Opinia, noiembrie 1917 (Anul 13, nr. 3194-3215)
1917-11-26 / nr. 3212
rI PINTRU AJUT# RARĂ A PRfI#NI*RItRlL#R ROMANf BJC RA28#IU CEI CE NU TREBUESC UITATI de M. S. REGINA MARIA Din adâncurile nepătrunse ale sufletului mi se ridica glasul spre voi, căci arătări plutesc în faţa mea, care nu-mi dau odihnă, vedenii pe care voi să le împărtăşiţi cu mine ca să înţelegeţi mai bine toate tristeţele pământului. Cu glas înalt voi aţi plâns pe inerţi voi aţi semănat flori pe movilele celor căzuţi, aţi ridicat cruci, şi nume aţi săpat în lemn şi în piatră.... Voi aţi veghiat lângă paturi de bolnavi, aţi murmurat rugăciuni alături de muribunzi, şoptindu-le cuvinte blânde celor care plecau spre ţărmuri depărtate. Voi aţi ocrotit copii orfani, i-aţi înbrăcat pe cei goi, hrană , peritorilor de foame... Voi r ' sa vă întoarceţi astăzi faţa spre ăl. ţărmuri de unde vă daia»- o *(& durere.In depărtări vad oamani ca jk sfârşiţi, cu privirea perduta sp.şi orizontul de unde sprijin nu li se arată... Chipuri rătăcitoare, dorinţi mute pe buze însetate, chipuri brăzdate de plânset îndelung, chipuri dezbrăcate de nădejde, chipuri neîncrezătoare, incremenite în liniştea măştilor nemişcate... Şi totuşi obrazul lor de tânăr. Sub gene trebuia să le strălucească lumina şi zâmbet să ie joace pe buză. Dar ei nu au nici zâmbet, nici lupaină braţele le cad mntrun gust bizar, spânzurate dealungul trupului, ca nişte ramuri frânte, degetele se strâng ca In frigurile unei revolte, deşi aceste mâni nu sunt ridicate nici pentru rugăciune, nici pentru apărare—căci prizonieri sunt «menii pe cari îi vâd—prizonieri pe pământ străin, prizonieri!... Fantome albe printre cei vii, umbre păzite de baionete, singuratice ca pietrele unui drum părăsit, copii fără mame, bărbaţi rupţi de la neveste, pârinţi căutaţi zadarnic de copii lor, oameni cari şi-au pierdut iertarea odată cu numele : prizonieri. S au bătut cu vitejie, ca toţi fraţii lor ei au visat biruinţe, dar nenorocul li s’a lăsat greu în cale ca o poartă încrimiaă între astăzi şi eri, vâni, clipa de mare în negura •ită ii înveleşte noaptea, 4K ; ' ;a le mai, tremură in,zare, - „ snpă&ft, io «tea de speranţă. Dar razele ei licărescabia şi se pierd în valurile de întuneric revărsate în bezna neagră fără început şi fără sfârşit... f . * Bordeeiele răsar în urmă, bojideele în lung şirag, muşinoae fără foc şi fără lumină, înfiorate de ger.. Ii văd cum se stâng alături ca bietele ei rătăcite pe coama unui munte. Pe, creştet îi apasă omătul, pe umeri pe mâinele slabe... Dar câtă vreme ziua mai stătue pe culmi, ei tu-şi v or adăpostul 'stau Molemoftifi eu] › Tribie* ›S*. #8 UH r' › Să stai la paijijii între doi fraţi şi să nu poţi vorbi, să nu le poţi spune păsurile tale şi ei pe ale lor ţie, pentru că dacă tu ai toată libertatea ei nu o ai, este de sigur o tortură morală de neînchipuit. Şi acesta a fost cazul nostru până acum. Nici cu Transilvănenii nici cu Basarabenii nu ne era îngăduit să vorbim pe faţă despre ce ne doare. Pentru aceasta am luat noi armele, pentru a dobândi aceastâ libertate de a ne înţelege şi a îngriji cu unii laceamn de lipsurile noastre, pentru a ne înţelege mai de aproape cu alţi, împrejurările, ne-au slujit în parte. Ca unii, cu fraţii noştri de peste Prut, din moment ce am putut vedea mai de aproape, ne-am regăsit, cu alte cuvinte am găsit că sufletul moldovanului trăeşte la numeroasa populaţie basarabeană. Revoluţia din această imparăţie, revoluţie, care o îndmmează spre democraţie, revoluţia căreia noi i-am adus omagii de cela ce sub acest raport ca ne-a dăruit, ne-a venit şi mai mult un ajutor pentru a întări legătura morală şi sufletească cu acei fraţi ai noştri. Acesta e de altfel un câştig de a cărui insemnătate mai târziu ne vom da noi bine seamă. Dar dacă, după cum ziceam, am luat armele pentru a ni se lăsa libertatea să vorbim cu fraţii noştri, trebue să recunoaştem că gândul nostru n a mers dintruntăi la cei de peste Prut. Avem parcă un fel de presimţire că apăsarea ţaristă asupra lor, n are durată mare, şi atunci când zorii libertăţii vor apărea pentru toate popoarele dici acea a Monarhîei ei vor invălui şi scumpa noastra Basarabie. Ne am temut însă, şi cu drept cuvânt, da apăsarea asupra celor de pesta munţi, apăsare care îmbracă în aparenţa forma civilizată şi ca atare să treabă în ochii lumii occidentale europene. De die ori întru apărarea drepturilor noastre înaintea unor areopaguri europene de cai»rai învăţaţi nu neam lovit noi de propagandă ungureasca ! Se cunoaşte zicătoarea romînească ca „pisica blîndâ zgârie rău... Aşa era cu Ardealul nostru. Noi, mulţi dintra noi vedem numai pisica, şi întru cit se presenta cu aparenţa de blîndeţe, nu prea făceam atare caz de cele ce auziam că se petrec pe acolo. Cei zgiriaţi însă ţipau. Şi au venit vremurile de răsboiu, iar noi am înţeles atunci, că de acolo striga« aşa tar© frăţii noş’tri de peste morţi, pentru că tare erau zgiriaţi In lupta pe care, o ducem «oh tra apăsărilor lor, avem dreptatea cu noi. Şi ori cari vor fi vicisitudinile râsboiului actual, nu e cu putinţa «a ia masa verd®, und« se vor pune din nou In discuţie drepturili popoarelor şi nu te ridice nimeni în favoarea ei. Pentru că noi credem că asemenea chestiuni se tranşează şi cu sabia, dar şi cu dreptul, care stă mai presus de forţă. CU FRAŢII NOŞTRI abonamente Un an 35 lui 6 luni 20 mi 3 lant 1# lei támtálatrala. ‘Wfififilshtofjr ANuiWium Rinduflag. 1WeuHtblP NI 50 b. y£ Icepeetorii şcolari, se vor întruni ratino, la ministerul de instrucţie, pentru a alcătui un raport despre mersul Şcoale or până azi. & D. Inginer Prieteanu directorul general al F. R. a luat dispoziţia că la 1 Decembrie a. e. feă se împartă mdăcămintea de iarnă tuturor funcţionarilor inferiorii, adică a caiilor, scriitorilor de vagoane şi oamenilor de servicii de la toate staţiunile din ţară Fapta d-sale merită toată atenţiunea. inspecţiunea a VI a da Mişcare, aC.F. R. a făcut cunoscut tuturor stagiunilor din ţara, sub nici un motivsă nu acorde concediu funcţionarilor fără de autorizaţia specială a C. F. R. GROAZA Arătam in «eleanele zUmlui nai* tva, careu priiina datelor jafuri şi tâlhării «la target ase»ta şi am ajani să spunem tainuri cere au prins inima următorilor interesaţi la această chestiune. Astăsi en te.tă hotărârea vom continua si arătăm că comparativ eu starea această de Ineruri, avem şi o garnizoană puternică militară. Aşa de ex. Comandantul general militar al oraşului cemsuduire. E cu mulţi aghiotanţi şi agenţi. Poliţie de siguranţă dublată cu cea din Bucureşti. Numai la fiecare circumscripţe avem câte un inspectori şi câte 2—3 comisari, ba chiar directori da poliţie (vizitaţi «ireemscripţîa lila). Apoi doi comandanţi de sorginţ!, cel dela Ploeşti cu o «o »panie specială de sergenţi plus doi şefi de siguranţă. Inspectori de poliţie o te.. Ori verba veche .Copilul cu multe msase ,amâna neoperat* numai doar dacă aceasi* patiţie a foit adusă şi numită aci pentru a li se gări e sincceră şi a li si d* din ne şi surplusuri ; «tunsi se achimbă verba. Fără să vorbesc mult de această poliţia gura lumei epune multe pa şuşoteala ei... Sunt lucruri şi fapte ăunăcară veste care nu pot trece cu vaa cu două. •i sitei example ? Tel fass cu dragă inimă: Când se esmite câte un atentat, jaf sau furt dupăce victima aleargă câteva zile p*la eomisariate se alege numai preseiul verbal. Cine va putea it* minți afirmația noastră. ? Apei din sând tn câad vedem patrule militare, atât rina eât «1 neapta» tre- OMd In pas cadenţat firi eă dea enerurile cuvenite afiţeri ei. Când îi vedem noaptea se cdikaeic şi «ind treei pe aseie, odată, fără vorbă auzi comanda . .Bagă baioneta m ei, pe răspunderea l.riei aşa se întâmplă eu sergenţii de esas. Pe aeaştia i-am rănit de multe ori eă dorm.. Na cităm anume, fiindcă aceasta i trenisa organelor de inspecţiuni în tinapul utsţei, dar pe care a- i vedem mai niciodată... Dacă mi s’ar îngădui aşi intreba: Pentru ce s’a destinţst care eemisarul de rend pe oraş tocmai asum? Aşi mai vorbi de moralitatea ce e preaintă unei d n eamisari dar grei şi de laptale unora şi n’aşi să Au învinuit Totuşi acei care mă «unesc ştiu bine că am avut tăria şi afirm că un comisar din Bucureşti destituit din poliţie a fost reprimit şi refugiat la ei a com s e suma de incorectitudine. Acum ni se apune că altul a realizat o avere de peste 1M.»De lei. iuti în scai ta e ştied. Cerbescu ea restrângându-i eu «şa acesta a demisionat şi a fugit în Rusia. Tot aşa s’a întâmplat şi eu un nepot al cerni sasului de la siguranţa implicat şi el tn multe tâlhării... Noi furam un apel călduros ia d mii Pacainieicu, Corbeaeu şi In ceilalţi care au în grija lor siguranţa noastră publică şi-i rugăm săbine voiască să pună capăt tuturor jafurilor şi tâlhăriilor din oraş, printr'o selecţionare serioasă al aparatului poliţienesc, dacă vrea să pună capăt groazei din sufletul Cetăţenilor. St. Vladescu ţţţ „Femee" piesă mtate, datorită ««legalul nostru » EmilNicolau directorul ziarului cotidian .Vestitorul* din Odessa, a’a pus tu recenţie şi va fi reprezentată săptămâna viitoare pe scena Teatrului Naţional✓ Imediat după aceasta se va reprezanta „Puiul de Cuc“, noua lucrare a d lui len Pereîz. ■1 Asum când g ui ■■simţitor, un cortegiu trist de neme..ii, copi„ fate SâllV», ghi spi Itoaciutiv pa * •vândă o pâine dela brutăria N’ar fi rău pentru a ob via ac ea inceveniență să se dea pâinea pea desfacerea denoa tele co nuoale, cârciumi şi in genere ia orice aite \ vălii Acestea le vor desfaca tot după bonurile da carne şi pâine şi tot dupâ regalele cunoscute. Ceairis compusă din Oni Q. Cerbessu Prefectul poliţei, V. Colescu DirectorulT«neral al statisticii Statului şi I. Panaitescu Direcorul personalului şi a 1 statisticei Eforiei lucres* aă la alcătuirea statisticei populaţii după recensamintul făcut de către profesori delegaţi. & O INOVAŢIE Cinai Uiţi judeţ ian, în Vtima sa intrunire, s’a ocupat la special de budgetele Catinaa or rum le, fie ebe'eeiu lucrurile se petreceau astfel; ori ce cerere a e consiliilor omanali de imbunătuiri, erau rase d budge!, sub motivul bine cuvântat câ budgetele consiilor sunt gravate de deserine vechi către judeţ. Aceste datorii datau din vechina şi comunele mrate nu mai puteau scăpa de dînsele pentru a nu prăbuşi vechea rutina-Dimi dată, consulu judaţi au atacat emisă novaţie. Trecând peste deprinderi, după propunerea Dinu N. Velciu, consiliul a şters tenta vechiie datorii ale comunelor lumii, lăsind» le altfel libertatea da a-ai aleănui budgetele, după nevoile reale şi «a mijleseie de care d spun. K ne ben tue« put. & darusa ds pora viu, ori ce varietate, etatărind râmătorul 100 kgr in ■os se va vinde, eu b lei kigr. cu un scăzftmfnnt pentru viaţă da 22 juin. kgr. de nap. . Idem arise varietate, cântărind inuouă kgr. râmătoru , afară ds mangriţi «a 3 lei b0 bani kgr. fără scăzăuiint pentru viaţi. Idem eftntărind intre 75-100 kgr. atacă de mangoliţă, cu 8 ei 50 bani kgr. fără nici un scăzământ. Idem, varietate da invngoliţă, s kgr* versrea destinaţiunii de t^răşan, *u % lai 50 bani kgr. 8 La abator carnaa de râmator la sa va vinde cu 4 lei kgr. şi cea o Măcelărie ia detaliu orica carne de râmător amestecată, unsa fără ca plţină şi picioare se va vinda cu 5 lei kgCăcăţîna şi picioarele 1 leu klg. iiuşehiu, costiţe limba 6 lei kgr. Vinul ab de cea mai bună calitate dela 10 grade în sus 1 leu 60 li cramă sau da la pivniţa proţrilor. , , Via roş dela 10 grade in sita 83 bani. Albe şi roşii inferioare de 10 cu 13 bani mai puţ n pantru î grVidul se va plăti integral fără cerea de 8 la sută pentru drojdia rămânând pentru fabri rachiului pentru armată Spirt denaturat la fabrica 1 1 bani litra, in detaliu 2 lei-Fânul recelta 1918 calitatea 1, ferent de epoca predărei 12 lei kgr. 1 , Calitatea 119 lei suta kgr. redu ojdle, carea eu 60 indiauta tg Astăzi. Vineri 34 Noemon-;, ^' litru a patra oară ne va cânta la Tea*trul Naţional, Povestirile lui Hofma n, •aeră fantast! ;ă d Ornbach, cu d na Mana Brăgulinescu, Stinghe. d.nii Vrăbiescu, Niculescu Basu în fremoa. aele lor creaţiuni. Succesul acestei opere merge crescând mereu. Biletele la Iliescu, Cronica artistică şi literară, reviată săptămânală, este singura publicaţiune în acest gen şi publică toate distribuţiile şi subiectele spectacolelor săptămânei cari au loc la Teatrul Naţional. Un exemplar 30 bani. mie vrea o a tă- 100 a fi tru la trieta- 1 leu grade îecare mită aări $. După constatările făcute, şcolile în judeţ funcţionează destul de regulat Din neneresire copiii sunt gri şi cama timpurile impedecât pe mulţi de a frequenta şcoala. Bt . Delavrancea, ministrul de industrie, va primi Duminică, delegaţia aleasă de Comercianţi, in frunte cu preşedintele Camerei de Comerţ, in vederea măsurilor ce sunt de luat pentru reînvierea comereiului. ■ E probabil, că in apropierea sărbătorilor administraţia comunală va distribui o canitate de lemne, in mod absolut gratuit, la populaţia nevoiaşă. jf. D. dr. Racoviţă, primarul oraşului a lust noi măsuri, pentru ca transporturile de lemne, să continue cu aceiaşi regularitate ca şi până acuma. Stocurile de la depozite au fost reaprovizionate Nantâi vechi 50 b. ZIAR COTIDIAN ANUL XIV—No. 3212 Ramilică 23 Noembrie 1917 ’ i ochii înfipţi în zarea fără sprijin şi fără mângăere... Când lumina coboară, rândurile lor pornesc spre colibe cu lăcaşul îngust... Ii văd laolaltă, o văd... Un glas se ridică din colţ, îl aud : —„M’au uitat!“... Altul murmurând „Am acolo trei copii, trei copii spo mamă oarba, biata“... Din mulţime Ii răspunde unul: „O să-i găseşti morţi, când t vei întoarce acasă, pe cei trei copii“... Se ridică un glas nou, un glas tănâr, tremurat şi plăpând: „Eu cred în Dumnezeu şi în Maica Preacurata Maria“... Şi zice altul: Eu cred în Dumnezeu, dar nu cred în oameni“... Din întuneric, din fund, se desprinde o voce aspră : „Şi Dumnezeu şi oamenii la fel nu au uitat, eu blestem pe Dumnezeu şi blestem pe oameni“ Un vânt al morţii, ca un fior, trece prin mulţime şi priaionerii tac, căci nu mai au să-şi spui nimic..... Primăvara îi revăd când se desfată pământul, dar rândurile li s’au rărit şi eu înţeleg că mulţi dintre cei pierduţi odinioară, cu ochi spre orizont sunt închişi astăzi, în gropi fără cruci, sub cer înstrăinat... sub glie străină... Inima mi-e grea de gândul tinereţelor perdute, grea de amărăciunea ier îngropată, grea de fiorul că niciodată nu se vor mai întoarce la pragul căminului ier, ca să asculte în amurg cântecele satului de sub munte... Pleoape stinse, niciodată nu se vor mai deschide spre plaiurile romînești... Când mă gândesc însă, ca oamenii cu cască fără omoleie le au vorbit, că le-aubatjocorit durerea şi descirenţele lor au tras, insultându-le limba şi mama care i-a născut, pricep cu cei uzat fericiţi dintre ei sunt acei ale căror chipuri de var dorm nemişcate de pământ... Fericiţi acei cari uiei cuvinte de hulă nu mai aud, nici foame nu mai simt, nici setea nu-i arde, nici gerul nu-i înghiaţă, nici ruşinea, nici dorinţa nu-i mai cutremură, nici jalea, nici dorul... Ca vechiul cântăreţ feminic: Treime mă cinstesc mai mult morţii decât viii cari văd Întreg acest păcat coborând sub cer... înţeleg acum că primăvara e un chin pentru ei, căi fiecare floare e un spin, o amintire îndurerată, că fiecare pasere care pluteşte In văzduh cu aripi slobodele face robia mai grea... Vad trupul lor chinuit de foame şi robotă, trudit în fiecare zi blestemând soarele ce străluceşte din răsărit fără speranţe, vestindu-le o zi nouă de oboseală şi deznădejde. Cu groază le văd picioarele însângerate, acoperite de fâşii sdrenţuite şi simt apăsându-mi pieptul toată povara morţilor. Pricep că aşa uitaţi cum sunt ei îşi doresc pacea celor din groapă, pacea celor ce nu mai sufăr şi nu mai nădăjduesc, pacea celor ce nu mai aud şi nu se mai tem, pacea morţilor cu obrazul alb, ale căror pleoape nu mai tremură nici ziua, nici noaptea. (va urma)