Opinia, iunie 1922 (Anul 18, nr. 4504-4527)

1922-06-25 / nr. 4523

ANUL al XYM­ laa No. 4123 \ ABO­ ‚ENTE: M­ A ff , ‹x UH SASS L» A * m ■ • n‡‡ . 3 to fromm ZIAR POLITIC COTIDIAN m 99 Istoricu! invenţiei cinematografului; şi cinematograful — Cinematograful a obţinut fără îndoială drepturi bineme­ritate. Astăzi, unii îl botează „a­­spre al­­tăB alţia arti mută“, termenul acesta din urmă para a fi mai potrivit, căci In orice caz mai întâi de t­ate este arta tă­­rii. Ce ai femeni, este foarte cu­rioasă constatarea că descope­rirea cinematografului,­ se da­­toreşt­e, indirect, surdo-muţilor. Se ştie că primele cercetări ştiinţifice făcute în scopul de­­a perfecţiona mijloacele de e­­ducare a surdo muţilor, au a­­tras primele realizări de filme, după cum tot ele au fost cau­za invenţiunii telefonului mag­netic. Bătrânii ne povestesc de­ o jucărie care le-a înveselit co­pilăria şi care ştiinţificeşte ae chema „Zootrop“ . Foarte sim­plă ca construcţie, se consti­tuia dintr-un cilindru de car­ton, asemănător unei cutii de pă­­rii, fără capac. De jur îm­prejur cilindrul era prevăzut cu crăpături, în mod regulat depărtate una de alta. înăun­trul cartonului, se afla așezată o bandă de hârtie pe care sa aflau desemnate, de cele mai multe ori, diferitele faze ale mișcării­ unui copil care sare o frânghie, sau ale unui câine alergând. Te serveai de jucă­ria asta în modul următor : te uitai printr’o crăpătură în timp ce cu mâna învârteai ci­lindrul : ochiul păstra impre­sia unei imagini până ’la apa­riţia celei care urma şi avea în modul acesta iluzia miş­ cării. * Circulaţia fiduciară în Ce­hoslovacia. — Ultimul bulentin al Oficiului bancar din Fraga a­­rată că in luna Mai, circulaţia fi­duciară in cehoslovaca s’a mai micşorat cu 125 milioane coroane. Astăzi se găseşti în circulaţie un total de 9 şi jum miliarde co­roane. Au urmat apoi perfecţiona­­rile şi rând pe rând am avut phena­sticopul, praxinoscopul. Marey şi ca Demeny au înlo­­cuit imaginile desemnate, cu fotografii. Dar toate aceste aparate-ju­­cării, erau premergătoare u­­mile ale cinemaului. In 1791 Demeny e prezentat academiei de ştiinţi din Paris un instrument putând „să ser­vească la sintezei mişcărilor“ dând în acelaş timp şi iluzia vorbi­rii. Acest instrument se chema „phonoscop“. Printr’ânaul s’a dat la iveală principiul cine­matografului care s’a perfecţi­onat în urmă până la stadiul de azi. Actualmente, prin avantajii­­le pe care le prezintă, arta a­­ceasta s’a impus, ba încă pănă la punctul de a trezi animozi­tăţi, rivalităţi, ură.. Duşmanul care pândeşte cu ochi răi Ci­nematograful e bine cunoscut şi e personificat In Teatru. Fenomenul e natural, lefie. O telegramă semnată de d. general Văitoianu, minis­tru de interne, anunţă că Principele Carol şi Princi­pesa Elena, pot sosi Dumi­nică în Iaşi, şi pot asista şi la şedinţa de deschidere a congresului societăţei „ Ocro­tirea orfanilor de răboiu“. In urma acestei ştiri, rep­rezentanţii autorităţilor s-au înhumt ieri şi au ţinut două consfătuiri, în legătură cu această vizită. A. A. L. L. Regale vor sosi în I­aşi Duminică, cu tren special, la ora 10 di­mineaţa. Vor fi întâmpinaţi la gară de autorităţi, ofiţeri supe­riori, trupe şi personalită­ţile marcante din localitate. După trecerea in revistă a garde de onoare, A. A. Cel dintâi strică om­ul de-al doilea prin faptul că li fură spectatorii. Faptul e serios şi dă de gândit. Părerea este că concurenţa dintre aceste două arte sunr putea transforma în­­tr'o asociare, colaborare şi lu­crurile s’ar împăca spre fo­losul comun. închipuiţi vă ci­­nemaul intervenind în mijlo­cul unei reprezentaţii teatrale. Cât serviciu ar aduce artei dramatice, lărgindu-i orizontul sau simplificăndu-i cadrele. Teatrul ar căpăta mai mult aer, s’ar descotorosi de oare­­cari formule, ar transporta pe spectatori în locuri mai vari­­te. In locul pieselor în 3 4 şi 5 acte, jucate cu acelaş de­cor sau decoruri sărace, cât de interesante şi atrăgătoare ar fi mici tablouri succesive şi variate ? Fireşte totul ar fi mai elocvent şi mai precis în reprezentarea unei piesa. Mii de episoade care fac legătura scenelor principale, ar putea fi precercate pe ceran (pălăte •) Teatrul o Aeleş. Cei care au cunoscut de a­­proape activitatea publică al lui Take Ionescu se cutremură­­ când se gândesc la golul, pe care o lasă în viaţa României Mari, acest gigantice, care timp de mai bine de 40 de ani, a umplut cu vrednicie viaţa a­­cestei ţări şi dispare în plină maturitate şi activitate pro­ductivă. Intr'un moment, când ţara este mai săracă, ca ori­când în oameni. Take Ionescu şi-a început viaţa lui publică acum 42 de ani, ocupând din primul mo­ment un loc de frunte, nu nu­mai în generaţia lui, dar şi faţă de generaţia care l-a pre­cedat,­­care şi dânsa fusese extraordinar da valoroasă, şi a rămas la vârful piramidei şi în vremea a trei generaţii ca­re s’au ridicat după generaţia lui, pentru a ajunge printre indispensabilii vieţei noastre pentru a dispărea în momen­­tând făcea parte din mănun­chiul celor cinci-şase oameni absolut hotărâtori pentru în­drumarea neamului şi ţârei, într’un moment când greută­ţile, ce ne sunt impuse de îm­prejurări, sunt mai mari de cât oricând. Take Ionescu n’a fost numai un mare om politic, ci şi o mare valoare a civilizaţiei, prin cultura lui din cele mai vaste pentru generaţiunea tânără a vexatului 1880,­­prin simţul său de om civilizat în toată puterea cuvântului pentru ţara noastră. In acel timp Cu talentul, cu cultura, cu temperamentul său extraordi­nar de viu şi activ, cu fru­mosul dar al cuvântului la bară şi la tribună, cu virtuo­­sitatea sa în arta de a mări condeiul, Take Ionescu timp de 42 de ani a fost podoabă intelectualităţii ţării noastre, apreciat ca un mare intelec­tual, In toate cercurile intelec­tualilor Europeni. Ca toate a­­ceste Insuşiri, Take Ionescu n’a fost chemat în sânul aca­demiei, pentrucâ n’a voit Mi­­tiţă Sturza, care considera pe Take Ionescu un om ,­politic primejdios, şi nici n’a putut onora cu talentul şi cultura lui vre’o catedră universitară, pentru câ Spiru Ilarel considera pe Take Ionescu, care-şi per­misese la vrâsta de 30 ani, să fie organizatorul fundamental al învăţământului nostru de toate gradele şi unicul organi­­­­zator al clerului ca organ de stat, ca un om funest. Monstruoasa nedreptate a lui Mitiţa Stur­da şi Spiru Haret, au creat detractori chiar ai activităţii ulterioare a lui Take Ionescu în plină ac­ivi­­tate, tratându­­ de om pericu­los, sau om de prisos, pe dân­sul, Take Ionescu, care în munca sa uimitoare, nu numai pentru un om din orient, şi din sentimentul de peste o IREPARABILA nescu cean—căci lucra secundă cu secundă, de la 7 dimineaţa până la 1 după miezul nopţii— se gândea numa la interesele mari ale ţării, la durerile tu­turora fără cea mai mică pre­ocupare de interese materiale. Cei ce l-au cunoscut de a­­proape pa Take Ionescu, nu ştiau nici o iată ce era mai de admirat în acest fenomen al societăţii noastra : inteligenţa, cultura, talentul sau puterea de muncă şi dezinteresarea o­­mului. ÎNSEMNĂRI POLITICIANUL REVOLUŢIONAR Relevând conflictul dintre guvern şi partidul naţional, pe chestia Băncei Agrare din Cluj şi finanţărei exproprierei în Ardeal, mncifrate observă cu foarte multă dreptate că ardelenii se supără până la ameninţarea cu revoluţie, pe o chestie de interese băneşti, a­­tunci când atâtea mizerii pu­blice­­ au lăsat în indiferenţă. Ni este foarte simpatică lupta ard. ’ •• !o£, contra oligarhiei li­berale. In final puţin însă ne năpădeşte Tinavul de tristeţă în faţa platitudinelor morale şi a slăbiciunelor omeneşti. Oligarhia militară brătienistă a bătut cu vergi omenia a­ces­tei ţări, a insultat, a jăfuit şi a asasinat. Ligile au fost luate în râs şi muncitorii au fost împuşcaţi; ideia de justiţie a fost compromisă, libertăţile pu­blice furate, votul universal necinstit. Mai cu seamă în Ar­deal s-au făcut alegeri prin violenţă şi fraudă. In faţa călcărilor constitu­ţionale de către guvern, nu e­­xistă de­cât leacul revoltei cetăţeneşti. Şi totuşi, ardelenii s’au mulţumit cu puţină zarvă prin presă şi un protest tele­grafic la Rege. Acum când liberalii fac o simplă operaţie de cămătari şi lovesc într’o bancă concurentă, partidul naţional sare ca un singur om, invocă revoluţia, trimite soli la Rege, ameninţă cu confiscarea averei statu­lui etc. Aşa făcură şi liberării acu vre­o 10 ani, când au trecut în stradă ameninţând cu re­­voluţia, pentru că P. P. Carp le ameninţase gheşeftul cu S. T. R. Numai aşa se revoltă politi­cianul român : când II ajingi la pungă şi la gheşefturile particulare. încolo p­entru dân­sul aproape nu există chestiile de legalitate, de libertate, de conştiinţă ci­vică şi demnitate omenească. Şi de aceia nu ne mai ridi­căm din mocirlă! RENOVATUS Sistem anarhic Lupta dintre partidul naţ­­­ţional şi partidul liberal a tre­cut de faza vorbelor şi a lă­trat în faza faptelor. Cu prilejul sesiunei extraor­dinare a parlamentului, par­tidul naţional împreună cu celelalte partide de opoziţie, au reamintit că nu vor recu­noaşte legalitatea actelor a­­cestui parlament. Guvernul liberal a recurs imediat la presiuni, trecând proectul prin care se anulează privilegiul Bănci Agrare din Cluj Atunci partidul naţional a ţinut să precizeze că nu va recunoaşe­­nici valabilitatea aranjament­­elor financiare ale d-lui Vin­­tilă Brătianu cu străinătatea. Poate că liberalii, pregătind lovitura contra Băncei Agrare au urmărit şi urmăresc să dăchidă drumul tranzacţiilor şi să silească pe ardeleni a recunoaşte actualul parlament şi implicit, conversiunea bonu­rilor de tezaur. Insă ziarul Steagul“ , care pare în mă­sură a cunoaşte intenţiile o­­poziţiei — afirmă că ardelenii nu vor ceda nimic de partea lor. Ţinem să subliniem primej­dia pe care o constitue siste­mul ca guvernele să anuleze actele de guvernământ ale pre­­decesoriloi. De acelaş spirit periculos sânt animaţi şi libe­ralii şi­­opoziţia ţărănisto-ar­­deleană. Prin aceasta, se pier­de continuitatea de guvernare şi siguranţă vieţei de stat, pregătindu se dezlănţuirea celei mai depline anarhii. ACTUALITĂŢI DIN AFARĂ Preţuri la restaurante ru­seşti. — Rubla e atât de depre­ciată încât unitatea de monedă in Rusia este socotită astăzi milionul de ruble. Pe lista de mâncare de la ma­rele restaurant,,Empire“ din Mos­cova se pot teni următoarele pre­ţuri fantastice: Salata de carne sau de măsline un milion de ruble porţia; tartine, supă, jumătate milion; omletă, 1 şi jumătate milioane ; ciuperci cu smântână, 2 milioane; pui cu maioneză, 2 şi jum. milioane ; mâncări cu carne, 1-3 mi­loane ruble porţia; deserturi, 1 şi jum. — 3 milioane; o bere rusească, un milion, o bere germană un mi­­ion și două sute ii mii, un ceai 300,000 ruble, o cafea 300,000 ruble, o socotală 100.000 ruble. O adevărată ploae de milioane ! —0— DUMINICA 25 IUNIfi 1922 * N U N C I U • i -j 0a prlBMMO U totu AffaatUl* la PabUdUu «a la j. m isfSTRATu minim # IAȘI. — STR. HA8ZE80j v|7­­?a33 m­mAss '«aj it« Un colaborator al d-lui Vintilă Brătianu Cine este bancherul Zaharof Din misterele Închisorilor şi codului per al Unul din bancherii principali cu care a tratat d. Vintilă Bră­tianu, şi care a determinat com­binaţia conversiilei bonurilor de tezaur, este numitul Zaharof. Acesta e un personaj necunos­­­cut la noi şi e considerat ca un om de finanţe , cu un prestigiu mai puţin stabilit în lumea finan­ciară europeană. Am avut întâmplător prilejul să ascultăm — într’un oraş din Moldova — povestirea unui grec bătrân asupra vieţei aventuroase a lui Zaharot. Redăm pe scurt această povestire, fără alt gând decât de a însemna o pagină de actualitate a cărei exactitate cre­dem că povestitorul n’a avut inte­res s'o falsifice. Zaharof se trage dintr’o ve­che familie greacă, înrudită cu unele familii ruseşti. Căpă­tase la Atena o educaţie în­grijită, ştia mai multe limbi, dar părinţii săi fuseseră rui­naţi. Pentru a-şi agonisi existen­ţa, Zaharot s’a dus la Constan­­tinopol unde trăia într’o ma­hala mizeră a oraşului orien­tal. El făcea serviciul de dra­goman (cicerone), conducând şi facilitând convorbirile vizi­tatorilor străini. Intr’o bună zi—să tot fie vre’o 20 ani de atunci—Zaha­rof făcea ser­viciul de drago­man pentru doi mari indus­triași englezi. Conducând­u-i la Tophane, englezii văzură îngrămădite sute de tunuri de bronz, scoa­se din uz. Ei s'au gândit ime­diat să cumpere materialul pentru alimentarea industriei britanice Zaharof făcu serviciul de in­termediar, dar traducea cu­vintele contractanţilor în mod intenţionat greşit, şi reuşi să păcălească pe îngriji. Aceştia îi încredinţară 15000 lire ster­line pentrui a i depune ca a­­coept al afacerei care dealt­fel, nici nu se făcuse. Zaharof a adresat o scri­soare englejilor, anunţându i că şi opreşte banii, dar că îi va restitui atunci c­ând va de­veni bogat. Şi a plecat la A­­tena.* Zaharof s’a pus pe afaceri, dar a intrat în conflict cu co­dul penal şi a nimerit la în­chisoare. Dar, întreprinzătorul om nu s’a simţit bine, şi a e­­vadat—zice-se—ucizând o sen­tinelă. A fost condamnat în lipsă, pentru omor. Zaharof a fugit la Paris, unde s’a pus iar pe afaceri. A voiajat la Londra şi New York şi s’a reîntors în Europa cu o avere de sute de milioane. Zaharof, ca bun patriot, a cheltuit milioane pentru legaţia greacă din Paris şi pentru alte opere filantropice. Dar nu se putea întoarce în patrie, din cauza condamnatei de odini­oară. Nu ştim dacă a restituit cele 15.000 lire sterline, indus­triaşilor englezi. Zaharot lucrează­­astăzi cu multă activitate în lumea fi­­nanciară britanică și mondială, și l-a încălțat pe d. Vintilă Brătianu cu afacerea conversi­­unei bonurilor de tezaur. Lr. Principii Moştenitori în Iaşi L. L. Regale se vor duce la Mitropolit, unde se va oficia un parastas şi memoria e­­roilor neamului. La ora 12 din zi Princi­pele Carol va primi, defila­rea trupelor în piaţa Onirei. Principele Carol şi Prin­cipesa Elena vor lua deju­nul la cercul militar. După prânz atât Princi­pele Carol căi şi Principesa Elena vor asista la prima şedinţa a congresului ocro­tirea orfanilor de războiu şi vor onora cu prezenţa lor masa ce va avea loc la Co­pou. Seara va avea loc o grandioasă retragere cu tor­ţe. A. A. L. L. Regale vor fi găzduiţi la Palatul Mi­tropolitan. Principii moştenitori vor petrece in Iaşi ( zile, fii, aventuri burisţti şi tragi­ce, etc. etc.), iar când dialo­gul personagiilor ar reîncepe, publicul ar asculta atent tex­tul esenţial care desvălue fon­dul temei prezentate ! E într’adevăr o idee ce s’ar putea exploata cu folos şi în folosul tuturor, aceasta cola­borare a teatrului cu cinema­tograful , dar pănă când lu­crul se va putea realiza, situ­aţia rămâne cea prezentă, tea­trul şi cinematograful înain­tând pe drumuri paralele ca direcţie, cu iuţeala de progre­sie geometrică pentru desvol­­tarea ecranului. A se citi in pagina 3-a Ultimele stiri tele­grafice si telefonice TARE IONESCu jurii........ rm— I— 1—— - **-*-~— **^— — PENTRU PARLAMENTARISM Crezul omului de stat— Su­b ochii noştri decade siste­mul­­parlamentar, cedând locul sis­temului constituţional de guvernare — adică, se slăbeşte regimul de­mocratic, pentru a deschide dru­mul voinţei absolute a monarhului şi a camarilei sale. Astăzi suntem foarte avansaţi pe această pantă a absolutismului. Dar procesul de alunecare e mai vechi. Pentru a înconjura pericolul, pentru a întări democraţia şi a salva parlamentarismul, a deschis Take Ionescu lupta atunci când împrejurările o cereau. Punctul de vedere democratic a fost expus de Take Ionescu In­­tr’un admirabil discurs, in şe­dinţa Camerei din 24 Noembrie 1910, la discuţia mesajului. Considerând actualitatea înăl­ţătoarei discuţiuni de atunci, re­producem un pasaj cuin memora­bila pledoarie pentru parlamenta­rism, a lui Take Ionescu, făcând aceasta şi ca utilitate doctrinară şi ca omagiu pentru omul trecut astăzi în eternitate. De ce mai marii noştri nu vor fi ales acest sistem (siste­mul Constituţional, al guver­nelor emanate din voinţa re­gală şi indepente de parlament N. R.) şi vor fi mers ei la sis­­temul cellalt, la sistemul din occident, la sistemul parlamen­tar, în care alegătorii aleg pe­r­­lamentul, parlamentul desem­nează guvernele şi parlamen­tul poate să dea jos pe guvern şi guvernul nu poate fără par­lament ? Eu cred că­­ au ares nu printr‘o imitaţiune oarbă şi fără socoteală ; eu cred că l-au ales în loc ştiinţă ; ei şi-au dat seama că sistemul consti­tuţional este posibil în statele cu dinastii seculare, dar că a­­tunci când se împlântă o di­nastie nouă ar fi fost un dar nefast dacă i sa da sistemul pur constituţional, iar nu sis­temul pur parlamentar. In a­­ceastă adâncă înţelepciune a creatorilor României moderne, găsesc eu explicaţiunea pentru ce dânşii au voit sistemul par­lamentar, iar nu sistemul pur constit­uţi­onal. Ce s’a întâmplat In fapt ? In mare parte acest sistam a fost o ficţiune............................ Şi-au pus problema, oamenii politici din ţara noastră, ce este de făcut cu această fic­ţiune ? Şi vă aduceţi aminte că odată răposatul Iorgu La­­hovary, la cea mai bună cre­dinţă, spunea că din momentul ce sistemul parlamentar în practică a fost o ficţiune, cel mai bun lucru este să-l sup­rimăm şi în lege, să spunem că nu se poate sistem parla­mentar ca noi în ţară ş săi desfiinţăm. Aceasta era faimoasa scriere a lui „L‘Histoire d’une fiction“. Erata la răposatul Lascar . Catargiu într’o zi — deci nu puteţi să ziceţi că vă dau pă­­­rerea unui radical înaintat — când a venit Iorgu Lahovary să se plângă că presa partidu­lui nu­­ susține în contra ata­curilor presei liberale. Laspar Catargiu îi zicea: „e părerea lor. D-ta, când ai început a­­ceastă campanie, m’ai între­bat“ ? — Nu ; dar e părerea mea. — APoi, părerea d-tale și pă­rerea l°r. — Dar, d-le Catargiu, d ta nu vezi ce ticăloşie e în a­­ceastă ţară ? D ta nu zici ni­mic de toate minciunile, de toate hu­îrurile care trebuie să te faci de toate nedreptăţile care ne vin de pe urma ficţiu­­nei ? D-ta la toate acestea nu zici nimic ! — D-le Lahovary, la cunosc toate şi văd că nu e bine ; dar ceea ce vrei d-ta eu am cu­noscut în copilărie ; era cama­rila și era mai rău; tot mai bun e regimul parlamentar de (Continuarea Iw pagina Il-a)

Next