Opinia, noiembrie 1919 (Anul 15, nr. 3763-3788)

1919-11-25 / nr. 3783

- Vechiul regat tratat în cucerit — Gel din provinciile alipite se instalează de stăpâni - Arivism şi inconsequenţă. - Angajament formal. - Protestul. Comunicările d-lui Vaida-Voevod. - Pentru semnale. - între d-nii Maniu şi Vaida. - Preferinţele d-lui Brâteanu. - Atitu­dinea regelui. - Reacţia se va produce.­­ Viitoarea coaliţie şi noul parlament­ Excesele de am­bag­iu­, în lupta din­tre partidele din vechiul regat, şi-au produs efectul Nu numai că acest pro­cedeu a semănat neîncredere în su­fletul mulţimei de aci, dar a dat pri­lej celor ce vin din teritoriile alipite, de a se erija în stăpâni, cu misiunea de a face epuraţie morala. Din punctul de vedere etic desigur că istoria nu cunoaşte încă pildă unui fiu revenit la căminul părintesc, care începe pr­in a elimina părinţii — cum se Întâmpla acum la noi Din punct de vedere politic, cele ce se produc actualmente, constituie iarăşi un caz fără precedent, ca acei care au făurit unirea să fie hărăziţi dispa­riţiei, nu m­omentului înşi­şi al întru­­chipărei acelei uniri. Căci unirea de cei de aci a fost făcută. Ea a izvorât din sângele de aci vărsat şi din acţiunea pregătitoare aci pusă la cale. Aliaţii nu s'au adresat celor din nnoile teritorii, ca prin ac­ţiunea lor militară sau revoluţionară să slăb­ască inamicul comun, ci au vorbit regatului­ vechiu şi prin jertfa lui s'a asigurat România­­ Mare de astă­zi. Dar nu numai atât. Sentimentul nostru de dragoste pentru cei din ţările subju­gate a­ foste exploatat de cei ce ur­măresc să ne trateze în ţară cucerită. Până şi faptul că le-am­ recunoscut un mai mare număr de reprezentanţi în parlament ,cei din teritoriile alipite au 320 de reprezentanţi în cameră, pe când cei din vechiul regat au numai 240, deşi populaţia este în acelaş număr în am­bele regiuni—este utilizat în scopul de arivism şi a deîntări stăpânirea lor defi­nitivă. Şi dacă cel puţin lucrul s’ar produce pe baza unei superiorităţi politice şi mo­rale incontestabile! In fond însă — să spunem lucrurile pe faţă, deşi e dureros s’o spunem—domneşte la cei din terito­riile alipite un arivism înfricoşitor, iar începutul operei de stăpânire asupra-ne, ei o fac nesocotind obligaţiuni morale şi angajamente formale. Angajament pentru raziatantă CAel e bl*© s& sss ttte ee«a­le p£n£ seam na »*& comunieet în Pabl*». Demiii« gaves»nalal 15?ă­­d­utrau n’a Coat presedatA Dum»t de acea mo­ri vaca, care a eşlt din cadru; matlyArUo» ebHoal­e, el­it de un w angajament formal, luat de toţi ee iat«-***» pt»r«e din ae« l •ovrrn, şi prinr care se „obligau să nu sprijine nici o altă formaţiune care n’ar fi partizana politicei de rezistenţă. Aeeac im­g.­«meat nu l»*u th­arat ralel ard» leali, ratel basarabeuis, poate ehiar ralel bracovinea.il. Mo­­tivul a fost destăinuirile f cute de d. Vaida-Voevod la Cluj fl 81 blu şi despre care vorbim mai la val- IVu este îoaă mal puţin adevărat ca acel care mă prezintă ca epuratori morali, a’au ţintit sarat de au angajament formal lat­­. D. Brâtianu are dreptul sa traaţie câ a fost tradat. Potul d lui Vaida Voavod Destăinuirele d-lui Vaida-Voevod, făeute dupâ întoarcerea d-sale de la Paris, au fost de natură sâ impre­sioneze. D. Vaida a insistat asupra de­zastrului la care se expune Romî­­nia dacă nu semnează tratatul de pace, în termenul şi condiţiile ce­rute de aliaţi. Este drept că aceste comunicări au putut să provoace impresie şi să zguduie multe cre­dinţi. Da aci însă pină la a trece ime­diat la « atitudm*­âi»«etra­ic es­te opusă şi a cere semnarea, e un act care nu se potriveşte pentru cei care afişează aberaţia necesitatei desfiinţărei vechelor noastre partide pe motiv de putrezicirae morală. D. Brătianu a fost tradat. Iu ne­putinţă însă de a influenţa alt­fel situaţia, şeful liberalilor va prefera pe cel ce şi-a făurit un crez, îna­intea celui ce l-a trădat. D sa se va declara deci neutru în eventualitatea unui minister Vaida Voevod. Atitudinea regelui EA POATE GREU FI JUDECATĂ, NUMAI DE PE URMA INDISCREŢIILOR CE LE COMIT CEI CE AU FOST IN AUDIENŢĂ ŞI CARE AFIRMĂ CĂ SU­VERANUL ŞI-A SCHIMBAT ŢINUTA ŞI NU MAI ESTE DE PERFCT ACORD CU D. BRÂTEANU. EXISTĂ ÎNSĂ UN ALT FAPT, CARE VA FI IN CURÎND EXTERIORIZAT, ŞI CARE VORBEŞTE DESPRE SENTIMENTELE SUVERA­NULUI. INTR’ADEVĂR, ESTE SIGUR CĂ A­­CELAŞ VAIDA-VOEVOD, CARE ESTE ASTĂ­ZI PARTIZANUL SEMNĂ­REI, ESTE ACTUALMENTE FOARTE BINE VĂZUT LA PALAT ŞI VA CĂPĂTA CEA MAI­ ÎNALTĂ DECORAŢIE, PEN­TRU CĂ DEŞI N’A PUTUT FACE TOT CE A VRUT, A FĂCUT TOT CE-A PUTUT. Viitorul guvern fi semnarea Fi va d. Vaida-Voevod viitorul prim-minist­u ? Lucrul acesta se va şti din hotărîrea de astă­zi, l­uni, a ardelenilor şi din rezultatul ale­­gerei preşedintelui Camerei. Căci criza ministerială va fi re­­zolvită imediat ce se va alege pre­şedintele şi fără să se mai aştepte alegerea restului birourilor. Dacă Vaida e a es preşedinte, a­­tunci Maniu formează ministerul şi, vice-versa, dacă acesta din urmă e ales preşedinte, Vaida Voevod va fi prim-ministru De alt­raintreb­ă, cu acest prilej s­e va rezolvi şi problema semnărei tratatului de pace. Imediat ce va fi constituit, guvernul va cere un vot de încredere, în sensul ca să i se dea mîna liberă să facă ce "va crede în interesele ţarei, vot pe care cu siguranţă că-l va capata. Odată acest vot fobţinut, guvernul va semna pacea, iar parlamentul Îşi va spune de abia cuvintul la dis­cuţia pentru ratificare. De alt­fel, da ar fi fost să se fi produs un vot în privinţa semnă’ rei, pentru rezistenţă nu s’ar fi pro­nunţat decît liberalii, progresiştii, na’ naţional­ştii care-l urmează pe d. Cuza, şi cîţi­va rezleţi, îa total vr’o 150 deputaţi. Rectul pînă la 560 ar fi votat pentru semnare. Reacţia vechilor partide S ia­rea de lucruri, inaugurată de a­­rivismul celor din teritoriile eliberate şi de aberaţia lor de a distruge vechile partide, începe să-şi producă roadele. Reacţia se şi iveşte, in faţa duşmanu­lui comun, cei de o potrivă ameninţaţi încep să se apropie. Să nu se mire nimenea că foarte curând, în România mare şi nouă, nu se va mai vorbi nici de trădători nici de dictatori, că puri­tanii improvizaţi nu vor mai avea ocazia să se prefacă a crede ce spune Bră­tianu despre Take Ion­es­cu şi Ave­re­scu şi ce spun aceştia despre Brâteanu spre a trage ei profit din aceste schisme. Să nu ne surprindă dacă, mai curând de cât îşi închipue mulţi, se vor pro­duce fapte care vor aşeza pe fie­care la locul lui şi nu vor mai fiinţa privi­legii pe baza de legende în materie de puritanism politic. Să nu fie nime­nea mirat dacă excesele şi aberaţia celor ce vor să trateze vechiul regat în ţara cucerita, va aduce după sine o coaliţie a oamenilor cu experienţă şi conştient­ de răspunderea lor şi un nou parla­ment al­es în mai juste con­diţii de repartiţie şi de cinstită con­­suitaţiune a ţarei Viitorul apropiat va arăta dacă cele de noi acum subliniate au corespuns sau ba realitnţei situaţiei. OP Dar iată că nici iarna încă­­n’a venit şi de pretutindeni se spune că lipseşte pînea. Grâul e scump, şi se găseşte mai nimic pentru cumpărat. In hambarele o­­raşelor mai este ceva făină pentru 3—4 săptămâni. Şi se spune iar de pâne neagra, scumpă, de cartele, de cozi în ger ş, viscol pentru un ticălos „sfert ! Mă rog, unde sa dus belşugul din astă vară? Unde sunt zecile de mii de vagoane pentru export ? Ce s’a făcut cu hrana poporului, cu pînea copiilor ? Socoteala este simplă. Grâu trebue să avem, sau cel puţin am avut cu nemiluita. Şi dacă astă­zi nu-i, apoi l-au vândut boerii la străini, sau l-au ascuns ca să ia bani mulţi de la gloate şi stăpânirea a oblăduit ticălo­şia acestor boeri care înţeleg patriotis­mul în felul ca ei să-şi umple pungile iar norodul să moară de foame acasă şi de glonţ la război. „ Acest trafic cu grâul, această lipsă de pâne, acest asasinat nu mai merge. Să-i ferească Dumnezeu pe vinovaţi în ziua când va înflămînzi gloata, *şi când va­ întreba de cei care au furat pînea.. RENOVATUS IN*L XV­I« No.j£83 AMNAMHIS’TI; fii AN: : : : 8Q LH ȘASE LUNI ! : : 1 40 . TR1I LENI : :­­ : 20 . ADMINISTRAȚIA IAȘI —: Gh. Mirzeacu 23 - TELEFOX IV». 800 - c S*»i «mărul m jm pmstfffi e»Tmwra MARTI 26 nm .1018 a nunciurii S® primesc la aGENȚ­A DE PUBLICITATE 1. brAn stehnu­­ — Str. Gh. Mârzescu 23 — Concesionară exclusivă a publicității. Ura munir verb!« I L*m. Câf«w« $70? £ Reflecţia unui reclamant în materie de divorţ, faţă de imputările ce i h făcea, ■soţia, — „ joacă ar face bărbaţii tot ce spun, şi ar spune femeile tot ce fac!“ * 'Rezultatul împărţirii pământului in par­cele este că mult timp vom căpăta pâinea cu carteh.* %). 'CPănescu nu voieşte să renunțe la titulatură de conservator. este dreptate! ci­oar numai d-sa știe câte avantaje i le-a adus pe lângă liberali titulatura d-sale de conservator. BLAJJZY ­ A fost ridicată cenzura atît pen­tru scrisorile obişnuite cît şi pentru acele recomandate, rămînînd a se mai cenzura de­ocamdată numai scrisorile pentru străinătate. Prin urmare, plicurile vor fi puse de-acum încolo lipite, la cutiile poş­tale. ÎNSEMNĂRI Grija panei Mergem spre iarnă. Cerul înnourat toarnă peste lume îngîndurarea zilelor cernite, scurte şi reci ca mormântul. Stoluri de corbi danţează prin văzduh, se roiesc în preajma coperişurilor înalte şi prin zburdălnicia lor stridentă vestesc ninsoarea. O amintire cumplită ne sfredeleşte mintea ! Este imaginea iernelor trecute, când îţi vindeai sufletul pentru un sfert de pâne acră. Este şirul lung al con­damnaţilor care umpleau trotuarele încă din puterea nopţii, ofereau un­ chip de vită la bătăile de foc ale crivăţului, dor­mitau pe două picioare­­desculţe şi îm­pietrite de ger, zgiiau ochii la oblonul magic al pităriei, îşi izbeau schelet de schelet, şi cu toată abrutizarea lor de îndelung nenorociţi, m­ai .‘păstrau o vagă conştiinţă de posibilitatea a nu ajunge fărâma de pîne până la dînşii, şi Ie iz­vorau din ochi un pumnişor de lacrimi calde — singura avere „caldă“ la sufle­tul lor blestămat. J­a anul acesta pământul românesc a­­ pâne multă. S’a socotit o îndestu­lare pentru întreg norodul şi au mai ră­mas încă zeci de mii de vagoane pentru export. ÎMWŢIÎI1 ‘ X RĂSPUNSUL GUVERNULUI RO­MÂN. -D general Goarad« a plecat 1» Paris, purtator al răspunsu­lui guvernului nostru lasommţiu­­nea cu caracter de ultimatum al aliaţilor Ani raft® că acest răspuns în­semnează semnare, dar îlasem­­rapfez in aedna timp tendinţa ast­plului guvern de a câş­iga câ tfva zile pentru ca semnarea s& f e făcută «lira ordinal guver­nului de parlamentari fl nu din ordinul guvernului de generali. Se va reuși în aceasta tentativă,? lată o chestie «are va 11 rezol­­vită imediat dipt sosirea d-lwl Coandă la Paria. * Cu privire la natura acestui răspuns, este interesant de ştiut ceia ce s’a pe­trecut în sânul Consiliului­­de miniştri. Două au fost propunerile ce s’au fă­cut : prima, acea a d-lui I. Maniu, care tot mai voia să salveze ceva din anga­jamentul său pentru politica de rezis­tenţă. Preşedintele Consiliului Dirigent a propus ca România să declare că este gata a semna fără a se mai prevede în protocolul oficial exprimarea vre­unei rezerve. In acelaş timp însă aliaţii să semneze cu delegatul nostru un protocol separat prin care să se prevadă aceste rezerve şi speranţa României că în cele din in­rma aliaţii vor ţine cont de ele. A doua propunere era acea a d-lui Vaida-Voevod, anume că România să semneze fără nici o menţiune de proto­col, dar delegaţii noştri să depue pe biuroul Consiliului Suprem tânguirea Ro­mâniei şi să obţie dovada scrisă că această tânguire a fost înregistrată de Consiliu.* D. general V­­­itoianu, înțelegînd o«­ propunere«« dl«l Maniu este eev» ut* 1 aproape de politica de rezistență a . cărei expresiurae e*te, a convenit la propun«­rea d-lul Maniu ft în acest sens s’a produs răspunsul României. X IP nil G­­R. IArion­­și jDinu­țărion au cerut înscrierea în­­Liga R­oporuhii.­­ Ziarele din Bucureşti anunţă că candidaţi la preşidenţia Senatu­lui sunt episcopul dr. Miron Cristea şi prof. Paul Bujor. ESI La brutării a fost azi o mare lipsă de pîine. La brutăriile din par­­­tea halei, au fost adevărate rege­­ruri pentru a obţine lo pîine. X La serviciul comunal de apro­vizionare cu lemne, s’a deschis o anchetă,­ pentru a se constata la ce sumă se poate urca fraudele găsite In sarcina funcţionarului *Haraga, de a căreia sinucidere vorbim în altă parte. X Examenele de capacitate pentru şcoalele secundare de fete, pentru seziunea din 1920—1921, au fost fixate pentru Î6 Ianuarie 1920. έ­n ci­e­stia distribuţiei za­rarului administraţia comunală răspunde cu in­sinuări în sensul că pe noi ne-ar inte­resa ca eventualul cîştiri să revie unei bănci şi nu alteia. Insinuările acestea nu pot con­vinge şi contritue o timidă încercare de a scăpa prin tangenţă. Nu interesează în cauză ceia ce ne preompă pe noi aceştia de la „Opinia", ci interesează aceia ce ar fi trebuit să ocupe pe acei din frun­­tea administraţ­ii romonale. Or, pe această administraţie tre­buia să o ocupe în primul loc faptul ca populaţia laşului să aibă zahăr cît mai ieften, şi la acest rezultat ar fi ajuns desigur dacă provoca o concurenţă între institutele finan­ciare din laş». Aşa ar fi fost cinstit ’să se facă, dar s’a făcut tocmai pe dos. De ce? Cît despre insinuarea la adresa noastră ea este cel puţin temerară cînd curioasa coincidenţă a făcut ca banca însărcinată­­cu finanţarea za­­harului să fie tocmai ac­eea care a finanţat cunoscutele întreprinderi de aprovizionare comunală ale d-lui Marteau. X GREVA FUNCŢIONARILOR JUDECATOREŞTI. 1 .Funcţionarii judecătoreşti, s’au întrunit aseară in sala Tribunalului secţia a doua. De astă dată au luat parte la consfătuire numeroşi avocaţi. Au luat cuvîntul, între alţii, d’uii avocaţi St. Georgescu, N. Petrea, Henri Suţu, I. Raag, Osvald ,Raco­­viţă, Ghiţescu şi alţii. Ei au relevat dreptele cereri ale funcţionarilor şi chipul demn, în care se continue greva. Cei mai mulţi dintre avocaţi au promis concursul lor. Azi dupâ prinz are loc o întru­nire specială a avocaţilor in această chestiune. Seara are loc o nouă întrunire a funcţionarilor judiciari. Se crede că pînă deseară va sosi și un răspuns decisiv din partea sin’­dicatului din București. — O DRAMA PASIONALA.— Sâmbătă, după prânz, o dramă pa­sională s’a petrecut în strada Toma Cozma. Iată cele petrecute : Maiorul Rotea, avea de vre-o 7 ani o legătură de dragoste cu o domnişoară Albineţ, originară din Iaşi. In ultimul timp, Maiorul Fotea vroia să şi schimbe felul vieţii şi despărţindu-se de d-ra Albineţ, plea­­că la Cernăuţi, unde se însură. întors în Iaşi, d-ra Albineţ îi cere o ultimă întrevedere, ce avu loc Sîmbâtă, după prins, şi anume s’a petrecut în acea întrevedere, nu te poate­­şti exact. După cercetări, se pare că la ameninţările foastei sale iubite, Maiorul­­Fotea trase asupra ei două focuri de revolver şi o ni­meri in cap. Copila căzu jos scăl­dată în sînge. La această vedere Maiorul Fotea îngrozit, întoarse arma spre dînsul, şi cu un glonte îa cap, îşi curmă firul vieţii., Cînd uşa ţiu deschisă, ori ce a­­jutor era de prisos, ambii încetară din vieaţă. Cadavrele au fost transportate la morgă, şi azi se va face autopsia. In hainele d-rei Albineţ s’a găsit o reţetă, care ar arata, că era în­sărcinată.­­ D. Agricola Cardaş a fost numit inspector al serviciilor agricole judeţene din Moldova, cu sediul în Iaşi. D. Virgil Urdea a fost detaşat în postul de consilier agricol al jud. Iaşi. S-a făcut următoarele confirmări în corpul medical, în ce priveşte Iaşul : Prof. dr. Emil Puşcariu, director al institutului antirabic. Dr. I. Lebell asis­tent al aceluiași institut. Prof. dr. C. Parhon, medic primar al ospiciului Socola. Dr. Arnold Stoker și­­ d-na Alisa Stoker medici secundari ai a­­celuiaşi ospiciu.

Next