Opinia, iunie 1924 (Anul 20, nr. 5099-5120)

1924-06-10 / nr. 5104

ANUL ii XXIlă IV. 5104 DmACTlA. SL^, ioteca Universității Bt.—____ Loco Instituţii ucigaşe Sanatoriile, Azilele, Orfelinatele Ni se atrage atenţia asupra Sanatoriului de la Bârcova, unde bolnavii— supuşi tratamentului supra-alimentării — mor pur şi simplu de foame. Nu ne gândim câtuşi de puţin şi-i facem vreo vină d-lui dr. Gannevich, s-dul acestui Sanatoriu afară doar de aceia că d sa nu şi-a dat până acum demisia din fruntea uneiinstituţi, menite să servească da cimitir tubarculoşilor din ţară. Aceasta-i situaţia nu numai a Sanatoriului de la Bârnova, ci a tuturor Sanatoriilor, Azilelor şi Orfelinatelor de pe cuprinsul României Mari. Bolnavii, bătrânii, copiii sunt supuşi unui regim special, menit să umple de boli, să-i istovească zi cu zi şi la urmă, să-i îngroape pesocoteala statului în cimitirul oficial. Cauza principală-i insuficienţa bugetului acestor instituţii. Acei câţiva franci, trecuţi în buget pentru fiecare bolnav, bătrân şi orfan, nu-s de-ajuns decît doar pentru cumpărarea pînei. Dar felurile de mâncare, dar spalatul,, luminatul, încălzitul ? D spre cei puşi la cura de supra -alimentare nici n’ar trebui să pomenim. In această situaţie, se impun câteva observaţii. Statul nu dă bani destui a estor instituţii. Această afirmaţie nu poate fi deaminţitâ. Acelaşi stat insă găseşte surse financiare pentru cheltueli inutile, cu feisivităţi, voiajuri, excursii, etc. etc. Dar pesemne nici cu aceste economii statul n’ar putea îngriji cum se-cade de spitale şi azile. Poate de aceia chiar statul aruncă banii pe drumuri întrucit tot ma-i... Poate statul nu-i în stare să întreţină instituţii sanitare şi de binefacere, toate forţele băneşti fiind destinate instituţiilor mai utile cum este de pildă Poiţia Secretă. Atunci... pentru ce nu se inchid porţile Spitalelor şji a Azilelor ? De ce ţine Statul să aibă cu orice preţ Sanatorii şi Orfelinate? Pentru ochii străinătăţii ? Cind vre-un străin ne vizitează ţara, — nu-i aşa că-i frumos cînd prefectul de poliţie îi arată din automobil cutare ^Sanatoriu, cutare Orfelinat! Asta ne trece în rîndul statelor civilizate. Dar luxul acestor aere de Europeni ne costă suferinţi şi vieţi inutile. "Pentru străini. .. Siguranţa Generală a Statului ar putea înfiinţa nişte stabilimentele demontabile şi o trupă de actori, care să joace după ocazii pe tuberculoşii, pe invalizii, pe orfanii. Asta ar fi mai corect. Dar să-i induci în eroare pe bolnavi, pe bătrîni şi pe orfani, dîndu le iluzia unui altar de tămăduire sau a unui Cămin, pentru ca mai apoi săi infestezi de toate boalele şi să-i distrugi printr’o mizerie fiziologică sistematizată.—Iată o procedare criminală ! Nu s bani destui ? Să se micşoreze numărul paturilor, pînă la unul. Să se închidă chiar instituţiile. Dar să nu fie amăgiţi bolnavii şi săracii. Sau, poate, existenţa acestor instituţii este absolut necesară pentru justificarea diferitelor flori care se vînd pe străzi ? mmmmusi Mai puţin ca la teatru, dar desigur destul de monoton subiectul romanelor se repetă, la special adulterul, sau fructul oprit, care au făcut sâmburele legendei lui Adam şi Eva, a rasemnat până acum cel mai speculat subiect. Cu toată lipsa de variaţie la ceia ce amorul are esenţial, autorii de veacuri schimbă nume şi decoruri, repetând veşnic aceiaş istorie pe care-o întâlnim anonimă şi simpatică, Primăvara, pe străzi lăturalnice, subt umbra deasă a castanilor înfloriţi. Romanul care In genere se foloseşte de un mediu aristocratic sau burghez nu s’a putut priva de specularea dragostei. De altfel nici nu o putea face fără ca prin aceasta să falsifice adevărul şi viaţa. Amorul, sau mai exact, problemele lui de psihologie şi de viaţă interioară este aproape exclusiv o creaţie a unei bune stări materiale, a unui confort sufletesc şi material. El este prin excelenţă o maladie tocmai a clamei burgheze şi cu atât mai mult a celei aristocratice. In clasele de jos, In cele «primitive», acolo unde munca copleşeşte activitatea interioară şi meditativă, amorul nu e atât o toradie a sufletului cât una trupească. Acolo el se rezolvă repede, i ca un abces, prin operaţie. O străfulgerare de cuţit scos din brâu, o bătaie cruntă şi aprigă, i vine repede şi sigur ca un tras- I net după ce a fulgerat/ j Civilizaţia care a creiat confortul şi totodată ,mult parasitism, a filtrat amorul, distilându-l fin ca pe-o licoare de lux. Amorul aşadar, cu preocu pâri psihologice şi cu sbuciu- măr. sufleteşti care merg prin auto-suggestie până la sinucidere este esenţialmente aristo- cratic; are nâcge’e albastru. Aceasta poate fi Insă numai o aparenţă. Poate «vulgul»] este mai decent cu sentimen- ’ tele lui intime. Totuşi amorul pentru el nu poate fi o profesiune cum este de-atâtea ori pentru aristocraţie. In orice caz amorul aristocraţiei este cel speculat de teatru şi romane. Aceasta face educaţia sentimentală a atâtor generaţii de câteva secole. El deschide apetituri spre Inclinaţiuni către care instinctul vieţii ne împinge cu deliciu. Un roman fără «amor» a ajuns astfel să aibă austeritatea antipatică a unui tratat prost de ştiinţa. In «Le dernier Viking», Boyer a isbutit să dea un roman care sa pasioneze fără ca ia el amorul să aibă un rol esenţial. Romanul acesta minunat tratează un subiect atât de rău şi de strein de viaţa noastră, la cât interesează deodată ca un roman şi ca o admirabilă carte de călătorii. Este vorba în acest roman de viaţa haină şi amarnică a pescarilor din fiordurile Norvegiei. Prin aceasta romanul lui Bojar are un caracter specific şi naţional, care’i face să însemne un loc aparte In literatura universală. E în acest roman altăceva decât ceiace este In toate romanele din lume. Prin acest caracter specific, şi prin dragostea cu care este scris, romanul lui Bojer, are mult din ceiace este esenţial In «La Briere» a lui Chateaubriand. Citind romanul ai impresia că descoperi o lume nouă cu fiecarepagină, o lume In care insă sentimentele omeneşti sunt aceleaşi contrazicătoare şi inexplicabile; aici insă mai bruşte, mai conturate. Casa «La Briefe» cadrul arid şi aspru face un fond necunoscut şi original. «Le dernier Viking» trebue să însemne pentru viaţa pescarilor din fiorduri, ceiace insamnă nuvelele lui Sadoveanu real, viaţa românească dela noi. Pescarii din fiorduri, dela Lindegaard pleacă In fiecare iarnă la Nord, la Lofoten, ţeitrupescăit, şi nu se Întorc decât Primăvara. Borcile cu pânze şi lopeţi pleacă pe marea cenuşie şi duşmană a Nordului subt asprimea iernei cumplite, pentru un drum de 2000 kilometri. Zile şi nopţi Întregi e o luptă aprigă cu moartea şi cu neantul. Cei 15 oameni de subt conducerea patronului, porniţi cu barca In largul mării, poartă în ei ceva din groaza unor condemnaţi la moarte cum s’ar putea să şi scape. Intre ei, şi apoi intre această colectivitate ambulantă şi cea de pe alte bărci, cresc sentimente noui, ca Intr’o lume nouă. Soarta comună, suferinţa şi pericolul comun, li leagă între ei; Ii aducă sufleteşte pentru o nemăsurată dragoste de oameni. Cartea aceasta In cam-i vorba despre viaţa de câine a unor oameni îngheţaţi de zăpada ernii şi udaţi zile şi nopţi dearâr.djl de apele mării, nici nu se putea ră r.u însemne o evanghelie a dragostei de oameni. Scenele dela moartea In pustiuri îngheţate subt pânzele bărcei, a lui Elezeus Hylla, salvarea de către Jacob a naufragiaţilor din barca lui Kristover, moartea lui Kaneles Gomoz, ne face să simţim coborând In noi divinităţi pe care nu le-am cunoscut, să devenim mai buni, să ne simţim mai buni, ca pescarii aceia cărora camaradul lor Lars le citeşte dintr’o carte. După ce el le citeşte din «Aurora» (titlul poate avea şi o semnificaţie simbolică) şi-şi pune cartea în buzunar şi pleacă, ceilalţi rămân uitându-se unul la alţi, puţin încercaţi parcă şi Henrik Raben spuse: «—Da, îi ciudat... Cartea asta ne face poate mai buni decât suntem». Şi mai departe : «Cartea aceasta ii ridică la ochii lor proprii, fără a naşte In ei ură contra cuiva». Cartea aceia poate fi pentru pescarii de-acum «Le dernier V.king». Monotonia decorului și pericolul îi face pe pescarii aco- Ciți|i continuarea în pag. Ila Granica Literară Hâ ■*: LIMB de DEMOSTENE BOTEZ Actualităţi din afară Americani şi alegerile.— Senatul american a declarat de curând publicarea obligatorie a corupturilor electorale. Comitetele vor trebui să aducă la cunoştinţa generală donaţiile pe care le-au primit şi provenienţa lor. Pa lângă aceasta, candidaţii vor fi obigaţi după alegeri, să arate prin ce subvenţie speră să acopere defitul, dacă l-au avut. Dacă la noi legea ar fi tot aşa de indiscretă, ar putea afla clţi comandaţi au la parlament băncile şi bogătaşii. * Opera vieneză la Paris.— Cu ocazia Olimpiadei, opera din Viena s’a transporat la Paris cu decoruri, ciotăreţi, corişti, muzicanţi şi şeful orchestrei, ►pentru a da cîteva reprezentaţii din capodoperele lui Mozart, reconstituite după adevărata tradiţie naţionala. ZIAR POLITIC COTIDIAN N’a fost^mâna criminală. Cu toată idoinţa şi bună-voinţa guvernului, ancheta n’a putut descoperi o mână criminală in afacerea nenorocită■ de la Pirotehnie. N’a fost o mână criminală nici acum, după cum n’a fost nici la prăbuşirea podului de la Valea-Largă. Putem spune în schimb că au fost, acum ca şi atunci, mai multe mâni criminale, mânile d-lorr Umlilă Brătianu, Tancred Constantinescu şi celorlalţi, care n’au ştiut să administreze, ci s ’au mulţumit să opereze in avutul public pentru îmbogăţirea partizanilor. Scăpând chilipirul mânei criminale, guvernanţii s’au prins de scândura de salvare a fatalităţii: s’a descompus pulberea ! Dar şi aici rămâne întreagă răspunderea unui guvern care a neglijat să păstreze în condiţii bune o cantitate imensă din muniţia aimoitei. Şi totuşi nu se vor stabili răspunderi nici de data aceasta, iar contribuabilii vor sângera ca să acopere pagube de miliarde ! ■ ■ ’— Noua Societate electrică din Iaşi şi-a început activitatea prin răspândirea luminei... spirituale, la agapa inaugurală de ieri. „ Noi nu criticăm nici nu lăudăm pe nimeni, dar nu putem rezista impulsului de a sublinia toastul d-lui Autonom Georgescu, fost prefect de poliţie şi exbaham al Abatorului, Intr’un limbaj poetic și aproape gramatical, d. Autonom s’a declarat partizan al lumineide toata categoriile: electrică, spirituală, intelectuală etc. Da ' altfel d. Autonom este cunoscut mai de mult In ipostaza aceasta. ‘ Se știe că d-sa are deosebit respect pentru industria tiparului, acest instrument al luminei spirituale. Nimeni nu l-a întrecut ! In zelul de a ocroti ziare, tipografă şi tot soiul de publicaţii care mai apar în acest oraş aşa zis cultural. Şi fără indoială,ca un apologet al luminei ca d. veterinar , Autonom, va juca rolul de salivator intr’o Societate pentru lumină. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât promptitudinea la datorie, competenţa, spiritul de ordine, sânt atribute cu care d. Autonom s’a ilustrat de asemenea In neuitata-i carieră de prefect. Ca încleere a acestor fraze omagiale, relevăm faptul că laagapa de ieri, confratele nostru d. Alfred Ifter a fost vibrante cuvinte de laudă pentru valoarea și activitatea de totdeauna a d-lui Autonom Georgescu..... Ro. Cetiţi „Opinia“ MARȚI 10 IUNIE 1924 ABONAMENTE: Lei 600 ... pe un an ~ 320 . . . * 6 luni : 160 ... * 3 luni SUB REGIMUL FEUDAL Expulzarea d-rei dr. Ecaterina Arbore Guvernul şi-a consumat ilegalitatea, expulzând efectiv pe d-ra dr. Ecaterina Arbore. Faptul are o mare importanţă, ca simptom al spiritului abuziv şi dictatorial al guvernanţilor de astăzi, şi deschide drumul unor metode de primejduire permanentă a exerciţiului libertăţilor cetăţeneşti. Împotriva acestui sistem dictatorial avem datoria să protestăm cu ultima energie. Expulzarea Ecaterinei Arbore este un act nedemn chiar pentru d. Ionel Brătianu. Actualul prim-ministru — cu tot spiritul său îngust—este un om de la care aşteptăm acte serios chibzuite, în direcţiile esenţiale ale vieţii de stat. Astăzi, când ,atâtea probleme mari te pun înainte, cum poate d. Brătianu să se ocupe de meschinării stupide, cu preţul unor ilegalităţi revoltătoare,cum este prigonirea aceasta a unei femei nevătamătoare ? Cum se poate abandona d. Brătianu tentatunilor unei marote nedemne de un barbat de stat cu răspundere ? tre, s’a găsit să uşureze jocul abject al dictatorilor de la Bu-cureşti. .. Lucrul merită a fi cunoscut, şi păstrat în memoria tuturor. „ Ecaterina Arbore este româică de biştină, cetăţeană, cu dreptul neştirbit de a trăi la căminul ei, în patria de care alergă sângele şi amintirile familiale, la nici un chip ea nu putea fi expulzată. Afirmaţia că d-ra Abore ar fi fost In serviciul unui sfat străin, a fost gratuit făcută și nu s’a dovedit cu nimic. Iar pei deasupra, s’au nesocotit cu de* | săvârșire formele legale In limita cărora o expulzare poate fi ordonată și îndeplinită. jj Netăgăduit, autorităţile au co-1 mis o ilegalitate monstruoasă j care poate fi un precedent ne- norocit. Ori care dintre noi par . din nou taxele vamale pe hârtie, tem fi declaraţi indezirabili,, Măsura aceasta o ia pentru a smulşi de la caminul pe care ţ satisface stăruinţele liberalilor ni l-au dat părinţii şi aruncaţi , interesaţi la trustul fabricilor în pribegie primre străini.i din ţară, având In frunte «Letea» Suntem în plin regim pomic Dinu Brătianu, feudal! Protecţionismul este întrebuinţat de astă dată împotriva cărţii şi a culturii. Intre interesele câtorva fruntaşi clubişti cu acţiuni in fabricile de hâre şi marile necesităţi de luminare a maselor, liberalii ,preferă pe cele dintâie. Aceasta o fac nu numai pentru a favoriza una din numeroasele lor afaceri de speculă, ci şi din motiva de alt ordin. Protecţia industriei hârtiei. Înseamnă de fapt protecţia ignoranţei. In adevăr, ridicând taxele vamale de import, cele câteva case de editură şi ziarele independente vor fi aproape paralizate. Constrânse să se aprovizoneze cu predase mai mult decât inferioare dela fabricile din ţară, lăsate la bunul plac al unul trust lacom şi In acelaşi timp incapabil de a fi3 faţă cererilor, tipografiile vor intra latr’o complectă amorţire. Cartea şi ziarul, aceste vehicule ale gândirii nu vor mai putea circula cu uşurinţă, ignoranţa va trona şi da acum înainte spre marea mulţumire a celor care stăpânesc azi ţara. Lumina nu e de loc comodă. Ea arată lucrurile şi oamenii aşa cum sunt. Libaralilor nu le convine de loc să se Înmulţească numărul celor care iubesc şi folosesc lumina. Organizaţi pentru pradă ei favorizează întunericul la mod instructiv, din spirit de conservare. Şobolanii rod noaptea şi au o deosebită predilecţie pentru cărţi, reviste, ziare şi tot ce e hârtie. —Y— Expulzarea d-rei Arbore, hotărâtă de câteva săptămâni dezile, a fost efectuată cu mare intârziere. întârzierea s’a datorit faptului I că guvernul a tratat cu toate statele vecine pentru a obţine autorizaţia să treacă proscrisa peste graniţă. Dar nici spre Apus, nici spre Sud, nici spre Rămâif nu s’a găsit un vecin care să faciliteze Brătienilor consumarea acestui act dezgustător. In cele de urmă Insă expilzarea s’a facut prin punctul Nepotocăuţl In Polonia. Este semnificativ faptul că tocmai Polonia, ţara cea mai reacţionară de la graniţele noas- /ST z^e Lr. I I Nu uitaţi să detaşaţi cu începere de Luni 16 Iunie, cupoanele de participare la premiile darului ,,0,jinia“. 25 Premii în valoare de 15.000 lei. —Până la primul cupon, au mai rămas NOTE iutii iiisnitn Guvernul vrea să mărească Astăzi■■■ Constatările unui consumator A tă dată, când doi oameni se întâlneau, se Întrebau de sănătate, de familie. Astăzi ei se întâmpină cu vorbele : ai găsit ceva In hală ? Și dacă din întâmplare ce’ întrebat a găsit, i se pune chestiunea : «cât ai plătit chile de carne ?» întrebatul nu prea poate răspunde, sau dacă o face, spune: «am dat cât mi s’a cerut sau cât mi s’a luat din suta de lei! Unul spunea către altul: am avut nevoe pentru casa mea de o sticluţă de conyac. Or, se ştie că în tot laşul, două sunt băcăniile de samă. Am cerut la una din ele o sticluţămică Naville, trei steluţe. Mi s’a luat 35 lei. Ca curiozitate, am voit să văd dacă aceiaşi marcă, cu aceleaşi steluţe, au acelaşi preţ şi la cealaltă băcănie. Acolo mi s’a cerut 28 lei. Dacă cei ce vând produse In legătură cu agricultura, ne pun în vedere că nu plouă, ne temem că acelaşi lucru il vor face şi debitanţii bacani. Vor susţinea şi ei, că nu plouă, şi de aceia măslinele, macaroanele şi atâtea altele vor trebui să se scumpească. Am auzit că unii comercianţi de astfel de lucruri au fost daţi la judecată şi achitaţi. Unul din aceştia, fiind întrebat cum a tri putit să scape neatins, atunci când fusese constatat că speculase , vânzând o sticlă de vin cu 35 lei, a răspuns: «Am adus o listă de preţuri din Bucureşti, unde aceiaşi sticlă de vin, cu aceiaşi etichetă, se vinde cu 50 lei. Şi am fost achitat, altfel opsi nn° se rutea. Ce să mai facă bietul consumator ? V. Tribuna liberă CEI DOI FINŢI Sub acest titlu primim următoreri, cu rugămintea de a le da publicităţii: Cel mi mare, Ion, declarata trecuta el nu face politică, ci numai şcoală.Plătea confidenţial cotizaţia In două cluburi, şi la fiecare schimbare de regim trimetea şefului local o scrisoare dulce, relopind încredinţările sale de adâncă simpatie, asigurându-l de cel mai sincer concurs. Sunt acum 20 de ani, când prietinii politici mi-au propus formal, totodată insistent, ca să-i iau locul la o şcoală cu internat, eu însă am refuzat net, pe motiv că sunt cu el coleg şi prieten. Rezultatul a fost că mânisul rămânând mai departe lapostul său, din sărac s’a făcut , bogat, ca și cum din numai (CU!|i continuarea In pag. Il-a)