Opinia, noiembrie 1921 (Anul 17, nr. 4340-4362)

1921-11-25 / nr. 4358

y,o lucrare de mare actualitate pentru noi Memoriile contelui Witte. 1849-1915 - Nu cred ca vre­unul din oamenii noştri poliţiei, care au un rol, cât de cât, în mer­sul crizei actuale, să poată ceti, fără adâncă emoţie, vasta lucrare, de curând apărută, şi care cuprinde însemnările con­telui Witte, desigur unul din cei mai de seamă oameni po­litici pa care i-a avut vreo­­dată colosul de odinioară de la nord. Rare­ori naraţiunea unui om, privind o ţară cu totul dife­rită de noi prin fire, fondul cugetarei şi regimul politic, a însemnat o potrivire atât de extra­ordinară cu ceea ce s’a petrecut și se petrece la noi. Cetind memoriile lui Witte și viziunea teribilă a celor ce ne așteaptă *, dacă o minune mai mare de cît puterea mes­chinăriilor pătriei noastre di­riguitoare, nu ne va izbăvi. • Desigur că lucrarea e im­presionantă și prin cea ce este specific autocratismului rusesc. In primul loc constaţi, cu surprindere, că, în fapt, nu tot ce voieşte autocratul tre­buie negreşit să ia fiinţă. In fond, sub domnia celui mai teribil despot, există organe peste care nu se poate trece al căror cuvânt îşi are un rost, şi ale căror deciziuni nu pot fi eludate de­cât prin ma­nevre şi căi piezişe. Memoriile in chestiune mai au darul de a pune In evi­denţa că ţarul Niciolae a fost o teribilă fatalitate pentru im­­perii rusesc. Lipsit de ener­gie, fără pic de francheţă, nici­odată în măsură de a susţine o ideie, acest ţar a fost cel mai războinic chiar In clipele când instituia tribunalul de Haga; a fost insensibil la ce­rinţele vremurilor şi punea la cale masacrarea maselor in chiar momentul când dădea manifeste cu albumi de consti­tuţionalism; a fost un perfect amoral, căci in ziua in care, la Moscova, cu ocazia încoro­nare!, două mii de oameni îşi găsesc moartea intr’o catas­trofa fără pereche, ei, împre­ună cu excesiv de nevropata sa soţie, ia parte la un con cert dat In onoarea familiei imperiale. • •­­ Aceste toate, şi multe al­tele, sunt specifice vieţei de odinioară a păturei conducă­toare ruseşti. Să venim acum la faptele care au o profundă asemă­nare cu viaţa păturei noastre diriguitoare de astazi. Cu o mână de maestru Wi­tte zugrăveşte teribilele in­trigi dintre oamenii politici ruşi. O înţelegere Intre ei e im­posibilă, chiar In clipa tragi­că a nopţei care preceda .Du­mineca sângeroasă*, când mul­ţimea condusă de părintele Gapon a fost masacrată In mod mişeiesc. Şi dacă lupta ar fi fost ma­­car sinceră pe faţă, Intre ad­versari reali, divizaţi pe bază de convingeri, pe bază de re­sentimente personale, dar In fond deopotrivă de buni pa­trioţi ! Nu. Adunaţi la un loc ei cad de acord­­..pentru ca i­­mediat după acea să reincea­­pă firul intrigilor. Cu drept cuvânt Witte, vor­bind de Goremykin şi de fap­tul că n’a fost posibilă o ex­plicaţie francă, care ar fi dat rezultate bune, indiferent de reciproca lor antipatie, spune . . .din Cjiuza intrigilor Insă, evenimentele se produceau pe cale de acces şi salturi, iar documentele istorice cele mai importante au fost redij .te In grabă, fără prudenţa pe tare gravitatea împrejurărilor o impunea*. Rezultate! se știe. Prăbuşi* rea s'a produs*»» fiindcă, după wttte, t$TtI*t« TM|­ÂjJtKCS te din clipa grozavei înfrân­geri,din războiul ruso japonez. Oamenii politici ruşi nu­­şi-au dat seamă, despre acest lucru de­cât In clipa când revolu­ţia a intrat In faza de vio­lenţă, care a resturnat ordi­nea socială şi legală. Câţi oameni politici de­­la noi îşi dau seamă de ceea ce se petrece în România de la războiul balcanic încoace? Şi câţi din ei ştiu să tragă fo­loase din tristele experienţe ale altora, pentru a conveni, cât mai este timp, că epoca intrigilor de sus şi de jos, a luptelor intestine, a preocupă­rilor personale, se impune să ia sfârşit, în interesul cel mai urgent al patriei ? Câţi ? C. Sorin AVUL al XVii lea N®. *3&S 1 ta) NUMĂRUL VINERI £5 mi A N ti N C l U ■R'-fw»--8» primesc ia toate A te«­ţi ii # de Publicitate ei la IDNIUISTRAŢIA ZUROLII - IAŞI, — STR. MÂRZESCh­ 17 UN NUMAr­ VECHIU 3 LEI ÎNSEMNĂRI 0 „lămurire** a situaţiei In fiecare an, in noaptea Paştelor, se întâmplă urmă­torul fapt: când preotul apare In uşa altarului, la miezul nop­ţei, şi chiamă pe credincioşi să­­ia lumină“, vre­un cetă­ţean practic din fundul bise­­ncei, trage un chibrit şi işi aprinde lumânarea. Câte zece vecini se repud la lumânarea eprinsă, întinzându-şi lumână­rile lor. Dar din pricina im­­bulzeiei se stinge şi lumână­­rea către care năvăleau ve­cinii.­­Acest tablou ne revine In minte de câte ori ziariştii so­licită d-lui Iorga lămuriri a­­supra Incurcăturelor situaţiu­­nei publice. Haosul de astăzi este desă­vârşit. Pentru puţină orienta­re, confratele .L’Onente n’a găsit sursă mai buna decât... lumânarea d-lui N. Iorga. Ilustrul istoric s’a pronun­ţat scurt şi îndesat. Situaţia politică: .Situaţia politică actuală este, după mi­ne, din cele mai rele". Situaţia­ economică. .E pur şi simplu deplorabilă“. Daca .Banca Naţională are drept să­ refuze a da concurs statului­­ . Asta n'aş putea s’o spun“. Controlul depozitelor străine: „ Acest control poate fără în­doială fi util, dar nu ştiu dacă obiceiurile internaţionale per­mit să se ia astfel de măsuri*. Situaţia internă In viitor: .Un alt haos după cel actual“. Acest**, sânt lămuririle ca­tegoriei ale d-lui lorga asu­pra situaţiei! V'aţi luminat ? Sau aveţi im­presia din noaptea Paştelor, când se stinge şi lumânarea vecinului! ?... RENOVATUS Actualităţi din afară Pentru profesori şi studenţi tuberculosi.­ La Ley­on lange Geneva se va clădi un sana­­toriu internaţional pentru stu­­denţi şi profesori universitari mberculoşi. Studenţii vor putea urma car­sările chiar In sana­­toriu, care va fi astfel aranjat Leysin este situat ca şi Da­vos ps mauţi, aşa că şi la Leysin suferinzii vor urma cai de altitudine, dovedită foarte eficace tub redoşilor. In acest sanatoriu vor fi pri­miţi şi studenti lipsiţii de mij­loace. Organizaţiunle Internaţionale de crucea roşie şi confederaţia Internaţională studenţească au promis ajutorul bănesc. — Industria păpuşelor. — In America şi în Anglia s’a luat obiceiul a se înfrumuseţa later­riorul locuinţelor cu păpuşe artistic lucrate. Clasele de sus, mai cu seamă damele, au co­lecţiuni mari de păpuşi, care mai de care mal interesante. Moda aceasta a păpuşelor a creat o întreagă Industrie aşa că fabricele americane au vân­dut în anul trecut păpuşe pen­tru suma de 15 ooo.ooo dolari Cum această Industrie fiind la începutul ei, ea nu poate îndestula toate cererile, a fost nevoit să se aducă din Germa­nia, Franţa şi Japonia pdpus pentru 8.000.000 dolarii Iată o modă care dă de lucru la mii de oameni ! Nevoia de pâine.— Im îm*­pnjurmile Berlinului cets în­tregi de barbafi ai fentei — 300 la număr — au năvălit în pră­văliile de alimente și au furat tot ce au putut, intervenind ar­mata lucratorii au fugit cu tot ce au putut fura• CATE­VA NOTE BxhtS unii care sunt și mai dezo­laţi de cât proprietarii expropriaţi. Sunt acei oara n’au nimica de e*­­propiat. Declaraţiile pentru impozite sunt din nou am&nate. Publicul sa nu piardă r&bdarea, din eniuza atâtor amănAri. Jfi* e sig-^s o a iu ceie d u urma se va „fixa pentru aceste declaraţiuni un terme» Sebci­­ul la paştere cailor. * Noroc că reforma d-lui Titulescu nu prevede o com­sie de evaluare pentru producţiile ştiinţiloce şi literare. Judecând dup« normei* de oare se lasa a fi conduse comisiile de eva­luare pentru imobdle, U»*i trezi ca ar ■junge 1« preţ şi lucrar.» d-lui Tafran­. 9 Nimic zurpmzitor ei la e latra­­nire public« din Socola, ua oraler • ■usiinut adevarate aebitaii politiei. Contagiunea se maaifest« tu teste. BLANZY PSIHOLOGISM la legături cu conferința d lui Rădulescu-Motru E denumirea pe care o dă se­colului nostru d. Rădulescu- Motru Intr’o confe­rnţă recentă. Capul celui mai solid dintre pro­fesorii noştri universitari a iz­butit să sistematizeze câteva ob­serva­ţiuni şi câteva date pre­ţioase. Incepând cu tendi­ţelii — dinainte de războiu vădite — de s lămuri fenomenele sociale cu ajutorul analizei sufleteşti, d-sa ajunge la concluzia firească, in toate domeniile şi de câtre ori­cine — deh omul de stat până la negustor — se întrebuinţează psih­ologismul. Individul modern nu poate reuşi cu almis dacă nu se eskneşt* să pătrundă psi­hologia aemen­ului- Dar pentru că psholog’snul curent s vulgar și superficial, d. Rădulescu-Motru cere alcătuirea Unor norme sti- Iuții:» psatru*ca psihologismul st devia an faster de progres. latre malU uf «în fericit« im făt» if M&g ms, **? aţ % după d sa, şi o îmblânzire a moravurilor şi a antagonismelor dintre clase. Cu alte cuvinte: când cunoaşterea pa­hologiei va fi fapt îndeplinit, atât patronul cât şi muncitorul sinarat vor fi mulţumiţi, lupta de clasă nu va mai exista, toate vor merge in ordina si cea mal dulce armonie va domn: în *um.. Nu exagerăm. Sunt concluziile d-lui Râduiescu* Motru. Cum a putut admirabilul pro­fesor s eruittul filosof si con­fund. cauzei« strict eonomice cari d*u naștere luptei de clasă, cu a­celea psihologice — cari sunt doar o consecință a celor dintâi —■ nu 8 d joc greu de af­at. D. Rădulescu-Motru nu s*a preocupat nici odată de econo­mia socială s! a'a eer:*tat, cu stăruinţă, opera nici unul ecolo naist. Suntem adoar Încredinţaţi că d sa au xuaoafte, decit dia aafte, eper* lâ. JfiMC Căi despre invitaţia primită în ateiaş zi de V /i«rsa dt cd­­tră d. Ftrecky k, servante pa­thtice din capitală vorbesc des­pre lucrări eonente in legătură cu uzanțele practicei parlamen Şi cazul profesorului Rădu­­i.szuMotru, care se sugerează, Insemnăr.ie de față, au e rar. Iiteiectuaiii noştri d* «Rlf habar n’ o de caracter ii real ai pro­b­lemii sociale. El văd ap­aren­ţele. De aici, a grefei lu apre­cieri, cu atît mai suave cu cât sunt iatărite de prestigiul câţi unai numi cu greutate ştiinţifică. Conferinţa d lui Motru care, in totalitate, a fost o minunati ca­racterizare a unor anumite as­pacte ale vr­m­i, ale probleme­lor și curentelor cari • agită — suscită, însă, diferit« adu eri a­­minta, D. Motru au pătrunde pricina tuturor antagonismelor de clasă. D-sris vede prin prisma psihologului, a filosofului, — și nu prin aceea a economistului pozitiv. Aceleaşi insuficienţ« se dato resză acţiune* altor profesori universitari, In frust* eu d. dr. O. Msrloescu, cari au infilaţai cuaos­uta asociaţia a Intelectua- ÎUor. Ce urmăreşte ea ? Ridicarea in rali şi materială a intelectu­al id!. Prin se a . Nam; ift* 9M00If C Hotărât,—dai Credeam că nei­­n’tlat chiar, o inteligenţă supe­rioară pe aceea a profesorului Motru, d® p’Idă, va fi—ca sin­gură— in stare si pătrundă la intimitatea problemei, ajungând k adevăr, înţelegând câ răni are la bază o greşită alcătuire economică a so­lefi­ţii actuale. Am crezut că, datorită acestei puteri de gândire şi Investigaţie ştiinţifică, d. Motru nu va comite grava eroare de a lua cauzele economice drept cauze psiholo­gice,—şi să construiască astfel, o judecată greşită. Ne-am luse- rat. Conferinţa d sa co­recte opi­nia că prin psihologia ştiinţifică se va a­meliora raporturile dintre clasî,—ne-o dovedeşte. Conferenţiarul a cerut institute de psihologie. Nel cerea, pe lângă ele, institute de predare raţională a sociologiei şi ecoue­­■a’el politice. Şi ar fi bine să se faceapă eu .Capitalul* lui Marx. Foarte mulţi sunt d­epăşi a vedea,­in abuzul Bancei Naţio­nale de a acorda statului an nou împrumut de 500.000.000, o b­u­rbă polii­că. La noi, care în atâtea ră­duri am susţinut necesitatea etatiză­rii acestei instituţiuni, pentru a o scoate de sub tutela po­ltică, vom tăgădui că nu foarte multe ocazi­uul Banca Naţionala a fătu­it de fapt politica liberal­­naţională. De data aceasta se pare însă că există un foarte serios mo­tiv de opunere, de ordin finan­ciar. Este vorba de o nouă in­flaţiune fiduciară, deci o şi mai mare scădere a valorei leului Dar, la urma urmei, această jertfă este ea realmente ceruta spre folosinţa statului ? Sunt dovezi sigure că nu. Noul îm­piriimat trebuia să le servească a achitarea unor ordonanţe de plată pe numele mai singure şi foarte mari instituţiuni fi­nanciare, care a primit să plă­tească in contul acestor ordo­nanţe pe un furnizor priveli­­giat al statului. Or, Banca Naţională susţine că su­n alte mijloace, foarte e­­fic­ace, ca această instituţie să fie sprijinita, fără a se recurge la unoi inflaţiuni monetare. Acesta e fondul problemei. Rămâne de văzut acum, dacă şi cam conflictul dintre Banca Naţională şi stat va putea fi apl., nat.• In altă ordine de idei, co­municările ce vin din capitală spun categoric că soluţia cri­zei se va produce foarte cu­rând. Nu numai că Suveranul nu şi ascunde gândul în această privinţă, dar II spune pe faţă, mai pe şleau chiar de cât luc­rul se petrece In mod potcinuit. In audienţa de Vineri a d-lui Iorga, a­­sta a auzit câ do­rinţa personală a regelui e ca o înţelegere să se înfăptui­ască, întrucât, n’ar dori un guvern de partid şi de aceia inzistă pentru stabilirea u/iui acord. 1). Iorga a şi transmis ardelenilor dorinţa expresă a Suveranului. Desigur că din punct de ve­dere strict constituţional de­mersul regelui depăşeşte rolu­lui de arbitru intre parade. Nu este însă mai puţin adevă­rat că situaţia gravă şi ati­tudinea oamenilor noştri po­­litici, justifică ghetul capului statui«!. . a tare. D. Ftrrkyle este, într- adevăr, dintre bătrânii noştri oameni politici, acel care are poate cea mai lungă practică a regulelor constituţionale în ma­terie de funcţionare a parlamen­tului. Era dlar natural ca Suve­ranul să-l consulte. Remarcăm numai, pentru a sfărşi, că Luni 28 Noembrie urmează a fi deschis parla­mentul şi că astăzi Miercurea 23 Noembrie parlamentarii n’au primit Încă reglementa­rele înştiinţări. Faptul e per­fect exact şi caracteristic, în acelaş timp. Sunt unii care de 20 de ani fac parte din parla­ment şi aşa ceva n’au văzut încă. Dovada cea mai vie că parlament­»l nu se va deschide la *8 noembrie aţa precum „opinia** a vestit la vreme. VIATA POLITICA Bombă politică sau...? — In chestia refuzului BSncei Naţionale. — Pro­blema guvernului de colaborare. — Guvernul intervine. — In plin faliment ? — Poşta amână mereu plăţile — Se ştie emfaza cu care mi­­nisterul de finanţe anunţă, în toate părţi­le, că cheltuielile statului, în ultimul timp, sunt acoperite de incasările obici­nuite şi că nu mai­­e nevoie de nioi emisiuni sau împru­muturi, pentru cheltuielile ordinare. Or, sunt toate dovezile că afirmaţiunea nu corespundea realitatei şi că statul nu poate face faţă cerinţelor şi ob­iga­­ţiuneior. intr’adevăr, la poştă se pe­trece un fapt foarte simplu şi foarte eloquent in acelaş timp. Poşta încasează dar nu achită. Ast­fel, sunt comercianţi care au de­numit rambursări de luni de zile şi in gumi de zeci de mii de lei şi nu reu­şesc să obţie achitarea. Dar aceasta nu se petrece numai când ie vorba de sumi mari ci şi de cele relativ ne­însemnate. Ast­fel, d. Theodor Durada, care se afla acum o luna in Bucureşti, a trimis familiei d-saie la laşi, pentru trebuinţi urgente, o sumă de bani. De doua săptămâni d-sa »’a r­emir­os in iaşi, dar fa­milia n'a primit nici până acum banii cuveniţi- ftâ mai subliniem câ administraţia sfarsiului mostre, vestită din diferite părţi de sumi trimise prin poştă, m’a mai primit de vr’o lună și mai bine vizita •i­ierului eu mandate I in­­etul eu încetei vom am­age in halul eă publicel va feri •* de eiunul să mai insredin­ţes» un han unei administra­ţieni publice. Suntem tare la plin faliment! annnltarism gensros și o proză lirică formează programul-Universitarii s’au put pe un ferea șubred: ei văd !x starea Inferioară, din punct de vedere economic, a intelectualului o ur­mare a construcţiei Ini sufetstl. Cees-ce • fals. Intelectualitatea cars produce devine marfă. Da­că oferta • mică și cererea ma­re,—intelectualul o duce bine. Dacă lucrurile se petrec contra­­riu, intelectualul moare la spital sau de drumuri. El ca prodă­­ător salariat este, doar, inte­lectual un proletar, orar blazo­­■at: ştiinţa şi capacitatea sunt mândriile lui, nu întotdeauna rentabile. Asta-i adevărul. Universitarii, idealişti şi aerul­­ţlaţi, nu privesc Insă, astfel rs­alitatea. Ei socotise că o arme«­ălzire s revendicărilor ambelor clase—producători ş’ capitalişti— • posibilă f! necesară Intru fe­ricirea naţiune! ş' a statuia!­ Ve­chea utropie umanitaristă pare a fi îmbrăţişată, după atâţ'a an­ i«ia falimentul ei ruşinos,­­tre­z­iri de elită interestială temi lá es sa­ pri CRONICA MUZICALA AL IV-LEA CONCERT SIMFONIC începutul audiţiei : RUver­tura din Tannhauser*. De a­­rfttea ori auzită—de mai mul­te ori, chiar da la falanga de sub conducerea d-lui Ciolan şi totuşi o supriză. O supriză plăcută, până la un punct­ A fost atacată într’un tempo ne*­obişnuit de just, de aproape cu spiritul lui Wagner şi e­­xecutată cu o frumuseţe iarăşi remarcabilă de către coarde şi instrumente de lemn. Dar tot atât de remarcabil— de astă dată Insă neplăcut, au impresionat sunetele stri­dente ale unora din alămuri. Şi tocmai aceste instrumente sunt acelea in care culmi­nează puterea motivelor aver­­turei şi fac din ea una din bucăţile cele mai de­­forţă, de efect, ale concertelor de or­chestră. De aceia a fost mai fericită trecerea la lucrarea lui Mendelsohn (Simfonia a 5-a). Mulţimea de cantilene, este arar încredinţată alămu­rilor—ca dominante. „Şi ceia ce se reproşează lui Mendel­sohn (debili­atea în exploata­rea motivelor) a fost aci bine venit. Căci siguranţa pe care au căpătat-o corzile (­ com­­pris başii) a relevat multe din frumuseţele melodiilor, de care abundă simfonia—mai ales co­ralul minunat. A urmat apoi Sulta lirică a lui Grieg. Motive populare, muzică uşoară, dar extrem de fin orchestrată. Accesibilă tu­turor, chiar şi acelora care n’au ureche decât pentru şan­­sonete sau cuplete vesele, sui­ta lui Grieg ,arată tocmai pe marele artist, care fărâ să fie trivial sau­ mâcar vulgar poa­te totuşi câştiga vulgul, ba chiar sa’i entuziasmeze. O face şi Tschaikovschi 01 al său ,Capricorn“, dar e too­­mai antipodul lui Gr­eg. Căci e vulgar, pe alocuri chiar tri­vial—de o trivialitate zgomo­toasă, „foraine“. Execuţia Îngrijită—In spe­cial a suitei, a avut marfa suc­ces. A fost bifata. Ceia ce nu înseamnă că locurile goale au rămân o mare pată neagră, care’i întunecă nimbul de o­­raş intelectual—cum se pre­tinde oraşul nostru. Vf Defecţiunea la averescani Bucureşti. ~ Deputatul bă­năţean Djagir Savu a demi - ouat din partidul popor lu, şi dij lecretarlatu! 8a mersi. Ia textul demfeisi, d. Sava arată că partidul poporu’u a Insolut speranţele bănăţene I prim lM­ecjiVIi fi2i

Next