Opinia, iunie 1922 (Anul 18, nr. 4504-4527)
1922-06-11 / nr. 4511
ANOA. al XV®"1®11 N# 4411 Universitarţ©i . ' Biblioteca ■' Iași xru 1 fc® MIHAUL ZIAR POLITIC COTIDIAN Cu toate că ne aflam la plină vacanţă politică, totuşi polemica Intre partide conţineă în aşa chip incit se dovedeşte că dezlâaţuirea de patimi tinde sa depăşească orice margini. Cearta intre liberalo guvernamentali şi ţărănişti ajung la o destrăbălare poemica mai prejos de o societate europeană care se pretinde şi civilizată. Şi e trist a constata că tocmai un organ oficios cum e „Viitorul“, învestit astăzi ca autoritate de guvernământ,întrebuinţează şi teme de discreditare a adversarului care înseamnă şi discreditarea ţăre. Fără nici o reţinere de ordin moral, „Viitorul“ afirmă că partidul ţărănist întreţine legături active cu bolşevicii din Bulgaria şi Rusia. Ca dovadă, prezintă faptul că secretarul partidului agregrian bulgar ar fi venit la Bucureşti şi a’ar fi înţeles cu dodor Lupu pentru un acord electoral între comuniştii bulgari şi ţărănişti in Dobrogea ; in schimb, dr. Lupu ar fi remis o scrisoare de adeziune la congresul agragrian ce fusese convocat la Sofia. Or, toată această poveste este o invenţiune gratuiă, căreia ţirăniştii li opun o dezminţire categorică. Totul provine din reaua interpelare a faptului că un ataşat de la legaţia bulgară a depus la ziarul „Aurora“ o sersoare de invitare a partidului ţărănist la congresul agrarian din Sofia, invitare care a fost făcută tuturor partidelor ţărăneşti din statele Europei centrale. Şi pe când partidele de Cehoslovacia şi Polonia au trimis delegaţi la Sofia, partidul ţărănist de la coi s-a imitat la trimetena unei terigrame de politeţă. „Viitorul“ nu mai poate produce nici o dovadă. Oficiosul gmenamental afirmă în diverse locuri d - nii Stere, d . Lupu şi alţi conducători ţârănţii au legături cu duşmanii dinăuntru ai neamului, senind ca unelte pentru scopurile demanior din afară. Drept singură dovadă, „Viitorul“ oferă o altă afirmaţie şi anume că unii membri ai gruparei ţărăniste ar fi acuzat pe d-l Lupu că se află în „strânse legături de prieteniei interese ca d-rul Racowsky“. Dar şi această insinuaţne este afcegoric respinsă de ţărănişti , ei un membru al grupărei ţârâniste nu vine să confirme ticluirile „uficate ale„Viitorului“. In fine, „Viitorul“ reeditează veşnica acu naţiune că ţărăniştii stau pe baza luptei de clasă Chestiunea aceasta s’a lămurit de mult. Numai „Viitorul“ nu înţelege că e vorba de o lege social-aconomicâ pe cere ţărăniştii o constată, aşa cum o poate rossitata orice om care se ridică mai sus de alfabet. Iată la ce se reduc „legă****,,e partidului, ţărănere din Romă**.*, cu bolşevicii din Bulgaria s, ţţQsia«. N’am fi relevat tonu.(îegatei certe sălbatica, dacă n’ar fi chestiune de repercusiunea pe care poate s’o aibă în detrimentul prestigiului ţărei. Partidul ţărănist a colaborat cu Coroana la conducerea ţârei ; este un mare partid de guvernământ şi în orice moment poate fi rehemat la cârmă. Printre numeroşii lui membrii, partidul ţărănist numără oameni de o vastă concepţiune, bărbaţi de stat încercaţi şi distinşi; acest partid a pătruns adânc în simpatia maselor populare. A vorbi de partidul ţărănist, aşa cum vorbeşte oficiosul guvernului, înseamnă a arunca o pată asupra poporului şi ţarei. S’ar putea admite acuzaţiuni de oportunism, de incapacitate, de necinste şi de tot felul de rele,dar nu este permis a spune de un partid de guvernământ, că stă la pândă alt tur de duşmanii neamului, gata oricând a distruge ţara şi naţiunea. Destrăbălarea polemică a unui oficios de guvern, cu insinuări şi calomnii prefăcându se că se sprijină pe dovezi, slăbeşte însăşi autoritatea ţarei faţă de strâinătate. Şi asemenea lucru au poate fi tolerat! Lr. ACTUALITĂŢI DIN AFARĂ Congres internaţional.— La Fraga s’a terminat, ieri Congresul Dramei Internaţionale a Asociaţiilor pentru Societatea Naţiunelor. Discuţia a urmat in jurul următoarelor chestiuni: rezoluţiune generală privitor la tratamentul minorităţilor, respectarea tratatelor ; şelf-guvernământul local; activitatea Societăţii Naţiunelor ; raportul asupra minorităţilor ; limba oficială ; învăţământul ; spiritul în care trebuesc aplicate tratatele; minorităţile din Asia Mică. Fecunditate.— Ziarul londonez „Daily Mail“ anunţă că în Atlantic—City din Statele Unite, se află o femee indiană în vrâstă de 42 oră, care este mamă a 24 copii. Dânsa s’a măritat la 15 oră, a născut de 6 ori câte doi gemeni şi de 12 ori câte un copil. Astăzi este însă în plină putere şi gata să mai conceapă. Ce ar face la noi o mamă aşa fecundă, in vremea aceasta de scumpete şi Criză de locuinţe ? •5* * CETIT. Teatrul şi-a închis porţile— din extenuare artistică şi teamă de dărâmare... Sau, poate, fiindcă era şi timpul... In lipsa reprezentaţiilor teatrale, spectatorii frecventează varieteurile, care,pe lângă romanţe şi dansuri—reprezintă şi piese uşoare Cum noi ne ţinem de poalele publicului, am intrat după dânsul şi’n varieteu, deşi nu le-am mai vizitat la 14 ani... ceea ce-i mai mult un păcat, decât un merit... Nu vrem nici să lăudăm, nici să bârfim prezenţa sau absenţa publicului la varieteu. Suntem chiar inelaţi să privim cu simpatie acest soiu de teatru. Publicul vrea distracţii. Şi dramaturgii de rasă nu-l pot distra. Scena înaltă prezintă abstracţii, de multe ori inaccesibile majorităţii spectatori- NOTE ŞI IMPRESII • •• lor. Pe când varietéul oferă numai realităţi,ostatice şi dinamice... Apoi publicul,la teatru, nu se simte ca acasă la dânsul. Asistă fete, doamne, poliţia... Teatrul se adresează publicului mare,având de ei în vedere o mulţime de susceptibilităţi. Şi autorul doar iscăleşte piesa. Familia lui, cunoscuţii... îl aşteaptă să-i pună floare’n piept sau să-i dea cu bastonul în cap. Piesele de varieteu sunt anonime. Actorii şi publicul n’au în vedere decât petrecerea lor. Toţi, laolaltă, fără bariera rampei, sunt nişte oameni care se distrează reciproc. Nici o jenă nu. Omul, la varieteu, —In sală sau pe scenă,—apare aşa cum este îndeobşte, varieteul raprezentând deci arta modernă: mai aproape de viaţă. Arta de până a mm—datorită deferitelor teoră—devenise stearpă, desumanizată. Varieteul însă prezintă omul fzic, cu pornirile lui elementare: foamea şi amorul. De aceia succesul varieteului este general şi permanent. Publicul de la varieteu vrea să mănânce bine şi să bea, încă şi mai bine. Listele trec din mână în mână. Cercetări culinare. Discuţii în contradictoriu. Sfezi cu chelnerii când bucatele nu-s gustoase şi vinul prefăcut... iar, pretutindeni, ochiul masculin— deschis şi luciu—caută femeia. Şi nu-i vorba de vagi adoraţii poetice,—ci de realitatea, dacă se poate spune, cea mai reală : formă, culoare, perspectivă, tact, parfum, muzică, şniţel, vin... Toate simţurile te’iau cu asalt...* Şi totuşi... La Chişinău,—într’un varieteu. Joacă : d-na şi d. Popescu, artişti din Bucureşti. Piesa: „Servitorii de azi“. Stăpâna chemă servitorul s’o perie, îi place peria, îl pune s’o deschee la corset... Stăpânul are găici , servitoarea i le freacă. Şi Intr’un caz şi’n altul—acelaş refren: „Aşa-i slujba la stăpâni,—trebue să dai din... „mâni“...Acele trei puncte sunt cu abilitate şi distincţie suspendate în aer de Celebrii actori din Dealul Spirei. Publica însă-i compus din oameni normali. Considerentele estetica şi aversiunea pentru pornografia de hazna nu-i tulbură buna dispoziţie. Publicul se complace în parcări. Şi totuşi,—deşi n’avem antipatie pentru lucrurile picante, —parcă varietéul s’a mutat în rândul atenanselor din ogradă. In aceiaş seară, printre „numerele“ româneşti, scena a fost cu amploare ocupată de câteva cântăreţe rusoaice. Credem că nu atingem sentimentul naţional, recunoscând enorma superioritate a acestor „numere“ Ele n’au cântat gloria de la Mărăşeşti, — ca soţii popescu, într’un cuplet,—ci au zs, cânt duios, când vesel, nişte roman Toţi acei care au fericirea de a se vizita frumoasa capitală a Alsaciei, au păstrat un suvenir nepentor, al măreţei sale catedrale! Şi toţi desigur s’au grăbit să vadă la ora prânzului defilând cei 12 Apostoli ai ceasornicului. Istorii aceste miraculoase imşine este curioasă şi ne oferâ prilejul sâ facem cunoştiinţa unui om interesant, da mare merit, al cărui renume s’a revărsat paste fronturile ţărei sale. Maestrul Josias Kabrecht, a fost cel ce a creiat ceasornicul magic, care se vedea In catedrala din Strasburg şi care a funcţionat pentru prima dată la 24 iunie 1574. Edilii din Strasburg, se mândrea cu el şi erau atât de geloşi de această atracţiune, unică în lumea întreagă, încât recom-, pensară în mod măreţ pe maestru dar îl condamnară la (Continuarea în pogilaţe uşoare, cu imperceptibile clipiri din ochi,—dar fără vulgaritate şi pornografie... Şi chiar dacă o glumă stătea într’un picior pe sfoar dintre decent şi nepermis, — atâtea graţii erau in atitudiea ei, încât mergea foarte bine cu paharul de vin... „Numerele“ ruseşti şi româneşti alternau. Parcă se împletea o şuviţă de petică, cu alta de mâţasă. Muzica şi cuvintele de mahala bucureşteanâ ne umileau şi ne deşteptau revolta. Cum ? Numai de atâta este capabil poporul nostru ? (Remarc, în aceste rânduri un pronunţat caracter naţionaliste...). Poate am luat prea în serios varieteu, al cărui rost este să ne dea, nu artă— ci altceva. Dar şi varieteu este viaţă. Ba o viaţă — ca să zicem aşa — goală. Deci mai interesantă. Ori poate în varieteu »nu se face filozofie“...Recenzent Raporturile comerciale — româno cehoslovacă — Bucureşti.—la consfătuirea de ieri de la camera de comerţ, s’a hotărât numirea unei comisiuni sub preşidenţia d-lu Hsgi Teodorache, care va pleca în luna Septembrie la Praga pentru intensificarea raporturilor economice între cele două ţări. Se vor înfiinţa depouri permanente de mărfuri la Praga şi Bucureşti. Diplomatie Innalta „Universal“ d-lul Popescu comice, de citeva zile, fineţuri diplomatice. Cilul de bitae al marelui cotidian stat de demolăti Sovietele despre cere anunţă lamei că ar fi gata-gata să invadeze România. Şi „Universal“ nu vorbeşte aşi, deaaarde, ci se bazează pe docameaturi, oblicând chiar argumentele adversului. De pild , „Universal“ relevă şi reproduce un act secret emanat din cercările lui Wranghel, în care aventurierii ţatişti vorbeau de prepararea agrealinei contra Rasial comuniste şi prevăd un eventual eşec al atacului la josul Nitmlai, ceiace a£ provocă — zio vranghelişti — o înaintare bolşevică spre Bulgaria, prin Dobrogea. Actul acesta fusese divulgat chiar de Cicerin la Ge naa, cu scopul d* a arăta că refugiaţii ţarişti uaelteac conta un iei revoluţionare. Dr „Universal“ Popescului are stofă de diplomat. El trage pac şi simpla coadazi» că... Rusia e pe punctul să invadeze Dbrogea- Şi face tărăboieea pe tema aceasta, cu toate că cu câteva rândari mai sus contestă auenticitate documentului pe care-l invocă, iar cu câteva rândari mai jos taxează drept „bluff* înştiinţările bolşevica despre o mărire a efec tualai armatei sovietice. Prin diplomaţia lui takiată, „Univesal“ face conşurenţă nelaală „Veseliei“, dovedind odată mai mult că o mare lucra inteligenţa la casă omului. Şi faptul n'ar avea nici o importanţi dacă „Universal“ n’ar băga zilnic groaza ia cârciumarii rarali, II portarii şi bucătărestle de măhălălile oraşelor. Bieţii oam ni »0 noaptea visări a ât*, iar ziua işi împachetează lucrările ds preţ, pentrucă.*. năvălea muscalii, „aşa scrie la ginet”, soro 1! RENOVATUS INSEMNARI Problema reluării raporturilor dintre Soviete şi statele occidentale şi a refacerei rusoeuropene, este în strânsă legătură cu interesea capitalului străin în industria rusească şi cu deschiderea pieţelor ruse pentru marfa europeană. Acesta a fost — în ultima analiză — substratul conferinţei din Genua şi aceasta este obiectul apropiatei conferinţe de la Haga. Intre industriile ruseşti, care provoacă competiţiunea Occidentului, cea mai productivă şi de o imedată exploatare, este industria petroliferă-Un inginer de mine rus, interţievat de presa pariziană asupra stării şi valorei basinurilor petrolifere a Rusiei sovietice, a răspuns: „Zăcămintele acestea sunt bogăţi nemăsurate şi ele sub vechiul regim constituiau o bună parte din veniturile formidabile ale colosului moscovită. „Astăzi, întrucât priveşte posibilitatea exploatării petrolului, sunt de părere că, cu un personal activ ar fi uşor de renăscut vechea prosperitate a stabilimentelor lăsate în neactivitate. „Cu tot războiul civil puţurie petrolifere dinregiunea Bacului, nu sunt în stare deplorabilă. Unelte există, deşi filia cauza, nereiparării s’au cam uzat, — maşinăriile asemeni. Incendiile n’au distrus prea mult. Capitalul ce s’ar întrebuinţa pentru aducerea la normal ar fi minim toţi de foloasele pe rare Ie poate promte această bogăţie.X* Industria petroliferă dela Baca e o frumoasă moştenire lăsată de capitalismul Rusiei ţariste şi trebue foarte puţin ca să poată trăi prosper. Principalele centre de exploatare se află între regiunea Bacu şi Grosny, în Caucaz. Apoi în ordinea importanţii din puţurile de la Ermba, Ural, Turkestan, Maicop, Vossenensk şi Tehelkend. Producţia anuală a acestei bogăţii în 1913 era de 7 mii. 532.000 tone, în 1914 a scăzut la 6 mii. 840.000 din cauza perturbaţiunilor cauzate de râsboi. In 1916 totalul exploataţiunîi se ridică la 7.691.000 tone, deci un apogeu al industriei petrolifere pentu această regiune. In anul următor, sub regimul bolşevic scăzu producţiunea la 6.166.030 tone. In 1913 indiatria petrolului fu naţionalizată. Din acest moment producţia scăzu lună cu lună. Situaţia această dură din Martie 1918 pină în Septembrie acelaş an, dată la care producţia încetă cu totul, proprietarii fiind deposidaţi şi un mare număr de lucrători ucişi sau alungaţi. In Octombrie 1918 guvernul Azerbaidjanului a ocupat regiunea cu ajutorul Turcilor. Proprietarii fură reintegraţi în posesiunea exploatărilor lor şi fâcară sforţări mari pentru a ridica producţia cu 300.000 tone lunar pe 1919. In 1920 trupele bolşevice reocupară Bacu în April, şi producţia scăzu iar in 1921 ea este de 2.052.000 tone în loc de 6 276.000 cum fusese în 1913. La Grosny, al doilea centru de producţiune, s’a întâmplat cam acelaş lucru. Cauzele micşorării producţiei se datorase insuficienţii mancei depuse de personalul angajat. In mijlociu, fiecărui lucrător ii reveneau 243 tone lunar în 1916 , astăzi abia 80 tone lunar. Sovietele au încercat a remedia răul, electrisând instalaţiile de pompaj şi compresiune. In 1921 s-au instalat 145 motoare electrice, totuşi nu s’a putut observa nici o ameliorare. S‘a încercat de asemeni şi o ameliorare a transporturilor petrolului brut şi rafiat şi s’a obţinut pa 1921 o diferenţă în plus de 400 cisterne pentru linia Grosny. In ce priveşte producţia petrolului rus în comparaţie cu producţia mondială, Rusa ocupă al 3 lea rang în erarhia ţârilor producătoare de patrol. In 1918 totalitatea producţiei sale representa 7,89 la sută din producţia mondială. în 1921 3,68 la sută din producţia totală a lumii. X In mod exact, este imposibil de evaluat resursele petrolifere ale Rusiei. Sigur este că puţurile tot mai există şi au fost salvate prin hilard de o distrugere totală. Dacă o societate străină ar obţine concesiunea unei părţi din aceste zăcăminte, atunci de bună seamă că valorificarea ar fi sigură, cu condiţiunea ca braţele întrebuinţate să fie mai vănjoase decât ale Ruşilor flămânziţi! PROBLEME ACTUALE Ce urmăreşte occidentul In Rusia Acapararea industriii petolifere — In preajata conferinţei din Haga — O privire asupra instalaţiilor Caucazului DUMINICA 11 IUNIE 1922 A NUNCIU8I I fi® PtiXIMHM 1» Coats d» Publici o ut IRBHISTRATIA Z1AR IAȘI, — STIL aiKZESCU ‹*r-------wt-tetmAR ticmiu s te •* A se ceti în pagina IlI-a ultimele știri telegrafi telefonice. i VSt-W * /§, % V \ V k\ $ w Cum e tratat laşul Cazul societăţii Ortodoxe —■ Secţia ieşană a Societăţii Ortodoxe a întocmit un raport prin care certa modificarea în organizarea generali a acestei Societăţi, în sensul, ca toate regiunile , să fie egal reprezintate in comitetul central. Acest ginerat era, fireşt, cât se poate de îndreptăţit. Comitetele locale s’au ilustrat prin ani de muncă rodnică, au adus foloase vădite in raza lor dă acţiune şi aveau tot dreptul să ceară ca regiunile să aibă egalitate de tratament în comitetul central. Căci doar membrii tuturor secţiunelor sânt persoane cu prestigiu şi competenţă, au acelaş rol social şi o egală răspundere Punctul ee vedere al secţiei ieşene nu era o manifestare izolită, ci expresiunea mai tuturor secţiunelor din Moldova ale Societăţii Ortodoxe. Ce se întâmplă insă ? ..Comitetul central nu supune raportul secţiei Iaşi la discuţia congresului, ci congresul din Bucureşti al Societăţii Ortodoxe, consideră ca ofensător raportul in chestiune şi demite pur şi simplu comitetul secţiunei Iaşi. Comitetul ieşan e alcătuit din cele mai distinse personalităţi locale, in frunte cu I. F. S. S. Mitropolitul Firnen. Aceasta însă n’a împiedecat pe atotputernicii bucureşteni să procedeze samavolniceşte şi să jignească odată mai mult laşul. Cazul acesta este încă o pildă elocventă de imposibilitatea dăinuirei mai departe a centralismului extrem care suprimă orice viață regională, in folosul unei Capitale hipertrofiate. ? \ Cocoșul din JStrassburg G. Lentre