Opinia, octombrie 1922 (Anul 18, nr. 4606-4630)

1922-10-07 / nr. 4610

­­ ANUL.,AJL» XVUMm A». 2010 AWKBjmm to ** . . sas­ r tum No^existA primejdie­­ bolşevică, dar.o inventează guvernul In afară de serbările încpro­­fiarei şi da câteva lovituri e­­conomice de partid, guvernul aa m i opupa da propaganda comunistă în ţară la noi şi In Balcanî. Est® foarte perseve­rent în dira­ţia aceasta guver­nul nostru, atât de perseve­rent încât capeţi impresia ei, uneori, el este cel mai bun şi aproape unicul agent care a­­trege privirile masei spre eptjr monism. Ne gândim fără voia noast­ă, la acei asasini care — în vir­­tutea unui tainic resort intern — vin mereu la locul crimei. E vorba însă de o simplă şi vagă imensiune, căci departe de noi convingerea că, prin micile instigaţii şi invenţiimi pol­iiste, guvernul ar predis­pune cu voinţă hotărâtă lumea la bolşevism şi ar crea în chip conştient acea stare de dezor­dine care să favorizeze violen­ţele revoluţionare. * „Viitorul de ieri citează sau rezumă dintr’un „raport al u­­neia din m­­iunile sovietice din străinătate“. Credem „Viito­rul“ pe cuvânt, întrucât nu putem face altfel, căci nume­roasele şi senzaţionalele „do­cumente“ bolşevice nu se pot găsi în România de It la Si­guranţă şi la ziarele I­berale. Mărturisim din capul locului 1 că faptei®.'înregistrate de ofi­ciosul guvernamental ne pro­duc o mare sat­sfacţîe E­e do­vedesc că primejdia bolşevică în Rft '; 3- t-.i cb:« fi-Axa. ♦ însăşi propagandişti Sovie­telor recunosc că, din tot Bal­osnál, tara românească e cea mai refractară bolşevismului, că propagande „progresează cu întristătoare inceteneala“, şi mai ales că „taranul astăzi proprie­­tar, e greu de convinsExistă d­oi în România teme­nice con­­diţiuni de fapt care fac impo­sibilă întărirea comunismului. Constatând acest lucru, So­vietele alcătuesc un plan d­e propagandă pentru România, fără speranţă de rezultate ime­diate şi părăsind sistemul cl­­a­­destin şi provocător—­adică aşa cum îngâdue şi ligii® noaatr». One« om dotat cu spirit de ordine şi simţ al organismului, are dreptul să sa bucure. Curios gate însă că „Viitorul* nu vine nici îa ruptul capului, să se bucure in întregime. Ei umblă printre rânduri 00 feli­narul in­ Diogene, doar va găsi ceva resturi de bolşevism. Şi iată ce găseşte : „Intr’unele ramuri de acti­vitate, mai ales în cea meta­­lurgică, sugestiunile porait® d® la Moscova par să fi găsit oarecare ecou, şi multe din neorânduelile constatate î­n timp­ din urmă, sunt dato­­rite îor®, înţelegeţi cum devine cazal. Cum să-şi acopere guvernul neguigenţa criminală şi inca­pacitatea care au dus la dis­trugerea atelierelor c. f. r„­a uzinel­or ei­met­rice, sau la epi­demia prăbuşitelor de poduri şi accidentelor de ten ? Bolşevismul! Şi dacă nu în mod categoric, măcar cât® o teacă : „sugistiuni“... „par să fi“... „oarecare“.... De aceia şi ministerul de interne, tot pe ziua de eri, dă un comunicat cum că Sigu­ranţa „n’a putut da“ infor­­maţiunea că prăbuşirea de la Valea Largă nu se d­atoreşte unei „mâni criminale*. “ Vedeţi ?... Guvernul are nu­maidecât nevoe de niscaiva mâni criminale, de ceva bol­şevism. Vorbim, bin® faţele», de bol­şevismul moscovit a cărui în­chipuită existenţă la România este o condiţie de viaţă pentru regimul Brătianu Romulus Voi­­nescu. Aceasta nu înseamnă că gu­vernul nostru „de ordine*, cu Siguranţa lui, ar fi cumva o secţie a Internaţionalei a III-a. Ei fcmwtaază cel mult, o ra voltă naţională,­ prin stupidi­tatea ser'vităţii ea!®.­.. Lr. Dli fega ed­ieiilil La Viena.—Ai luat desshisă caisa de fer şi văd inlăuntru o malţiaa» d­e baţi. — Am vre-o 3 milioane da «oroaao şi a las deschisă. Da vi mă viaiteasă la ne­apta hoţii prefer ai «ceată aeaate 3 milioane şi să au-mi skriee lada de fer care mi costa 300 milioane co­­ roanei. La peşti ae prezintă e servitoare cu o scrisoare pe care nu era aorisi sărau şi roagă să fie expediată. --Dar n’are adresă scrisoarea acea­sta, li spune impiegatul. -N’aş vrea să se ştie cai scrin, răspunsa servitoarea. Leul nostru catetei le­ tăi robie in Rusia sevistică, aşa si pentru un ban al nostru obții IU ruble. Cine posedă asalt e fată de lei s un mic milionar. Alarmisu­l oficial Oficialitatea noastră găseşte prii­lejul ca, intr'un fel sau altul, si strecoare tot soiul de ştiri tendin­­ţioase şi alarmante. Este la mijloc aceiaşi intenţie ăi diversiune în ce priveşte hao­sul intern sau manoperile iubi­oase ale guvernului în raport cu lumea din afară. Se spect­easă pe cale oficicală, afirmaţiuni despre răsturnări în Bulgaria sau Ungaria, despre ne­cesităţi de intenenţiuni militare, despre comploturi militare, despre comploturi războinice, sau despre gravităţi inevitabile în Orient... şi acestea toate tocmai atunci când fapte precise dovedesc că primej­diile sânt trecute şi când oficia­litatea şi presa europeană afirmă succesul politicei pacifiste. Cercuri oficioase era­d c­ă sămânţa îngujorarei, apo­i tot ele vin cu deminţiri nesomplede, pentru ca în urmă să alarmeze din nou. Dacă guvernul efecte e« prin c semenea mijloc va putea creta o atmosferă prielnică acţiunei lui de toamnă şi Serbărilor de Înco­ronare — se înşeală. Publicul va serba, oricum, În­coronarea, cu dragostea fi devo­tamente d­isvordte din profundul său smţ dinastic. Dar va căpăta o mai mare aversiune și minere­dere față de acest guvern de te­roare. O scartă informaţie apărută în preabuna informatul ziar „Opiate“, anunţă numirea „d-lui doctor Ciucu“ ca medic şef al spitalului de izolare, sclică al spitalului de boli contagioase. Pentru a se da seamă de importanţa acestei fericite nu­miri, de care lumea medicală este încântată, este bine să schiţăm în câteva linii ce este un spital d® boli contagioase, o® importanţă aia lu izolarea şi tămăduirea molimelor, ce anumită pregătire ştiinţifică trebue să aibă conducătorii lui. Fmmoeul spita! d® izolare, reconstruit, am putea zice, din nou, nu seamănă de loc cu cel de acum doi ani, când se afla încă mb OR tot toarsa protec­ţie a epitropiei Sf. Spiridon, al cărei spital central se nă­ruie In fiecare zi. In adevăr, graţie enargicei stăruinte a fostului director general ai serviciului sanitar, doctorul Slă­­tineanu profesor la facultatea noastră, „Pavilionul de izolare“ a renăscut ca pasărea Phoe­nix , căci acest „pavilion*—­o dependinţă a aliniaţi infan­tile din spitalul Sf. Spiridon, condus de profesorul Manipa­­tide, devenise după plecarea acestuia de la facultatea noas­tră, o aşa povară pentru ne­însemnatul budget al Epitro­pid, încât a fost bună bucu­roasă când Profsaorul Slăti­neanu a cerut Epitropisi să cedeze acest pavilion, direcţi­­unei sanitare. Ca din pământ au răsărit astă-! atât«» clădiri, noi non­­ţe, făcute sub directa supra­veghere a doctorului Slăti­­neanu Bostele contagios­­e, prin fr­âul năprasnic cum apar, şi din cauza extremei lor contagiosi­­tăţi, trebuesc semnalate la vreme, izolate, diagnosticat® şi îdgnjits In mod special. In număru! acestor boala intră în primui rând boala de aşa zise eruptiv® cum sânt : ruge­­ois, scai latina, variola eot; a­­poi o altă categorie ca febră tifoidă, paratifasul, tifosul, ec­­saatematic, febra rac.:rentă, gripa, meningita, diftaria, căr­bunele (dulapul), arsipla­, turbarea, disenteria) holera şi atâtea altele dintre apele toc­­mai care apar mai năprasnic şi c­ar s s® întind mai iute. intelsul unui spital de izolare este ca pedeopsrte să adăpos­­tească pa toţi aceşti bolnavi, d&ndu ie îngrijirea cea mai m­­­issrită, dar in ao®Lş timp să D. D. Orupenschi, genator Infrabat da un colaborator aî nostru, cu privire la ter­minarea palatului adminis­trativ a demarat f­rmătoarele : „­­ Iaiţktiva luată de d. ministru Mîiseacu In ceia ce priceşte terminarea palatului administrativ, ce înârumesuâ pe calea cea mai baiâ. Toţi factorii ftu făgăduit tot concursul. 8’» st&bilit îa prin­cipiu ca să se fără lucrăriife ecenţiale, pentru c autorită file să se poată fartila, Îr timpul cel isai gourt poiibil. Rănaîna a se preciza ds visul, pentru ea iniţiativă eâ între într’o fazii eoaereta“. şti® diagnostica iute, căci bîo­­caraa unei epidsmîî depinde în primul rând de diegnosti­­cu!­ai. Ia ce priveşte noul spital de izotere din Issî, ara aouma, pavilioaaa speo-’al® pentru oale raşi friquelite brni şi anume: pavilion d® difterie, scar­atină, febră tifoidă precum şi o serie de camere spaţioase şi camere mici d® rezervă—boxe—pentru cezurii® suspecte pe cale de diagnostic. Dar ceea ce este covârşitor d® important pen­tru existenţa unui spital de i­­zolare, este existenţa unui la­boritor special, car® să facă dia­gnosticul iute şi precis a­ b­oalelor, căci cele mai mulţi din boalele contrglose®,­­ la in­­cepat, nu se pot diagnostica de­cât prin lab­orator. Profe­sorul S­tineanu, şi-a dat sea­ma şi da acest lucru şi a creat un laborator de sine stătător cu toate cele necesare. Dar dacă spitalul ca clădire, ara aproape tot ce efortul ne­cesar, apoi cu atât mai nece­sară este prezenţa în fruntea unei astfel de admirabile in­stituţii, a nani om ca cultură median­ă ştiind mănui toată technica ştiinţei medicale. Oricât de bună idee am a­­vm de sărguinţa actualei con­duceri medicale, trebue să re­cunoaştem că va fi cu atât mai me­re câştigat ,când „dl. dr. Ciucă* va lua conduc­rea efectivă a spitalului. Dar cine este acest „domn dr. Ciucă* ? Este noul profesor de Hi­­gheisă de la facultatea noastră, este o personalitate ştiinţ­­ică a cărei faimă a tracat de mult hotarele ţării ; el este cea­ dintre representanţii şcoalei posteuriens la noi în ţară, este elevul şi colaboratorul profe­sorala­ Ctentacuzino. Cristin cu profesorul Slăti­­neana, »a fost de multe ori alăturat în combaterea­­ epide­miilor, a condus în timpul­­Continuarea în pagina II INSTITUŢII IEȘENE spitalul de Izolare şi noua lui conducere ZIAR POLITIC COTIDIAN ACTUALIZATI hm AFARA Fii» farat — Vreo cinci­zeci de persoane au năvălit, într’o sală de ănematograf din Lipsea luând cu forță un film cart arata sta­rea deplorabilă a Ramei K­ ta­taei, guvernată de Soviete. N’a putut fi prins nici unul din agresori și te crede că ar fi bolșevicii cari au vrut să st op­rească exibarea etlsr se ss petrei in Rusia.* Grădina zoologică din Ber­lin, «na im cele mai frumoase din toată Europa, este amenin­ţată să fi închidă porţile în cartea lipsei de fonduri. Comuna a cerut un ajutor de la stat fi dacă nu’l va obţinea. Berlinenii şi străinii vor fi lipsiți de această distracție instructivă. — n­­omaMBBSM ÎNSEMNĂRI UN MINISTRU din« hrănitul domn Ion In­­culeţ, de profesiun« ministru al Basarabiei, a fost mai de mult timp împrejmuit cu un cordon sanitar, de către imen­sa majoritate a lumei politice basa­rabene. Câţiva partizani l-au urmat totuşi, în speranţa că îl vor putea struni. Şi alt­fel, d. Inculeţ a putut pretinde că mai este şef al unui partid care se încăpăţina să-şi zică „ţărănesc basarabean“. ’ Dar ministrul profesionist s’a purtat aşa fel încât şi ultimii partizani s’au descrotorosit de dânsul. Comitetul central al aşa­­zi­sului partid ţărănesc basara­bean, în şedinţa din 2 octom­­bre curent, a dat pur şi sim­plu afară din partid pe d. In­­culeţ Căci iată ce constatară ultimii prieteni ai rubicondu­lui personaj : D. Inculeţ lucrează ca agent secret liberal; el a trădat in­teresele propriului său partid ; a avut o activitate imorală şi mârşavă de cameleon neruşi­nat , a recurs la insinuaţiuni, abuzuri, corupţie şi teroare, voind să mistifice şi să falsi­fice voinţa unui congres po­litic, etc- etc. Astfel de atribute sânt adă­­ugate din loc competent, la persoana ministerială a d-lui înculeţ ! Ne putem întreba, cu toată dreptatea, dacă în tripon şi­ bordel nu se respiră o atmos­feră mai morală decât în ve­cinătatea jovialului fenomen basarabean. Şi totuşi, d. înculeţ este şi­ rămâne ministru în România Mare... RENOVATUS Citiţi 1st pag. III­a ul­timele știri telegrafie® şi telefonice Sirbârite încoronării pre ■ sântă un admirato­r prilej de manevre răcusite şi mai sines grăbaşte determinarea poziţiei momentana a partidului fiba­­ral tu poteca ţării. Felul f­um guvernat a de­­ţsles să procedese la orgi­­­ni­sarea Încoronării a nemul­ţumit pe toată l­u­mea, — pa prietini paş! pe adversari. Printre cei diatâiu sa nu­mără taenîştii care susţin ei războiul pentru Întregirea neamului a fost dus la cele mai criti­ce perioade prin co­laborarea l fceralilor cu parti­dei lui Tis ehe Ioneanu, şi ei prin urmare sa cade ea şi racorobarea să fie făcută sobt­u* gimm­ la fel al­cătuit. Pentri partidul naţional In coronare» esta un prilej de a pane In lumină pan­tal d«­ vedere ardelenesc, încrezut în forţa itclusivă a unei singure provincii. După toate aparen­ţii«, acest partid este expresia ambiţiilor ardelene de condu­cere, sau on alte cuvinte este un part­i liberal de culoare ardeleană.* Ţărăniştii se abţin de la încoronare ca o protestare împotriva partidului pe care linele se pare că-l sprijină în mod exclusiv trecând peste adevărata expresie a voinţei naţionale. Că această abţinere este numai o manifestare impo­triva mentalităţii şi siste­mului de guvernare liberal iar nici­decum împotriva Coroanei, o dovedeşte felul in care d. I. Mihalache a fost primit la Palat. Se ştie că după insisten­ţele Regelui, fruntaşul ţă­rănist a făgăduit că va supune din nou Comitetu­lui executiv al partidului chestia participării l­a încoronare.* Se prea poate ca promni.la nes de participare făcută de d Hih&lashe rggelui, s& fie «umili un gest de curtoazie momentană, combinat cu ti­miditatea explicabilă a unui om ««deprins cu Palatul și eu formalism*!« protocolara. Dar mei poate fi ceva. Și aarme o abilitate a d lai itfi hslaeh* — mai mare decât ns închipuim — nu atăt pentru a împrăştia impresia dsfavo­rabilă pa ears liberalii au creat-o ţărăniştilor la Palat, cât mai cu seamă pentru a fact* presiune asupra ardele­nilor îa ca priveşte tratati­vele auoâtora cu partidul ţă­rănist. 'ăi Hotărârea eventuală a ţără­niştilor de a reveni asupra votului de neparticipare, ar izola cu desăvârşire pa arde­leni şi le-ar reduce puterea intransigenţei lor. Pentru «vi»­tarea unei astfel de situaţiuni ardelenii ar fi siliţi la conci­­lianţă şi la o repede deriziu­ne în tratativele lor cu ţără­­niştii. Mai este de subliniat fap­tul că, în orice caz, o reve­­nire a ţărăniştilor asupra ho­tărârei de abţinere la încoro­nare, dacă poate fi un act de dibăcie şi imperativ categoric politic, nu va con­tribu­i în schimb la sporirea faimei de seriozitate a partidului. Vii­TA POLITICA Ţărănişti $1 încoronarea B. Mihalache şi Falatul — Participarea U încoronare — Presiunea asupra ardelenilor ! Italia va trimite im reprezentant la Angora Bomna­­ (Radar)— Guvernul italian are de gdl­ îd sa trimeată un specialii în chestiile orientale pe lângă Kanal Pașa, care să reprezinte interesele italiene, după Franklin Bouillon le repremntă pe cete francate. Problema Austriacă Viena­­ (Rador).— La 9 Octombrie se va întruni la Vene,la premierul Cehoslo­vaciei,­­d. Beneș, cu minis­trul de externe al Italiei, d. Schanzer pentru a discuta asupra rezolvărei chestiunei austriace. SAMBATA 7 OCTOMBRIE 1922 A fll 1 l-M Cl fi l! #® ©PteKSas 2» JLgomtiO* •â© PalîfâslfeMs# «4« -•• IBNKJSmTlA ni mn # IA9L — ATI. BARZUCU l? - i-í;;jí-; . , *\'W ■ 'i-s'r'tpif SOU In chestia palatului administrativ mmmr — încercări pslcho analitice. Ca cltl bucurie şi în­cre­dere I n site, se sculase In sina acela... Avea să facă un pas nou In viaţă, să-şi îadGpIiaeas^ă o dorinţl veeha. Gu toată bana diauO.iițiâ, mintea toi îi era frâmăntată de gtij*, «ura va fi primită. Oa grija ne la locul ei... O singură privire ironică, ar fi fost îndeajuns să-i a­­lunges corajul pe care eu un un extraordinar efort de voin­ţă îl aduasse... „Tmiditatea e un efect al impresionabilitaţei, îşi silea Imbrâciunu se In grăbi. „Necesitatea de stimă şi simipatie, e după Pascal, ca­litatea cea mai de neşters din inima osului“ şi aceasta ful­­gerându-i prin minte, îi în­tări neîncrederea is sine şi teama de alţii... Luptând cu ea Irnăpi, cău­tând să-şi scutere jrgri ti­­midu­l ţei, îi gâsi o scuzi: „Timiâitfttaa, desvoltănd gus­tul Minitaţianei, al analizei, judecata personală, seriosul şi conştiinţa intele­cuală, daci nu e h­­orul să-i alunge toată Încrederea în sine, s’o umi­lească, să­­ rănească sufletul.. Din aceea a trecut înainte muah­andn­ae, a mea în ne­­ştiri saferiad la gândul că voinţa poate fi aşa lesne în­vinsă. O clipa de neîncre­dere In sine, ninnceşte sfor­ţări îndelungate, nădeji de stăpânire de sine, satisfacţii de reuşită... E fără îndoială, o suferinţă nefolositoare, o slăbiciune a Buf­etului, o insuficienţă in­telectuală de a gâsi justa măsură, da­r fase o autocri­tică exactă*. Totuşi, cind timidul fase sforţări să se învingă pe sine însuşi, ne putem aştepta la acte da curaj extraordinar, la clipe de voinţă nestrămutată. In acist caz ne aflăm in faţa unui individ cu o personali­tate dublă. Admirat de unii pentru îndrăzneala lui, care prsupune încredere în sine, în timp ce sufletul îi aste ni­­micuit de brutalitatea celor cu care spţft, compătimit de alţii, pentru timiditatea lui excesivă, care dovedeşte că cohorîndu-se prea des. In a-­dâncul suflătului, nu găseşti (Continuarea in pagina Il-a)

Next