Opinia, noiembrie 1924 (Anul 20, nr. 5226-5251)
1924-11-25 / nr. 5246
ANUL al XX-lea Noi 5246 a hm mmAWith MARTI 25 NOEMBRIE 1924 mmm ABOSAMENTE Lei C00 . „ 320 . „ Eeo . pe an an „ § Uni „ 3 Uni HBTLloyd George, funesistul oi politic englez, a fost foarte afectat de insuccesul partidului său în ulultimele alegeri. Supărarea însă i-a folosit. Fostul primministru a cercetat cu o atenţie mirată resorturile psihologiei populare şi a aflat unele lucruri pe care poate le neglijase prea mult altădată. Intr’un articol recent, cristalizează aceste constatări, sub forma indirectă a unor comentarii. „Alegătorii din Anglia, America, Germania şi Italia s’au îndreptat spre dreapta, cei din Franţa spre stânga* scrie d. Lloyd George. Dar toţi, fără excepţie, s’au precipitat în acea direcţie în care sperau că liniştea, dacă nu altceva deocamdată, va fi găsită cu mai multă probabilitate.“ „Calvin Coolidge şi laidwin sunt expresia anglosaxeană a inevitabilei oboseli ce urmează după tensiunea şi sforţările uriaşe impuse de războiu. Herriot ate incantaţia unei Franţe neeiluzionate. Aceşti oameni au fost aleşi de ţările lor pentru că nu sunt capabili, prin caracter, dispoziţie sau capacitate, să conducă naţiunea în vre-o aventură militară, ponitică sau economică. Ei doresc cu toţii traiul liniştit, atât în casa lor cât şi la alţii.“ Cum trebue să aplicăm observaţiile de mai sus la situaţia politică din ţara noastră E adevărat că şi la noi se simte oboseala războiului Se simte mai ales ce face d. Lloyd George a lăsat numai să se subînţeleagă : oboseala, împinsă până la plictiseala exasperată, de oamenii politici care au făcut războiul şi au exploatat primele urmări ale păcii. După logica unui popor din Europa occidentală, ar trebui ca guvernul liberal, care stă la putere de zece ani în şir, să fie imediat înlăturat. Şi desigur mulţimea ar schimba dacă s’ar face alegeri libere. Dar aşa cum publicul poate da dovezi de temparament european, alţi factori se complac în concepţiile levantine. Din acest conflict, ţara rămâne mereu subt dictatură. Nu este un simplu zvon de ziare când se afirmă că guvernul trebue să se schimbe în curând, ci expresia tot mai accentuată a unei necesităţi generale pe primenirea atmosferei. Avem nevoie de un val de aer curat. Să respirăm, să gândim, să muncim în libertate cu gândul împăcat că la cârma treburilor obşteşti nu mai sunt oamenii care fac să se vorbească zilnic de Văcăreşti, ca şi cum acolo ar fi centrul statului. De ce să nu alegem alţi guvernanţi cum au făcut ţările de care se ocupă d. Lloyd George? Probabil pentru că de noi se ocupă prea mult dinastia Brătianu. —Y— fi Soviet*!« ftuverxul conservator on{?le» a rovoait asupra acului pria care â. Mao Donald recunoscuse Sovietele ruseşti. Lucrul este desigur important, dar an surprinzător. D. Mao Donald făcuse Inţelegerea cu Franţa, ineke* iape protocolul dezarmăr ai de la Geneva şi recunoscuse Sovietele. In casa ideologiei democrate şi pacidate a socialismului al odrui exponent guvernamental era. Dar majoritatea poporului englez de financiari şi negustori are interese anumite care nu se prea împacă cu armonia şi pacea reală in Europa. De aceia, alegătorii engleji au răsturnat guvernul laburist şi au revenit la politica tradiţională a Albionului, aducănd la cârmă pe conservatori. În virtutea misiunei pe care o au, guvernanţii conservatori au început prin a face reserve asupra pactului de la Geneva şi vor spulbera în curăndă toate visurile pacifiste. Urmează acum ruperea contactului diplomaţie cu Rusia sovietică. Pentru a se paciuca, Europa are nevoe de refacere, îer pentru a se reface are nevoe de Rusia. Dar Angliei nu-i trebueşte o Europă prea mult paeificată. Prin urmare... Vom vedea ce se va ale-Îf« şi din amiciţia angloranceză, odată ce guvernul Baldwin aplică cu amploare politica tradiţională engleză. —X ! ASPECTE insiri nji Asociaţia culturală americană .Beck committee of Children’s Libraries“ a inaugurat în cartierul Saint-Severis, la Paris, o sală de lectură cu două mii de volume pentru copii. Trei domnişoare tinere (spre deosebire de sistemul în vigoare al bibliotecarelor domnişoare bătrâne) vor da vizitatorilor sălei indicaţiile şi sfaturile necesare, povestindu-le diverse întâmplări pe cari copiii Ie vor compremia îa urmă din cetirea cărţilor. Şi pentru că micii lectori să se simtă într’o atmosferă cât mai plăcută, au la dispoziţie fotolii elegante, sala e împodobită cu flori şi organizatorii îşi dau osteneala ca tot ce ar putea să amintească o sală rigidă de clasă, să dispară, înţelegerea aceasta a nevoilor copiilor, este admirabilă. Am mai vorbit aci despre educaţia, numai pe calea cărţii, a copiilor. Şi de câte ori prilejul se va ivi, vom repeta mereu aceleaşi sfaturi şi vom reveni, pentru că avem convingerea nestrămutată că un popor nu se poate transforma prin oamenii ajunşi la maturitate — înve-i chiţi deacum în rele, cu mintea saturată şi cu sufletul stors de simţiri şi iluzii — ci prin tinerii curaţi şi doritori de învăţătură, prin copiii ale căror calităţi n’au fost corupte încă de vicisitudinile vieţii. Pentru aceasta însă, avem nevoe de educatori, de pedagogi , înţelegători şi umani , crescuţi la şcoala marilor iubitori ai omenirii şi ai ideilor de liberttate, iar nu otrăviţi de sistememele retrograde ale domnului Găvănescu, de pildă — tinere elemente pentru cari sufletul copilului să fie o comoară şi deci ca pe dânsa să o atingă cu iubire m betteri arţigeşi tari înţeleg că singuramângiere pentru copil se poate acorda cu varga de trestie sau cu rigla. In afară de şcoală, dincolo de programe supra-încărcate cu materii nefolositoare si se facă educaţia copilului, în grădini şi săli de bibliotecă. Sporturile barbare să fie înlocuite cu excursii ştiinţifice cari se pot face şi în viile din jurul oraşelor, pentru că oriunde se găseşte o plantă pentru o lecţie de botanică sau o furnică şi albine pentru un curs, în aer liber, de experimentală zoologie. Şi pentru că vorbim de biblioteci pentru copii, de ce să ne ducem tocmai la Paris să căutăm un exemplu, şi acolo importat de americani ? Am văzut în Chişinău, la biblioteca oraşului, un departament special pentru copii unde, cu o înţelegere minunată, o simpatică bibliotecară împărţea micilor cititori cărţile pe care ei le alegeau— nu după catalog—ei după copertele colorate şi diverse, expuse pe pereţi. Şi mi s’a spus că „înainte“ era şi mai bine organizată această secţie a bibliotecii. Nu s’ar putea imita şi azi, exemplul bibliotecii din Chişinău, sau dacă aveţi oroare de rusism, al acelei franco-americane din cartierul Saint-Severin ? G. SPINA -m-, --------------------- - Frmncţiunea socială a iaternitatei Problema natalităţii rămâne în fruntea preocupărilor franceze. Deficitul permanent al naşterilor în Franţa îngrijorează pe cetăţenii republicei şi-i face să caute tot soiul de sisteme pentru înlăturarea răului. Astfel, s’a ajuns la ideia că maternitatea este o funcţie socială care dă dreptul la avantaje deosebite. Asociaţiile franceze ale funcţionarilor publici cer congedii de maternitate, integral retribuite şi cu întreaga respectare a condiţiunilor de avansare. Anume, cer un congediu de trei luni înainte de naştere, pentru a se da putinţa mamei să-şi îngrijească sarcina. Apoi, un congediu de un an după naştere, pen- i tru ca mama să se consacre I creşterei copilului în timpul cînd I acesta are o specială nevoe de » îngrijire. I De altfel, în unele instituţii ,v particulare franceze s’au şi rea- I lizat o parte din aceste dezide■ rate. Marile magazine acordă femeilor-mame congedii de un an cu leafa întreagă. Nu-i nici un motiv a crede că Statul francez va refuza si urmeze ac’te I bune exemple. I Viscolul cu Fălciu Huşi.— Vineri şi Sîmbătă viscolul a bântuit cu furie în tot judeţul Fălciu, întrerupând ! De ieri, situaţia s’a ameliorat. Nimeni poate n’a dispreţuit mai adânc gloata şi în acelaş timp nu a râvnit mai mult la aplauzele ei, ca Oscar Wilde. Viaţa atât de frământată a straniului şi strălucitului poet englez, restrânge în toate împrejurările ei această bizară dualitate a sufletului lui Wilde. Preocupat veşnic de impresia ce trebuia s- o producă în jurul său, el îşi puse foarte rar geniul în lucrare, fiindcă prea mult dispreţuia mulţimea ca să o poată crede capabilă de a se urca până la culmea cugetării lui; şi totuşi prea mult râvnea la aplauzele ei ca să nu caute să o impresioneze măcar prin persoana ld şi aud alee prin om de Eugenia Dimitriu-Sinaşti brăcămintea lui într’un tăi extravagantă şi apoi excesiv de luxoasă când a ajuns în culmea strălucirii. Ne lămurim îndeajuns asupra acestei chestiuni când ne gândim la acel turneu făcut de Wilde în America, sub titlul de conferenţiar şi festei De fapt şi a fost renumit nu atât prin conferinţele sale care fuseseră socotite slabe şi de care el însuşi îşi aminti mai târziu cu dezgust cât mai ales prin ridicolul şi curiozitatea etalate în faţa unei mulţimi care se aduna sâ vadă pe „marele estet*, — îmbrăcat în costumul său caracteristic, cu pantalonii scurţi până la genunchi şi cu nelipsita Boa I circulația. Linia Crasna Huşi a fost trocnită. Parlament de formă... PIEDICI LA CONTROLAREA ACTELOR DE GUVERNAMANT. CUM SE FAC COMUNICĂRILE ȘI INTERPELĂRILE * Parlamentar n’are numai rostul de a înregistra sacii de legi pe care guvernul îi încarcă și-i» descarcă cu o prodigalitate a’ meţitoare— pe birourile celor ;: două Camere. Ci el trebue să fie un ochi veşnic atent la si-. tuaţia din ţară şi la modalita-| tea desfăşurărei acţiunei de gu-. vernământ. Reprezintanţii acţiunei (sa să.i zicem aşa) îşi îndeplinesc rolul * lor de ecou permanent al ne- voilor publice şi de controlori ai actelor de guvernământ, prin aşa zisele comunicări care se fac de la începutul şedinţelor Camerei şi Senatului. Din nefericire însă, aceste comunicări sânt sufocate în cadrul strâmt al regulamentelor, adică nu pot avea amploarea necesară pentru că li se îngădue a depăşi o insuficientă durată de timp (mi se pare, 10 sau 15 minute). fe Dar pe lângă aceasta, mai au cusurul că nu obligă pe miniş- ] tri a le da curs şi a le râspun- ‘ de imediat. Astfel, se fac sute şi mii de comunicări, de care nu se sinchiseşte nimeni şi care a’au nici un fel de efect. ? * Dar deputaţii şi senatorii mai au o armă prin care să fie din scurt guvernul cu actele lui. Este interpelarea. Prin mijlocul interpelărei se fac demascări, se cere socoteală și se duc campanii de răsturnare. Din păcate insă, regulamentele defectuoase (putem zice perfide) slăbesc considerabil, dacă nu chiar anulează puterea interpelărei. •De pildă, regulamentul Camerei îngădue numai o singură zi pe săptămână : Joia, pentru dezvoltarea interpelărilor. Dacă ai de atacat o chestiuneşi de încercat o răsturnare, trebue să aştepţi şi să te divizi din Joi îa Joi. Vorba populară : din joi până mai de apoi! Bineînţeles că, cu sistemul acesta, valoarea interpelării slăbeşte, iar guvernul îşi vede liniştit de abuzuri şi afaceri. In scandaloasa panama a paşapoartelor, au trecut câteva săptămâni până ce trei deputaţi şi-au putut dezvolta interpelările. Şi mai sânt încă la rând, până la sfârşitul anului, câteva interpelări în aceiaşi chestiune. Cu toată vremea ca problema să-şi piardă actualitatea... * Dar lipsa de probitate a guvernului şi a birourilor lui parlamentare mai face ca punerea interpelărilor la ordinea zilei să fie o chestiune cu totul nesigură. De pidă, interpelarea în chestia hârtiei anunţată de d. loaniţescu, aşteaptă din sesiunea trecută. Când va fi desvoltată, nu va avea aproape nici un interes. In fine, desele vacanţepe pe care le ia Camera, înghit multe joi, împuţinînd şi pe aceasta cale zilele interpelărilor. Ia astfel de condiţii, parlamentar ajunge o ficţiune. Şi nici nu poate fi altfel cu nişte Camere alese prin violenţa şi fraudă, şi cu nişte majorităţi obligate a asculta smerit poruncile guvernului. 7. Actualitâţi din afară , el mai cară loc dim luaao.— Buletinul Societăţii de Meteorologie din Londra anunţă că temperatura cea mai ridicată observătă la umbră a fost îa Tripolitania, la Azizia, la 49 kilometri depărtare de coasta mării, unde la 13 Septembrie termometrul a atins peste 51 grade.* Xleetrecutată de o lamapă electrică. Luise Moreau, bucătăreasă din Dijeu a fost găsită moartă într’o pivniţă unde stăpânul său © trimesese să caute nişte provizii. Ba ţinea In mina crispată © lampă electrică şi avea arsuri la încheetura mânii stingi şi la palma nunii drepte. Nenorocita fusese electrocutată.* Florile artificiale.— Istoria florilor artificiale este interesantă în zilele noastre cînd sînt așa de răspîndite și dau de lucru la atîtea muncitoare. Fabricația lor a început într’o eposă foarte depărtată : se crede că spre anul 350 înainte de Hristos, Egizii au adus în Grecia florile artificiale pe care i le lucrau. La Roma sub împăraţi doamnele îşi împodobeau îmbrăcămintea cu flori făcute ‘din scoarţă de papirus sau custofe de diferite culori pe care i le parfumau cu esenţe de flori ‘naturale. In secolul al treilea, Chinejii lipeau cu ceară pe cazi de pene flori făcute din mătase. Idola ei au importat în Europa moda spaniolii şi apoi italienii. Aceştia din urmă au dus-o în Franţa, unde a devenit cu timpul o adevărată industrie. Mo&Hm prin ftifixi* Bucurefti.—la str. Turda din Cluj au fost prăsiţi asfixiaţi soţii Komicel, din cauza deteriorizării conductei de gaz aerian. Nefericiţii au murit în drum spre spital. Păstrați bonul re a soarelui la butonieră. Publicul american făcea mare haz de exteriorul lui Oscar Wilde, în timp ce conferinţele lui îl lăsau indiferent. Viaţa lui Oscar Wilde este un nesfârşit şirag de poze şi atitu- *dini, de silinţe perfect ridicole, de a captiva acea mulţime pe care o dispreţuia profund. Aceste silinţe poate au făcut pe autorul lui „De profundis“ să proacă puţin faţă de geniul său viguros, fiindcă silinţele vane i-au umplut prea mult timpul ; sau poate că în dispreţul său pentru mulţime, Wilde găsea nefolositor să-i împărtăşească ei ceea ce frământa mintea lui atât de ascuţită, sufletul lui atât de adânc. Ori poate şi una şi alta eu contribuit în egală măsură... (Continuarea în pag. II) Oamenii sângeroşi ai Spaniei Generalul Martinez Anide, ajutorul principal al lui Prino de Rivara.— Actele unui om blestemat Dictatura din Spania are, de câtva timp, un caracter foarte sângeros. O simplă manifestaţie a aspiraţiunelor liberale a fost suficientă pentru a se dezlănţui cea mai sălbatecă prigoană. Ştirile despre conspiraţiuni şi lovituri revoluţionare sunt în mare parte exagerate sau chiar inventate de oficialitate, pentru a servi ca pretext la represiuni oribile. Pentru desăvârşirea operei sângeroase, dictatorul Primo de Rivera are un auxiliar fioros în persoana generalului Martinez Anido, subsecretar de stat la interne. Numele acestuia este necunoscut la noi, dar în Spania este în fiece moment pronunţat în scrăşnirea dinţilor. * Generalul Martinez Anido participa la expediţiuni coloniale şi în 1920 se aştepta să fie trimis în Maroc. Dar guvernul l-a numit guvernator la Barcelona, cu prilejul unei greve importante. Şi An’do a făcut din acea parte a Spaniei un adevărat câmp de război. Sistemul lui de acţiune a constat din organizarea bandelor care comiteau violenţe de stradă şi chiar asasinate. In acelaş timp a inventat transportarea arestaţilor pe jos, de la un loc la altul, cu rezultatul înfiorător al „fugei de sub escortă“. Observaţi afinitatea impresionanta cu regimul liberal al Bratienilor. Şi la noi liberalii a organizat batde antisemite petru dezordini, şi la nai se obişnueşte „fuga de sub eacorta“. Toate dictaturile se manifestă în acelaş chip ! &gSub autoritatea lui Anido, multe persoane nevinovate au închis ochii de timpuriu. Muncitorii exasperaţi au recurs la acelaşi sistem al asasinatului. Dar pentru o victimă a lor trebuiau să plătească doi, apoi zece şi chiar 20 din rîndurile sindicaliştilor. S’au încercat şi nu mai puţin de 9 atentate asupra călăului Martinez Anido, dar toate au dat greş.. In fine, muncitorii au considerat ca vinovat pe însuşi gu- vernul din Madnd şi s’a găsit un braţ care a întins revolverul chiar asupra lui Dato, primul ministru de atunci. Dato a plătit cu viaţa toate actele generalului din Barcelona. Schimbîndu-se regimul, Martinez Anido a fost debarcat din funcţia lui. Fostul guvernator a trebuit să stee multă vreme ascuns într-o insulă unde un cunoscut i-a oferit azil. Dar bandele organizate de dînsul au continuat dezordinile și jaful la Barcelona. Când Pumo de Rivera a fi(Cont. în pag. îl-a) M b •ve V • ▼o V «▼o BONDEPEEMnNo. Ziarul „OPINIA” 100.000 lei, din care 20.000 numerar