Opinia, ianuarie 1921 (Anul 17, nr. 4102-4121)

1921-01-24 / nr. 4116

Menţinerea iritatului din Sevres Un radio Lyon, enumerind chestiunile care vor forma o­­biectul preocupărilor confe­rinţei interaliate de la Paris, adăugi­ textual: „Cum ostilităţile între greci şî kemalişti sunt încă în curs, consiliul nu se va ocupa cu modificarea tratatului de la Sevres, care pare puţin o­­portună astăzi". Aşa dar, punctul de vede­re francez a căzut, şi aceas­ta datorită faptului că teme­rile guvernului de la Paris — în legătură cu revenirea re­gelui Constantin la tronul Greciei—erau nefon-'îate. Relevlnd acest lucru, fdn tem in largul nostru întru­cît noi am arătat din capul locului că tratatul din Sevres nu va putea fi aşa uşor re­vizuit şi că de fapt nemulţu­mirea aliaţilor nu era legată de persoana regelui Constan­tin, ci de o eventuală schim­bare în raporturile militare din orient, odată cu reveni­rea la Atena a izgonitului monarh. Am arătat că revizuirea tratatului din Sevres ar fi un precedent primejdios care ar alimenta dorinţa popoarelor învinsa de a se revizui toate tratatele de război - ceia ce n’ar conveni absolut de loc aliaţi­­lor ci în special Franţei. Am arătat de asemenea că interesul primordial al sta­telor din occident este ca o armată de talia cehi greceşti să sprijine planurile aliaţilor în­­Asia, împotriva naţiona­liştilor turci şi, indirect, a bolşevicilor ruşi. Teama Franţei era ca nu cumva, prin prevenirea rege­lui Constantin la tron, arma­tele greceşti să fie­ retrase din slujba aliaţilor. Dar regele Constantin e prea dibaci ca sr fi făcut un asemenea act. Şi astfel...tratatul din Sevres nu se mai revizueşte şi e de prevăzut că curînd aliaţii vor lega „cele mai cordiale“ ra­porturi cu „germanofilul“ rege. Putem fi mulţumiţi de fap­tul că, prin aranjarea ches­­tiunei greceşti, se statorni­ceşte pentru un timp liniştea la Balcani. Dar odată cu a­ceasta, a triumfat din nou sistemul cozilor de topor la care sunt constrânse micile puteri din orientul apropiat, în folosul imperialismului ma­rilor puteri. Din acest punct de vedere nu invidiem nici pe greci, nici pe poloni, după cum nici aceștia n’au vre­un motiv sa ne invidieze pe noi. ■ I »i>iiiiimieaKiBHiaBeB»aawa Z. ASPECTE Ştiinţă şi oră Peste imperioasele cerinţe ale vremurilor şi împrejurărilor, po­poarele se încăpăţinează încă în izolarea lor tembelă. Faptul de a fi reuşit prin mijloace tot atât de odioase ca şi acele întrebuin­ţate de adversar, să-l l înfrângă deocamdată, contribue ca dispre­ţul suveran fie singurul apanaj al învingătorilor. Şi acest dispreţ, tinctorat cu cel­­mai acut şovi­nism, merge până la crimă. Pentru că nu poate fi calificat altfel gestul savanţilor francezi care au refuzat să participe la congresul internaţional de pato­logie convocat la Roma, atâta tmp cât savanţii germani invi­taţi şi ei la acel congres nu vor fi vestejit răsbunul purtat de pro­pria lor patrie. Meschinele patimi politice, ars sădită de sângeroşii ani din urmă, nu trebue să-şi afle locul în su­fletul unui savant, care se pre­supune a fi cu ceva flăcar su­perior unui popescu oarecare. De zidul laboratoriilor trebue să se sfarme tot ce este conven­ţiune, resentiment, desgust, şi nu­mai singură ştiinţa să troneze peste lentilela microscoapelor, peste preparatele pregătitoare ale unei nărţi din fericirea pămân­tească. Durerile omenire!, istovită prea mult de neînţelegerea acelora cari o compun, au nevoe de lea­curi. Şi dacă bolile sociale nu pot fi tămăduite încă, este pen­tru­ că bolile Mzîce cari îl fac pe om rău, posomorât, egoist, n’au putut fi încă remediate. Mizeria lumii întregi îşi aşteaptă mântu­irea nu dela doctorii politici cu reţete­­ la tratatul din Versailles, ci dela medicii cari îşi jertfesc viaţa în sălile de operaţie ale sp­­atelor, dela întregiie cohorte de studenţi cari îşi dau tinereţea în schimbul “’unui ceas de labo­rator sau de disecţie. De aceea nu puteai înţelege stupidul gest al patologilor fran­cezi cari, de dragul unui înve­chit spirit de revanşă, ţintuesc pentru cine ştie câtă vreme încă în paturile lor de suferinţă, sute de mii de semeni cari îi priveau cu atâta veneraţie. Koch şi Ehrlich n’au muncit numai pentru Germania, după cum Claude Bernard şi Pasteur nu şi-a istovit geniul numai pen­tru Franţa. Q. Synna x O dtlegdle compuse gin d nil Tasu, Rasovici, Grim Il­iescu şl N. StolonoV cl a luat contact erl cu d­ual P. Drago­­mirescu şeful partidulul porta­­tului şl d­­l Gtorget Icârzescu şeful rat­idului liberaIn vede­rea discuţiilor pentru problema agrară. Romanul-oglinda vieţii Pe vremuri, cititorii de romane voiau să râdă sau să­­ plângă, au aşteptau de la cartea pe care o deschideau, alt efect, decât o emoţiune sentimentală, sau o dul­ce ilaritate; şi nu prea te păsa de realitatea caracterelor, sau de verosimilitatea Întâmplărilor. Acuma s’au schimbat lucrurile Trăim Intr’un secol ştiinţific; to­tul tinde spre adevăr. Omul care citeşte un roman, nu vrea să-şi piardă preţiosul său timp. ^ Cu toate că consideră această cetire ca o recreaţie faţă de stu­diul severelor tractate filozofice sau ştiinţifice, totuşi, nu vrea ca recreaţiunea lui să fie în deza­cord prea mare cu­­mentalitatea lui, şi deci,­­cere romanului să provoace gândirea. In­­afară de cazurile când prin perfecţiunea formei, produce o devină sen­zaţie artistică, şi atunci n'are im­portanţă despre ce tratează, îi se cere Romanului să fie aşezat pe o bază solidă, şi nu pe ipo­teze; să fie rezultatul unei ob­­servaţiuni, nu al unei imagina­­ţiuni; să fie un studiu, cu viaţa ca obiect şi să ne prezinte, ca într’o oglindă cu spoitură impe­cabilă, o reflecţie cât de exactă a oamenilor aşa cum s’ar oglin­di şi în ochii noştri, dacă ochii noştri ar ştie să vadă, nu numai să privească. Fidelitatea redării, iată ce i se cere ca să devie o istorie a moravurilor, necesară şi pentru noi care dorim să cu­noaştem pe semenii noştri, şi pentru generaţiile viitoare, care vor putea, cu aceste materiale exacte, să reconstituie o vreme dispărută. Astfel, romanul încetează de a fi o simplă petrecere pentru au­tor şi cititor şi o cauză de eroa­re pentru posteritate pentru ca să şi ia locul ce-i se cuvine în rândurile ştiinţei. Genul care are supremaţia şi păstrează preferinţa cititorului luminat, eu­s realismul. , Câte voci nu s’au ridicat în potriva sa! Ce nu-i s*a imputat pentrucă in redarea vieţii, nu pune nici un văl pe “urâţenie, şi nici un piedestal sub frumuseţe / Oameni, bine intenţionaţi poate, l-au reproşat amar, că arată râul „cea-ce-zic ei—echivalează cu a-l propaga, căci răul e atât e singura care ne poate ajuta in desluşirea caracterelor, prin prezentarea singurului rezultat vizibil al gândirelor: — faptele. Numai prin cunoaşterea faptelor ne putem remurca până la ultima formă ce au luat-o toate gândi­rile nenumărate, care trec prin creerul omului, din care multe se pierd şi puţine servesc la a­­ceastă ultimă formă. Izvor de acţiune, singura pe care, cu mij­loacele ce le avem, o vom cu­noaşte. Celelalte gândiri, care nu s’au materializat prin acţiune, rămân literă moartă pentru noi; putem doar să ni le închipuim, dar n’avem­ dreptul să­­impunem ipotezele noastre, ca fiind dobîn­­dite prin observaţiune. Romanul realist procedează deci prin imagini, dându-ne un material din care noi inşi­ ne ex­tragem abstracta­, fără ca auto­rul că aibă nevoie să ne plimbe prin labirintul gândirilor. Întoc­mai ca un pictor, care dacă a pictat o femeie cu faţa pal­dâ şi trasă, cu colţurile gurei lăsate în jos, cu ochii tulburi, nu mai are nevoe să eticheteze tabloul­ „Durere“, căci­­noi am recunos­cut imediat, prin deformarea o­­brazului, sentimentul ce agită sufletul. Şi suntem recunoscători auto­rului, pentru că nu ne arată de­cât cea­ ce a putut observa, asi­­gurându-ne­­astfel de realitatea observaţiunei sale. DONA DALIA In lunul alegere! pentru Senat - Discuţiile în partidel«»-terfuflla I' l»sHrul tsklst.—CantSldituI grupSrei aversssane. Să ştift că în zilele de 15 şi 16 Februar va avea loc alegerea unui senator de Iaşi, în locul vacant. _____ Dintre partidele nu luptă, numai acel ţărănesc pare a fi hotărât asupra candidaturei. In sinul­e celorlalte partide, discuţi­le încă nu s-au termi­nat asupra acestei chestiuni. Pentru liberali, fără a fi vre­un fitiv de oare­care neînţelegeri, problema se­­pune dacă candi­datul trebue să fie un nume cu vază în partid, sau numai "un element cunoscut la ţară şi care să atragă cât mai multe voturi ţărăneşti. Partidul va decide şi d. Mir­­zescu se va supune acestei de­riziuni.* Altfel *tJ chestiunea în *« iri­­veşte lagărul guvernamental. Partidul democrat revendică scaunul de senator, considerăn­­du-l că Intră tn lotul său. In a­ceasta privință al clubişti sunt de a­cord. Dar când e vorba de fixarea candidaturii, acordul nu se mai menţine. Astfel d. dr. Menicescu vrea să candideze, ’dar majoritatea club­aiui na aproba. D Mezii­­cescu a plecat la Bucureşti pen­tru a suimne catul şefului. Pe de altă parte, o telegramă a d-M T ke lontsen Tcheamă la București pe d-nii M- Negra­­zzi și N. Cananău. Aceștia vor pleca tn astă stată. • Dar cuvintul haturilor VI ara organizaţia parti­dului poporului dUi io­­ralitate- Ea ««** didst propriu. P« rine? Se pSitreazS discreție a­­supra persoanei, dar se asta ori totusi «i este vor­­ba de un personaj cu ve­zi, cu un frumos­ trecut politic le Ieși* . _ Aceasta candidatura es­te foarte probabril. To­tusi ultimul cuvin! Iaca n»a fost spus. Concerte AL 9-LEA CONCERT -----SIMFONIC­­ Wagner a fost profund itr.pre-­­ sionat de open poetică a* lui . Goethe, operă care este fără în-­­ doială, una din cele mai pu-­­ ternice creaţiuni ale gândirii o- j­urneşti. E explicabilă deci fră­mânta- î rea ce l’a cuprins pe genialul compozitor şi a făcut să încol­ţească în e­­gantul tălmăcirii prin strofe muzicale a cugetării atât de covârşitoare din­­Faust“ al lui Goethe. Şi dacă Wagner şi-ar fi putut duce planul până la capăt, am fi avut cea mai pu­ternică aromă muzicală izvorîtă vre­odată din sufletul întregei omeniri. Din nefericire nu ne-a rămas decât uvertura­ (celelalte mici fragmente nu contează). In a­­cest prolog, introducere­­a tema uriaşă, ce urma să fie dezvol­tată, se întrezăresc numai motive nespus de dramatice, care te fac să presimţi cât de viguros şi de profund ne -ar fi răscolit sufletele îmbinarea ge­niilor—Goethe şi Wagner. Deşi execuţia a fost bună, totuşi u­­vertura a fost primit cu răceală. In schimb „dlou-ul“ ser I l’a format un talentat violonist Dl. Zadd­, care a executat, fiind foarte bine secundat de în­treaga orchestră. Concertat p, vioară şi orchestră al lui Tschai­­kowsky. Deşi plină de multe şi frumoase motive — de la canti­lenă până la polifonia drama­tică, totuşi lucrarea are lungimi obositoare. E adevărat, că so­listul — înzestrat cu deosebite calităţi — atât ca technică cât şi ca simţire, a ştiut si ne ţină sub vrajă In tot timpul execu­­ţianeî, dar rezultatul a fost, că după descărcarea produsă — prin zgomotoasele aplauze şi re­chemări, nu a mal fost atmos­fera necesară pentru savurarea măisuri 'Simfonii a Iul Beetho­ven, care încheia programul au­diţiei.­ Nădăjduesc s’o mal aud în această stagiune; voi putea să fac atunci ce fa­ce spaţiul mă Împiedecă acum, să mă opresc mai mult asupra edel mol m­­­r?fe Simfonii ce s’a scris vreo­dată, Simfonia a 7-a şi în care Beethoven a­­p­u­s toată strălucirea care luminează exu­beranta sărbătoare dionisiac­ă­­Ca alcătuire de program con­certul de aseară stă în frunte şi poate nu mai prejos ca execuţie Wlatislavius . Cantinele ş coalelor pri­mare publice din Iaşi vor re­­începe a funcţiona din ziua de Marţi 25 Ianuarie a. c.. D-nii directori şi d­rectoare sunt rugaţi a lua cunoştinţă de aceasta şi a ridica panaa cuvenită cantinelor dela cen­trele respective tot în acelaş chip ca mai înainte. Direc­ţiunile şcoalelor No. 5, 6 şi 8 fete; 2, 3, 4 şi 8 băeţi; şcoalei mixte din Ţicău, cari nau căpătat bon, precum şi direcţiunile celorlalte şcoli ce au obţinut şi posedă încă bo­nul casierului societăţii, sunt invitate a ridica restul de za­­har necesar cantinelor, de la şcoala No. 5 băeţi „V. Ale­xandri“ tot în ziua de Marţi 25 Ianuarie ora 9 dimineaţa, de atrăgător, încât de-l vezi, II şi adopţi“. Se poate uşor replica că o­­mul care rătăceşte prin cetirea unei reproducţiuni a vieţi, va fi încă mai rătăcit chiar de viaţă , că dacă imaginea otravei e În­destulătoare pentru a­­ otrăvi, cu atât mai îndestulătoare este însăşi otrava . Din punctul de vedere literar, o carte nu e rea, decât când e rău scrisă, istoria vieţii, ne­fiind o propagandă morală sau reli­gioasă, nu se preocupă de bi­nele şi de răul social ce-l face şi când te studiază, o face cu imparţialitatea unei botanist,­­ care studiază două varietăţi de plante ca aceiaş meticulositate, chiar dacă una din ele e veni­noasă şi cealaltă nu. Descrierea realistă a Omenirii . Duminică va avea loc în localul Sindica­tului agri­col întrunirea tuturor sin­dicatelor agrare din Mol­dova. „ Atât ziarele din Capitală cât şi corespondenţii ziare­lor locale au adus ştrea cum că d. Pan Halipa ar combate candidatura d-lui C. Stere la Soroca. Este la mijloc o mane­vră abilă spre a produce confuzie în spirite. De fapt d. Halipa susţine şi va lupta pentru candidatura d-lui Stere.­­ D. C. Stere se află în localitate. D-sa va pleca în curând la Soroca pentru a-şi susţine candidatura la alegerile parţiale. E de remarcat că întru susţin­erea candidatură d-sale, D. Stere are nevoe de un permis al Comanda­mentului trupelor de est, întrucât Soroca face parte din zona de râzboiu.­­ Aseară a circulat svo­nul că s’ar fi întâmplat o nenorocire la podul dela Cozmești. Din fericire este vorba de o născocire fără nici o urmă de adevăr. Nu numai că nu s’a în­tâmplat nimic la Cozmeşti, dar acceleratul de azi di­mineaţă a realizat un re­cord de la izbucnirea răz­boiului încoace. A sosit cu cinci minute mai de­vreme decât trebuia să sosească, adică la ora 9 şi 5 minute în loc de 9 şi 10 minute. „ Ştirea publicată ori de ziarul nostru "- *ru că d. Po­­gonat ar fi to­t cuvântul la întrunirea de la Podul Iloaei nu corespunde adevărului. De altfel ar fi fost şi greu ca un prefect să ia cuvântul la o întrunire electorală. x Serviciul de aprovizionare a primăriei eliberează bonuri pen­tru făină de popuşoi cu preţuri maximale. x Sărătorîrea Teatru­lui Moldovenesc.— Comite­tul special instituit pentru ser­­bătorirea Teatrului Moldove­nesc, a însărcinat pe d. Mi­­hai Negruzzi să invite pe Su­veran a part­­i­pa la serbări­le care vor avea loc în lo­calitate, cu prilejul împlinirei a 100 ani dela prima repre­­zentaţie teatrală în lin­­ba ro­­minâ. Se crede că Suveranul, îm­preună cu întreaga familie re­gală va participa, la fes­ivita­­tea cultural naţională orga­nizată de d. Th. Burada. Serbările vor avea loc la începutul lunei Mart, cînd se va reprezenta la Teatrul Na­ţional piesa „Mîrtil şî Chloe“, în traducerea lui Gh. Asachi, prima lucrare dramatică ju­cată în românes­te acum 104 ani. Spectacolul va fi intere­sant prin aceia cî va fi păs­­trată cu fidelitate culoarea locali, în care scop au fost aduse costume speciale. Vor apărea pe scenă figurile Mi­tropolitului Veniamin Costa­­che, Gh. Arache, Ghica, şi un mare număr de boeri mol­doveni. Se vor juca apoi lucrări din diferite perioade ale ar­tei dramatice romaneşti, in e­­vol­ui­ia ei, din vremea lui Matei Milic, D. Negruzzi V. Alexandri etc. piă la Cara­­giale. De prisos să eubliem ma­rea importanţă cnthra­ şi naţională a acestei serbăto­­riri organizate din iniţiativa d-lui Th. Burada.­­ Un incendiu se declarase zilele trecute la locuinţa d-nei Petrovanu din str. Cuza-Voda. Cu ocazia lucrărilor de locali­zare a incendiului, câţiva pom­pieri au intrat şi în casa ală­turată unde locueşte d-na Cla­­risa Wagner. Lipsind d-na Wagner de a­­casă, iar pompierii lăsând uşa deschisă, necunoscuţi făcători de rele au furat din casă un covor în valoare de 2000 lei şi o geantă de­­ piele cu 500 lei.­ ­ Un bun prieten al şefului democraţilor, află­tor în Iaşi de ieri cu interese personale, a declarat textual cele ce urmează unui prieten al ziarului nostru.­­„Convingerea d­lui Take­onescu este că toate frământările actualei formaţiuni ministeriale sunt za­darnice. Dacă guvernul ar reuşi să pornească discuţia în jurul proiectelor sale va fi imposibil ca să treacă reforma agrară, electorală și concordatul*. Amicul d lui Take Ionescu a declarat că soco­teşte situaţia guvernului ca excesiv de precară. '' " ’ ' 1 J'lf^ __ LUNI 24 IANUArtlE 1921 AN t N C­­ U R I Se trimesc la AGENȚIA­ DE PUBLICITATE Sir. Sü. §4lr««v«« 1? - - Concesionară exclusivă a publicității —

Next