Opinia, octombrie 1922 (Anul 18, nr. 4606-4630)
1922-10-07 / nr. 4610
ANUL.,AJL» XVUMm A». 2010 AWKBjmm to ** . . sas r tum No^existA primejdie bolşevică, dar.o inventează guvernul In afară de serbările încprofiarei şi da câteva lovituri economice de partid, guvernul aa m i opupa da propaganda comunistă în ţară la noi şi In Balcanî. Est® foarte perseverent în diraţia aceasta guvernul nostru, atât de perseverent încât capeţi impresia ei, uneori, el este cel mai bun şi aproape unicul agent care atrege privirile masei spre eptjr monism. Ne gândim fără voia noastă, la acei asasini care — în virtutea unui tainic resort intern — vin mereu la locul crimei. E vorba însă de o simplă şi vagă imensiune, căci departe de noi convingerea că, prin micile instigaţii şi invenţiimi poliiste, guvernul ar predispune cu voinţă hotărâtă lumea la bolşevism şi ar crea în chip conştient acea stare de dezordine care să favorizeze violenţele revoluţionare. * „Viitorul de ieri citează sau rezumă dintr’un „raport al uneia din miunile sovietice din străinătate“. Credem „Viitorul“ pe cuvânt, întrucât nu putem face altfel, căci numeroasele şi senzaţionalele „documente“ bolşevice nu se pot găsi în România de It la Siguranţă şi la ziarele Iberale. Mărturisim din capul locului 1 că faptei®.'înregistrate de oficiosul guvernamental ne produc o mare satsfacţîe Ee dovedesc că primejdia bolşevică în Rft '; 3- t-.i cb:« fi-Axa. ♦ însăşi propagandişti Sovietelor recunosc că, din tot Balosnál, tara românească e cea mai refractară bolşevismului, că propagande „progresează cu întristătoare inceteneala“, şi mai ales că „taranul astăzi proprietar, e greu de convinsExistă doi în România temenice condiţiuni de fapt care fac imposibilă întărirea comunismului. Constatând acest lucru, Sovietele alcătuesc un plan de propagandă pentru România, fără speranţă de rezultate imediate şi părăsind sistemul cladestin şi provocător—adică aşa cum îngâdue şi ligii® noaatr». One« om dotat cu spirit de ordine şi simţ al organismului, are dreptul să sa bucure. Curios gate însă că „Viitorul* nu vine nici îa ruptul capului, să se bucure in întregime. Ei umblă printre rânduri 00 felinarul in Diogene, doar va găsi ceva resturi de bolşevism. Şi iată ce găseşte : „Intr’unele ramuri de activitate, mai ales în cea metalurgică, sugestiunile porait® d® la Moscova par să fi găsit oarecare ecou, şi multe din neorânduelile constatate în timp din urmă, sunt datorite îor®, înţelegeţi cum devine cazal. Cum să-şi acopere guvernul neguigenţa criminală şi incapacitatea care au dus la distrugerea atelierelor c. f. r„a uzinelor eimetrice, sau la epidemia prăbuşitelor de poduri şi accidentelor de ten ? Bolşevismul! Şi dacă nu în mod categoric, măcar cât® o teacă : „sugistiuni“... „par să fi“... „oarecare“.... De aceia şi ministerul de interne, tot pe ziua de eri, dă un comunicat cum că Siguranţa „n’a putut da“ informaţiunea că prăbuşirea de la Valea Largă nu se datoreşte unei „mâni criminale*. “ Vedeţi ?... Guvernul are numaidecât nevoe de niscaiva mâni criminale, de ceva bolşevism. Vorbim, bin® faţele», de bolşevismul moscovit a cărui închipuită existenţă la România este o condiţie de viaţă pentru regimul Brătianu Romulus Voinescu. Aceasta nu înseamnă că guvernul nostru „de ordine*, cu Siguranţa lui, ar fi cumva o secţie a Internaţionalei a III-a. Ei fcmwtaază cel mult, o ra voltă naţională, prin stupiditatea ser'vităţii ea!®... Lr. Dli fega edieiilil La Viena.—Ai luat desshisă caisa de fer şi văd inlăuntru o malţiaa» de baţi. — Am vre-o 3 milioane da «oroaao şi a las deschisă. Da vi mă viaiteasă la neapta hoţii prefer ai «ceată aeaate 3 milioane şi să au-mi skriee lada de fer care mi costa 300 milioane co roanei. La peşti ae prezintă e servitoare cu o scrisoare pe care nu era aorisi sărau şi roagă să fie expediată. --Dar n’are adresă scrisoarea aceasta, li spune impiegatul. -N’aş vrea să se ştie cai scrin, răspunsa servitoarea. Leul nostru catetei le tăi robie in Rusia sevistică, aşa si pentru un ban al nostru obții IU ruble. Cine posedă asalt e fată de lei s un mic milionar. Alarmisul oficial Oficialitatea noastră găseşte priilejul ca, intr'un fel sau altul, si strecoare tot soiul de ştiri tendinţioase şi alarmante. Este la mijloc aceiaşi intenţie ăi diversiune în ce priveşte haosul intern sau manoperile iubioase ale guvernului în raport cu lumea din afară. Se specteasă pe cale oficicală, afirmaţiuni despre răsturnări în Bulgaria sau Ungaria, despre necesităţi de intenenţiuni militare, despre comploturi militare, despre comploturi războinice, sau despre gravităţi inevitabile în Orient... şi acestea toate tocmai atunci când fapte precise dovedesc că primejdiile sânt trecute şi când oficialitatea şi presa europeană afirmă succesul politicei pacifiste. Cercuri oficioase erad că sămânţa îngujorarei, apoi tot ele vin cu deminţiri nesomplede, pentru ca în urmă să alarmeze din nou. Dacă guvernul efecte e« prin c semenea mijloc va putea creta o atmosferă prielnică acţiunei lui de toamnă şi Serbărilor de Încoronare — se înşeală. Publicul va serba, oricum, Încoronarea, cu dragostea fi devotamente disvordte din profundul său smţ dinastic. Dar va căpăta o mai mare aversiune și mineredere față de acest guvern de teroare. O scartă informaţie apărută în preabuna informatul ziar „Opiate“, anunţă numirea „d-lui doctor Ciucu“ ca medic şef al spitalului de izolare, sclică al spitalului de boli contagioase. Pentru a se da seamă de importanţa acestei fericite numiri, de care lumea medicală este încântată, este bine să schiţăm în câteva linii ce este un spital d® boli contagioase, o® importanţă aia lu izolarea şi tămăduirea molimelor, ce anumită pregătire ştiinţifică trebue să aibă conducătorii lui. Fmmoeul spita! d® izolare, reconstruit, am putea zice, din nou, nu seamănă de loc cu cel de acum doi ani, când se afla încă mb OR tot toarsa protecţie a epitropiei Sf. Spiridon, al cărei spital central se năruie In fiecare zi. In adevăr, graţie enargicei stăruinte a fostului director general ai serviciului sanitar, doctorul Slătineanu profesor la facultatea noastră, „Pavilionul de izolare“ a renăscut ca pasărea Phoenix , căci acest „pavilion*—o dependinţă a aliniaţi infantile din spitalul Sf. Spiridon, condus de profesorul Manipatide, devenise după plecarea acestuia de la facultatea noastră, o aşa povară pentru neînsemnatul budget al Epitropid, încât a fost bună bucuroasă când Profsaorul Slătineanu a cerut Epitropisi să cedeze acest pavilion, direcţiunei sanitare. Ca din pământ au răsărit astă-! atât«» clădiri, noi nonţe, făcute sub directa supraveghere a doctorului Slătineanu Bostele contagiose, prin frâul năprasnic cum apar, şi din cauza extremei lor contagiosităţi, trebuesc semnalate la vreme, izolate, diagnosticat® şi îdgnjits In mod special. In număru! acestor boala intră în primui rând boala de aşa zise eruptiv® cum sânt : rugeois, scai latina, variola eot; apoi o altă categorie ca febră tifoidă, paratifasul, tifosul, ecsaatematic, febra rac.:rentă, gripa, meningita, diftaria, cărbunele (dulapul), arsipla, turbarea, disenteria) holera şi atâtea altele dintre apele tocmai care apar mai năprasnic şi car s s® întind mai iute. intelsul unui spital de izolare este ca pedeopsrte să adăpostească pa toţi aceşti bolnavi, d&ndu ie îngrijirea cea mai missrită, dar in ao®Lş timp să D. D. Orupenschi, genator Infrabat da un colaborator aî nostru, cu privire la terminarea palatului administrativ a demarat frmătoarele : „ Iaiţktiva luată de d. ministru Mîiseacu In ceia ce priceşte terminarea palatului administrativ, ce înârumesuâ pe calea cea mai baiâ. Toţi factorii ftu făgăduit tot concursul. 8’» st&bilit îa principiu ca să se fără lucrăriife ecenţiale, pentru c autorită file să se poată fartila, Îr timpul cel isai gourt poiibil. Rănaîna a se preciza ds visul, pentru ea iniţiativă eâ între într’o fazii eoaereta“. şti® diagnostica iute, căci bîocaraa unei epidsmîî depinde în primul rând de diegnosticu!ai. Ia ce priveşte noul spital de izotere din Issî, ara aouma, pavilioaaa speo-’al® pentru oale raşi friquelite brni şi anume: pavilion d® difterie, scaratină, febră tifoidă precum şi o serie de camere spaţioase şi camere mici d® rezervă—boxe—pentru cezurii® suspecte pe cale de diagnostic. Dar ceea ce este covârşitor d® important pentru existenţa unui spital de izolare, este existenţa unui laboritor special, car® să facă diagnosticul iute şi precis a boalelor, căci cele mai mulţi din boalele contrglose®, la incepat, nu se pot diagnostica decât prin laborator. Profesorul Stineanu, şi-a dat seama şi da acest lucru şi a creat un laborator de sine stătător cu toate cele necesare. Dar dacă spitalul ca clădire, ara aproape tot ce efortul necesar, apoi cu atât mai necesară este prezenţa în fruntea unei astfel de admirabile instituţii, a nani om ca cultură mediană ştiind mănui toată technica ştiinţei medicale. Oricât de bună idee am avm de sărguinţa actualei conduceri medicale, trebue să recunoaştem că va fi cu atât mai mere câştigat ,când „dl. dr. Ciucă* va lua conducrea efectivă a spitalului. Dar cine este acest „domn dr. Ciucă* ? Este noul profesor de Higheisă de la facultatea noastră, este o personalitate ştiinţică a cărei faimă a tracat de mult hotarele ţării ; el este cea dintre representanţii şcoalei posteuriens la noi în ţară, este elevul şi colaboratorul profesorala Ctentacuzino. Cristin cu profesorul Slătineana, »a fost de multe ori alăturat în combaterea epidemiilor, a condus în timpulContinuarea în pagina II INSTITUŢII IEȘENE spitalul de Izolare şi noua lui conducere ZIAR POLITIC COTIDIAN ACTUALIZATI hm AFARA Fii» farat — Vreo cincizeci de persoane au năvălit, într’o sală de ănematograf din Lipsea luând cu forță un film cart arata starea deplorabilă a Ramei K tataei, guvernată de Soviete. N’a putut fi prins nici unul din agresori și te crede că ar fi bolșevicii cari au vrut să st oprească exibarea etlsr se ss petrei in Rusia.* Grădina zoologică din Berlin, «na im cele mai frumoase din toată Europa, este ameninţată să fi închidă porţile în cartea lipsei de fonduri. Comuna a cerut un ajutor de la stat fi dacă nu’l va obţinea. Berlinenii şi străinii vor fi lipsiți de această distracție instructivă. — nomaMBBSM ÎNSEMNĂRI UN MINISTRU din« hrănitul domn Ion Inculeţ, de profesiun« ministru al Basarabiei, a fost mai de mult timp împrejmuit cu un cordon sanitar, de către imensa majoritate a lumei politice basarabene. Câţiva partizani l-au urmat totuşi, în speranţa că îl vor putea struni. Şi altfel, d. Inculeţ a putut pretinde că mai este şef al unui partid care se încăpăţina să-şi zică „ţărănesc basarabean“. ’ Dar ministrul profesionist s’a purtat aşa fel încât şi ultimii partizani s’au descrotorosit de dânsul. Comitetul central al aşazisului partid ţărănesc basarabean, în şedinţa din 2 octombre curent, a dat pur şi simplu afară din partid pe d. Inculeţ Căci iată ce constatară ultimii prieteni ai rubicondului personaj : D. Inculeţ lucrează ca agent secret liberal; el a trădat interesele propriului său partid ; a avut o activitate imorală şi mârşavă de cameleon neruşinat , a recurs la insinuaţiuni, abuzuri, corupţie şi teroare, voind să mistifice şi să falsifice voinţa unui congres politic, etc- etc. Astfel de atribute sânt adăugate din loc competent, la persoana ministerială a d-lui înculeţ ! Ne putem întreba, cu toată dreptatea, dacă în tripon şi bordel nu se respiră o atmosferă mai morală decât în vecinătatea jovialului fenomen basarabean. Şi totuşi, d. înculeţ este şi rămâne ministru în România Mare... RENOVATUS Citiţi 1st pag. IIIa ultimele știri telegrafie® şi telefonice Sirbârite încoronării pre ■ sântă un admirator prilej de manevre răcusite şi mai sines grăbaşte determinarea poziţiei momentana a partidului fibaral tu poteca ţării. Felul fum guvernat a deţsles să procedese la orginisarea Încoronării a nemulţumit pe toată lumea, — pa prietini paş! pe adversari. Printre cei diatâiu sa numără taenîştii care susţin ei războiul pentru Întregirea neamului a fost dus la cele mai critice perioade prin colaborarea l fceralilor cu partidei lui Tis ehe Ioneanu, şi ei prin urmare sa cade ea şi racorobarea să fie făcută sobtu* gimm la fel alcătuit. Pentri partidul naţional In coronare» esta un prilej de a pane In lumină pantal d« vedere ardelenesc, încrezut în forţa itclusivă a unei singure provincii. După toate aparenţii«, acest partid este expresia ambiţiilor ardelene de conducere, sau on alte cuvinte este un parti liberal de culoare ardeleană.* Ţărăniştii se abţin de la încoronare ca o protestare împotriva partidului pe care linele se pare că-l sprijină în mod exclusiv trecând peste adevărata expresie a voinţei naţionale. Că această abţinere este numai o manifestare impotriva mentalităţii şi sistemului de guvernare liberal iar nicidecum împotriva Coroanei, o dovedeşte felul in care d. I. Mihalache a fost primit la Palat. Se ştie că după insistenţele Regelui, fruntaşul ţărănist a făgăduit că va supune din nou Comitetului executiv al partidului chestia participării la încoronare.* Se prea poate ca promni.la nes de participare făcută de d Hih&lashe rggelui, s& fie «umili un gest de curtoazie momentană, combinat cu timiditatea explicabilă a unui om ««deprins cu Palatul și eu formalism*!« protocolara. Dar mei poate fi ceva. Și aarme o abilitate a d lai itfi hslaeh* — mai mare decât ns închipuim — nu atăt pentru a împrăştia impresia dsfavorabilă pa ears liberalii au creat-o ţărăniştilor la Palat, cât mai cu seamă pentru a fact* presiune asupra ardelenilor îa ca priveşte tratativele auoâtora cu partidul ţărănist. 'ăi Hotărârea eventuală a ţărăniştilor de a reveni asupra votului de neparticipare, ar izola cu desăvârşire pa ardeleni şi le-ar reduce puterea intransigenţei lor. Pentru «vi»tarea unei astfel de situaţiuni ardelenii ar fi siliţi la concilianţă şi la o repede deriziune în tratativele lor cu ţărăniştii. Mai este de subliniat faptul că, în orice caz, o revenire a ţărăniştilor asupra hotărârei de abţinere la încoronare, dacă poate fi un act de dibăcie şi imperativ categoric politic, nu va contribui în schimb la sporirea faimei de seriozitate a partidului. ViiTA POLITICA Ţărănişti $1 încoronarea B. Mihalache şi Falatul — Participarea U încoronare — Presiunea asupra ardelenilor ! Italia va trimite im reprezentant la Angora Bomna (Radar)— Guvernul italian are de gdl îd sa trimeată un specialii în chestiile orientale pe lângă Kanal Pașa, care să reprezinte interesele italiene, după Franklin Bouillon le repremntă pe cete francate. Problema Austriacă Viena (Rador).— La 9 Octombrie se va întruni la Vene,la premierul Cehoslovaciei,d. Beneș, cu ministrul de externe al Italiei, d. Schanzer pentru a discuta asupra rezolvărei chestiunei austriace. SAMBATA 7 OCTOMBRIE 1922 A fll 1 l-M Cl fi l! #® ©PteKSas 2» JLgomtiO* •â© PalîfâslfeMs# «4« -•• IBNKJSmTlA ni mn # IA9L — ATI. BARZUCU l? - i-í;;jí-; . , *\'W ■ 'i-s'r'tpif SOU In chestia palatului administrativ mmmr — încercări pslcho analitice. Ca cltl bucurie şi încredere I n site, se sculase In sina acela... Avea să facă un pas nou In viaţă, să-şi îadGpIiaeas^ă o dorinţl veeha. Gu toată bana diauO.iițiâ, mintea toi îi era frâmăntată de gtij*, «ura va fi primită. Oa grija ne la locul ei... O singură privire ironică, ar fi fost îndeajuns să-i alunges corajul pe care eu un un extraordinar efort de voinţă îl aduasse... „Tmiditatea e un efect al impresionabilitaţei, îşi silea Imbrâciunu se In grăbi. „Necesitatea de stimă şi simipatie, e după Pascal, calitatea cea mai de neşters din inima osului“ şi aceasta fulgerându-i prin minte, îi întări neîncrederea is sine şi teama de alţii... Luptând cu ea Irnăpi, căutând să-şi scutere jrgri timidul ţei, îi gâsi o scuzi: „Timiâitfttaa, desvoltănd gustul Minitaţianei, al analizei, judecata personală, seriosul şi conştiinţa intelecuală, daci nu e horul să-i alunge toată Încrederea în sine, s’o umilească, să rănească sufletul.. Din aceea a trecut înainte muahandnae, a mea în neştiri saferiad la gândul că voinţa poate fi aşa lesne învinsă. O clipa de neîncredere In sine, ninnceşte sforţări îndelungate, nădeji de stăpânire de sine, satisfacţii de reuşită... E fără îndoială, o suferinţă nefolositoare, o slăbiciune a Bufetului, o insuficienţă intelectuală de a gâsi justa măsură, dar fase o autocritică exactă*. Totuşi, cind timidul fase sforţări să se învingă pe sine însuşi, ne putem aştepta la acte da curaj extraordinar, la clipe de voinţă nestrămutată. In acist caz ne aflăm in faţa unui individ cu o personalitate dublă. Admirat de unii pentru îndrăzneala lui, care prsupune încredere în sine, în timp ce sufletul îi aste nimicuit de brutalitatea celor cu care spţft, compătimit de alţii, pentru timiditatea lui excesivă, care dovedeşte că cohorîndu-se prea des. In a-dâncul suflătului, nu găseşti (Continuarea in pagina Il-a)