Opinia, ianuarie 1917 (Anul 13, nr. 2956-2972)

1917-01-14 / nr. 2960

ABONMENTE Un an. 6 luni . 3 luni . • • ■»35 lei 20­­­10 . ZIAR ILQLIJJC COTI Dl AM ,y. //ff -fii 7 / ANUNȚURI: Un rînd pag. I, 1 leu n * »NI, 50 bani Un număr vechiu 30 bani mm Administraţia: Tip.­­ Goldner, Iaşi — Talef.No.86 Sub direcţiunea unui comitet ANUL XIII. —No. 2860—Sîmbătă 14 Ianuarie 1917 Asupra uratei războiului Aţi observat desigur­ă pro- | cesele în cari dreptul , drepta- | tea sunt bine deterrarate, ră­­mănînd judecătorului numai sarcina de a le atribi unuia sau altuia dintre imprimaţi, se termină mai curînd. Acele în cari ambia ţine loc de căpitenie, dumă mai mult. Ambiţiosul nu­­ mulţu­meşte uşor. De cite oi nu au­zim noi cîte un sped­ion din­tre aceştia zicînd: „ar să i-o fac să mă ţină minte,.Să ştiu bine că cheltuesc ultima para, dar de lasat nu mă las ! Apoi cînd e vorba de pro­cese în cari nici drepţi nu e bine definit, e uşor de înţeles că o asemenea categorie care ţine ori­cît de mult. Istoria ne povesteşi despre interminabile procest ce au e­­xistat odinioară între corpora­­ţiuni. Aşa, de exemplu, procesul dintre corporaţia cizrarilor şi aceia a cîrpacilor a dtat vre-o opt sute de ani. Cîrpcii aveau dreptul să dreagă o anumită parte din cizmă, daci nu ne în­şelăm, cam a treia prte. Or, corporaţia ciznarilor se plîngea adesea ori că adversara ei nu s’a menţinut n limitele fixate prin decrete şi legi, pen­tru că ar îi cârpit nai mult de o treime, şi ni­velu acesta a impietat asupra drepturilor ei. E uşor de înţeles că procese de felul acesta se târăgînau la infinit, pentru ca ei dintăi şi mai greu lucru era de a deter­mina unde se sîîrşşte dreptul unei corporaţiuni , unde înce­pe ce al celeilalte. Pentru toate acest procese însă erau şi sunt anumii judecători. Răzbunul este şi el un proces, şi ca a are ne puten întreba în care din aceste catgorii ar pu­tea fgura el ? Este necontestat că dreptul şi dreptatea sunt în casa lui, vor­bim de războiul acual, bine de­finite Dacă n’ar fi decât punctele pre­cise pe care înţelegerea le for­­muleza ca obiect ai revandica­­rilor ei drept răspuns la cererea de pace a Germaiei, şi încă e de atins spre a se întări în con­vingerea că dreptul şi dreptatea sunt hotărâte ! Ni se va putea însă nega, că în aură de acele puncte, cunos­cute prin presa noastră şi cea strei­ă, nu se adaugă şi ambi­­ţiunea. Despre ambiţiunea germană nici nu e nevoe a se insista. Prea e ştiută de toată lumea. Dar logic este ca aceiaş ambiţi­une s’o poarte şi marile puteri advisare ale Germaniei. Şi aşa fiind este evident că nu se pare uşor prevedea când răz­boiul se va sfârşi. Anbiţia, după după cum spu­­sesen şi mai sus, duce departe. Gernania declară că va purta răzbiul pe cită vreme va mai avea o marcă şi un soldat. Tot aşa răspund şi puterile aliate. Pentru răsboi însă mai este şi ală dificultate, care e judecă­­toru la ale cărui lumină şi cu­­noştinţă s’ar putea face apel în căzu lui ? Trbunalul înaintea căruia se poată procesul este desigur tri­­bunaul conştiinţei universale. Aest tribunal a dat şi dă drep­tate motivelor pentru cari alia­ţii ai luat armele. Da judecătorul ? Căci e vor­ba ca un judecător imparţial, judecător care să poată face e­­xecutorie sentinţa ce va fi dat, să intervină în cauză. Ne cam dăm noi samă de pe acum cam cine ar putea face a­­cest oficiu, şi ne dăm sama pentru că încercare s’a şi făcut. Dar precum la un tribunal, unde se judecă cu mai mulţi judecători, trebue ca în păreri să se unească majoritatea, desi­gur că tot aşa va trebui să se proceadă şi aici. Şi cînd judecătorii vor adau­­ga la prestigiul ce-l au, și ma­joritatea precum și energia ne­cesară, atunci pasul deciziv pen­tru tranşarea procesului se va fi făcut. păreri şi propuneri In urma re­gr­eibilului accident dela Ciurea, se vor lua credem, ceie mai aspre măsuri contra acelora cari, în a­­ceste dureroasa vremuri nu văd da cit un favorit prilej de a colinda for­fota şi pe gratia ţara dela un capăt la altul. Dacă dela începutul acţiunei noas­tre s’ar fi impus un control din cele mai severe, atit pentru civili cit şi pen­tru militari, cari circulau fără nici un rort prin trenuri, la detrime­ntul sigu­ranţei statului şi necesităţilor de trans­port militare, s’ar fi evitat poate multe nenorociri şi viaţa , atîtor oameni che­maţi să ne apere’ n’ar fi fost atit de expusă ca în dezastrul de la Ciurea. Fiecare trebue să înţeleagă că nu a­­cum e timpul satisfacerii gusturilor de voiaj. A incomoda pe militari şi a stînjeni acţiunii­ armatei prin busna ce dăm la trenuri, mulţi fără absolută necesitate, e un fapt nepatriotie şi o cisma cînd e tolerat. Nenorocirea din ajunul Anului Nou să ne servească tu­turor ca o dureroasă pildă. * * * Cu fiecare zi ce trece, lipsa săpunu­lui se face din ce in ce mai simţită. Ea se trădează prin necurăţenia în ca­re zace poporul de jos. Spălătorii şi spălătoresele nu mai pot spăla un guler din cauza lipsei de săpun. Dacă măsuri nu se iau putem fi expuşi cu toţii fla­gelului insectelor şi boalelor molipsi­toare. Cu puţin bun simţ şi spirit de or­ganizare răul s’ar putea tămădui to­tuşi. Căci cauza nu poate fi alta de cit lipsa materiei grase. De pildă pe cît aflăm, cîmpiile şi marginile de şosele din dosul frontului sunt pline de cadavrele animalelor că­zute de istovire şi de răni. Prin cîte­­va echipe de miliţieni, pe cît se poate şi unde se poate, cu cazane în cari se topeşte asfaltul stradelor, s’ar putea extrage şî utiliza toată materia grasă din aceste animale. Dată apoi făbricelor de săpun ele ar restitui armatei jumătatea cantităţei de materie în săpun, răminîndu-ie restul ca profit pentru consumaţie publică. * * * O altă chestiune care îşi aşteaptă so­­luţiunea e aceia a pîinei. Ea e una din cele mai grave şi fără grabnice măsuri putem fi surprinşi de rezolva­rea ei prin stradă. De­sigur n’am a­­juns încă la extremitatea disputării desperate a pîinei pe strade, ca la Bu­­da-Pesta de pildă. Permanenţa scanda­lurilor şi valurilor de oameni in bo­cete şi lacrimi Insă, pe la brutării, ne dau de gândit la măsurile cari neapă­rat trebuesc luate. In căutarea unei pini astăzi se perde o zi întreagă şi a­­desea femei cu ochii plini de lacrămi n’o pot obţine nici cu preţul maxi­mal îndoit. Propuneri în această importantă chestiune s’au făcut destule şi ori cîte s’ar mai face de altfel, nu pot fi de­cit bine venite întru aflarea celei mai bune soluţiuni de aplicat. Vom emite mai jos şi noi una, pe lingă cele pro­puse altă dată, fără a intra într'un prisos de amănunte cari nu-şi au lo­cul în cadrul restrîns al unui articol de ziar. Nu putem şti dacă stocul de gr­iu nu e suficient pînă la noua recoltă. Foru­rile competente însă cu vastele mij­loace de investigaţie de azi de bună seamă trebue să cunoască situaţia în chip matematic. In caz afirmativ solu­­ţiunea e simplă. Un singur gest de sus cu ceva străduinţă jos şi anomalia poate fi îndulcită dacă nu cu totul în­lăturată. Abondenţa griului şi a porum­bului înlătură ori­ce pedică. Se vorbeşte de lipsa combustibilului la mori şi decide încetarea funcţiona­rei lor In curînd. Dar, se uită oare că avem Prutul aproape şi că atîtea ape ne udă peste tot pămîntul. Pe toate aceste ape ia cel mult două trei luni se pot construi zeci de mori. Nu trebue uitat că războiul poate dura încă mult şi că rezervele de com­bustibil pot fi indispensabile atitor ne­cesităţi aftele cari neputind fi remedia­te altfel ne pot fi la un moment dat fatale. Prevederea infiinţărei unui ser­viciu al morilor deci nu poate fi decit salutară. Şi aceasta cu atit mai mult cit nu ne putem plînge de cît de mulţimea pomanagiilor şi a bieţilor oameni mun­citori dar muritori de foame din lipsa de lucru. Acum, dacă avem făină—­şi că avem o dovedeşte faptul comerciului clandestin a 40—80 de lei sacul—lipsa de pline cauzată numai de insuficienţa cuptoa­relor şi a mijloacelor da fabricaţie, nu se poate definitiv înlâtura de cit cum am mai propus, prin ziarul „Universul“ de cit prin construirea de noui cup­toare în toate centrele supra­populate. In viitor ele ar putea servi de armă contra brutarilor grevişti. Pentru moment insa construcţia a­­cestor cuptoare ar fi anevoioasă din cauza gerului. înlăturarea imediată a lipsei rămîne deci numai în îndestu­larea publicului cu făină prin toate băcăniile, astfel ca fiece gospodină să-şi poată face pîinea în casa. Această făină ar putea fi de două calităţi: Una amestecată cu 25 sau 50 la sută mălai cu preţ convenabil şi alta din grîu cu­rat, cu preţul cit mai urcat. In acest chip pe lingă alinarea mizeriei s’ar îm­păca totodată ori ce gust şi pungă. Fabricaţia pîinei în casă e din cele mai uşoare. O cunoaşte ori­ce gospo­dină care ştie să facă cozonaci şi in timpul frigului nu necesită nici un prisos de lemne. Anume : Se frămlntă coca sau aluatul, cu pu­ţină maia sau drojdii, la nevoie chiar şi fără aceşti fermenţi. Se pune într’o oală, cratiţă, tava sau formă de cozo­nac se lasă a creşte sau a se dospi, se bagă la copt, în cuptorul maşinei de gătit sau în soba de zid din casă, în tocmai unui cozonac, şi în cel mult două ore avem o pîine superioară ca gust şi higiena or căreia din brutării. Din cocă se opreşte Întotdeauna pu­ţină maia cît un on două, care se păs­trează la făină pentru o nouă frămîn­tare, F. R. An­ pa­ tru cantine gazdă, etc. contribuind fie­care cu cîte o mică sumă. Intru­cit organizarea aceasta avea, du­pă concepţia autorului, fiinţa aparte şi era să formeze numai un fel de federa­ţie cu „Regina Maria* se decisese că stringerea fondurilor să se facă de o persoană delegată de comitetul ei. Ar fi bine dacă promotorii acestei miş­cări ar continua-o. Şi noi credem că se va face. Până atunci însă nu putem indica re­prezentanţilor Societăţilor numite cum să procedeze. In ori­ce caz credem că în curînd chestiunea se va tranșa. eezistenţa refugiaţilor Chestiunea asistenţii refugiaţilor ne­voiaşi prin găsire de munca, cantine, ro­uinţe etc. este un de ordin palpitant. Ori, după cît ştim, în această materie se urmase următoarea procedare. Postul Primar al oraşului şi actual ministru al Agriculturei crezuse că cei mai indicaţi pentru a lua o parte vie la acestă manifestare de solidarităţi pentru refugiaţi erau societăţile de bine­facere­ şi ajutor mutual ca şi cele de economie. Acestea au răspuns la apelul său Sub auspiciile Primăriei de Iaşi, re­pre­zentată prin d. G. G. Mirzescu, se insti­tuise un comitet în frunte cu I. P. S. S. Mitropolitul Moldovei, Principesa Olga Sturdza şi Primarul. Restul comitetului era format din reprezentanţi ai societă­ţilor mai sus numite. Concomitent cu aceasta se instituise şi opera de asistenţă a refugiaţilor „Regi­na Maria“ cu mijloace mai puternice pentru ajungerea acestui scop. Se delegase pe lingă comitetul mai sus numit din partea asociaţiei «Regina Maria» d-nii dr. Romaii, Soi. Halifa şi Chrissoveloni, cari au şi luat parte la ultima întrunire pe care comitetul socie­tăţilor de bine­facere şi economie a ţi­­nut-o. Era evident că acţiunea Societăţilor trebuia îndreptată în primul loc asu­pra plasamentului refugiaţilor mun­citori şi găzduirea lor. Suntem între­baţi de multe ori de unii reprezentanţi ai societăţilor de care am vorbit, dacă organizaţia astfel înjghebată mai exis­tă ori dacă s’a contopit cu opera de a­­sistenţă „Regina Maria“. Societăţile de binefacere ajutor mu­tual şi economii hotărîse,prin reprezen­tanţii lor, că în afară de căutarea d­e lucru pentru refugiaţi, s­ă construe şi un fond de ajutor pen­ —— ■ ■■Mr»«r*praalbr«gglian­a^ *w.**i* ■ ES Aflăm că d. colonel Lida, ener­gicul şi priceputul comandant al Regi­mentului 13 infanterie, astăzi coman­dant de brigada se află In oraşul nostru. Se ştie că regimentul de mic comanda Domniei-Sale, a pastrat graţie tactului D-lui Colonel Liciu, aceleaşi însuşiri frumoase pe cari l a avut Regimentul 13 la 1877. D-sa i-a condus din nou la glorie. Martur despre aceasta aram Înaltul or­­tamh al M. S. R gelui Ferdinand. Onoare regimentului 13 şi vrednicu­lui conducător, 891 Brutăriile nu vor mai furnizi până spitalelor, nici soldaţilor ruşi, români, ci numai populaţiunei civile. Spitalele şi soldaţii vor avea pânea numai dela manutanţă. 33 Se aduce la cunoştinţa pub­­­ului că biroul Marei Legiuni « cere s­taşnor României de pe lânga Minister. Instruc­ţiunii funcţionează în localul Unversi­­tâţii. Orele da lucru sent 9—12 a. m §­ 3—6 p. m­. S3 La reclamaţia ce ne-a făcut od-nă, primim următorul răspuns : La notiţa din ziarul Dvs. cu data de crt. 12 am onoare a vă răspunde ..ă la poşta centrală se primesc ori-ne man­date pentru militari cu destinaţie; doam­na car­e reclamă prin Dvs., desigur n’a ştiut la care biurou să se prezinte, alt­fel desigur i se primea mandatul cu des­tinaţia, Salcia-Botoşani. Biuroul Mandatelor.­­ D-nii Rafa il I., Olaraşu G., Pop N., Dumitrescu D., Gustav V., Ghiţi­s­u P., Buzescu M., inspectori in prefectura poliţiei oraşului Bucureşti. Rize­­nu Ai., Pocnaru An., Cristian Iulian, Vladimir losef, Vrâncianu Ştef., Balonescu Titu, Perieţianu Ai., Diaconescu T. şi Bârno­­geanu K­ariu, comisari, şi Mahmuşeanu A., Ţurai N., Borşanu N., subcomisari pe lângă aceiaşi prefectură, şi d. Carapan­­cea D. comandantul sergenţilor de oraş din serviciul de pază ai oraşului Ploeşti sunt detaşaţi cu serviciul în poliţia ora­şului Iaşi. II D. Antonescu Constantin, comisar clasa iii, în prefectura poliţiei Bucureşti, se de­taşază cu serviciul, până la noul dispoziţiuni, în po­lţia oraşului Dorohoi. Tg D. Anapassu N., comisar clasa III în prefectura poliţiei Bucureşti, se de­­taşaza cu serviciul, până la noui dispo­­ziţiuni, in prefectura poliţiei Galaţi. 13 D. Com­şa G. C, subcomisar clasa I în poliţia oraşului Constanţa, este deta­şat cu serviciul, până la noi dispoziţiuni iu prefectura poliţiei iaşi, serviciul me­dieri sanitar iaşi. gg D-nul Stănescu C. Ermiu, subcomi­sar clasa 1 in poliţia oraşului Câmpina, şi Petrescu Nicolae, subcomisar clasa lil in poliţia oraşului Uriaşi, sunt detaşaţi cu serviciul până la noui dispoziţiuni, in prefectura poliţiei Iaşi, serviciul medical sanitar din Iaşi. 33 D. Băsescu­­, subcomisar clasa 1 în poliţia portului Hârşova, este detaşat cu serviciul în poliţia oraşuluî Botoşani. 11 Prin deciziunea d-lui ministru al industriei şi comerţului cu no. 1.567 din 11 Ianuarie 1917, d. Grigore Arapu, şef de serviciu, este însărcinat cu conduc­e­­rea lucrărilor direcţiei comerţului, pe tot timpul lipsei titularului. ii Prin decizia ministerială cu No. 404 din 1911, se prevede la preşedinţi ai comisiilor de reformă ai calor co­mandanţii de brigade respective. Cum în prezent nu mai există aceste formaţiuni , p. s., comandanţii de bri­gadă vor fi înlocuiţi în aceste comisiuni numai pe timpul cât va dura campania, prin câte un ofiţer superior delegat de către divizia respectivă, după un itinerar stabilit, evitându-se pe cât va fi posibil deplasările prea lungi. S3 Circulara d-lui ministru de inter­ne ca No. 4.303 din 10 Ianuarie 1917 către d-nii prefecţi din Moldova. Mă refer la ordinele anterioară şi vă cer ca sub nici un cuvânt să nu părăsiţi judeţul d voastră decât numai când veţi primi aprobarea expresă a ministerului la cererea de permisie ce-i veţi fi în­dreptat, împrejurările prin care trecem sunt prea grele pentru ca să vă fac atenţi a­­supra mare­i răs­punderi ce apasă pe toţi funcţionarii Statului, ale căror atribuţiuni importante trebuesc îndeplinite cu toată sârguinţa şi cu o neostenită energie. Vi se da de multe ori termene înăun­tru cărora trebue să răspundeţi la ştiin­ţele cerute de minister. Rog să nu se mai imâmple pe viitor ca răspunsurile d-voastră sâ nu sosească în termenul stabilit nici să fim obligaţi a face repe­­tiri, căci nu este timp pentru aceasta. Cer in aceste momente de la d voas­tră sâ desfăşuraţi o activitate intensă pe toate terenurile şi să înlesniţi prin tactul şi munca depusă rezolvarea tutu­ror chestiuniior cari vi se pun : strânsa d-voastră colaborare cu toate organele Statului civile şi militare se impune a fi cât mai accentuată. Vă amintesc ca ree.aai.rjiurile cari pnvesc armatele ruse sâ te îndreptaţi direct către comisarii cari au fost numiţi pe lângă aceste armate şi cari au în­sărcinarea a cerceta cu deamanuntul şi lua masuri de îndreptare. Da,â vom observa din partea d-voa­­strâ o scădere a activitâţei la care sun­tem in drept sâ ne aşteptăm şi o neob­­servare a instrucţiunilor ce v’am dat, vom fi obligaţi a vă considera ca demi­­sionat din Însărcinarea ce aveţi. Ministrul de interne, Al. Constantinescu. şi Ministerul de război a admis ce­rerea adiţiei comunaie, ca ajutata de ser­viciul sanitar să-şi procure singură lem­nele necesare spitalelor, tâindu-ie şi tran­­spun­ându-ie din cele mai apropiate pă­duri din împrejurimi, in acest scop au şi fost trimise echipe speciale. 13 Toţi fraţii refugiaţi din Ardeleni, au decis a se in­ori ca voluntari în ar­matele noastre, uade sa’şi dovedească atât iubite­i de ţară, cât şi străve­hea vitejie pe care o poartă, eroicul lor sânge roman gg in strada Costachi Negri s’a decla­rat un caz de Scarlatina. 31 S’a hotărît în mod definitiv ca noua cantină a nie­mbrilor corpului ai­da ..tic să funcţion­ize in una din salcie din curtea mitropoliei. Pe lâaga profe­sori vor lua mase la acea cantină şi pre­oţii refugiaţi. 33 D-ra Tanţi Zamfirol a fost însăr­cinată sa înscrie firm­e de răniţi din spi­talul B­ânvoveneasa (Seminar Veniamin Costache). Un tren cu răniţi a fost sosit ori în îocan­tite, eroi din ultimiie lupte. 3. Gyurile din ultimiie zi­­ au făcut numeroase victime. Intre o bătrână şi distinsă profe­soara din localitate şi poetul M. a avut foc­uri un schimb de cuvinte Poetul bruscase şi ghiontise pe con­ductorul de tramvai, iar profesoara îi a­­trasese atenţia că micul funcţionar al primăriei, pe care poetul îl numia graj­­dar, nu trebue ghiontit. Atunci poetul între fananţa şi faţă de d-na profesoară câteva cuvinte foarte ne­spălate. Lucrul se explică prin faptul că acesta din urmă tocmai se ducea la baie. 13 Duminică la orele 2 va avea loc o şezătoare a cerceluşilor, în localul se­­minarului universitar. 11 Nu există nici un caz de tifos in localitate. Puţine cazuri de holeră ca mers be­nign printre soldaţii ruşi. Această bună stare sanitară printr’o populaţie de o jumătate milion locuitori, cât numără azi Iaşul, e desigur foarte îmbucurătoare dar aceasta nu ne indri­­tueşte ca sâ nu păzim şi mai departe cele mai riguroase regula de curăţenie în locuînţî şi de corp. Apa şi alimentele sunt singurele cauze de îmbolnăvire. Cum apa noastră e lip­sită de baciii pernicioşi atenţiunea noas­tră trebue îndreptată numai asupra ali­mentelor care devin inofensive dacă te ferbem sau te trecem prin flăcări. 13 D. Dr. N. Cruceanu a fost numit medic delegat în serviciul despărţire­­a IV a oraşului.

Next