Opinia, iunie 1922 (Anul 18, nr. 4504-4527)
1922-06-25 / nr. 4523
ANUL al XYM laa No. 4123 \ ABO ‚ENTE: M A ff , ‹x UH SASS L» A * m ■ • n‡‡ . 3 to fromm ZIAR POLITIC COTIDIAN m 99 Istoricu! invenţiei cinematografului; şi cinematograful — Cinematograful a obţinut fără îndoială drepturi binemeritate. Astăzi, unii îl botează „aspre altăB alţia arti mută“, termenul acesta din urmă para a fi mai potrivit, căci In orice caz mai întâi de tate este arta tării. Ce ai femeni, este foarte curioasă constatarea că descoperirea cinematografului, se datoreşte, indirect, surdo-muţilor. Se ştie că primele cercetări ştiinţifice făcute în scopul dea perfecţiona mijloacele de educare a surdo muţilor, au atras primele realizări de filme, după cum tot ele au fost cauza invenţiunii telefonului magnetic. Bătrânii ne povestesc de o jucărie care le-a înveselit copilăria şi care ştiinţificeşte ae chema „Zootrop“ . Foarte simplă ca construcţie, se constituia dintr-un cilindru de carton, asemănător unei cutii de pării, fără capac. De jur împrejur cilindrul era prevăzut cu crăpături, în mod regulat depărtate una de alta. înăuntrul cartonului, se afla așezată o bandă de hârtie pe care sa aflau desemnate, de cele mai multe ori, diferitele faze ale mișcării unui copil care sare o frânghie, sau ale unui câine alergând. Te serveai de jucăria asta în modul următor : te uitai printr’o crăpătură în timp ce cu mâna învârteai cilindrul : ochiul păstra impresia unei imagini până ’la apariţia celei care urma şi avea în modul acesta iluzia miş cării. * Circulaţia fiduciară în Cehoslovacia. — Ultimul bulentin al Oficiului bancar din Fraga arată că in luna Mai, circulaţia fiduciară in cehoslovaca s’a mai micşorat cu 125 milioane coroane. Astăzi se găseşti în circulaţie un total de 9 şi jum miliarde coroane. Au urmat apoi perfecţionarile şi rând pe rând am avut phenasticopul, praxinoscopul. Marey şi ca Demeny au înlocuit imaginile desemnate, cu fotografii. Dar toate aceste aparate-jucării, erau premergătoare umile ale cinemaului. In 1791 Demeny e prezentat academiei de ştiinţi din Paris un instrument putând „să servească la sintezei mişcărilor“ dând în acelaş timp şi iluzia vorbirii. Acest instrument se chema „phonoscop“. Printr’ânaul s’a dat la iveală principiul cinematografului care s’a perfecţionat în urmă până la stadiul de azi. Actualmente, prin avantajiile pe care le prezintă, arta aceasta s’a impus, ba încă pănă la punctul de a trezi animozităţi, rivalităţi, ură.. Duşmanul care pândeşte cu ochi răi Cinematograful e bine cunoscut şi e personificat In Teatru. Fenomenul e natural, lefie. O telegramă semnată de d. general Văitoianu, ministru de interne, anunţă că Principele Carol şi Principesa Elena, pot sosi Duminică în Iaşi, şi pot asista şi la şedinţa de deschidere a congresului societăţei „ Ocrotirea orfanilor de răboiu“. In urma acestei ştiri, reprezentanţii autorităţilor s-au înhumt ieri şi au ţinut două consfătuiri, în legătură cu această vizită. A. A. L. L. Regale vor sosi în Iaşi Duminică, cu tren special, la ora 10 dimineaţa. Vor fi întâmpinaţi la gară de autorităţi, ofiţeri superiori, trupe şi personalităţile marcante din localitate. După trecerea in revistă a garde de onoare, A. A. Cel dintâi strică omul de-al doilea prin faptul că li fură spectatorii. Faptul e serios şi dă de gândit. Părerea este că concurenţa dintre aceste două arte sunr putea transforma într'o asociare, colaborare şi lucrurile s’ar împăca spre folosul comun. închipuiţi vă cinemaul intervenind în mijlocul unei reprezentaţii teatrale. Cât serviciu ar aduce artei dramatice, lărgindu-i orizontul sau simplificăndu-i cadrele. Teatrul ar căpăta mai mult aer, s’ar descotorosi de oarecari formule, ar transporta pe spectatori în locuri mai varite. In locul pieselor în 3 4 şi 5 acte, jucate cu acelaş decor sau decoruri sărace, cât de interesante şi atrăgătoare ar fi mici tablouri succesive şi variate ? Fireşte totul ar fi mai elocvent şi mai precis în reprezentarea unei piesa. Mii de episoade care fac legătura scenelor principale, ar putea fi precercate pe ceran (pălăte •) Teatrul o Aeleş. Cei care au cunoscut de aproape activitatea publică al lui Take Ionescu se cutremură când se gândesc la golul, pe care o lasă în viaţa României Mari, acest gigantice, care timp de mai bine de 40 de ani, a umplut cu vrednicie viaţa acestei ţări şi dispare în plină maturitate şi activitate productivă. Intr'un moment, când ţara este mai săracă, ca oricând în oameni. Take Ionescu şi-a început viaţa lui publică acum 42 de ani, ocupând din primul moment un loc de frunte, nu numai în generaţia lui, dar şi faţă de generaţia care l-a precedat,care şi dânsa fusese extraordinar da valoroasă, şi a rămas la vârful piramidei şi în vremea a trei generaţii care s’au ridicat după generaţia lui, pentru a ajunge printre indispensabilii vieţei noastre pentru a dispărea în momentând făcea parte din mănunchiul celor cinci-şase oameni absolut hotărâtori pentru îndrumarea neamului şi ţârei, într’un moment când greutăţile, ce ne sunt impuse de împrejurări, sunt mai mari de cât oricând. Take Ionescu n’a fost numai un mare om politic, ci şi o mare valoare a civilizaţiei, prin cultura lui din cele mai vaste pentru generaţiunea tânără a vexatului 1880,prin simţul său de om civilizat în toată puterea cuvântului pentru ţara noastră. In acel timp Cu talentul, cu cultura, cu temperamentul său extraordinar de viu şi activ, cu frumosul dar al cuvântului la bară şi la tribună, cu virtuositatea sa în arta de a mări condeiul, Take Ionescu timp de 42 de ani a fost podoabă intelectualităţii ţării noastre, apreciat ca un mare intelectual, In toate cercurile intelectualilor Europeni. Ca toate aceste Insuşiri, Take Ionescu n’a fost chemat în sânul academiei, pentrucâ n’a voit Mitiţă Sturza, care considera pe Take Ionescu un om ,politic primejdios, şi nici n’a putut onora cu talentul şi cultura lui vre’o catedră universitară, pentru câ Spiru Ilarel considera pe Take Ionescu, care-şi permisese la vrâsta de 30 ani, să fie organizatorul fundamental al învăţământului nostru de toate gradele şi unicul organizator al clerului ca organ de stat, ca un om funest. Monstruoasa nedreptate a lui Mitiţa Sturda şi Spiru Haret, au creat detractori chiar ai activităţii ulterioare a lui Take Ionescu în plină acivitate, tratându de om periculos, sau om de prisos, pe dânsul, Take Ionescu, care în munca sa uimitoare, nu numai pentru un om din orient, şi din sentimentul de peste o IREPARABILA nescu cean—căci lucra secundă cu secundă, de la 7 dimineaţa până la 1 după miezul nopţii— se gândea numa la interesele mari ale ţării, la durerile tuturora fără cea mai mică preocupare de interese materiale. Cei ce l-au cunoscut de aproape pa Take Ionescu, nu ştiau nici o iată ce era mai de admirat în acest fenomen al societăţii noastra : inteligenţa, cultura, talentul sau puterea de muncă şi dezinteresarea omului. ÎNSEMNĂRI POLITICIANUL REVOLUŢIONAR Relevând conflictul dintre guvern şi partidul naţional, pe chestia Băncei Agrare din Cluj şi finanţărei exproprierei în Ardeal, mncifrate observă cu foarte multă dreptate că ardelenii se supără până la ameninţarea cu revoluţie, pe o chestie de interese băneşti, atunci când atâtea mizerii publice au lăsat în indiferenţă. Ni este foarte simpatică lupta ard. ’ •• !o£, contra oligarhiei liberale. In final puţin însă ne năpădeşte Tinavul de tristeţă în faţa platitudinelor morale şi a slăbiciunelor omeneşti. Oligarhia militară brătienistă a bătut cu vergi omenia acestei ţări, a insultat, a jăfuit şi a asasinat. Ligile au fost luate în râs şi muncitorii au fost împuşcaţi; ideia de justiţie a fost compromisă, libertăţile publice furate, votul universal necinstit. Mai cu seamă în Ardeal s-au făcut alegeri prin violenţă şi fraudă. In faţa călcărilor constituţionale de către guvern, nu există decât leacul revoltei cetăţeneşti. Şi totuşi, ardelenii s’au mulţumit cu puţină zarvă prin presă şi un protest telegrafic la Rege. Acum când liberalii fac o simplă operaţie de cămătari şi lovesc într’o bancă concurentă, partidul naţional sare ca un singur om, invocă revoluţia, trimite soli la Rege, ameninţă cu confiscarea averei statului etc. Aşa făcură şi liberării acu vreo 10 ani, când au trecut în stradă ameninţând cu revoluţia, pentru că P. P. Carp le ameninţase gheşeftul cu S. T. R. Numai aşa se revoltă politicianul român : când II ajingi la pungă şi la gheşefturile particulare. încolo pentru dânsul aproape nu există chestiile de legalitate, de libertate, de conştiinţă civică şi demnitate omenească. Şi de aceia nu ne mai ridicăm din mocirlă! RENOVATUS Sistem anarhic Lupta dintre partidul naţţional şi partidul liberal a trecut de faza vorbelor şi a lătrat în faza faptelor. Cu prilejul sesiunei extraordinare a parlamentului, partidul naţional împreună cu celelalte partide de opoziţie, au reamintit că nu vor recunoaşte legalitatea actelor acestui parlament. Guvernul liberal a recurs imediat la presiuni, trecând proectul prin care se anulează privilegiul Bănci Agrare din Cluj Atunci partidul naţional a ţinut să precizeze că nu va recunoaşenici valabilitatea aranjamentelor financiare ale d-lui Vintilă Brătianu cu străinătatea. Poate că liberalii, pregătind lovitura contra Băncei Agrare au urmărit şi urmăresc să dăchidă drumul tranzacţiilor şi să silească pe ardeleni a recunoaşte actualul parlament şi implicit, conversiunea bonurilor de tezaur. Insă ziarul Steagul“ , care pare în măsură a cunoaşte intenţiile opoziţiei — afirmă că ardelenii nu vor ceda nimic de partea lor. Ţinem să subliniem primejdia pe care o constitue sistemul ca guvernele să anuleze actele de guvernământ ale predecesoriloi. De acelaş spirit periculos sânt animaţi şi liberalii şiopoziţia ţărănisto-ardeleană. Prin aceasta, se pierde continuitatea de guvernare şi siguranţă vieţei de stat, pregătindu se dezlănţuirea celei mai depline anarhii. ACTUALITĂŢI DIN AFARĂ Preţuri la restaurante ruseşti. — Rubla e atât de depreciată încât unitatea de monedă in Rusia este socotită astăzi milionul de ruble. Pe lista de mâncare de la marele restaurant,,Empire“ din Moscova se pot teni următoarele preţuri fantastice: Salata de carne sau de măsline un milion de ruble porţia; tartine, supă, jumătate milion; omletă, 1 şi jumătate milioane ; ciuperci cu smântână, 2 milioane; pui cu maioneză, 2 şi jum. milioane ; mâncări cu carne, 1-3 miloane ruble porţia; deserturi, 1 şi jum. — 3 milioane; o bere rusească, un milion, o bere germană un miion și două sute ii mii, un ceai 300,000 ruble, o cafea 300,000 ruble, o socotală 100.000 ruble. O adevărată ploae de milioane ! —0— DUMINICA 25 IUNIfi 1922 * N U N C I U • i -j 0a prlBMMO U totu AffaatUl* la PabUdUu «a la j. m isfSTRATu minim # IAȘI. — STR. HA8ZE80j v|7?a33 mmAss '«aj it« Un colaborator al d-lui Vintilă Brătianu Cine este bancherul Zaharof Din misterele Închisorilor şi codului per al Unul din bancherii principali cu care a tratat d. Vintilă Brătianu, şi care a determinat combinaţia conversiilei bonurilor de tezaur, este numitul Zaharof. Acesta e un personaj necunoscut la noi şi e considerat ca un om de finanţe , cu un prestigiu mai puţin stabilit în lumea financiară europeană. Am avut întâmplător prilejul să ascultăm — într’un oraş din Moldova — povestirea unui grec bătrân asupra vieţei aventuroase a lui Zaharot. Redăm pe scurt această povestire, fără alt gând decât de a însemna o pagină de actualitate a cărei exactitate credem că povestitorul n’a avut interes s'o falsifice. Zaharof se trage dintr’o veche familie greacă, înrudită cu unele familii ruseşti. Căpătase la Atena o educaţie îngrijită, ştia mai multe limbi, dar părinţii săi fuseseră ruinaţi. Pentru a-şi agonisi existenţa, Zaharot s’a dus la Constantinopol unde trăia într’o mahala mizeră a oraşului oriental. El făcea serviciul de dragoman (cicerone), conducând şi facilitând convorbirile vizitatorilor străini. Intr’o bună zi—să tot fie vre’o 20 ani de atunci—Zaharof făcea serviciul de dragoman pentru doi mari industriași englezi. Conducându-i la Tophane, englezii văzură îngrămădite sute de tunuri de bronz, scoase din uz. Ei s'au gândit imediat să cumpere materialul pentru alimentarea industriei britanice Zaharof făcu serviciul de intermediar, dar traducea cuvintele contractanţilor în mod intenţionat greşit, şi reuşi să păcălească pe îngriji. Aceştia îi încredinţară 15000 lire sterline pentrui a i depune ca acoept al afacerei care dealtfel, nici nu se făcuse. Zaharof a adresat o scrisoare englejilor, anunţându i că şi opreşte banii, dar că îi va restitui atunci când va deveni bogat. Şi a plecat la Atena.* Zaharof s’a pus pe afaceri, dar a intrat în conflict cu codul penal şi a nimerit la închisoare. Dar, întreprinzătorul om nu s’a simţit bine, şi a evadat—zice-se—ucizând o sentinelă. A fost condamnat în lipsă, pentru omor. Zaharof a fugit la Paris, unde s’a pus iar pe afaceri. A voiajat la Londra şi New York şi s’a reîntors în Europa cu o avere de sute de milioane. Zaharof, ca bun patriot, a cheltuit milioane pentru legaţia greacă din Paris şi pentru alte opere filantropice. Dar nu se putea întoarce în patrie, din cauza condamnatei de odinioară. Nu ştim dacă a restituit cele 15.000 lire sterline, industriaşilor englezi. Zaharot lucreazăastăzi cu multă activitate în lumea financiară britanică și mondială, și l-a încălțat pe d. Vintilă Brătianu cu afacerea conversiunei bonurilor de tezaur. Lr. Principii Moştenitori în Iaşi L. L. Regale se vor duce la Mitropolit, unde se va oficia un parastas şi memoria eroilor neamului. La ora 12 din zi Principele Carol va primi, defilarea trupelor în piaţa Onirei. Principele Carol şi Principesa Elena vor lua dejunul la cercul militar. După prânz atât Principele Carol căi şi Principesa Elena vor asista la prima şedinţa a congresului ocrotirea orfanilor de războiu şi vor onora cu prezenţa lor masa ce va avea loc la Copou. Seara va avea loc o grandioasă retragere cu torţe. A. A. L. L. Regale vor fi găzduiţi la Palatul Mitropolitan. Principii moştenitori vor petrece in Iaşi ( zile, fii, aventuri burisţti şi tragice, etc. etc.), iar când dialogul personagiilor ar reîncepe, publicul ar asculta atent textul esenţial care desvălue fondul temei prezentate ! E într’adevăr o idee ce s’ar putea exploata cu folos şi în folosul tuturor, aceasta colaborare a teatrului cu cinematograful , dar pănă când lucrul se va putea realiza, situaţia rămâne cea prezentă, teatrul şi cinematograful înaintând pe drumuri paralele ca direcţie, cu iuţeala de progresie geometrică pentru desvoltarea ecranului. A se citi in pagina 3-a Ultimele stiri telegrafice si telefonice TARE IONESCu jurii........ rm— I— 1—— - **-*-~— **^— — PENTRU PARLAMENTARISM Crezul omului de stat— Sub ochii noştri decade sistemulparlamentar, cedând locul sistemului constituţional de guvernare — adică, se slăbeşte regimul democratic, pentru a deschide drumul voinţei absolute a monarhului şi a camarilei sale. Astăzi suntem foarte avansaţi pe această pantă a absolutismului. Dar procesul de alunecare e mai vechi. Pentru a înconjura pericolul, pentru a întări democraţia şi a salva parlamentarismul, a deschis Take Ionescu lupta atunci când împrejurările o cereau. Punctul de vedere democratic a fost expus de Take Ionescu Intr’un admirabil discurs, in şedinţa Camerei din 24 Noembrie 1910, la discuţia mesajului. Considerând actualitatea înălţătoarei discuţiuni de atunci, reproducem un pasaj cuin memorabila pledoarie pentru parlamentarism, a lui Take Ionescu, făcând aceasta şi ca utilitate doctrinară şi ca omagiu pentru omul trecut astăzi în eternitate. De ce mai marii noştri nu vor fi ales acest sistem (sistemul Constituţional, al guvernelor emanate din voinţa regală şi indepente de parlament N. R.) şi vor fi mers ei la sistemul cellalt, la sistemul din occident, la sistemul parlamentar, în care alegătorii aleg perlamentul, parlamentul desemnează guvernele şi parlamentul poate să dea jos pe guvern şi guvernul nu poate fără parlament ? Eu cred că au ares nu printr‘o imitaţiune oarbă şi fără socoteală ; eu cred că l-au ales în loc ştiinţă ; ei şi-au dat seama că sistemul constituţional este posibil în statele cu dinastii seculare, dar că atunci când se împlântă o dinastie nouă ar fi fost un dar nefast dacă i sa da sistemul pur constituţional, iar nu sistemul pur parlamentar. In această adâncă înţelepciune a creatorilor României moderne, găsesc eu explicaţiunea pentru ce dânşii au voit sistemul parlamentar, iar nu sistemul pur constituţional. Ce s’a întâmplat In fapt ? In mare parte acest sistam a fost o ficţiune............................ Şi-au pus problema, oamenii politici din ţara noastră, ce este de făcut cu această ficţiune ? Şi vă aduceţi aminte că odată răposatul Iorgu Lahovary, la cea mai bună credinţă, spunea că din momentul ce sistemul parlamentar în practică a fost o ficţiune, cel mai bun lucru este să-l suprimăm şi în lege, să spunem că nu se poate sistem parlamentar ca noi în ţară ş săi desfiinţăm. Aceasta era faimoasa scriere a lui „L‘Histoire d’une fiction“. Erata la răposatul Lascar . Catargiu într’o zi — deci nu puteţi să ziceţi că vă dau părerea unui radical înaintat — când a venit Iorgu Lahovary să se plângă că presa partidului nu susține în contra atacurilor presei liberale. Laspar Catargiu îi zicea: „e părerea lor. D-ta, când ai început această campanie, m’ai întrebat“ ? — Nu ; dar e părerea mea. — APoi, părerea d-tale și părerea l°r. — Dar, d-le Catargiu, d ta nu vezi ce ticăloşie e în această ţară ? D ta nu zici nimic de toate minciunile, de toate huîrurile care trebuie să te faci de toate nedreptăţile care ne vin de pe urma ficţiunei ? D-ta la toate acestea nu zici nimic ! — D-le Lahovary, la cunosc toate şi văd că nu e bine ; dar ceea ce vrei d-ta eu am cunoscut în copilărie ; era camarila și era mai rău; tot mai bun e regimul parlamentar de (Continuarea Iw pagina Il-a)