Opinia, iunie 1922 (Anul 18, nr. 4504-4527)

1922-06-11 / nr. 4511

ANOA. al XV®"1®11 N#­ 4411 U­niversitarţ©i . ' Bi­blioteca ■' Iași xru 1 fc® MIHAU­L ZIAR POLITIC COTIDIAN Cu toate că ne aflam la plină vacanţă politică, totuşi polemica Intre partide conţi­neă în aşa chip in­cit se do­vedeşte că dezlâaţuir­ea de patimi tinde sa depăşească orice margini. Cearta intre liberalo guver­namentali şi ţărănişti a­jung la o destrăbălare po­emica mai prejos de o societate euro­peană care se pretinde şi ci­vilizată. Şi e trist a constata că tocmai un organ oficios cum e „Viitorul“, învestit as­tă­zi ca autoritate de guver­nământ,­întrebuinţează şi te­me de discreditare a adversa­rului care înseamnă şi dis­creditarea ţăre. Fără nici o reţinere de ordin moral, „Viitorul“ afirmă că partidul ţărănist întreţine legături active cu bolşevicii din Bulgaria şi Rusia. Ca dovadă, prezintă faptul că secretarul partidului agregrian bulgar ar fi venit la Bucu­reşti şi a’ar fi înţeles cu do­d­­or Lupu pentru un acord electoral între comuniştii bul­gari şi ţărănişti in Dobrogea ; in schimb, dr. Lupu ar fi re­mis o scrisoare de adeziune la congresul agragrian ce fu­sese convocat la Sofia. Or, toată această poveste este o invenţiune gratu­iă, că­reia ţirăniştii li opun o dez­minţire categorică. Totul provine din reaua interp­e­lare a faptului că un ataşat de la legaţia bulgară a depus la ziarul „Aurora“ o ser­soare de invitare a partidului ţără­nist la congresul agrarian din Sofia, invitare care a f­o­s­t făcută tuturor partidelor ţă­răneşti din statele Europei centrale. Şi pe când partidele d­e Cehoslovacia şi Polonia au trimis delegaţi la Sofia, partidul ţărănist de la coi s-a imitat la trimeten­a unei te­­ri­grame de politeţă. „Viito­rul“ nu mai poate produce nici o dovadă. Oficiosul gm­e­namental a­firmă în diverse locuri d­ - nii Stere, d . Lupu şi alţi conducători ţârăn­ţii au legă­­turi cu duşmanii dinăuntr­u ai neamului, senind ca unel­te pentru scopurile d­emani­or din afară. Drept singură do­vadă, „Viitorul“ oferă o altă afirmaţie şi anume că unii membri ai gruparei ţărăniste ar fi acuzat pe d-l Lupu că se află în „strânse legături de prietenie­­i interese ca d-rul Racowsky“. Dar şi a­­ceastă insinuaţ­­ne este afce­goric respinsă de ţărănişti , ei un membru al grupărei­ ţârâni­ste nu vine să confirme ticlui­rile „­­uficate ale„Viitorului“. In fine, „Viitorul“ reedi­tează veşnica acu naţiune că ţărăniştii stau pe baza luptei de clasă Chestiunea aceasta s’a lămurit de mult. Numai „Viitorul“ nu înţelege că e vorba de o lege social-aco­­nomicâ pe cere ţărăniştii o constată, aşa cum o poate ross­i­tata orice om care se ridică mai sus de alfabet. Iată la ce se reduc „legă­­****,,e partidului, ţărănere din Romă**.*, cu bolşevicii din Bulgaria s, ţţQsia«. N’am fi relevat tonu.­(îega­tei certe sălbatica, dacă n’ar fi ch­estiune de repercusiunea pe care poate s’o aibă în de­trimentul prestigiului ţărei. Partidul ţărănist a cola­borat cu Coroana la conduce­rea ţârei ; este un mare par­tid de guvernământ şi în orice moment poate fi re­hemat la cârmă. Printre numeroşii lui membrii, partidul ţărănist nu­mără oameni de o vastă con­­cepţiune, bărbaţi de stat în­cercaţi şi distinşi; acest par­tid a pătruns adânc în sim­patia maselor populare. A vorbi de partidul ţărănist, aşa cum vorbeşte oficiosul gu­vernului, înseamnă a arunca o pată asupra poporului şi ţarei. S’ar putea admite acuzaţiuni de oportunism, de incapacitate, de necinste şi de tot felul de rele,dar nu este permis a spune de un partid de guvernământ, că stă la pândă alt tur­­ de duş­manii neamului, gata oricând a distruge ţara şi naţiunea. Destrăbălarea polemică a u­­­nui oficios de guvern, cu in­sinuări şi calomnii prefăcân­­du se că se sprijină pe dovezi, slăbeşte însăşi autoritatea ţa­rei faţă de strâinătate. Şi a­­semenea lucru au poate fi tolerat! Lr. ACTUALITĂŢI DIN AFARĂ Congres internaţional.— La Fraga s’a terminat, ieri Congresul Dramei Internaţionale a Asocia­ţiilor pentru Societatea Naţiunelor. Discuţia a urmat in jurul ur­mătoarelor chestiuni: rezoluţiune generală privitor la tratamentul minorităţilor,­ respectarea trata­telor ; şelf-guvernământul local; activitatea Societăţii Naţiunelor ; raportul asupra minorităţilor ; limba oficială ; învăţământul ; spiritul în care trebuesc aplicate tratatele; minorităţile din Asia Mică. Fecunditate.— Ziarul londo­nez „Daily Mail“ anunţă că în Atlantic—City din Statele Unite, se află o femee indiană în vrâstă de 42 oră, care este mamă a 24 copii. Dânsa s’a măritat la 15 oră, a născut de 6 ori câte doi gemeni şi de 12 ori câte un copil. Astăzi este însă în plină putere şi gata să mai conceapă. Ce ar face la noi o mamă aşa fecundă, in vremea aceasta de scumpete şi Criză de locuinţe ? •5­* * CETIT. Teatrul şi-a închis porţile— din extenuare artistică şi tea­mă de dărâmare... Sau, poate, fiind­că era şi timpul... In lip­sa reprezentaţiilor teatrale, spectatorii frecventează varie­­teurile, care,­pe lângă roman­ţe şi dansuri—reprezintă şi piese uşoare Cum noi ne ţi­nem de poalele publicului, am intrat după dânsul şi’n varie­teu, deşi nu le-am mai vizitat­­ la 14 ani... ceea ce-i mai mult un păcat, decât un merit... Nu vrem nici să lăudăm, nici să bârfim prezenţa sau absenţa publicului la varieteu. Suntem chiar inel­­aţi să pri­vim cu simpatie acest soiu de teatru. Publicul vrea distracţii. Şi dramaturgii de rasă nu-l pot distra. Scena înaltă prezintă abstracţii, de multe ori inac­cesibile majorităţii spectatori- NOTE ŞI IMPRESII • •• lor. Pe când varietéul oferă numai realităţi,ostatice şi di­namice... Apoi publicul,­­la teatru, nu se simte ca acasă la dânsul. Asistă fete, doamne, poliţia... Teatrul se adresează publicului mare,­având de ei în vedere o mulţime de susceptibilităţi. Şi autorul doar iscăleşte piesa. Familia lui, cunoscuţii... îl aş­teaptă să-i pună floare’n piept sau să-i dea cu bastonul în cap. Piesele de varieteu sunt a­­nonime. Actorii şi publicul n’au în vedere decât petrece­rea lor. Toţi, laolaltă, fără ba­riera rampei, sunt nişte oameni care se distrează reciproc. Nici o jenă nu­­. Omul, la varieteu, —In sală sau pe scenă,—apare aşa cum este îndeobşte, varie­teul raprezentând deci arta modernă­: mai aproape de viaţă. Ar­ta de până a mm—datorită deferitelor teoră—d­e­v­e­n­i­s­e stearpă, desumanizată. Varie­teul însă prezintă omul f­zic, cu pornirile lui elementare: foamea şi amor­ul. De­ aceia suc­cesul varieteului este gene­ral şi permanent. Publicul de la varieteu vrea să mănânce bine şi să bea, încă şi mai bine. Listele trec din mână în mână. Cercetări culinare. Discu­ţii în contradictoriu. Sfezi cu chel­nerii când bucatele nu-s gus­­toase şi vinul­ prefăcut... iar, pretutindeni, ochiul masculin— deschis şi luciu—caută femeia. Şi nu-i vorba de vagi adoraţii poetice,—ci de realitatea, dacă se poate spune, cea mai reală : formă, culoare, perspectivă, tact, parfum, muzică, şniţel, vin... Toate simţurile te’iau cu asalt...* Şi totuşi... La Chişinău,—într’un varie­teu. Joacă : d-na şi d. Popescu, artişti din Bucureşti. Piesa: „Servitorii de azi“. Stăpâna chemă servitorul s’o perie, îi place peria, îl pune s’o des­­chee la corset... Stăpânul are găici , servitoarea i le freacă. Şi Intr’un caz şi’n altul—ace­laş refren: „Aşa-i slujba la stăpâni,—trebue să dai din... „mâni“...Acele trei puncte sunt cu abilitate şi distincţie sus­pendate în aer de Celebrii ac­tori din Dealul Spirei. Publica însă-i compus din oameni normali. Considerentele estetica şi aversiunea pentru pornografia de hazna nu-i tul­bură buna dispoziţie. Publicul se complace în parcăr­i. Şi totuşi,—deşi n’avem anti­patie pentru lucrurile picante, —parcă varietéul s’a mutat în rândul atenanselor din ogradă. In aceiaş seară, printre „nu­merele“ româneşti, scena a fost cu amploare ocupată de câte­­va cântăreţe rusoaice. Credem că nu atingem sentimentul na­ţional, recunoscând enorma su­perioritate a acestor „numere“ Ele n’au cântat gloria de la Mărăşeşti, — ca soţii popescu, într’un cuplet,—ci au z­s, cânt duios, când vesel, nişte roman­ Toţi acei care au fericirea de a se vizita frumoasa capi­tală a Alsaciei, au păstrat un suvenir nepentor, al măreţei sale catedrale! Şi toţi desigur s’au grăbit să vadă la ora prânzului defilând cei 12 Apostoli ai ceasornicu­lui. Istorii aceste miraculoase imşine este curioasă şi ne o­­ferâ prilejul sâ facem cunoş­­tiinţa unui om interesant, da mare merit, al cărui renume s’a revărsat paste fronturile ţărei sale. Maestrul Josias K­abrecht, a fost cel ce a creiat ceasornicul magic, care se vedea In cate­drala din Strasburg şi care a funcţionat pentru prima dată la 24 iunie 1574. Edilii din Strasburg, se mândrea cu el şi erau atât de geloşi de a­­ceastă atracţiune, unică în lumea întreagă, încât recom-, pensară în mod măreţ pe ma­estru dar îl condamnară la (Continuarea în pogil­­a­­ţe uşoare, cu imperceptibile clipiri din ochi,—dar fără vul­garitate şi pornografie... Şi chiar dacă o glumă stătea în­­tr’un picior pe sfoa­r dintre decent şi nepermis, — atâtea graţii erau in atitudiea ei, încât mergea foarte bine cu paharul de vin... „Numerele“ ruseşti şi româ­neşti alterna­u. Parcă se îm­pletea o şuviţă de petică, cu alta de mâţa­să. Muzica şi cu­vintele de mahala bucureştea­­nâ ne umileau şi ne deşteptau revolta. Cum ? Numai de atâta este capabil poporul nostru ? (Remarc, în aceste rânduri un pronunţat caracter naţiona­liste...). Poate am luat prea în seri­os varieteu­, al cărui rost este să ne dea, nu artă— ci altceva. Dar şi varieteu­ este viaţă. Ba o viaţă — ca să zicem aşa — goală. Deci mai interesantă. Ori poate în varieteu »nu se face filozofie“...Recenzent Raporturile comerciale — româno cehoslovacă — Bucureşti.—la consfătuirea de ieri de la camera de co­merţ, s’a hotărât numirea u­­nei comisiuni sub preşidenţia d-lu Hsgi Teodorache, care va pleca în luna Septembrie la Praga pentru intensifica­rea raporturilor economice între cele două ţări. Se vor înfiinţa depouri per­manente de mărfuri la Praga şi Bucureşti. Diplomatie Innalta­­ „Universal“ d-lul Popescu co­mice, de citeva zile, fineţuri di­plomatice. Cilul de bitae al marelui cotidian stat de de­m­­olăti Sovietele despre cere a­­nunţă lamei că ar fi gata-gata să invadeze România. Şi „Uni­versal“ nu vorbeşte aşi, dea­­aarde, ci se bazează pe doca­­meaturi, oblicând chiar argu­mentele advers­­ului. De pild , „Universal“ relevă şi reproduce un act secret ema­nat din cercările lui Wranghel, în care aventurierii ţatişti vor­beau de prepararea agrealinei contra Rasial comuniste şi pre­văd un eventual eşec al atacu­­lui la josul Ni­tmlai, ceiace a£ provocă — zio vrangheliş­ti — o înaintare bolşevică spre Bul­garia, prin Dobrogea. Actul a­cesta fusese divulgat chiar de Cicerin la Ge naa, cu scopul d* a arăta că refugiaţii ţarişti u­­aelteac cont­a un iei revoluţio­nare. D­r „Universal“ Popescului are stofă de diplomat. El trage pac şi simpla coad­azi» că... Rusia e pe punctul să invadeze D­brogea- Şi face tărăboi­e­ea pe tema aceasta, cu toate că cu câteva rând­ari mai sus conte­stă au­enticitate documentului pe care-l invocă, iar cu câteva rândari mai jos taxează drept „bluff* înştiinţările bolşevica des­pre o mărire a efec tualai arma­tei sovietice. Prin diplomaţia lui takiată, „Univesal“ face conşurenţă ne­­laală „Veseliei“, dovedind oda­tă mai mult că o mare lucra in­teligenţa la casă omului. Şi faptul n'ar avea nici o impor­tan­ţi dacă „Universal“ n’ar bă­ga zilnic groaza ia cârciumarii rarali, II portarii şi bucătărestle d­e măhălălile oraşelor. Bieţii oam ni »0 noaptea visări a ât*, iar ziua işi împach­etează lucră­rile ds preţ, pentrucă.*. năvă­lea­­ muscalii, „aşa scrie la gi­­net”, soro­ 1! RENOVATUS INSEMNARI Problema reluării raportu­rilor dintre Soviete şi statele occidentale şi a refacerei ruso­­europene, este în strânsă le­­gătură cu interesea capita­lului străin în industria ru­sească şi cu deschiderea pieţe­lor ruse pentru marfa euro­peană. Acesta a fost — în ultima analiză — substratul conferi­n­­ţei din Genua şi aceasta este obiectul apropiatei conferinţe de la Haga.­­ Intre industriile ruseşti, care provoacă competiţiunea Occidentului, cea mai produc­tivă şi de o imed­ată exploa­tare, este industria petroliferă-Un inginer de mine rus, in­­terţievat de presa pariziană asupra stării şi valorei basi­­nurilor petrolifere a Rusiei sovietice, a răspuns: „Zăcămintele acestea sunt bogăţi nemăsurate şi ele sub vechiul regim constituiau o bună parte din veniturile for­midabile ale colosului mos­covită. „Astăzi, întru­cât priveşte posibilitatea exploatării pe­trolului, sunt de părere că, cu un personal activ ar fi uşor de renăscut vechea prosperitate a stabilimentelor lăsate în ne­­activitate. „Cu tot războiul civil puţu­ri­e petrolifere din­­regiunea Bacului, nu sunt în stare de­plorabilă. Unelte există, deşi filia cauza, nereiparării s’au cam uzat, — maşinăriile asemeni. Incendiile n’au distrus prea mult. Capitalul ce s’ar între­buinţa pentru aducerea­ la nor­mal ar fi minim toţi de fo­loasele pe rare Ie poate prom­te această bogăţie.­X* Industria petroliferă dela Baca e o frumoasă moştenire lăsată de capitalismul Rusiei ţariste şi trebue foarte puţin ca să poată trăi prosper.­­ Principalele centre de ex­ploatare se află între regiunea Bacu şi Grosny, în Caucaz. Apoi în ordinea importanţii din puţurile de la Ermba, Ural, Turkestan, Maicop, Vossenensk şi Tehelkend. Producţia anuală a acestei bogăţii în 1913 era de 7 mii. 532.000 tone, în 1914 a scăzut la 6 mii. 840.000 din cauza perturbaţiunilor cauzate de râs­­boi. In 1916 totalul exploata­­ţiunîi se ridică la 7.691.000 tone, deci un apogeu al industriei petrolifere pent­u această re­giune. In anul următor, sub regi­mul bolşevic scăzu producţiu­­nea la 6.166.030 tone. In 1913 indiatria petrolului fu naţionalizată. Din acest mo­ment producţia scăzu lună cu lună. Situaţia această dură din Martie 1918 pi­nă în Septem­brie acelaş an, dată la care producţia încetă cu totul, pro­prietarii fiind deposidaţi şi un mare număr de lucrători ucişi sau alungaţi. In Octombrie 1918 guvernul Azerbaidjanului a ocupat re­giunea cu ajutorul Turcilor. Proprietarii fură reintegraţi în posesiunea exploatărilor lor şi fâcară sforţări mari pentru a ridica producţia cu 300.000 tone lunar pe 1919. In 1920 trupele bolşevice re­ocupară Bacu în April, şi pro­ducţia scăzu iar­ in 1921 ea este de 2.052.000 tone în loc de 6 276.000 cum fusese în 1913. La Grosny, al doilea centr­u de producţiune, s’a întâmplat cam acelaş lucru. Cauzele micşorării producţiei se datorase insuficienţii mancei depuse de personalul angajat. In mijlociu, fiecărui lucrător ii reveneau 243 tone lunar în 1916 , astăzi abia 80 tone lunar. Sovietele au încercat a re­media răul, electrisând insta­laţiile de pompaj şi compresi­une. In 1921 s-au instalat 145 motoare electrice, totuşi nu s’a putut observa nici o amelio­rare. S‘a­­ încercat de asemeni şi­ o ameliorare a transporturi­lor petrolului brut şi raf­iat şi s’a obţinut pa 1921 o dife­renţă în plus de 400 cisterne pentru linia Grosny. In ce priveşte producţia pe­trolului rus în comparaţie cu producţia mondială, Rus­a o­­cupă al 3 lea rang în erarhia ţârilor producătoare de patrol. In 1918 totalitatea produc­ţiei sale representa 7,89 la sută din producţia mondială. în 1921 3,68 la sută din producţia to­tală a lumii.­ ­X­ In mod exact, este imposibil de evaluat resursele petrolifere ale Rusiei. Sigur este că puţurile tot mai există şi au fost salvate prin hi­lard de o distrugere totală. Dacă o societate străină ar obţine concesiunea unei părţi din aceste zăcăminte, atunci de bună seamă că valorificarea ar fi sigură, cu condiţiunea ca braţele întrebuin­ţate să fie mai vănjoase decât ale Ruşilor flămânziţi! PROBLEME ACTUALE Ce urmăreşte occidentul In Rusia Acapararea industriii pet­olifere — In preajata conferinţei din Haga — O privire asupra instalaţiilor Caucazului DUMINICA 11 IUNIE 1922 A NUNCIU8I I fi® PtiXIMHM 1» Coats d» Publici o ut IRBHISTRATIA Z1AR IAȘI, — STIL aiKZESCU ‹*r-------­wt-tetmAR ticmiu s te •­* A se ceti în pagina IlI-a ultimele știri telegra­­fi telefonice. i VSt-W * /§, % V \­ V k\ $ w Cum e tratat laşul Cazul societăţii Ortodoxe —■ Secţia ieşană a Societăţii Or­todoxe a întocmit un raport prin care­ certa modificarea în organi­zarea generali a ac­estei Societăţi, în sensul, ca toate regiunile , să fie egal reprezint­ate in comitetul central. Acest g­in­erat era, fireşt­, cât se poate de îndreptăţit. Comitetele locale s’au ilustrat prin ani de muncă rodnică, au adus foloase vădite in raza lor dă acţiune şi aveau tot dreptul să ceară ca re­giunile să aibă egalitate de trata­ment în comitetul central. Căci doar membrii tuturor secţiunelor sânt persoane cu prestigiu şi com­petenţă, au acelaş rol social şi o egală răspundere­ Punctul e­e vedere al secţiei ieşene nu era o manifestare izo­­lită, ci expresiunea mai tuturor secţiunelor din Moldova ale So­cietăţii Ortodoxe. Ce se întâmplă insă ? ..Comitetul central nu supune raportul secţiei Iaşi la discuţia congresului, ci congresul din Bu­cureşti al Societăţii Ortodoxe, consideră ca ofensător raportul in chestiune şi demite pur şi simplu­­ comitetul secţiunei Iaşi. Comitetul ieşan e alcătuit din cele mai distinse personalităţi lo­cale, in frunte cu I. F. S. S. Mitropolitul Firnen. Aceasta însă n’a împiedecat pe atot­puternicii bucureşteni să procedeze samavol­­niceşte şi să jignească odată mai mult laşul. Cazul acesta este încă o pildă elocventă de imposibilitatea dăi­­nuirei mai departe a centralismu­lui extrem care suprimă orice viață regională, in folosul unei Capitale hipertrofiate. ? \ Cocoșul din JStrassburg G. Len­tre

Next