Opinia, noiembrie 1917 (Anul 13, nr. 3194-3215)

1917-11-25 / nr. 3211

vuţiilor Aşa ceva fost conduce in mod inevitabil la o serioasă egali de fapt a individualităţilor, la independenţa lor, şi la suprimarea antagonismului dintre capital şi muncă, subordonate ambele, putinţei individului de a trăi cât mai civilizat posibil, pentru a asigura posibilitatea de a trăi a statului, şi a fi proteguit şi legal şi efectiv de stat Dar aceasta Insamnă triumful democraţiei, desigur. Şi mai insamnă ceva: că forme noi sociale se nasc din formele anterioare prin prefacerile necurmate pe care te sufere viaţa socială şi că ele ilOîjjîUîl O$4 consecinţi fireşti şi logice a desvoltarei omenirei. Nu sunt suficiente concepţiile filosofice, ori cât de geniale ar fi ele, nici acţiunile autoritare, ori cât prestigiu şi superioritate ar avea autorii lor, spre a crea şi consfinţi stări sociale visate ori dorite şi chiar prevăzute, fie de învăţaţi, fie de poeţi, fie de răsvrătiţi. revoluţiunea şi drenarea ei firească şi metodică, produce naşterea. Naştere fără dureri nu se poate. Acest război reprezintă durerile naşterii societăţei de mâni, şi în acest înţeles el constitue o revoluţiune. Fie, ca de roadele ei, omenirea să se poată bucura într’un viitor cât mai apropiat. Macar in viitor! IN VIITOR Dacă nevoia asigurării existenţei zilnice a Statului, l’a condus pe acesta acum, în timp de război la două formule : a) Rechiziţiunea, care s a extins şi In ordinea civilă până la suprimarea aproape totală a libertăţei mai tuturor contractelor, şi b) Mobilizarea, care se aplică şi aproape întregii lumi, civile, în interesul garantărei producţiunei indispensabile (pa care unii vor sa o extindă până şi la conştiinţi, provocând mobilizarea conştiinţilor), şi dacă aceiaşi necesitate de existenţă zilnică a statului va continua sâ-l preocupe şi in ceasul păcii, apoi nimic nu poate împiedica continuarea sistemului din timpul răsboiului, cu o singură prefacere, acea a formulelor mai sus citate. Căci repet, fără o regulare precisă a consumaţiunei individuale indispensabile, prin fixarea qvorumului minimal de consumat, neaparat trebuitor, şi fără o producţiune care să asigure, consumatiunea indispensabilă, rezervele şi schimbul, viaţa statului va fi imposibilul Statul regulând producţiunea, libertatea contractelor respective încetează virtualmente. Iar intre altele preţul, nu va mai fi supus fluctuaţiunilor concurenţei, ci fixat potrivit şi nevoilor financiare ale statului (datoria publică, amortizare, dobânzi, etc..), în concordanţă cu nevoile individuale ale producătorilor, şi cu puterea şi valoarea de schimb a lucrurilor. Şi când zic preţul înţeleg şi valoarea muncei. Deci, adio legi de fier, de aramă etc. Dar in acest mod nu se ajunge la o specie de expropiere, ori de monopol ? Da sigur că da. Se poate insa tăgădui acest drept statului ? Nu, e sigur că nu. Şi lucrul nu poate supără pe cineva, când nu e dictat de un interes de clasă, ci de un intteres superior, şi anume raţiunea da a exista a statului, careul impune. Almintrerea viaţa statului insuşi, ca şi viaţa fiecărui individ careul compune, este imprimejdie de desfiinţare. Dar această, nu insamnă omnipotenţa statului ? Nu, de loc, ci numai o potenţă mai mare de sigur, adică o concentrare in mânele statului a forţelor de producţiune, şi o mai dreaptă şi mai’ egalitară repartiţie a aOsvald A. Teodoreanu ABONAMENTE 35 lei 20 lei 10 lei Un an ta luni 3 kmi Adnlaiatraff». Tip. H Galanar, Iași— T«iwt«». Ea. ** Domnule Director la legătură cu ua răspuns— apărut în stimatul Dv. ziar cu data de 8 Noembrie curent—referitor la nişte ordine citate de d. dr. Tiomkin din Odessa, d.r. Grădişteanu, senator, atinge chestia generală a evreilor din ţară. Nu cunoaştem articolul d-lui dr. Tiomkin, care a provocat răspunsul d lui Grădişteanu şi nici ordinele la care d sa se referă, şi de’ le am cunoaşte n am interveni, fiind că nu polemica este rolul nostru. Este însă de a noastră datorie să restabilim unele adevăruri istorice şi anume: Ei se para exact că evreii nefiind „ autoctoni ‘ în România, că au emigrat relativ de curând din Galiţia şi mai în urmă din Rusia,şi ca atare au fost asimiliaţi din punctul de vedere al dreptului public cu ceilalţi străini ? Cum afirmă d. J. Grădişteanu? Ce se înţelege prin autoctoni? Prin autoctoni nu se Înţelege ca cineva să fie locuitorul «»ui teritoriu de la creaţiunea pământului, ci un locuitor născut pa acel pământ Vezi Larousse) cu atât mai mult suntem utoctoni noi, evreii pământeni cari avem multe generaţii de înaintaşi născuţi în ţară. Astfel evrei, după documente obiciale locuesc în număr mai mare în România de peste 300 de ani, bucurându-se da diferite privilegii ca pământeni. Astfel, un document din 1612 al lui Tomşa Vodă cheamă ca evrei să se aşeze în Moldova pentru a face liber comerţ, meserii şi industrii, acordându-li se pentru această mai multe privilegii; hrisovul din 1792 al lui Alexandru Moruzzi Voevod privitor la fundarea de către evrei a târgului Mihăileni; Hrisovul din 1770 al lui Constantia Moruzzi Voevod pentru fundarea tot de evrei a târgului Fălticeni şi o mulţime da alte documente pentru fundarea a 68 de orăşele de catre vrei ; apoi alt mare număr de documente publicate în diferita ravl'f*9’ ' care etc., prin care se coaaacra calitatea tor da pământeni, art. 26 din legea comunală dela 1864 le acorda dreptul de Megttorlla comuna, tot ca izraeliţi pământeni. De altfel ,autoctoni in înţelesul care voaşte să i de» d. Grădişteanu, nMiciQVârbii şi bulgarii ce l^veac în maia compacte în satalejp lungul Dunării şi cari şi »■&» vorbea. lima» ior originală , .. . . nici Catolicii şi Ceangaii « ,0®ai®8ij deasemenea în mase compacte multe judeţe din Moldova, închis astăzi bisericei Catolice din U 8 » Nici Armenii răspândiţi prin oraşele şi sâtele din ţară. . . p.ris Totuşi prin convenţia de rim din 1858, articolul 46, toate aceste populaţiuni, născute în 9 de rit creştin, au fost înglobaţi în masa poporului român. Tot asemenea n’au fost autoctoni. In înţelesul Daul Grădişteanu, unele categorii de locuitori din D g , cari nu intrau în cadrul anexiune la 1878 şi care totuşi au foa* fgal * £ tn drepturile politice Pil®. „« 8 19 Aprilie 1909, 14 Aprilie 1910 şi 8 M ídsrfrat eS: d. al(M toţi evreii, din România erau P î străini, mai ales Au18troxUDg” ’ R, eraU 1879 cAnd statele ale căror supuşi erau s au lepădat de protecţia lor, fi ca, aceata n’a putut da naştere la drepturi pentru ei nici la datorii pentru statul român? cum susţine D. Grădişteanu Adevărul este că nu numai »troape toţi evreii nu erau supuşi ««Ini, ci că, supuşii străini evrei erau totdeauna într’o infimă minoritate, ceiace sei dovedește prin acte oficiale necontestabile a) După legea recrutărei de l» 1860 și legile până 1882, streinii fiind scutiţi de serviciul militar, s a adresat în 1859 o statistică in vederea recrutărei. Această statistica oficială, apărută ttt 1860 de C. Negruzzi, cap al oficiului statistic, de sub ministeriatul D lui A. Pan are o rubrică specială pentru „Jidovi pământeni/ şi alta rubrică pentru „Jidovi Rupuşi streini1. Din această statistică se vede că In cele 10 judeţe din Moldova se aflau atuncea 113.697 jidovi pământeni şi numai 4.670 jidovi supuşi streini. b) Monitorul Oficial al Moldovei No. 36 şi 37 din 15 şi 16 Noembrie 1860 publică numele a 1.485 tineri evrei, numai din oraşul Iaşi, chemaţi să tragă la sorţi. De altfel asupra veciumei noastre în ţară, şi a calităţei noastre de pământeni, fugim pe d. Grădişteanu şi pe toţi voitorii da bine din ţara să binevoiască a sudia memoriile ce Uniunea Evreilor Pământeni a depus guvernului şi Corpurilor leguitoare în 1910, 1914 şi 1917. . La aceasta spune mai daparte a. Grădişteanu se mărgineşte pretinsa persecuţie a evreilor din România, ca fiind străini de fapt au fost consideraţi ca atari şi de drept“. Tocmai în potriva arbitrarei inglobăn a evreilor din ţară, intr’o masă compactă şi uniformă cu străini contrariul obiceilor* şitradiţiei legale“ cari întotdeauna disting pe evrei pământeni de evrei supuşi altor ţări noi am protestat şi protestăm cu toată tăria pe care conştiinţa drepturilor nastre faţă de ţară, a o impuni. N’avem nimic comun cu locuitori de orice rit supuşi altor puteri avam totul comun cu toţi locuitori români de orice rit, fadcâ ne leagă acelaș pământ p3 care ne am născut^ aceleiași idealuri pentru cari s’au jertfit părinți și copii noștri la 1877, la 1913 și la 1916—1917. ^ A _ . Ia numele Comitetului Central al Uniunei Evri!or pământeni, Moritz Wachtel, l. Negreanu făcători- UN RĂSPUNS ZIAR COTIDIAN O chestiune care foarte deseori a fost atinsă în presa noastră a fost aceia a funcţionarismului. Voim să vorbim de o particularitate a lui şi anume de personalul funcţionăricesc. Am fost totdeauna pentru Îmbunătăţirea stării funcţionarilor pentru consideraţiunea ce trebue să le dăm. Or, este şi ut biurocraţia are ale ei, şi biurocratul ajunge cu încetul a se considera el singur mai presus de căt cum am voi noi şi cum ar trebui să fie. Astăzi, cu regimul sub care trăim, acest lucru s’a pus şi mai mult în evidenţă. De câte ori n'am auzit noi zicându se că pe lângă regimul militar, avem şi pe cel al funcţionarilor!? Cu deosebiri de când funcţionarul a îmbrăcat haina ofiţerească, el s’a schimbat şi mai mult,măcar că chiar sub acest ipoata, el tot o funcţie de blurou îndeplineşte. Noi ăştia care plătim pe funcţionari înţelegem ca dânşii să stea în serviciul publicului, iar nu publicul la dispoziţia şi capriciile lor. Vorbim negreşit de acte pe care acesta le cere de la ei, şi cari nu sunt contrare regulelor, nici bunelor moravuri, nici obiceiurilor. Din nefericire nu prea e aşa. Cu unii funcţionari lucrurile stau pe dos. Ei înţeleg a fi stăpâni, iar publicul are datoria a plăti şi a fi la ordinele lor. Iată, de exemplu, că la un serviciu oarecare se cere ceva absolut legal. Funcţionarul Îmbrăcat nu haină militară răspundă d eşi afară. Or cât ar fi cineva de anulat da persoana şi serviciul ce îndeplineşte, dar parcă aşa ceva e prea. Ar trebui ca domnii funcţionari să dea cât mai puţin loc la plângeri din partea publicului. Firma*mmiztîi ■ Un inceediu a distrus în comuna Illata, casa lovitorului Enache, cauzându-i o pagubă da peste 4000 lei Sa crede că focul a fost pus de răi nv 1150 b. 99 Număr vechi 50 b. ANUL XIV—No. 8211 Sâmbăta 25 Noembrie 1917 Consfătuirea Sa ştie că Ministrul Comerţului a convocat pe comercianţi pentru ca pe de o parte să asculte doleanţele lor, iar pa da altă parte să sa sfătuiască asupra ce e de făcut la viitor. D, deputat Gr. Tancu Iaşi ne comunică un rezumat unele din cuvântările ţinuta cu acea ocazie. Ia special ne dă câteva obervaţii făcute de un fruntaş al Comerţului ieşan şi distins absolvent al şcoalei comerciale superioare din Iaşi, d. Constnţiu. Iată ce zice sa ? Se calcă principiile fundamentale de organizaţie care impun o justă utilizare a forţelor prin punerea fiecăruia la lucrul la care se pricepe. Iată d-lor o dovadă de calcularea acestui principiu. Acum trei luni prin August, a venit la mine un vechi prieten,care studiase la Paris muzica, pe cînd eu făceam uoinicia la magazinele Parisului. E azi un eminent compozitor. Mi a cerut să dau urgent citeva noţiuni de comerţ cum să fac marele operaţii comerciale, în sfîrşit să-i fac un mic vocabular comercial. Tam spus că nu se poate Învăţa aşa repedi comerţul şi ca să mă înţeleagă i-am cerut la schimb să mă facă tot în atâta timp să cânt ca Enescu sau să învăţ contrapunctul şi arta compoziţiei. Intrebându-1 însă de ce se schimbă muzica pe comerţ mi-a spus că pleacă In Franţă ca agent comercial mi-a arătat şi decretul şi nu vrea să fie complect chinez. Vă întrebaţi d-le M. ce va face acest misionar al comerţului român ? Ar fi da dorit să renunţe la orice incercare pentru a nu ne compromite dar prietenul meu e ambiţios şi vrea cu orce preţ să facă ceva. E o vorbă, cine ştie de unde sare epurele dar când va zări epurele, ce vor crede aliaţii noştri despre voi ? Dar mai întăi care comerciant sau fabricant serios va trata cu un asemenea personaj ? Poate Franţa o fi îngăduitoare şi prietenul meu va avea succes. Dar în alte ţări, ce vor face ceilalţi, căci trebue să mai fie avocaţi, ingineri, arheologi, trimişi în misiuni comerciale. E păcat de lor că nu ne folosim de bunul şi vechiul principiu al aliaţilor noştri englezi: the right man in the right plaie (să pui pe fiecare la locul ce i se cuvine. D le M. credinţa mea ca comerciant este că In ce priveşte nevoile prezente cu toate că e târziu, mai bine decât nici plati—dacă se va reveni la comerţ dacă s’ar chema comercianţii, dacă s’ar mobiliza chiar, pentru conducerea comerţului, anumiţi comercianţi, aceştia vor face mai mult in orce caz decât actualii misionari şi decât toate serviciile publice de aprovizionare. Un om practic, dacă nu poate preciza intr’un program ceia ce ar putea face, odată ce se află în faţa unei situaţii reale, găseşte, e deprins a găsi modul practic şi avantagios de a cuceri realitatea. Dole M.să cu vedeţi în noi oameni de idei teoreticiani capabili de analiză de sinteză de definiţii şi făuritori de programe atrăgătoare. Suntem oameni de muncă oameni practici. In zadar veţi cere unui virtuos să‘ţi explice cum face sa se cânte. Daţi instrumentul in mmnă şi^ţi va arăta cum cântă. Aşa şi noi comercianţii. Galacheere vă voiu spune Domnule Ministru. Au fost unii comercianţi pe front alţi la administ aţi©. Am căutat să ne facem datoria. Credeţi dv. că, dacă vom fi chemaţi să lucrăm la cei ce ne pricepem mai bine nu vom produse mai mult şi nu vom fi mai utii ţărei ? Noi nu aşteptăm de cât chemarea Dv. pentru a da dovadă de puterile noastre. Se spune daiar că Serbia într’o epocă din acest război, rămăsese fără arme şi muniţii, statul şerb nu mai putea să le mai aducă. Şi atunci comercianţii şerbi la soţi liberi au adus arma şi munţii armatei lor. Iată D-lor un popor eroic care a dovedit că la o armată de eroi trebuesc eroi în toate meseriile comercianţilor Dar eroismul nu sa arată decât la luptă. In lupți dorim să intrăm și noi. INFORMAŢI! Arhiducele Iosif şi feldmareşalil von Makensen, comandanţii celor două armate de pa frontul nostru, au răspuns afirmativ la propunerea da armistiţiu a armatei române. Rămâne acum ca delegaţii ambalei părţi să se întrunească spre adinea la condiţiunile armistiţiului. la zilele de 24-25 Noimbrie Vineri şi Sămbătă, magazinul de cornision „Comervatorul“ va fi deschis pentru a se restitui deponenţilor obiecte depuse spre vânzare. Curtea Marţială a armatei I, in şedinţa sa de la 16 ort, a coodamnat la moarte pe Medicul colonel Orasca B mii din Divizia XIII şi pe Loeot. Colonel Hacman Gb, din regimentul 82 în fanterie găsiţi culpabili pentru crima de dezertare la iaamlo. — ŞCOLIRE. Revizoratul solar a luat dispoziţia că Învăţătorii care suplinesc catedrele celor mobilizaţi la şcoalele primare rural, că de la 1 Decembrie toate chitanţele de plată să le fie trimise oficial la destinaţie Pentru cei din Tirgul Săveni. Nenumăratele ordonanţe ale preţurilor maximale, care sau dat şi se dau mereu scapă se prevadă un preţ maximal şi pantru o duioasă târguială, ce se face de cătra unii preoţi în parochia lor. E cazul atât de grav, că se impune un maximum da onorariu pantru cununii, botesuri şi in mormânt ni. Dacă mă-sura aceasta, nu posta fi de resortul, Autorităţilor noastre, atunci rugăm pe Sflnta Mitropolie să ne asculte, Prea cuviosul preot econom al Tg. Săveni Impune pentru săvârşirea tainelor bisericeşti preţuri rabgioase fără de care refuză darurile sfinţei Sale. Au fost botezuri refuzate, cununi întârziate şi marţi a nu şi închide localurile de veci la timp Scris de datini, din cauza „prix fix-urilor“ grozave ale sfinţiei sale, pe care norocul lipsiţi şi nevoiaş nu le poata acoperi. Pe lângă astea, Sfinţia sa nu se deplasează decăt cu trăsura, şi nu in fiece trăsură! ci numai în doca aşulat. Sale sine qua non poate oficia nimic, asta aducând o nouă sursă, de ore ce transportul trebua plătit ■ In afacerea Donicî a intervenit apalul procurorului general aşa că urmează pronunţarea Camerei de punere sub acuzare. Subsistenţa armatei va pune iaca în cursul acestei săptămâni la dispoziţia Comunei o cantitate însemnată de alimente, care vor fi puse în vânzare prin serviciul de aprovizionare. Acelaşi serviciu aşteaptă pentru Sâmbătă o cantitate însemnată de ulei . Prefectura de judeţ a făcut cunoscut autorităţilor comunale data sate că sub nici un motiv să nu îngădue prin comune şi cătune comerţul ambulant. D nul Filip Sever şi C. Romanov, inaintaţi membri ln curtea de Apel din Bucureşti, au depus erh cuvenitul jurământ, în faţaa lui Tătaru, prim presa,dinte al curţei de epei ai al unei auisterţe numeroase, compusă din magistraţi şi avocaţi .