi ştit deocamdată. SS Dl. Inghier Gh. Vidrig în şeful Serviciului de Ecleraj al corumei, care era însărcinat să îndeplinească funcţiunea şi de şef al aprovisionarei şi-a înnetat demisia din această demnitate, care a şi fost primită. In ligătura cu cele arătate mai sus se vorbeşte că D-sa va trece in locui D-r ul Dr. N. Bacovitzâ ca secvestrul federar li Uzina de Eleri icitat, unde a tuaiimente este şeful Serviciului. Sâmbătă b ora 5 p. m. a avut loc la Primăria obişnuta şedinţă a consiliului regolal sanitar al oaşului sub presidenţa I. P. S. S, Mitropolitul Prrm al Moldova. La ordinea zilei fiind la fi multe chestiuni din ord n general, şi asupra nevoitor ce trebuesc spitalelor noastre mai mare. Şedinţa s’a ridicat la ora 6 seara. S! Primăria aduce la cunoştinţa celor interesaţ, că nu va mai eliberă nici un bou de tenatie, pănă nu vor fi satisfăcute cele eliberate pănă acum. S3 Se aduce la cunoştinţa tuturor fpcultorilor că ie este cu totul interzis pe a cumpăra, schimba sau primi în depozit sau g ori ce fel de efecte militare, armătură sau muniţii de răsboi. Cei ce vor fi avînd la dânşii la domiciliu asemenea efecte fie lihiar părăsite de vre-un militar ce l’au avut în cartiruire, sau găsite de dânşii în diferite împrejurări sunt datori ca în termen de 3 zile de publicarea prezenţii ordonanţe, să Ie prezinte Girnizoanei locale la schimbul cărora vor primi o dovadă cunoscând că de la acestă dată în urma percheziţiunilor ce vom face, toate persoanele la care se vor găsi asemenea efecte sau muniţiuni vor fi supuse judecăţei şi condamnate conform C. J . şi legei stărei de asediu. Cei care au cunoştinţă de prezenţi unor asemenea efecte sau muniţiuni şi nu vor fi denunţat pe depozitarii la care se afl, vor fi consideraţi ca tănuitori şi condamnaţi ca şi făptuitorii. SI FirUd dragrat-b Iaşi. Astăzi dimineaţă în gira locală sG furat din buzunarul unei doarme care venea cu trenul curier din Gaîatz, un portofel cu 1.600 lei la , următoarele impro-jurâri: Victima acestui furt este dna Opaiţ, directoarea Externatului din Gaîatz, care ere delegată de parisa Ministerului de Culte să transporte arhiva şcoalei la Iaşi. Când s’a dat jos şi a prezentat rrcepisa magazionerului, acesta a cerut să arate coletul, la clipa că id Dna s’a urcat în viginui de bngaj un necunosut i-a luat din buzunar portofelul. Făcându-se cercetări amănunţita da cătră ajutorul comandatului gărei, ele au rămas fără rezultat.gl Primim umnătoarele cu rugăminte de a se publica: „Suntem o serie de tineri din contg. 1915, 1916, 17 şi 18 dinspmsaţl medicall, care avem dreptul a uririi la şcoalele pregătitoare de ofiţeri, dar noi n’am fost chemaţi. Respectuos rugăm pe dl. Ministrule Rîsleriu să fim chemaţi la alimentele respective pentru a face şcoala la corp. Ni trebie să stăn acasă. Suntem băieţi tineri, putem folosi şi noi. Primiţi vă rugăm stira noastră Dinspensaţi medicali. S3 Mîoi fiind aniversarea Prîncîpatelor române şi atelierele tipogafei noastre închise „Opinia“ nu va apare. S3 Ştiri teatrale —Marţi 24 ianuarie, aniversarea Unirii Principatelor române va avea loc la Teatrul Naţional un festival artistic la curs vor lua parte şi d-nii Barbu Delavrancea, Octavian Goga şi Mihail Sadoveanu. Festivalul se va termina cu „Cinei- Cine!“ de V. Alexandri. Arată ordinea festivalurilor organizate în onoarea naţiunilor aliate şi care vor urma regulat în fiecare joie. Cu primul spectacol se va sărbători artele engleze. A pomis concursul pentru acest festival maestrul Enescu, d-na Rodrigo și biritonul Athanasiu. Se repetă câteva tablouri din Hamlet. — Joi ce va urma acesteia va fi închinată artelor franceze. Spertacolul se va bucura de concursul dnelor Thereza Bertha și Mărioara Ventura. Se repetă actul al III lea din „Prinţesa îndepărtată“ a lui Maurice Rostand în traducerea lui M. Codreanu. — Pentru festivalul italian, directorul general al Teatrelor ne rezervă o adevărată surpriză, „Cavaleria rusticană“ cu dna Rodrigo Athanasiu, Livezeanu şi Rabega şi la pupitru poate char maestrul Enescu. Penultimul va fi închinat artelor belgo-sîbe. Se repetă act II din „L’intrus“ a lui Maetertink . Şi „pour la bonne bouche“ Teatrul Naţional va cinsti cum se cuvine artele româneşti. „ Cel mai inimos festival care va avea loc la Teatrul Naţional va fi desigur cel organizat în folosul Sindicatului ziariştilor. Creatorii rolurilor de „Noaptea furtunoasă“ dna Ciucurescu-Bubinski şi d. Ion Brezea nu vor da preţiosul concurs, miarele maestru Gheorge Enescu, baritonul Atanasiu,d-nele Rodrigo şi Drăgullaescu-Stinghe vor da de asemenea concursul domniilor lor la acest frumos spectacol. Toţi artiştii instrumentişti sunt rugaţi să treacă pe la direcţia Teatrului Naţional lntre orele 10—12 a. m. „O scrisoare pierdută“ a marelui Carageali se va reprezenta pe scena Teatrului Naţional în ziua de joi 26 ianuarie. Următorii fruntaşi ai scenei bucureştene şi eşene vor juca rolurile principale din această piesă : d-na Ciucurescu— Bulfinski, dnii I. Brezeanu, I. Niculescu, I. Profir, Ioneanu etc.