Opinia, iulie 1924 (Anul 20, nr. 5123-5148)

1924-07-22 / nr. 5140

I­A. AKUL al XX-la* No. ci 40 pFTM A D K . „ tiniverei^^ T Biblioteca t '1 Loco ©tret _ I. D. Vintilă Brâtianu in misiune D. Vintili Bratianu a por-­­ nit In călătorie prin stră­inătate . înainte de plecare, mi-' niştrii ţinîd­ sfat au consta­tat — în sfîrşit — că ţara trece printr’o grea criză fi­nanciară si economică şi că optimismul liberal, oricît ar fi el el de bun pentru dis­cursurile parlamentare, nu poate aduce nici o schim­bare, şi nici o nădejde. Trebuiau luate masuri ur­gente împotriva relelor pro­duse prin aplicarea princi­piilor economice ale lui Vin­­ti­lă Brătianu. Se înţelege uşor că ceia ce se cerea în primul loc era o schimbare în oameni şi met­de. Ar fi fost natural ca, în urma constatărilor consiliului de miniștri, re­gimul dezastruos al actua­lului vistiernic să fie decla­rat în stare de faliment. Până la o primenire com­plectă a programului de partid, un interegn, fie chiar deghizat, ar fi pregătit tre­cerea la o politica econo­mică bazată pe principii mai sănătoase. In nici un caz, pemru căutarea ajutoa­relor în străinătate nu tre­buia să fia delegat însuși autorul catastrofei, d. Vin­­tila Brătianu, pa care toate cercurile financiare din Apus îl suspectează. Or guvernul, deși a con­stat criza, n’a vrut sa-i recunoască ade­vărata cauză şi a trimes t­ot pe reni­nistrul de finanţe, autor al nefastului „prin noi înşine“, al comercia­­zării şi al tuturor celorlalte legi de acaparare a avuţiilor obşteşti. .Procedând astfel, miniştrii au făcut un act de conser­vare naţional-liberalii şi au lovit în interesele generale ale Statu­ii." " Ţara nu are nevoe de rea­bilitarea d-lui Vintilă Bra­­tianu. Ea cere azi stabilirea cura lui m­onetei şi oprirea cât mai neîntârziată a scum­pirii. Mai cere conducători ca să aibă în vedere econo­mia generală a lui şi cu interesele bancare ale unui grup politic res­pâns. Ţara are bogăţii nenumărate şi cu toate acestea se vede nevoită să o constate că e din ce in ea mai săracă. Singur guvernat se face că nu cunoaşte realitatea si­­rezistă pe calea indicată de I. Vintilă Brătianu. Mai mult încă, In momentul când re­­cunoaşte criza, se slujeşte pentru realizarea împrumu­turilor externe de omul cel ma­i puţin indicat de acela car, în vara trecută a cu­­­reerat o lună de zile între Londra-Paris-Roma pentru ca la sfârşit să închee o mizeră tranzacţie, care fie coastă opt sute de milioane lei comision. Pentru ce și în vara asta tot d. Vintilă Brătianu. Evi­dent, ca să nu reuşească. Perseverenţa liberalilor es­te cu adevărat criminală. — Y— COLABORARE IN LOC DE FUZIUNE Se cunoaşte apelul la cola­borare făcut de d. Maniu, în consfătuirea din Cluj a comi­tetului de o sută. Venit înda­tă după denunţarea fuziunei naţional-ţărăneşti, apelul d-lui Maniu era menit să menţie contactul prietenesc între cele două partide democratice, şi să facă posibilă o guvernare comună pentru salvarea ţărei din prăpastia în care a dus-o actualul guvern. Ne am exprimat imediat convingerea că acolo unde n’a reuşit fuziunea, ar putea reu­şi colaborarea. Şi nu ne-am înşelat. Un indiciu nou vine să întărească supoziţia noas­tră. Ziarul ţărănist „Aurora“ de­clară că apelul d-lui Maniu: „nu va putea lăsa nepăsător partidul ţărănesc“, ci: «Avem convingerea—spune zia­rul d-lui dr. Lupu—că partidele democratice ar putea găsi o bază de colaborare între ele, pentru ca cu un ceas mai devreme să înde­părteze regimul nefast de astăzi. Aşa­dar, ambele partide pot şi voesc a conlucra în interesul ţărei, fără a mai fi hărţuite de neînţelegerile pe care la provoacă problem­a fuziunei. Poate că o colaborare e so­luţia cea bună. Ambele par­tide vor avea răgaz să se cu­­noască bine, să se înţeleagă, să şi potolească suspiciunile. Şi numai după aceia ar pu­tea face o fuziune, mai reală, mai sinceră şi mai trainică decât ar fi făcut-o în condi­­­ţiile în care s-au urmat ulti­­mile tratative­­. Citiți în pag. IV-a Ultima ori Impresii de călătorie de PAULA PETRE­A Vara, călătoria e obligatoare şi impresiile sunt necesare. Cine nu simte nevoia să-şi părăsească cuibul tihnit, unde fiecare col­ţişor ascunde o taină a sufle­­tului, pentru a-şi petrece o lună de vacanţă. Intre patru păreţi străini, indiferenţi, înăbuşitori ? E goana după altceva, care ne mână neîncetatat şi ne face adesea să nesocotim adevărata fericire. Nu ne e dat să stăpânim, ci să fim vecinie stăpâniţi de ins­tincte, de obiceiuri, de preju­decăţi. Numai acel cuprins de grija zilei de mâne, are puterea să-ş­­i pl­ângă dorinţele, să-şi satis­facă prea puţin nevoile şi să se avânte în lumea visurilor, pe a­­ripile gândului niciodată realizat. Jaiesm­ul, nu-şi refuză nnimic, dar are puterea de a nu mai putea dori nimic. Câtă poezie aşează visul u­­nuia care nu poate călători, în­­tr’o călătorie! Ca departe suntem cu doru­­rile noastre de realitate şi ce fe­ricit e acel ce nu şi le poate izbândi,căci în clipe de reverie, le vede ai­doma, te trăeşte aşa cum gândul său le vrea,­nu cum realitatea obicinueşte să ne sa­tisfacă. De aceea e mai plăcut să că­lătoreşti cu imaginaţia, decât cu trenul Ea când porneşte la drum, face călătorii minunate. Trenul însă, dacă nu te o­­moară, te jigneşte, îţi atinge in­dividualitatea şi însemnătatea ei, prin faptul că te convinge de la prima clipă, că nu s’a pus In mişcare pentru tine; ba ade­sea-ţi dovedeşte că tu, nu În­semni nimic. O sardea mai puţin în cutie, poate indispune pe gurmandul care posedă cutia; un strivit mai mult sau mai puţin In tren, se strecoară nebăgat in seamă. Cine ţine la confort cu orice chip, face sacrificiul şi cu o lună Înainte. Îşi opreşte un va­gon cu pat. Te culci într’o localitate, pen­tru ca visând cine ştie ce ba­zaconii, să te trezeşti a doua zi, departe de locul din care ai pornit. Buimăcit de somn, satisfăcut că trăeşti, obicinuita să preţuim un lucru, numai când suntem pe punctul de a-1 pierde, te «co­bori Intr’o gară unde ^mişună fi­guri necunoscute, indiferente, ridicule. Atergi tu dreapta şi stânga, lovindu-te în primul rând de mo­jicia celor ce trebue să te in­formeze când soseşte primul tren care te interesează, căci cine se respectă, călătoreşte cel puţin o noapte şi o zi; altfel nu poate zice că a făcut religiatură. Cum lasă mărirei, ii urmeasă totdeauna decadenţa, din vagon­­pat, cu multă greutate, abea de reuşeşti să te strecori Intr’un vagon de animale sau bigaje, a unui tren de plăcere. Aşezat pe propriul său cala­balâc, meditezi întristat la soarta capricioasă, care te aruncă din înălţimi în prăpastie şi vice versa, când eşti alesul"ei... Când încetezi de a te mai gândi la tine, pentru a admira natura, constaţi, că vagonul are ferestrele prea mici, prea sus şi prea opace. După câteva ore de plăcere, singura dată când plăcerea are durată mare, schimbi trenul. Pe o căldură tropicală, când intri latr’un vagon unde miro­sul de iedoform de pildă pre­domină, inăbuşindu-te, bucuros că din mila călătorilor istoviţi şi ei de plăcere, oamenii fericiţi sunt mininimoşi, ai găsit un colţişor să te aşezi. Începi să eugenţi cu seriozitate la neghio­bia ce ai săvârşit. Judeca ta rece, te dojeneşte, obiceiul, care tot­deauna învinge fără argumente, iji şopteşte: «Toată lumea se duce vara undeva. Ai nevoie să te odih­neşti, după an an de muncă încordată». Şi convins că-ţi îndeplneşti datoria către tine, te laşi în voia gândului, ce-şi făureşte planuri de petrecere, de veselie, de mul­ţumiri noui. Ajuns în gara ultimă, sari din fuga trenului de teama că nu vei găsi o trăsură care să te ducă la Hotelul unde, depanând stăroinţe egale cu cele necesare ca să ocupi un nost Înalt, fiind în opoziţie, ai objinut o cameră mică, cu fereastra în curte, deas­­upra bucătăriei, de unde zeci de vecini te pot urmări în cele mai intime mişcări şi fapte o­­bligatorii.... Dacă totul ar merge fără greş călătoriile n’ar avea nici un farmec. Peripeţiile produc impresiile şi în dorinţa noastră de a schim­ba, toate aceste neplăceri alcă­­tuesc mulţumirea. Ajuns obosit, istovit, enervat, afli că numai tu ai mers înainte, iar bagajul a stat pe loc, întregul tău avut,­­ rămas în voia soartei... Ce dureros e să constaţi în fiece clipă, că depinzi de Îm­prejurări, că nu poţi nimic de­termina. Te resemnezi şi de data aceasta şi te culci. Noaptea aduce mângâere şi sfaturi În­ţelepte. Dă? nu e chip să Închizi ochii. Abia acum apreciezi patul tău lăsat departe, în părăsire, cu impresia că nu te mai satisface... Numai prin comparaţie căpă­tăm măsura valorii lucrurilor... Ce moale, ce plăcut şi ce des- Ch­idl­ionOnoarea Io pag. Ifet ZIAR POLITIC COTIDIAN 0 al Ziarul­ui Ttribuna Basarabiei» precizează un lucru interesant. A­­nume, publică data'­ și numerile mai multor rapoarte^­ oficiale prin care un domn N. Cassert din Chişinău este arătat ca spion ţarist, demn de a fi internat in caz de mobilizare : comandamen­tul militar chiar voise să-l ares­teze. Dar cine-i acest domn Cassert ? E senator liberal, stâlp al bră­­tienismului in Basarabia! Iată cu­ ce elemente liberalii s au textins» peste Prut şi neagă unui Stere sentimentul patriotis­mului şi însuşirea de exponent naţional al Basarabiei. Cazul Cassert, adaugat la mul­te alte de aceiaşi natură, lămu­reşte pe ori­cine câtă autoritate au liberalii noştri de a calomnia pe ţărănişti, acuzându-i că se a­­socieze cu duşmanii patriei şi că primejduiesc integritatea Statului român.... Oligarhia brătienistă nu este numai ipocrită, ci deadreptul pe­riculoasă interesului național. L*. Actualităţi din afară Cele mai frumoase picioare —La Londra s’a organizat an concurs al celor mai frumoase picioare. Au participat 8100 fe­mei din toate părţile Marei Bri­tanii. Premiul untăiu da 50 lire sterline (peste 5o.ooo lei) a fost decernat unei dansatoare da varieteu, al cărei picior a fost proclamat de juriul de compe­­tinţe drept un model de perfec­­ ţiune.* Cruzimea unor studenţi ger­mani.— «Allgemeine Zittung» din Manich anunţă că nişte studenţi au atacat şi stropit cu vitriol. In apropiere de Wur­zburg, trei doamne care purtau cocarda republicană cu ocazia congresului femeilor germane, care ia ţinut de curind în a­­cest oraş. Victimele acestui oribil aten­tat Pan ales cu arsuri grave , studenţii au fugit. * Preblecit pentru marii mu­zicanţi.—Este interesant de ştiut care sânt preferinţele muzicale la publicul de azi. Gustul mu­zical evoluiază; operele marilor compozitori suiar patima vremii ca orice altă producţie ome­nească. Pentru a fixa preferin­ţele muzicale ale momentului actual, o revistă­­engleză a fă­cut un plebiscit între­­cetitorii săi, cerându-le să răspundă cari sânt cei mai mari muzicanţi ai lumii. Rezultatul, în ordinea voturilor, a fost următorul: Beethoven, Wagner,­­Bach, Mo­zart, Brahms, Schubert, Chopin, Mendelsohn, Debussy, Bizet. Două măsuri —«CAZUL STERS» SI «CAZUL A. C. CUZ­» — De VT8 a şase ani d. C. Stere, profesor de drept constituţional şi administrativ pe lângă Uni­versitatea din laşi, a fost sus­pendat de Ministrul Instrucţiunii Publice din acest post—după a­­vizul Facultăţii da Drept. Acea­stă suspendare s’a făcut in ve­derea unui proces, care n’a şi început la Cartea Marţială din Bucureşti. 15 [De-atunci şi până acum pro- I cesul nu s’a judecat—deşi chiar : d. t­. Stere a cerut de mai­­ multe ori acest lucru. Dosarul I s’ar fi pierdut. Dar nimeni— a­­fară de «Universul», poate— nu­­ l-a învinovăţit pe d. Stere de I sustragerea dosarului. I Şi care-i culpa d-lui Stere ? I Dr-sa, ca publicist, a susţinut in chestia externă altă teză de­cât oficialitatea şi, în parte, de­­­­cât opinia publică. j $ Deci o vină da idei, pentru care se cere pedeapsă—înainte de stabilirea răspunderilor pen­tru vinovaţii de fapte. D. Stere, In aşteptarea unei­­ judecăţi care nu mai vine, a­­­­ost suspendat de şase ani din I Invăţămlnt—fără să şi fi propa­gat vre­odată ideile dela cate­­­­dră şi făclndu­­-sa suprema D­­i­mensă de a i se da ca suplinitor­i la catedră pe d. Florinei Sion. : *­­ Dar mai există un «caz» la Universitatea din Iaşi—«Cazul Cuza». D. Cuza de ani de zile şi-a transformat catedra un m loc de propagandă huliganică. Adepţii săi au devastat redacţii şi ti­peg­rii, au spart geamuri şi au molestat oameni pe străzi. Ba mai mult, d. Cuza a în­locuit la examene criteriul de promovare — în locul ştiinţei, d-sa a pus religia. Studenţii mo­zaici sânt trântiţi la examen, numai şi numai din pricina re­ligiei lor. D. Cuza nu se opreşte aici. D-sa îşi şi bate jic cu cruzime de aceşti studenţi, intrebându-i la examen ca ideie au In ches­tia «jidănească». Cu sistemul acesta, d. Cuza a reuşit să găsească câţiva stu­denţi evrei care i-au bătut la strună, repetându-i teoriile din «Unirea». lată care-i activitatea profe­sorală a d-lui Cuza. Totuşi guvernul nu-i dă in ju­decată, nu-1 suspendă—ei-1 lasă să agite mai departe studenţi­mea, împotriva căreia autorită­ţile iau măsuri, oprindu-se Insă ca respect In faţa catedrei pro­­fesorului de economie politică. * Iată sistemul * celor două mă­suri aplicat de Ministerul de Instrucţie «cazurilor» dda Uni­versitatea din Iaşi. Chestia stă In marea deose­bire dintre concepţia d-lui Stere şi a guvernului. Acesta se îm­pacă mai degrabă cu ideile , d-lui Cuza, şi nu numai tn pro­­­paganda antisemită, dar şi’n­­ chestia externă. D. Cuza—cum se ştie—a fost autorul faimoa­sei soluţii:—Să ne dăm mai Intăiu cu Aliaţii, ca să luăm Transilvania­­ "şi apoi cu Nem­ţii, ca să luăm Basarabia !... D. Cuza visase idealul inte­gral... aşa cum l’a şi realizat. E M —­mente lunare pentru băi şi staţiunile cli­­matertce ! ÎNSEMNĂRI MARȚI 22 IULIE *924 ABONAMENTE : Lei 600 ... pe un an c 320 . . . « 6 luni » 160 . . . « 3 luni ­ Un subiect de actualitate ni-l oferă isprăvile banditului Te­rente. Acest important personal­­ s’a făcut rege peste bălţile Bră­ilei pe care le cutreeră in lotca lui neagră, fără controlul şi fără concurenţa nimănui. Din acest cuib umed, Teren­te îşi face apariţia prin sate , chiar In oraş, dă lovituri In­­a­drăzneţe şi se reîntoarce cu­­mâna plină. Spirit original, Te­rente a furat şi două domnişoa-­­ re. N’a fost vorba de­ o aven­tură sentimentală, ci numai de un mij­oc pentru extorcare de bani. Banditul nu s’a atins de gra­ţiile domnişoarelor (cel puţin aşa afirmă ele; şi de adial, se pre­tinde că Terente ar fi tipovan) ci le-a ţinut ca zălog până ce a încasat câte­va zeci de mii de lei ca preţ de răscumpărare Dar câte n’a făcut Terente !... Toate isprăvile banditului se comit sub ochiul poliţiei şi jan­darmilor, fără ca acesta organe ale ordinei pub­ice să le poată Împiedeca sau să puie mâna pe făptaş. Mulţi blamează poliţia urbană şi rurală, făcând-o inca­pabilă. Noi sântem drepţi şi de­­aceia respingem blamul. Odată ce ani de zile oligarhia noastră a destinat poliţia să inventeze comploturi comuniste şi a spe­cializat jandarmii In anuzuri e­­lectoraie şi farfuri de urne, de unde voiţi ca organele da ordine să ştie a prinde bandiţii ?... In vremea «comploturilor» co­muniste­­finalmente obligatorii, Terente a avut răgazul să-şi e­­xercite vastele lui calităţi de îndrăzneală, hotărâre, dibăcie. Dacă s’ar găsi un pumn de ce­tăţeni cu astfel de calităţi, pe care să le utilizeze In bine, faţa României ar fi lesne schimba­tă... Dar Terente o va sfârşi rău, î­n cele din urmă, căci forţele militare desfăşurate împotri­vă­i, vor trebui să-i vie de hac. Ban­ditul şi-a greşit cariera. Dacă, de pildă, s’ar fi tineris In parti­dul liberal, ar fi putut ajunge ministru... R. : Terente . _ CATE­VA NOTE Banditul Terente a pus ţara in stare de război. Un formidabil front de luptă a fost stabilit la bălţile Brăilei, cu trupe de infanterie, ar­tilerie, marină şi aviaţie. Se vor pu­blica comunicate oficiale, se vor fa­ce avansări şi decorări pe câmpul de luptă, se vor combina afaceri cu aprovizionarea etc. etc. Ne permitem a da un sfat Consi­liului superior al apărarei naţionale. Nu care cumva să pue frontul Brăi­lei sub comandă d-lui general Ilies­­cu-Turtucaia , căci altfel — deşi Te­rente e unul singur—trupele noas­tre vor fi bătute la sigur. Ba chiar riscă a cădea prizoniere în mânele banditului. * * * „Viitorul“ anunţă că s-au mai des­coperit câteva comploturi comuniste. Asta înseamnă că guvernul e gata să aplice gheşeftul comercializării .... şi are nevoe de diversiune. * * * Ministrul justiţiei a declarat că palatul administrativ din Iași va fi inaugurat la 1 Ianuar. In ce an ? o­mu­n drui­ SERVICIUL DE CAMION A.­ C. F. R. Ultimul număr al Buletinului Camerei de Comerţ şi Industrie şi al Bursei din Iaşi, publică ur­mătorul articol lămuritor, intr'o chestiune care interesează îndea­proape atât pe comercianţi, cât­ şi publicul consumator. * In multe oraşe din ţară, un­de este înfiinţat serviciul de ca­­mionaj al C. F. R. dar in ex­ploatarea diferitelor persoane in­fluente pentru transportarea măr­furilor sosita in gară pentru co­mercianţi, s'au ridicat protestări unanime şi îndreptăţite. La C­amera noastră de Comerţ e’au adus nenumărate plângeri in scris ale negustorilor loviţi de acest nou lo­c pentru folosin­ţa unor concesionari care şi-au creat un venit dintr’un serviciu pe care pa lângă că nu-l înde­plinesc la vreme pentru ca să nu ridice macar pe această ches­tiune protestări, dar taxează a­­ceste transporturi la voia întâm­plării şi tn mod cu totul exa­gerat faţă de cei ce transportau mai înainte. Este cu desăvârşire de plâns felul In care se face acest ser­viciu. In cela mai multe cazuri coleteie se aduc cu totul tardiv, unele din ele din acelaş trans­port şi fdl da mărfuri se aduc iatr’o zi, rămânând ca restul să se aducă când acest serviciu de camionaj va avea timp. Comercianţii reclamă­­că, ne­­fiind avizaţi de sosirea mărfuri­lor li se aduc coletele, la domi­ciliu, fără ca cei de la Servi­ciul Camionaj unui C. F. R. să a controlat dacă coletul este vio­lat şi astfe comerciantul desti­natar găseşte mari lipsuri de mărfuri, cari cu greu se mai pot constata în urmă, odată marfa ridicată din magazia gărei. Inchipuiţi-vă un comerciant căruia ii sosesc câteva colete cu mărfuri contra ramburs şi cum (Citiţi cotinuarea în pag. II-a)

Next