Opinia, aprilie 1924 (Anul 20, nr. 5051-5074)

1924-04-20 / nr. 5068

An»* REDACȚIA Și Biblioteca LoCo — •»«ca. 11 ARUL a XX-lea N*. 50fc8 2 LSI NUMĂRUL DUMINICA 20 APRILIE 1924 ABONAMENTE : Lei 600 * 320 « 160 pe un an « 6 luni « 3 » Pe când unele ştiri dintr'o anumită sursă, tindeau, să ne provoace îngrijorare dinspre Rusia, în chestia Basrabei, iată-ne surprinşi de o avalanşă de afirrmaţiunii asupra unei aşa zise agravări a conflictului italo-romăn. Că există oare cars nshijelegere între Roma şi Bucureşti sâ zicem chiar, conflict — lucrul este neîndoios. Neînţelegerea a devenit publicat, de când cu renunţarea la vizita Suveranilor la capdala Italiei. Provocat în parlament, însuşi d. Daca a ieşit din Formulele d-sale vaporoase şi a recunoscut că italieni amestecă chestiunile de negustorie şi uzură cu tot ansamblul raportărilor de stat şi char cu datoriile elementare de politeţă. De atunci şi până astăzi Roma a continuat să şi măsoare sentimentele pe cotul de pânză, menţinând tot cea la manifest feţă. Dar ar fi vorba acum da lucruri ceva mai grave. Sa vorbeşte de o blocadă economică a raporturilor noastre şi de o vinătoare italiană după vasale de comerţ romînişti, pe apele Mărci Negre şi ale Mediteranei. Justiiaţărie acestea sânt stupsfiante şi ne impin, ina primul rând, obligaţia de a le analiza sairsa. Ele ne sânt servite de presa jugoslavă, aceiaşi presă care nu ne-a cruţat cu insultele ei pe chestia unei pretinse jefuiri a teritoriilor din Banat cedate ■ regatului vecin. Prin urmare, trebue să primîm totul sub beneficiu de inventar. Prea puţina simpatie iugoslavâ care,ne-a fost arătată în ultimul timp, coincide cu legătura strânsa făcută intre statele italian şi sârb. Cercurile sârbeşti pot deci manifesta un exes de amiciţie pentru nouii aliaţi de peste Alpi, dar totodată se tot alia în exteriorizarea unei politice şi pot fi în măsura a deţine informaţii bune. Chiar lăsând la o parte exagerările probabile, mai rămîne întrebarea : sa fi ajuns Italia, la asemenea gânduri faţă de noi ? Pentru ^chestiuni băneşti ,relativ intei şi ^ atât de obişnuite—în felul acelora regulate prin tratative cu alte state să se gîndească Italia la acte brutale de ostilitate ? " Asemenea exploatare a avantajeior forţei fizica, îţi împrejurări anumite, nu sa o, bîşnueşte în raporturile dintre I state. Viaţa internaţională feste mult mai complxă, şi o I serie întreagă de state esteangajată mai în toate conflictele locale. Şi pe lingă aceasta, există astăzi concep- ţiuni şi obligaţii noui, există o Ligă a Naţianelor cu un rost bine fixat. Vrea Italia sa reţete confuziunea din timpul conflictului baroc cu Grecia"? Are vreun interes să lovească în ? propria-i manufactură pentru oare România esta un foarte important debuşeu ? ! Partea critică a lucrului iaste că la Roma domneşte de Mussolini cu metodele d-ssde extrem da originale. Când e vorba ca:d Mussolini să întindă mina în diplomaţie nu te mai aştepţi nici la logică, nici la tradiţie normală. Fasioismul în diplomaţie contestă : totul, chiar şi pe Liga Naţiu- I nelor (ca in că nui cu Grecia). ] Ce-ar fi de răspuns la un I fascism naval al d-lui Mussolini: Se va vedea după I împrejurări şi mai cu seamă , după ce marile Puteri îşi vor I spune, într'un cas dat, cuvântul lor. Zvonurile şi ameninţările ■ acestea dinspre Albiatica, ne deşteaptă— în orice caz -indoeli din »n punct de vedere. Căci statul nostru este preocupat de prevenirea politicei, un anumit sens, pe care o adopta o Rusia în viitor. Şi pentru aceasta, lu-am aranjat un ajutor efectiv al Poloniei, al Japoniei şi aranjăm unul al Turciei, ajutoare sub auspiciile mai depărtate ale Franţei. Dar ce situaţie ne rezervă pînda ostilă (şi cam neaşteptată) a fasismului^i sârbo italian ? Lr. Cronica muzicală de WRATISLAVIUS AL IILEA CONCERT... .?al artiștilor fondatori ai Operei române și care s’au retras, etc... Diferendul incitivu a’a aplanat. Nici nu credem că se va tranșa curând. Decât doar prin vre-o surpriză... politică — (cum ar fi de pildă o schimbare de regim). Ca atare cântăreţii nesocotiţi îşi continuă vagabondajul... artistic, concertând prin toate oraşele mari (sau mai puţin mari) ale întregit ei şi întinsei Românii. Că această continuă zbuciumare nu este la profitul artiştilor (cel puţin în ce priveşte singura lor avere: glasul) este în afară de îndoiala. Dar şi cântăreţii ...«oi part di vol I au nevoi şi greutăţi. In conse- I cinţă fat siliţi ?ă* cânte. in această situaţiune fiind, ei se bucură mai departe de întreaga simpatie a tuturor (minus guvernul...) Aşa că, deşi ia totală amorţire aflându-ne (atât încât ultimele producţiuni ale altor cântăreţi au trebuit să fie contramandate) totuşi o imensă mulţime a ţinut să vină la Sidoli Joi seara. De astă data precuvântarea din fruntea programului trecut n’a mai fost amânată. D. Costescu- Duca restabilit şi în bună dispoziţia vocală ne-a spus elocventa «profesie de credinţă» a sărmanului Tonio. Cum am amintit şi data prercedentă: un fel de discurs pro I domo, actualmente aproape simbolic pentru falanga jignită in demnitatea ei şi lovită in drepturile ei. Păstrăm însă acelaşi criteriu ca şi la primul festival, nu criticăm. Adică nu aplicăm măsura cuvenită unor forţe de prim rang, cum sunt cântăreţii despre care vorbim. Ci numai mici reflexiuni asupra celor văzute şi auzite, vom aminti cu credinţa că unele se pot cu uşurinţă înlocui, iar altele pot dispare cu totul, fără ca cineva (cântăreţ sau public) să păgubească. Dimpotrivă. Cu modul acesta revenim la.... Tonio,jN’ara văzut (şi nici pe alţii nu i-am auzit să spună, că ei ar fi văzut) pe eroul lui Leoncavallo spunând «prologul» în costum de... apaş. De ce a ales domnul Codescu-Duca acest artificiu (eminamente neartistic) nu putem ști. Precis știm însă, că mijloacele d-sale vocale sunt In deajuns de elocvente pentru a evoca imaginea crainicului sărmanilor vagabonzi—apaiatelor care și ele,... spiriano]Vaere.... Dovada cea mai bună a avut d. Costescu-Duca In camarazii care i-au urmat: D-na Drăgulinescu şi d. J. Atanasiu. Mai ales d. Atanasiu. De când îl cunosc nu m’a impresionat atât de profund şi nu m’a lăsat să întrevăd mai bine ce zguduitor Rigoletto ar putea să redeie. Şi doar a "cântat fără gesturi, fără costum, fără dans si.... fără gheb. Atât de strălucită a fost redarea, încât a eclipsat’o pe d-na Drăgulinescu (cam nesigură pe «intrări» sau «replici»). Dacă nş fi fost d. Atanasiu, după această splendidă producţie cu totul altfel m’aş fi comportat în.... tot restul programului. Da. Ori cât s'ar fi inflamat «boborul» eu n’aş fi cântat nici melodii... veneţiene nici canzoriette şi nici... ‘grenadirii. O, aceşti grenadiri.... Unul din păcatele lui Suleuman a fost că n'a menţionat in dreptul tuturor strofelor intenţia sa—dar mai ales aceia a lui Heine. Şi în definitiv ce rost are atâta vorbărie. Când un artist este capabil să redeie un fragment din Rigoletto (acel extrem de dificil «Piangi fanciulla») atât de desăvârșit, el nu mai are nevoe de succese zgomotoase — pe alocuri frizând egocentrismul. De boala egocentrismului se părea că sufăr numai tenorii. Dar nu. Aci a fost altfel. D. Vrăbiescu a cântat aria lui Don José cu o puritate şi precizie— cu adevărat neobişnuite. Cu un debit vocal pe care numai în asemenea ocaziuni ţi-l poţi permite şi eu o lipsă de gesturi remarcabilă. Cu toate acestea, nu înţelegem ca numai în sarcina domnului Atanasiu să fie pusă umplerea lipsurilor cauzate de... indispoziţia Laşilor. Evident că şi băşti... sunt oameni, şi ei pot răci (ca să ne zicem: răguşi) dar atunci, dacă sextetul nu poate fi cântat (personal nu regret deloc) dar nici nu e just ca unui să cânte 10 numere (duete, arii, canţonete, melodii din Ardeal, etc.) şi altul numai o singură arie. La urma urmei publicul încurajează pe toţi concertiştii. Şi nu trebue permisă nici ca un "preţ ivirea la uşă a celui mai primejdios duşman al cântăreţilor : monotonia. Iată motivul pentru care am inzistat mai muit asupra punctului acestuia. M’ar durea, să văd la viitoare concerte mai puţin entuziasm sau publicul plecând (din nou) obosit şi fără să manifesteze pentru artişti. Căci în situaţia specială In Citit Gontinaurea în pag. II-a Vizita princiară la Galaţi Galaţi — Ieri dimineaţă a avut loc solemnitatea depunere a jurâmîntului recruţilor din aviaţie, în prezenţa principilor moştenitori. După amiază, principii au făcut o excursie spre Reni, apoi au plecat la Iaşi. ZIAR POLITIC COTIDIAN SCRISORI DIN BERIN GUI SE PREGĂTESC ALEGERILE IN GERMANIA Concurează în partideMecanismul i’degmlîmportanţa raportului cxperţilor. Lupta care sedesfăşoară In jurul alegerilor generale de la 4 Maiu, este faptul cel mai de seamă din viaţa Germaniei actuale. E o luptă grea şi ciudată. Starea da mizerie obştească a făcut din alegeri un miraj, către care aleargă toţi infrămînziţii şi toţi nedreptăţiţi. De aceia s’a format un mare număr de partide, reprezentînd nu principii politice, ci categorii cu interese anumite: negustori, funcţionari, etc. Reichstagul dizolvat nu avea decitafracţiuni poitice. La alegerile dela 4 Maiu, 26 de partide vor cere votul unei mase electorale care cuprinde toată suflarea cetăţenească, până băaţii şi fetele de douăzeci de ani. # S’a Întemeiat partidul « Boden- Reformer» (al reformatorilor funciari) care preconizează împărţirea latifundiilor; mai multe sindicate de funcţionari au judecat oportun să prezinte candidaţi luaţi din comitetele de conducere; intre populişti (völkisch-) şi naţionalişti, contele Westarp îşi propune să insereze fracţiunea conservatorilor liberi ; furul socialist independent Ledebour a format, anul trecut, un partid purtîndu-i numele, compus din trei deputaţi care alcătuesc şi aripa dreaptă şi aripă stingă a grupurii; negustorii, proprietarii de imobile, negustorii vor să aibă apărătorii lor speciali. * Toate aceste partide în miaiatură duc luptă cu mare greutate din cauza , lipsei de fon- I duri. E probabil că până la sfirfşitul campaniei, multe dintre ele se vor contopi în formaţiile mai puternice. In special vor mări rîndurile comuniştilor şi popul iştilor. Fiecare listă de candidaţi stabilită are dept la un scaun pentru 00.060 voturi. Restul voiturilor inferior lui 60.000 este, pentru fiecare listă, totalizat pe întregul Imperiu şi suma obţ inută permite numirea personalită ilor care figurează, In fieecare partid, pe lista Imperiului (Reichaliate). Şefii de fracţiuni se folosesc mult de metoda aceasta a celei mai mici sforţări, înscrierea numelor lor în capul Reichlistei e de ajuns de a le asigura itf*-mod automatic nu- i mirea. Guvintul alegere, este aici impropriu, pentru că e vorba de un procedeu în sinul partidului, organism atotputernic. Se pot face unele pronosticuri asupra felului cum va fi format noul parlament german Populaţia rurală fiind bomânii a partidelor de dreapta rezultatul consultaţiei e neîndoelnic.Cu oraşe mari şi centrele industriale, ‘populiştii au creat o anexă 7M «.Naţional-socialistă» care pentru a atrage pe muncitori, cere sgomotoa ziua de opt ore. Partidele de stânga vor avea şi ele de susţinut o grea bătălie. m. In camp -%» efectorală raportul experţilor interaliaţi are un rol de o importanţă covârşitoare. Înainte de depunerea lui, se făceau două ipoteza. 1) Dacă raportul experţilor ajunge prea împovărătoare pentru Germania, şi cabinetul Marx le declară inadmisibile, populiştii, naţionaliştii şi rareile partide nemulţumite vor avea un succes electoral care va da o majoritate de dreapta. 2) Dacă concluziile experţilor sânt primite cu linişte şi discutite fără o patimă excesivă, dreapta nu va avea întăririle pe care le speră şi raportul actual de forţe va rămâne aproape acelaşi. Atunci populiştii nu se vor mai alia cu naţionaliştii şi astfel va fi cu putinţă formarea unui bioc burghez cu centriştii şi democraţii Acum, după ce raportul a fost depus şi a fost primit cu linişte de Germania, se pare că ipoteza a doua se va realiza. Se pare că d-rul Stoeseman, sprijinit pe uniunea naţional-liberală a magnaţilor care deţine 700 ziare, a determinat atmosfera în jurul raportului experților. E probabil deci ca și după alegeri Germania să fie condusă tot de oamenii de azi. C. Pronosticum,. ■ Actualităţi din afară O circulară a generalului Primo de Rivera.— Primo de Rivera a trimes o circulară ofiţelor delegaţi ai guvernului, informau du că vor primi in curând o broşură (un fel de regulament interior) care va trebui împărţită tuturor cetăţenilor. Ea cuprinde principii relative la gimnastică, creşterea păsărilor, a albinelor, a epurilor de casă şi a viermilor de mătase. Directoratul socoteşte că creşterea epurilor de casă poate să rezolve problema alimentării cu carne a claselor populare; dezvoltarea aviculurii ar suprima importul de ouă care se ridică la 21 milioane pesetas , ceara şi mătasa pot deveni două izvoare de venituri importante, etc. Ofiţerii sunt în acelaşi timp preveniţi că vor primi pancarte pe care vor fi tipărite maxime civice şi higienice. Acest apostolat al armatei, spune circulara, va contribui să îmbunătățească soarta țării. Iaşul se tiârâmă Se cunoaşte pianul cu care clădirile din Iaşi, surmenate de război, se prăbuşesc. In strada Ştefan cel Mare, în Păcurari,din Piaţa Unirei, s’a manifestat o solidaritate pentru dărâmarea naturei moarte clădite. Asta n’ar fi nimic dacă această natură moartă nu ar tinde sa omoare şi natura vie. Azi o babă, mâne un copil, duhurile de sub grinzi şi molia se înmulţesc. Casele s’au antrenat . După dărâmare, sau simulacru, Primăria intervine formidabilă cu congres de ingineri-experţi care să constate dărâmarea, ascultând cu urechea la trotuar, ca nişte medici care constată moartea. Şi dacă dărâmarea nu e complectă Primăria ajută cu pompieri, de parcă idealul comunal ar fi să prefacă Iaşul din nou Intrun plai cu iarbă verde pe care să se poată serba ! Mai altfel decât cu defilare. Primăria intervine la distrus in loc să interim la consolidarea clădirilor bolşevice. Iată de exemplu că in strada Muzelor, casele Hălăceanu manifestă o vădiă picat seală de vaţă, cască longitudinal şi orizontal crăpături cumplite şi îndelungi. Trecătorii de pe str. Muzelor şi Tautu se amuzează pripiţii cam cu frică un caz de echilibristică originală, şi unul de invenţie : scoaterea fumului prin crăpături. Primăria bucă nu a numit o comisia de experţi care să studieze aceste fenomene prealabile. Dar gluma se termină când ne gândim că strada Muzelor e o şiraud frecventată şi că un trecător care se toarce de la median cu un picior de miel in jurnal, poate să se trezească deodată cu trei etaje in cap,— şi când ne gândim că in cam aceia originală muesc vreo sută de oameni care riscă în fiecare dimineaţă să se scoale morţi! .Primăria visa să nu se grăbească la dărâmare. Să ia mătsuri ca proprietarul, care trebue să fie vreun om cu pânde, să-şi consolideze casa. Sau Primăria vrea să creieze locuri virane ori ruini pentru bizantinologi ?! Nu suntem idealişti. Suntem siguri că se va conditui cel mult o comisiune care se va desface dininaniţie. ÎNSEMNĂRI Pentru Eminescu Nişte oameni de inimă din târgul nostru amorţit, şi-au înălţat la un moment dat sufletul propriu şi s-au gândit apoi să-l înalţe pe al nostru al tuturora. Ei sunt iniţiatorii ridicărei unei statui lui Mihail Emnescu. Din banul pe care-l dăm cu toţii pentru acoperirea cerinţelor de ordin public, nu putem nădăjdui şu se găsească o fărâmă care să înfăptuiască această glorificare a înălţăreiispiritului naţional. Sunt prea multe piedici în care : sunt afaceri de partid, sunt sinecure, sunt nevoi de viaţă uşoară, sunt combinaţii de comercializare, sunt banchete, festivităţi, misii, comisii, misiţii... Şi câte alte lucruri nu sunt...! Pa ici-colo dacă se mai poate rupe un fond pentru bronzul vreunui tată care a făcut afaceri patriotice pe acelaş scaun de ministru lăsat moştenire fiului De unde să mai fie bani pentru metalizarea chipului lui Eminescu ? Fost-a omul acesta macar membru intr’un consiliu de administraţie ? A avut măcar un gardist la poartă ? Fost-a elector într’un cartier al Capitalei? Atunci, de unde statue ?.... Tu, public obscur, visător şi bun,—solidarizează-te cu fratele tău care a trăit ca şi tine, departe de târâţa înalţărei politice şi sociale;—aminteşte-ţi că în «măeastra carte» a lui Eminescu citeşti taina sufletului tău; că ea te mângâe lin şi îţi usucă ochii plânşi ; aminteşte-ţi că Eminescu este însăşi muzica limbii şi vrednicia poporului românesc , că dânsul a câştigat neamului un loc la respectul lumii. Aminteşte-ţi toate acestea, şi aibi ambiţia de a ridica îndată, numai cu banul tău, o monumentală statue genialului jipet. R. PENTRU TR4I0 — Cooperativele ■— întrebaţi pe cei ce trăesc in ţara aceasta, cine e la putei de astăzi, ca partid, ce miniştri ? Nu cred să greşim înalt, dacă am susţine că poata 25—30 la sută ştiu câte ceva. Şi cu toate acestea, ar fi drept să nu fie aşa, Intrucât trăim sub regimul votului universal. întrebaţi Insă tot pe aceştia, dacă li e foame, şi iarăşi eu credem să greşim dacă am zice că 40—12 la sută vor zice mi. Marea majoritate de inşi care răspund da, pricep o singură politică, politica stomacului, politica lipsei strictului necesar pentru traiu. La oraşe starea aceasta de lucruri bate mai tare la ochi decât la sate. Totuşi chiar la sate există, avem credinţa, o majoritate, care sufere de asemenea lipsuri. Ţaranii sunt bogaţi! ? E formula pe care noi orăşenii o scoatem oricând la iveală. Sunt ţărani bogaţi, cert, dar câţi ? De la această politică a stomacului au purces cele mai multe turbuturi în interiorul statelor. E de acolo o materie inflamabilă, şi e deajuns ca cineva, fie chiar dintre îmbriobaţi, să arunce scânteia, pentru ca explozia să se producă. Politica aceasta a stomacului stă în strânse legături cu politica cealaltă, politica mare, politica generală a statelor. Conducătorii prudenţi ai acesteia se îngrijesc de starea politicei stomacale, iar cei imprudenţi sunt deşteptaţi tot de ea şi vaia lor, dacă nu ascultă ori mi pricep. (Citit! continuarea In pag. II-a)