Opinia, iunie 1924 (Anul 20, nr. 5099-5120)
1924-06-25 / nr. 5117
ANUL al XX-lea No. 6117 RP* BV N&9, video IN PUŞCĂRIE! La recentul congres din Chişioau al ţărăniştilor basarabeni, d. Const. Stere a sintetizat prin următoarele cuvinte, datoria primordiala a elementelor noastre democratice : «In acest, moment istorie, nu avem problemă mai grea şi datorie mai sfântă, decît de a preface această puşcărie în care trăim cu toţii, într’o asociaţie de oameni liberi, într’un stat al poporului românesc unit, liber şi independent». Cu talentul d-sale cunoscut de a caracteriza situaţiile prin expresiuni de o plasticitate vie, d. Steres defineşte foarte nimerit drept «puşcărie» ţara in care atotputernicia familiei Brâteanu ne oferă un trai de o asprime cu totul nesperitată. Sub regimurile oligarhice, înrăutăţite şi conrupte profund, după război, am pierdut orice libertate de mişcare, orice drept de manifestaţiune individuală sau colectivă, orice garanţie legală şi orice putere de a rezista risipei, necinstei şi incapacităţii care constituesc atributele guvernanţilor noştri. Ţara s’a transformat într’o imbensa puşcărie în care vegetează şi sufăr cîteva milioane de preveniţi. In puşcăria aceasta, personalul administrativ, cu gardienii şi cu organele de pază, îndeplinesc tot soiul de abuzuri, violenţe, presiuni morale şi fizice. Aşa-i viaţa în puşcăriile balcanice ; prizonierul suferi toate lipsurile şi toate umilinţele, pentru ca nu are protector nici posibilitate de autoapărare , gardianul îşi permite toate poftele, pentrucâ n’are stâpin nici răspundere. Gardienii guvernanţi au făcut şcoala, însemînţind în spiritele slabe nerespectul de semeni, nedreptăţirea, violentarea. Şi astfel, o parte din cetcăţeni—ei înşişi priozonieri ai puşcăriei,— s-au transformat în exponenţi ai gardienilor, terorizând masa întreagă a tovarăşilor de închisoare. Cu chipul acesta, România a devenit o societate brutală şi anarhică, scoasă din mediul european al vieţii politice şi sociale. Pe tărâmul cetăţenesc, totul trebueşte refăcut de la capăt. Trebueşte eliberat cuvântul maselor populare, ca să-şi spună ele păsul şi dorinţele, să indice directive şi să confere puteri fruntaşilor în care se încred Adică, trebueşte realizată democraţia în felul cum alte popoare au făcuit-o —în fapt şi în doctrină,■ pentru a se da norodului întreg putinţa de a trăi mai voios şi mai îndestulat pe pământul patriei. Trebueşte eliberat omul de toate constrângerile administrative şi anarhice, pentru a se simţi solidar cu societatea pe care s‘olegitimeze şi s‘o respecte din propria-i conştiinţă de coasociat liber şi nesilit. Trebueşte restabilită legea dreaptă şi generoasă, una pentru toţi,ca să putem ceti întransa codul vieţii publice şi să găsim un îndreptar al vieţii particulare, siguri în orice moment pe limita drepturilor şi a datoriilor noastre, şi siguri pe garantarea neşovielnică a limitei acesteia. In puşcăria noastră au apărut grupări şi oameni care şi-au înţeles datoria de elemente conştiente şi care au găsit energia să treacă la acţiune. Acţiunea acestora, exercitată asupra unei mase ajunsă la exasperare, are şansa de aînscrie momentul istoria al eliberărei cetăţeneşti a românilor. Toate elementele conştiente trebue să se ralieze la lupta pentru democraţie, cu toate riscurile şi cu toate jertfele care s’ar cere. .. Sforţările de pitire nu a pus Guvernul laburist in Anglia şi cel radical-socialist in Franţa asigură acestor două ţâri o politică pacifistâ şi democratică. Cei doi stâlpi ai edificiului European, construit după tratatul din Versailles, stau astăzi pe acelaşi plan, aşa că echilibrul ar urma să se stabilească in scurt timp. Totuşi lucrul nu-i de loc simplu. Materialul cu care anglo-francezii vor să construiască pacea s’a alterat in ultimul timp, şi tinde să se prefacă în pulbere explozivă. — Germania republicană şi democrată de acum câţiva ani, a devenit reacţionară, militaristă şi şovină. , D. Hariot, vorbind despre numirea ca ministru a generalului Nollel, a arătat că acesta vede in Germania de azi repeţirea celor petrecute după 1806. ţara se înarmează pe sub ascuns. Primul ministru francez a încheiat cu urmâtoarele cuvinte, foarte semnificative. * firanţa este sincer animată de un spirit impâciuitor. Dacă Germania democratică vrea să meargă pe aceiaşi cale, ea va afla oricând la noi un ajutor. Dacă, din contra, polgemaniştii înţeleg să strice ordinea şi echilibrul actual, firanţa republicană şi democratică le va spune că merg pe drum greşit şi că nu se va lăsa nici înşelată, nici adormită». Este totuşi îmbucurător faptul că guvernul german s’a declarat conciliant, fiind dispus a primi controlul interaliat în chestia dezarmărei. Astfel, este de nădejduit că pacea reală va fi în curând și definitiv câștigată. Există la noi in ţară o Ligă a drepturilor omului. Sa vede că omul nu se bucură de toate drepturile pe care i le oferă viaţa. Cu mai mare cuvânt ar trebui atunci să formăm Liga drepturilor copilului, pentru că, din toate făpturile de pa faţa pământului, cea mai grăpăstuită este copilul. Copilul nu este un om la miniatură, cu toate facultăţile omului matur, dar reduse. El este o fiinţă aparte, care are nevoe de o pregătire îndelungată până să devină la maturitate şi să nu aibă nevoie de ajutorul nostru. La naştere am putea zice că este o masă de carne care are potenţial toate facultăţile de care se va servi mai târziu când va deveni om. De aceia şi copilăria lui durează mai mat decât la celelalte animale. Le cândcelelalte animale repede ajung la maturitate şi se pot emancipa de sub ocrotirea părinţilor, ia fiinţă omenească copilăria durează mai mulţi ani. La celelalte animale viaţa sufletească este simplă, la om viaţa sufletească este mult mai complicată. Animalele celelalte n’au aproape copilărie; la om ea ţine 20 şi mai bine de ani. Facultăţile sufletşti ale copilului apar pe rând, şi atunci ele au nevoie să se desvolte prin exerciţii şi mişcări la care el se dedă de la sine, numai să aibă putinţa. Când el simte că în suflatul lui a încolţit o facultate nouă, ceia ce nu se face fără oarecare criză, atunci copilul se manifestă la afară şi cere un exerciţiu. Atunci noi suntem datori să-i oferim exerciţiul potrivit desvoltării facultăţii care a încolţit în sufletul lui. Dar noi nu putem să ne amestecăm nici la încolţirea acelei facultăţi, nici la desvoiarea ei. Acestea apar şi se dezvoltă de la sine. Datoria neagră este numai să-i creăm copilului numai un mediu prielnic pentru dos voi tarea sa sufletească şi trupească şi pe urmă să aşteptăm. C na are răbdare, să aştepta şi minunea se va produce. Pentrucâ noi, învăţătorii, ori cât de dibici am fi, nu putem face mai mult decât namra d ntr’un seaete ua trandafir şi dintr’un căţelaadra da vulpa nu putem face un câne da vânat. In timpurie noastre am abandonat pretenţia de a face un om nou, cum aveau învăţătorii în vechime. Astăzi pretenţiile noastre sunt mult mai reduse. Astăzi pretenţiile dascălului se reduc la proiecţiile grădinarului ce le are faţă da o plaată. Care-i rolul grădinarului faţă da o plantă pe care o cultivă ? Să-i pregătească un teren prielnic din care planta şi-şi extragă sucul care va hrăni. Ei nu se preocupă da locul şi timpul când tulpina are să plesnească pentru a-şi ,da drumul unei noai mlădiţe, nici când ara să-i pun florie şi nici cât de mari şi de frumoase ara să-i facă fructele. Aceste toate sunt trebi ale naturei. Şi un gălinar care ar fi prtocipat de asemenea nimicuri ar fi pur şi simplu ridicol. Tot asemenea şi o femeie, ca e simte a avea un copil, dacă ar fi preocupaă de culoarea ochii)' ce rebue să aibă copilul e, vai d brun nasului. Aceste suture şi ale nuurei, natura se lagijaşte de toate acestea şi noi nu putem substitui natura. Rolul nostru se reduce de a apăra fiinţe omeneşti de pericolul din afară, după ca am pregătit un mediu favorabil dezvoltărei sale duble, fizice şi intelectuale. Dacă facem comparaţie un om un grădinar şi un învăţător, ac apoi vedem că unul îşi cunoaşte meseria mai bine decât noi. El are răbdare şi noi nu, el pregăteşte plantei «are un teren propriu la care planta prost»rează, pe când omul pregăteşte astăzi un mediu care nu convine copilului, care-i distrage fiinţa fizică şi morală, ti poetiseşte. Grădinarul lasă planta tor îbrîate şi aşteaptă ca să se producă minunea ; învăţătorii nor to t sunt grăbiţi, ei nu aşteaptă, ceia ce trebue să obţină de Ie eonii, e veau să obţină pripit, iaed,ai; ei u’u ti mu de aşteptat. In chpul acesta m i p*i- Citit! continuarea în pagr CRONICA PEDAGOGICĂ Drepturile copilului de C. V. Buțureanu OPINIA face abona_________ mente lunare pentru băi şi staţiunile climaterice 2 LEI NUMĂRUL ZIAR POLITIC COTIDIAN NOTE Ideieilizată Sub titlul «Telefonia fără fir la Academie» ziarul parizian l’Ocuvre scrie: T.F. F. a pătruns pentru întâia oară sub cupola Academiei cu ocazia recepţiei d-lui Henri- Robert. .Discursul era şial d-lui Barthou au făcut înconjurul pămintului lotr’o optime da secundă. Acest miracol—devenit banal (la Paris !)—a fost posibil graţie dispoziţiilor luate de d. Toraey, directorul şcoalei superioara cu Poştă şi Telegrafie. Ele sunt foarte simple . Pe masa biroului Academiei drept la faţa d-lui Bergson, a fost aşezat un microfon mare cu o farfurioară şi ceva mai «ens bild che»n aparat telefonic ord na . Actul microfon era legat pnotr’o idie telefonică obişnuită cu un birou da P. T. T. Acolo, sunetul cules de acest aparat, după ce a fost amplificat, prin lămpile Audion zisa de joasă frecvenţă, era transmis lămpilor Audion de înaltă frecvenţă care amplifică şi modulează trimeţind in antenă «vocea formidabilă care vorbeşte mulţimilor». Astfel, le’a putut auzi în lumea întreagă «vorbind» cei doi academicieni. Milioane de amatori proprietari ai unui modest post receptor, li ascultară f^ă peutate pe o rază de 4—500 kilometri In jurul Parismul, iar propriitarii da posturi mai puternice putură să guste cadența frazelorlor aproape peste tot pământul,Țafa-A de Ruhr unde generalul Degoutte a prohibit posturile da «fâră-fir» particulare (și de RomLia unda nici nu s’a pomenit de asemenea comedii, adăogăm noi)Şi nu-i departe timpul cînd, ca o simplă pilă şi un cristal de oxid de zinc, orice academician şi orice particular vor putea să trimeată prin spaţiul eterat cuvintullor, fără a avea nevoe să recurgă la amplificatorii, oscilatorii actuali, scump şi greu de miimitî: discursurile vor fi atenei, in adevăr, spuse pentru mulţime şi pronunţate In piaţa pubică. Aceasta se va realiza, fără îndoială, In cel mult un an de zile»... Cât de departe Matern de optimismul confraţilor din Franţa. Sîntem doar aşa de siguri că peste un an de zile, vom comunica tot ca atîtea sacrificii de nervi și de voce prin telefonul ordinar și cu fir!... Citiţi în pag. IV-a Ultima ori telegrafică şi telefonică ?! ARGÜRI 25 IUNIE U24 li neţii n mninei nsti®na!*tărâniste După congresele de la Bucureşti.— Intriga liberală Inincţim&- - Int.rp. hatnrnhp.ni*rí nrrlpJpvii După amănuntele pe care le posedăm până acum, fuziunea naţional ţărănească este iacă lntr’o situaţie neclară. Congresele ambelor partide au ratificat fuziunea. Dar pe când ţărăniştii au adoptat rezerve democratice specificate de basarabiei în congresul de Chişinău şi au afirmat calitatea de conducător necontestat pe care o atribue d-lui C. Stere,naţionalii au ignorat în chip voit moţiunea de la Chinău şi au declarat că există un «caz Stere» pe care urmează a-l rezolvi comitetul executiv al partidului fuzionat. Prin urmare, iată o deosebire de atitudini destul denasemnată, pe o chestiune princiuală la ce priveşte orientarea şi organizaţia ei internă a noului partid. Evident, situaţia este neclară, dar nu putem trage de aici concluzia că fuziunea ar fi compromisă Putem constata însă un lucru foarte trist. Miravune destabile ale politic,anumuli de gaşcă şi de pofte personale, şi-au amestecat şi aici coada. Câţiva pătimaşi ai măririlor, de taia mediocră a d-lui Stelian Popescu, s’au pus să dăuneza unui interes general, in cedinţa că-şi servesc ambţiile personale. Aşa sa expliă cum astăzi, îa chip tardiv, neopritul, insolent şi absolut nedrept, se dezgroapă ba unul ipocrît al tşi zidului «caa Ster»», prin ziarul de anunţuri comerciale «U «iveradl», sau ziarul fără ecou «Lupta». Ia apa aceasta tulbure da patimi meschine, partidul liberal —primul interesat a zădărnici fuziunea—şi-a aruncat undiţa şi rie de neghiobia celor care s’ar lăsat prinşi l« cîrlig. * Dar şi conducătorii cu râmpondere ai partidului naţiona ardelean s’au lăsat cuprinşi di slăbiciune. Ei pun oarecare retzistenlă la dorinţele exprimaţii de basarabeni, diad impresia că ne-am afla faţă de un conflc de vederi şi aspiraţii între ctili d nă provincii. Fără a discuta chestiune, dacă termenii noţiunei din Chişinău a avut sau dar destulă oportunitate, estim da constatat ci partidul ţărănist basarabean destul de numeros şi destul de important ca să aibă drept, ca şi ardelenii, să-şi spue un cuvint şi să-şi exprime un daziderat. Caviotul basarabenilor trebui să tragă îa cumpănă şi poate să constitue o bază de acord prin concesiuni reciproce. Altfel ar însemna că Basarabia este anexată politiceşte, la 'chip arbitrar. Or, forţa politică a Basarabiei nu poata fi violentată sau nesocotită , după cum un om cu 91 a .a . 5 măritele d-lui Sterer nu poate fi i îndepărtat sau ch ar jig® t ■, caci atunci n’ar mai fi vorba de o reunire a forţai or mari şi denaoî cratice ale ţârei, ci de înjghe- i barea artificială a nav.i lelor a- i mori menit să se rostogolească distrugător pe te 'aspiraţiunea democratică a maselor. a S aerăm că patriauii cuminţi a şi bine-mtnnţi ina'ți vor înţelege -lacasta adevărul'» eiemw.ta'e, rut|pi d sforile inbi-igei pa caca par- 1 itidal libei'ali«, tr ga dună spa* țteio cttorva Pocești mut ÎL I- j i ii Lr. și — mmm&mmmi . 1/Audență Bucureşti. D Tr»numi laş, ’fost ministru, a fist *’ primit ieri în auden a d* I Eegt.i. 3 (Actualităţi ‘-br- din afara ai a Movilă sacră.— Aşa se numeste en irm.l mo ouau de celţ .nuşă şi van calcinate ca"a se il ridicata Jpmia, aprobe de a docul mare ui cutremur. Acolo P an fost adunata rămânea a 633,000 oameni pieriţi Iu florăă m.o ,care au mistuit pe reLgiatd li 'dio H njo. rl Movila sacă a devenit un orc de peie-inaj pHus la Întreg p *oporul j ipoaez. Zii nic se adună iln jurul ei mi' de oameni ve'*tuiţi îa pelerinaj dia tva.e pâr^ tiie imperiului. a Străz le Par sulu .— Statistica drumurilor d a Paris : căi, !# bulevarde, stăzi, fundăm' î, a dat ăl o lungime totala de 1.403 kilofil metri 600 metri. In această ci\- I iră nu sânt cuprinse şi străzile ie particulare pe care e oprită cirsă culaţia. ci Supafața drumurilor, la care le se adaogă acea a pieţelor si *g tăunilor este de 16,809,800 sa metri patraţi. i- j * și Dempsey aft st de cinema, să Celebrul campion mondial al e boxului, Jack Dempsey, părăsește te eringal» pentru a apărea pe it ecraaul cinematografic. i Deși e dastul da bigat, Demi- psey n’a putut rezista unei oferte ispititoare: un milion de ie dolari pentru a juca la rolul tietular din filmul tragi-comic «Cadraierul îndrăgostit» scris anume pentru el. 5 " ix Înainte de a pleca la Mi,a sau, la stațiunile climaterice, ce ppreți un abonament lunar la staurul topmiat. 29 luni« NU RISCA ! REFLEXII Despre ospitalitate I Uq diplomat chinez, rsîrftpr* ' !q patrie dintr’o călătorie To . străinătate, își expune impresiile * dala mesele la care fusese 'pefut j —mai alea in Ameifică. t , Pe Chinez l-a indisptM mai întâia celeritatea ainericapilor Felarife la roasa vin ii h al după altei. Stăpâna dă ordine repezi servitorilor. Toţi sunt cuprinşi da n gaba inexplicabilă. Maaa la Orient seserveşte pe încetai ca mari patiz**. Orientalii cu m grăbesc de foc, la hanul mesei, Chincjll aduc dansatoare şi vântă aţe care distrează musaffirii. Masa est* qb p'ilej da distracție—ele im loc de eu'se, la care fe tut rec mafiaatt ta mânarea furculiţelor Si tn 'golirea‘p6*h ii e or. A oi maliein frtiuri si cantitatea t i'- au i muli grea taeer« ca e sob-Mtata hm-tza. Cbipej il’a s tn. t d tor «i mănânce rt n f eca'« f de bocite si să bo dn beca-i* pah*r. Di'- «ti tu b lieuja mesenilor l-a surpms y l-a nemulțumi* o« tacit’r mai tiu al Imperiului fÎHce«tc Lh mcMele ameriottse o t Ji m a vi b ste. Na »’aude n f 11 er mei ia pământ In zada on domn 1 .cepe o tefcori» ară. Acei cărora »e adreeewfc, • mrpiâr* «c ca ochii, fac g**?t.r de Înțelegere, râd chiar* d~*r nu I ieog nimm. Mii d mult gazdele franc««* căuta eră să »tab lească o care» es re discuiuă t. t mpul mesei A«f-l o daijană, c».*e avea du pildă la masă un matematician, ti lufeba la mijlocul mesei Ge-s mat«m*!ieila ? B etul mosafir teruia sa se execute, ha atenția generală, el explica dec« t rai cum nă chestia — fără da cine va să priceapă o iotă. Dar acele timpuri au trecut și publicat francez, vorbind danpre ospitalitatea cltorva neamu’i, spune ca nicăeri nu e’a simţit ca la el acasă—cum s’a simţit, într’o casă de Turc, la Constantinopol. După cîteva momente, s’a stabilit o cordialitate frăţească latre musafiri şi gazdă. Seara aceia, declamă publicistul, n’o va uita toată viaţa. Să vorbim şi despre roes ale noastre ? La noi gazdele se gândesc mei mait la ele, decit la invitaţi Gazdele iau masa drept no prilej de distracție personală. Ri Adiel, odată, un invitat—după ceva ascultat toate plăcile pasa de gazdă la gramofon—și-a permis să atragă atenția doamnei asupra unui cântec frumos, dar care era sistematic ocolit — Pardon, domnule,— i-a tăiat-o brusc stăpâna , și urmă pe un ton sacadat: Aici la noi-pe, te distrez așa cum vrea eu! — ?!.. !