Opinia, noiembrie 1917 (Anul 13, nr. 3194-3215)

1917-11-26 / nr. 3212

r­I PINTRU AJUT# RARĂ A PRfI#NI*RItRlL#R ROMANf BJC RA28#IU CEI CE NU TREBUESC UIT­ATI de M. S. REGINA MARIA Din adâncurile nepătrunse ale sufletului mi se ridica glasul spre voi, căci arătări plutesc în faţa mea, care nu-mi dau odihnă, vedenii pe care voi să le împărtăşiţi cu mine ca să înţelegeţi mai bine toate tris­­teţele pământului. Cu glas înalt voi aţi plâns pe inerţi voi aţi semănat flori pe movilele celor căzuţi, aţi ridicat cruci, şi nume aţi săpat în lemn şi în piatră.... Voi aţi veghiat lângă paturi de bolnavi, aţi murmurat rugăciuni alături de muribunzi, şoptindu-le cuvinte blânde celor care plecau spre ţărmuri depărtate. Voi aţi ocrotit copii orfani, i-aţi înbrăcat pe cei goi, hrană , peritorilor de foame... Voi r ' sa vă întoarceţi astăzi faţa spre ăl. ţărmuri de unde vă d­aia»- o *(& durere.­­In depărtări vad oamani ca jk sfârşiţi, cu privirea perduta sp.şi orizontul de unde sprijin nu li se arată... Chipuri rătăcitoare, dorinţi mute pe buze însetate, chipuri brăzdate de plânset îndelung, chipuri dezbrăcate de nădejde, chipuri ne­încrezătoare, incremenite în liniştea măştilor nemişcate... Şi totuşi obrazul lor d­e tânăr. Sub gene trebuia să le strălucească lumina şi zâmbet să ie joace pe buză. D­ar ei nu au nici zâmbet, nici lupaină braţele le cad mntrun gust bizar, spânzurate dealungul trupului, ca nişte ramuri frânte, degetele se strâng ca In frigurile unei revolte, deşi aceste mâni nu sunt ridicate nici pentru rugăciune, nici pentru apărare—căci prizonieri sunt «menii pe cari îi vâd—prizo­nieri pe pământ străin, prizonieri!... Fantome albe printre cei vii, um­bre păzite de baionete, singuratice ca pietrele unui drum părăsit, copii fără mame, bărbaţi rupţi de la ne­veste, pârinţi căutaţi zadarnic de copii lor, oameni cari şi-au pierdut iertarea odată cu numele : prizonieri. S au bătut cu vitejie, ca toţi fraţii lor ei au visat biruinţe, dar neno­rocul li s’a lăsat greu în cale ca o poartă încrimiaă între astăzi şi eri, vâni, clipa de mare în negura •ită ii înveleşte noaptea, 4K ; ' ;a le mai, tremură in,zare,­­ - „ snpă&ft, io «tea de speranţă. Dar razele ei licăresc­­abia şi se pierd în valurile de întuneric revărsate în bezna neagră fără început şi fără sfârşit... f . * Bordeeie­le răsar în­ urmă, boji­­deele în lung şirag,­ muşinoae fără foc şi fără lumină, înfiorate de ger.. Ii văd cum se stâng alături ca bie­tele ei rătăcite pe coama unu­i munte. Pe, creştet îi apasă omătul, pe umeri pe mâinele slabe... Dar câtă vreme ziua mai stătue pe culmi, ei t­u-şi v or adăpostul 'stau Molemoftifi eu] › Trib­ie* ›S*. #8 UH r' › Să stai la paijijii între doi fraţi şi să nu poţi vorbi, să nu le poţi spune păsurile tale şi ei pe ale lor ţie, pentru că dacă tu ai toată libertatea ei nu o ai, este de sigur o tortură morală de neînchipuit. Şi acesta a fost cazul nostru până acum. Nici cu Transilvăne­nii nici cu Basarabenii nu ne e­­ra îngăduit să vorbim pe faţă despre ce ne doare. Pentru aceasta am luat noi armele, pentru a dobândi a­ceastâ libertate de a ne înţelege şi a îngriji cu unii la­ceamn de lipsurile noastre, pentru a ne înţelege mai de aproape cu alţ­i, împrejurările, ne-au slujit în parte. Ca unii, cu fraţii noştri de peste Prut, din moment ce am putut vedea mai de a­­proape, ne-am regăsit, cu alte cuvinte am găsit că sufletul moldovanului trăeşte la nume­roasa populaţie basarabeană. Revoluţia din această impară­ţie, revoluţie, care o îndmmează spre democraţie, revoluţia căre­ia noi i-am adus omagii de cela ce sub acest raport ca ne-a dă­ruit, ne-a venit şi mai mult un ajutor pentru a întări legătura morală şi sufletească cu acei fraţi ai noştri. Acesta e de altfel un câştig de a că­rui insemnătate mai târ­ziu ne vom da noi bine seamă. Dar dacă, după cum ziceam, am luat armele pentru a ni se lăsa libertatea să vorbim cu fraţii noştri, trebue să recunoaş­tem că gândul nostru n a mers dintruntăi la cei de peste Prut. Avem parcă un fel de pre­simţire că apăsarea ţaristă a­supra lor, n are durată mare, şi atunci când zorii libertăţii vor apărea pentru toate popoa­rele dici acea a­ Monarhîei ei vor invălui şi scumpa noastra Ba­sarabie. Ne am temut însă, şi cu drept cuvânt, da apăsarea asupra ce­lor de pesta munţi, apăsare ca­re îmbracă în­­ aparenţa forma civilizată şi ca atare să treabă în ochii lumii occidentale euro­pene. De die ori întru apărarea drepturilor noastre înaintea u­­­nor areopaguri europene de c­ai»­rai învăţaţi nu neam lovit noi de propagandă ungureasca ! Se cunoaşte zicătoarea romî­­nească ca „pisica blîndâ zgârie rău... Aşa era cu Ardealul nostru. Noi, mulţi dintra noi vedem numai pisica, şi întru cit se pre­senta cu aparenţa de blîndeţe, nu prea făceam atare caz de cele ce auziam că se petrec pe aco­­lo. Cei zgiriaţi însă ţipau. Şi au venit vremurile de răsboiu, iar noi am înţeles atunci, că de a­­colo striga« aşa tar© frăţii noş’­tri de peste morţi, pentru că tare erau zgiriaţi In lupta pe care, o ducem «oh tra apăsărilor lor, avem drep­­tatea cu noi. Şi ori cari vor fi vicisitudinile râsboiului actual, nu e cu pu­tinţa «a ia masa verd®, und« se vor pune din nou In discuţie drepturili popoarelor şi nu te ridice nimeni în favoarea ei. Pentru că noi credem că ase­menea chestiuni se tranşează şi cu sabia, dar şi cu dreptul, ca­re stă mai presus de forţă. CU FRAŢII NOŞTRI abonamente Un an 35 lui 6 luni 20 mi 3 lant 1# lei támtálatrala. ‘Wfi­­­fifilshtofjr ANuiW­ium Rindu­­flag. 1WeuH­­tblP NI 50 b. y£ Icepeetorii şcolari, se vor întruni ratino, la ministerul de instrucţie, pen­tru a alcătui un raport despre mersul Şcoale or până azi. & D. Inginer P­rieteanu directorul general a­l F. R. a luat dispoziţia că la 1 Decembrie a. e. feă se împartă m­d­ăcămintea de iarnă tuturor funcţio­­narilor inferiorii, adică a caiilor, scriitori­lor de vagoane şi oamenilor de servicii de la toate staţiunile din ţară Fapta d-sale merită toată atenţiunea. inspecţiunea a VI a da Mişcare, a­­C.F. R. a făcut cunoscut tuturor sta­giunilor din ţara, sub nici un motiv­­să nu acorde concediu funcţionarilor f­ără­ de autorizaţia specială a C. F. R. GROAZA Arătam in «eleanele zUmlui nai* tva, careu priiina datelor jafuri şi tâl­hării «la target ase»ta şi am ajani să spunem tainuri cere au prins inima următorilor interesaţi la această ches­tiune. Astăsi en te.tă hotărârea vom continua si arătăm că comparativ eu starea această de Ineruri, avem şi o garnizoană puternică militară. Aşa de ex. Comandantul general militar al oraşului cemsuduire. E cu mulţi aghio­­tanţi şi agenţi. Poliţie de siguranţă du­blată cu cea din Bucureşti. Numai la fiecare circumscripţ­e avem câte un inspectori şi câte 2—3 comisari, ba chiar directori da poliţie (vizitaţi «ireemscripţîa lila). Apoi doi coman­danţi de sorginţ!, cel dela Ploeşti cu o «o »panie specială de sergenţi plus doi şefi de siguranţă. Inspectori de po­liţie o te.. Ori verba veche .Copilul cu multe msase ,amâna neoperat* numai doar dacă aceasi* patiţie a foit adusă şi numită aci pentru a li se gări e si­­ncceră şi a li si d* din ne şi surplu­suri ; «tunsi se achimbă verba. Fără să vorbesc mult de această po­liţia gura lumei epune multe pa şuşo­teala ei... Sunt lucruri şi fapte ăunăcară veste care nu pot trece cu vaa cu două. •i sitei example ? Tel fass cu dragă inimă: Când se esmite câte un atentat, jaf sau furt dupăce victima aleargă câteva zile p*la eomisariate se alege numai preseiul verbal. Cine va putea it* minți afirmația noastră. ? Apei din sând tn câad vedem patrule militare, atât rina eât «1 neapta» tre- OMd In pas cadenţat firi eă dea ene­rurile cuvenite afiţeri ei. Când îi vedem noaptea se cdikaeic şi «ind tr­eei pe aseie, odată, fără vor­­bă auzi comanda . .Bagă baioneta m­ ei, pe răspunderea l.riei aşa se întâmplă eu sergenţii de esas. Pe aeaştia i-am rănit de multe ori eă dorm.. Na cităm anume, fiindcă aceasta i trenisa organelor de inspec­­ţiuni în ti­napul utsţei, dar pe care a- i vedem mai niciodată... Dacă mi s’ar îngădui aşi intreba: Pentru ce s’a destinţst care eemi­­sarul de rend pe oraş tocmai asum? Aşi mai vorbi de moralitatea ce e preaintă unei d n eamisari dar grei şi de laptale unora şi n’aşi să Au învinuit Totuşi acei care mă «unesc ştiu bine că am avut tăria şi afirm că un co­misar din Bucureşti destituit din po­liţie a fost reprimit şi refugiat la ei a com­ s e suma de incorectitudine. Acum ni se apune că altul a reali­zat o avere de peste 1M.»De lei. iuti î­n scai ta e ştied. Cerbescu ea restrân­­gându-i eu «şa acesta a demisionat şi a fugit în Rusia. Tot aşa s’a întâmplat şi eu un nepot al cerni sasului de la siguranţa implicat şi el tn multe tâl­hării... Noi fu­ram un apel călduros ia d mii Pacainieicu, Corbeaeu şi In ceilalţi care au în grija lor siguranţa noastră publică şi-i rugăm să­­­bine voiască să pună ca­păt tuturor jafurilor şi tâlhăriilor din oraş, printr'o selecţionare serioasă al aparatului poliţienesc, dacă vrea să pună capăt groazei din sufletul Cetă­ţenilor. St. Vladescu ţţţ „Femee" piesă m­­ta­­te, datorită ««legalul nostru » EmilNicol­au direc­torul ziarului cotidian .Vestitorul* din Odessa, a’a pus tu recen­­ţie şi va fi reprezentată săptămâna viitoare pe scena Teatrului Naţional✓ Imediat după aceasta se va repre­zanta „Puiul de Cuc“, noua lucrare a d lui len Pereîz. ■1 Asum când g ui ■■simţitor, un cortegiu trist de neme..ii, copi„ fate SâllV», gh­i spi Itoaciuti­­v p­­a * •­vândă o pâine dela brutăria N’ar fi rău pentru a ob via ac ea inceveniență să se dea pâinea pea desfacere­­a denoa tele co nuoale, cârciumi şi in genere ia orice aite \ vălii Acestea le vor desfaca tot după bo­­nurile da carne şi pâine şi tot dupâ regalele cunoscute. Ceairis compusă din O­n­i Q. Cerbessu Prefectul poliţ­ei, V. Colescu Directorul­­T«neral al statisticii Sta­tului şi I. Panaitescu Dire­corul per­­sonalului şi a 1 statisticei Eforiei lucres* aă la alcătuirea statisticei popu­laţii du­pă recensamintul făcut de către pro­fesori delegaţi. & O INOVAŢIE Cinai Uiţi judeţ ian, în Vtima sa intrunire, s’a ocupat la special de budgetele Catinaa or rum le, fie ebe'eeiu lucrurile se petreceau astfel; ori ce cerere a e consiliilor o­­manali de imbunăt­uiri, erau rase d budge!, sub motivul bine cuvântat câ budgetele cons­ii­lor sunt gravate de deserin­e vechi către judeţ. Aceste da­torii datau din vech­ina şi comunele mrate nu mai puteau scăpa de dînsele pentru a nu prăbuşi vechea rutina-Di­mi dată, consu­lu j­udaţi au a­tacat e­misă n­ovaţie. Trecând peste deprinderi, după propunerea D­inu N­. Velciu, consiliul a şters tenta vechiie datorii ale c­omunelor lu­mii, lăsind» le altfel libertatea da a-ai aleănui budgetele, după nevoile reale şi «a mijleseie de care d spun. K ne ben tue« put. & darusa ds pora viu, ori ce varie­tate­, etatărind râmătorul 100 kgr in ■os se va vinde, eu b lei kigr. cu un scăzftmfnnt pentru viaţă da 22 juin. kgr. de nap. . Idem arise varietate, cântărind inuo­uă kgr. râmătoru , afară ds mangr­iţ­i «a 3 lei b0 bani kgr. fără scăzăuiint pentru viaţi. Idem eftntărind intre 75-100 kgr. atacă de mangoliţă, cu 8 ei 50 bani kgr. fără nici un scăzământ. Idem, varietate da invngoliţă, s kgr­­* versrea destinaţiunii de t^răşan­, *u % lai 50 bani kgr. 8 La abator carnaa de râmator la sa va vinde cu 4 lei kgr. şi cea o Măcelărie ia detaliu orica carne de râmător amestecată, unsa fără ca plţină şi picioare se va vinda cu 5 lei kgCăcăţîna şi picioarele 1 leu klg. iiuşehiu, costiţe limba 6 lei kgr. Vinul ab de cea mai bună calitate dela 10 grade în sus 1 leu 60 li cramă sau da la pivniţa proţ­rilor. , , Via roş dela 10 grade in sita 83 bani. Albe şi roşii inferioare de 10 cu 13 bani mai puţ n pantru î grVidul se va plăti integral fără cerea de 8 la sută pentru drojdia rămânând pentru fabri rachiului pentru armată Spirt de­naturat la fabrica 1 1 bani litra, in detaliu 2 lei-Fânul recelta 1918 calitatea 1, ferent de epoca predărei 12 lei kgr. 1 , Calitatea 11­9 lei suta kgr. redu ojdle, carea eu 60 indi­auta tg Astăzi. Vineri 34 Noemon-;, ^' li­tru a patra oară ne va cânta l­a Tea*­trul Naţional, Povestirile lui Hofma n, •aeră fantast! ;ă d Or­nbach, cu d na Mana Brăgulinescu, Stingh­e. d.nii Vrăbiescu, Niculescu Basu în fremoa. aele lor cre­aţiuni. Succesul acestei opere merge cres­când mereu. Biletele la Iliescu,­­­ Cronica artistică şi literară, re­­viată săptămânală, este singura pub­li­­caţiune în acest gen şi pu­blică toate distribuţiile şi subiectele spectacolelor săptămânei cari au loc la Teatrul Na­­ţional. Un exemplar 30 bani. mi­e vrea o a tă-­ 100 a fi tru la trieta- 1 leu grade îeca­re mită aări­ $. După constatările făcute, şcoli­le în judeţ funcţionează destul de regul­at Din neneresire copiii sunt gri şi cama timpurile impedecât pe mulţi de a fre­quenta şcoala. Bt . Delavrancea, ministrul de in­dustrie, va primi Duminică, delegaţia aleasă de Comercianţi, in frunte cu preşedintele Camerei de Comerţ, in vederea măsurilor ce sunt de luat pen­tru reînvierea comereiului. ■ E probabil, că in apropierea sărbătorilor administraţia comunală va distribui o can­itate de lemne, in mod absolut gratuit, la populaţia nevoiaşă. jf. D. dr. Raco­viţă, primarul oraş­ului a lust noi măsuri, pentru ca transpor­turile de lemne, să continue cu aceiaşi regularitate ca şi până acuma. Stocurile de la depozite au fost rea­­pro­vizionate Nantâi vechi 50 b. ZIAR COTIDIAN ANUL XIV—No. 3212 Ramilică 23 Noembrie 1917 ’ i ochii înfipţi în zarea fără sprijin şi fără mângăere... Când lumina coboară, rândurile lor pornesc spre colibe cu lăcaşul îngust... Ii văd la­olaltă, o văd... Un glas se ridică din colţ, îl aud : —„M’au uitat!“... Altul murmurând „Am acolo trei copii, trei copii spo mamă oarba, biata“... Din mulţime Ii răspunde unul: „O să-i găseşti morţi, când t vei întoarce acasă, pe cei trei copii“... Se ridică un glas nou, un glas tănâr, tremurat şi plăpând: „Eu cred în Dumnezeu şi în Maica Preacurata Maria“... Şi zice altul: Eu cred în Dumnezeu, dar nu cred în oameni“... Din în­tuneric, din fund, se desprinde o voce aspră : „Şi Dumnezeu şi oa­menii la fel nu au uitat, eu blestem pe Dumnezeu şi blestem pe oameni“ Un vânt al morţii, ca un fior, trece prin mulţime şi priaionerii tac, căci nu mai au să-şi spui nimic..... Primăvara îi revăd când se des­fată pământul, dar rândurile li s’au rărit şi eu înţeleg că mulţi dintre cei pierduţi odinioară, cu ochi spre orizont sunt închişi astăzi, în gropi fără cruci, sub cer înstrăinat... sub glie străină... Inima mi-e grea de gândul tinereţe­­lor perdute, grea de amărăciunea ier îngropată, grea de fiorul că niciodată nu se vor mai întoarce la pragul căminului ier, ca să asculte în amurg cântecele satului de sub munte... Pleoape stinse, nici­odată nu se vor mai deschide spre plaiurile romînești... Când mă gândesc însă, ca oa­menii cu cască fără omoleie le au vorbit, că le-au­­batjocorit durerea şi de­scirenţele lor au tras, insul­tându-le limba şi mama care i-a născut, pricep cu cei uzat fericiţi dintre ei sunt acei ale căror chipuri de var dorm nemişcate de pământ... Fericiţi acei cari uiei cuvinte de hulă nu mai aud, nici foame nu mai simt, nici setea nu-i arde, nici gerul nu-i înghiaţă, nici ruşinea, nici dorinţa nu-i mai cutremură, nici jalea, nici dorul... Ca vechiul cântăreţ femi­nic: Treime mă cinstesc mai mult morţii de­cât viii cari văd Întreg acest păcat coborând sub cer... înţeleg acum că primăvara e un chin pentru ei, căi fiecare floare e un spin, o amintire îndurerată, că fiecare pasere care pluteşte In văz­duh cu aripi slobodele face robia mai grea... Vad trupul lor chinuit de foame şi robotă, trudit în fiecare zi ble­stemând soarele ce străluceşte din răsărit fără speranţe, vestindu-le o zi nouă de oboseală şi deznădejde. Cu groază le văd picioarele însân­gerate, acoperite de fâşii sdrenţuite şi simt apăsându-mi pieptul toată povara morţilor. Pricep că aşa ui­taţi cum sunt ei îşi doresc pacea celor din groapă, pacea celor ce­ nu mai sufăr şi nu mai nădăjduesc, pacea celor ce nu mai aud şi nu se mai tem, pacea morţilor cu ob­razul alb, ale căror pleoape nu mai tremură nici ziua, nici noaptea. (va urma)

Next