Opinia, decembrie 1924 (Anul 20, nr. 5252-5273)
1924-12-04 / nr. 5254
ANUL al 3QCHa Ne. REDMUSSI AOMIKISt®BibUoteca l'uNb. Se vorbeşte din nou despre o concentrare a opoziţiei. Faptul nu a devenit încă public. Se fac numai sondări, se tratează, se pertractează... Cu toată mulţumirea pe care ne-o dă speranţa unei schimbări în situaţia mizerabilă de astăzi, nu putem să ne oprim un zâmbet când întrebuinţăm aceşti termeni. Sunt ca un refren de operetă. Liberalii s’au obişnuit cu el şi î şi văd de “ treabă fără grijă. Aşa sei explică pentru ce îndrăz- neala lor merge crescând, pentru ce enormele afacerii şi scandaluri îi consolidează şi compromit partidele din opoziţie, când logic ar fi sa se întâmple tocmai con- “ trarul. Sondări, tratări şi per- tractări înseamnă unul şi a-J celaşi lucru, sau mai bine, unul şi acelaşi rău : poli- tică de persoane. Continuând astfel, nu se va ajunge niciodată la o forţă refala, care’ să poată lupta cu forţele organizate ale liberalilor. Aceştia reprezintă principiile şi interesele unei clase solidare, conştiente, hotărâte. Opoziţia ar trebui să fie compusă din partide care să apere alte pături sociale cu principiile şi interesele lor. Judecând astfel, numai ţărăniştii sunt partid real de opoziţe. Şi în adevăr, numai ei sunt excluşi în mod absolut de la orice socoteli de succesiune şi combinaţii de guvernare. Concentrarea de care se vorbeşte azi, este apropierea Iorga Maniu. Singură, combinaţia n’ar duce la formarea unui puternic grup de opoziţie, ci ar sluji numai ca prim pas de aducere a ardelenilor în sfera liberală. Prin d. Verga, ale cărui legături cu guvernul sunt bine cunoscute, s’ar întreprinde un fel de acţiune oblică, al cărei rezulat final ar fi înregimentarea naţionalilor ardeleni printre mercenarii d-lui Brătianu. Lucrul pare puţin probabil, intăiu din cauza incapacităţii ardelenilor de a lua vre-o hotărâre de orice fel ar fi, şi al doilea pentru că grosul partitudului naţional n’are nici simpatii, nici interese comune cu oamenii de bancă şi de afaceri de la Bucureşti. Totuşi o concentrare a partidelor care nu sunt astăzi la putere, apare din ce în ce mai necesară. Din socoteli trebueşte exclus generalul Averescu. El n’a făcut niciodată politică. A aşteptat numai, cu răbdarea şi stăruinţa unui militar încercat. Cunoscător al terenului, generalul are tactica impusă de un plan mărginit : să cucerească reduta puterii. Ar fi vorba aşadar numai de refacerea Federaţiei de acum cinci ani. După nenumărate ocoluri inutile, şi ceia ce e mai trist, după greşeli grave, singura soluţie care poate să dea roade rămâne tot unirea sub formă de Federaţie. Realizarea ei este • date- ASPECTE lîespr© curaj Un anonim corespondent basarabean, intelectual pe cât se pare, mărturiseşte cu o admirabilă sinceritate păcal pe care îl împărtăşeşte cu imensă majoritate a concetăţenilor săi: este lipsit de curaj. Şi adaugă: „fiindcă ducem viaţa noastră amărâtă sub vecinica amenin- ţare a baionetelor“. Adevărul acestei constatări este de mult verificat. Toate, mizeriile, toate împilările ţi toate înfrângerile în tăcere pe cari le suportă popoarele, sînt datorite laşităţii colective care e atît de puternică, incit distruge şi veleităţile individuale atunci când încearcă să tulbure marasmul societăţii. Şi ceea ce ar trebui să fie natural, actele de împlinire a cerinţelor elementare ale vieţii: cucerirea unei femei iubite, victoria gândirii asupra obscuranumului, libertatea, independenţa, sânt considerate ca himerice şi utopice visuri pentru realizarea cărora este necesar acel elan—de simţire şi voinţă—pe care il numim curaj, Fie şi aşa. Dar trebue atunci o educaţie specială pentru trezirea acestei stări sufleteşti, sub impulsul căreia omenirea să-şi dobândească odihna şi fericirea. Vecinica ameninţare a baionetelor nu poate fi şi nu trebue să fie o cauză de tâmpenie, de slăbire, de amărăciune. Dimpotrivă, poate. 5 Jaures, în „Discursul către tinerime“, a fixat această gravă problemă a lipsei de curaj şi cu lapidara expresie care îi caracteriza expunerea marii lui gândiri, a însemnat poruncile omului civilizat pentru ieşirea din slăvie laşităţii sale. I „Omenirea este blestemată, dacă pentru a da dovadă de curaj, este condamnată pentru vecit să ucidă". I „Curajul pentru voi toţi, curajul fiecărei clipe, este să poţi suporta fără şovăire încercările de tot felul, fizice şi morale, pe care viaţa le împrăştie“. „Curajul, nu înseamnă să nu-ţi părăseşti voinţa hazardului impresiunilor şi al forţelor, ci, sâ păstrezi în inevitabilele oboseli chiar, obicinuinţa muncii şi a acţiunii". „Curajul, înseamnă a ţi înţelege viaţa ta proprie, a o preciza, a o adânci, a o stabili şi I cu toate acestea a o coordona cu viaţa generală". I Când în fiecare individ vor I pătrunde adevărurile acestea, • când sufletul omului se va fi eliberat el întâi de atâta balast ' ancestral care îi împiedică a- I .vântul, când Îşi va cunoaşte, precis, rolul său şi scopul vieţii : în sine, atunci nu vor trebui ac- 3 te de curaj — în sensul dat noţiunii de către majoritate, reprezentată prin anonimul corespon-I dent basarabean — pentru a înlătura într’o clipă şi vecinica I ameninţare a baionetelor şi celelalte presiuni tot atât de odi- Ioase. ii Trebue, pentru dispariţia amârăciunei care ne cuprinde, olearcă de bunătate numai şi măcar I începutul timid al curajului, aşa cum le-a definit Jaures. G. SPINA rie de ordin superior naţional. Să nu uităm că mai zilele trecute s’au împlinit şase ani dela alipirea Ardealului. Conlucrarea politică nu trebue să mai întârzie. -Y ! Bonul de premii vă dă dreptul dea participa la tragerea MARILOR PREMII oferite de ziarul „Opinia“ 8 XJSX BTOHAIRUL JOI 4. DECEMBRIE 1924 it&tuD PIN ZIAR POLITIC COTIDIAN ABONAMENTE Lei 600 * 320 ■ 160 pe un an „ 6 luni „ 3 luni Actualității Un milion de franci pen- tru Împrumutul de onoare. ] D. Baptiste Sauberan, un fran cez care a făcut avere la Bue- ■ nos-Ayres, a hotărât sa facă Universităţii din Paris o donaţie de un milion franci pentru a crea u® împrumut de studii în favoarea studenţilor. Pentru a nu epuiza capitalul acesta, studenţii săraci vor fi obligaţi să dea înapoi banii împrumutaţi după ce îşi vor termfmina studiile. * 1 i Tablou bine plătit.— Un portret atribuit lui Rembrandt a fost vândut săptămâna trecută la Londra cu 0510 livre sterling ceia ce face aproximativ şase milioane lei.* Premiu academic.— Academia de Ştiinţe morale şi politice a atribuit „Premiul Datens“ d-lui Charles Rist pentru lucrarea sa „Deflaţia în practică“. * Femeile în fruntea cornu-I »ilor.— Alegerile municipale au fost mai favorabile pentru femei, în Anglia, decât alegerile legislative. Opt femei au fost alese „Ma* lyors" adică Primari în opt oraşe, printre care Cambridge, Col- I chester, Yarmouth. Dintre aceştia opt edili feminini, jumătate sunt I domnişoare. Pentru prima oară, oraşul Glascow a angajat două femei, Mistress Barbow şi mistress Bell, ca „prefecţi“ putând să fie alese ca judecători la tribunalul de poliţie. Una va aparţine magis- traturei orăşeneşti şi cealaltă va fi ataşată pe lângă Curtea rau- I intimă, care are în sama sa ca- 1 zurile delictuoase comise în dis- Itrictul portului. # Accidenta de circulaţie.— Iată câteva date statistice asupra accidentelor de circulaţie din Statele-Unite. Catastrofele de drum de fier au devenit mai puţin ucigătoare. La 1911 ele au costat viaţa a 12,170 persoane şi , în 1923 , numărul victimelor a scăzut la 1 , 07. In schimb pentru 2051 decese din accidente de automobil în 1911, au fost 15,714 din 1923. Mor pe an, cu una cu alta, 84,000 persoane din cauza accidentelor , 1462 pe săptămână ; 209 pe zi. Și aici, America atinge recordul. Castelul lui Ludendorf.— Ludendorf, părăsindu- și villa din Munich, se va instala într’un castel înconjurat cu o dublă centură fortificată, pe care i-l construește unul din admiratori. din afară.Scandalul din guvern lasă punctuj culminant D. Mârzescu acuză dela tribuna Camerei pe d. Artur Văitoianu Situaţia d-lui Mârzescu pe banca ministerială Scandalul din Cameră pe tema scrisoarei d-nei Aman împotriva ministrului comunicaţii;iilor, a avut cel puţin darul să provoace pe d. Mârzescu a acuza în mod public pe DL general Arthur Văitoianu, de gestiune incorectă la departamentul internelor pe care le-a condus în timpul zămislirei afacerei pașapoartelor. Această acuzare a fost formulată transparent în răspunsul dat de d. Mârzescu în chestia Văitoianu-Aman. Iată după oficiosul „Viitorul“ propriile cuvinte ale ministrului de justiţie: În orice caz, responsabilitatea colectivă solidară a guvernului nu se poate stabili decât în chestiuni de politică generală. Gestiunile de departament şi afacerile particulare nu pot angaja decât răspunderi individuale“.* £ lă dar nici că se poate ! ^^JSr’ala d-lui Mârzescu asuf^aîacerei particulare Văito- Umi-Aman, putea să se manifeste până la explicațiile ministrului în cauză. Nu tot așa stă lucrul cu „gestiunile de departament“ adica în rolul jucat de d. Văitoianu, în afacerea paşapoartelor, pe când era ministru de interne. Chestiunea se discutase pe larg; d. Văitoianu dăduse explicaţia pe care guvernul şi majoritatea o socotise satisfă-J cătoare. Şi iată acum pe d. Mîrzescu spîunînd că, ce-a făcut d. Văitoianu cu panamaua paşapoartelor, îl angajează pe aceasta personal, fără a prejudicia guver- I nului întreg. Cu alte cuvinte, ministrul comunicaţiilor poartă f răspunderea panamalei. * ] Situaţia este excepţională. Un miniatru delară d® f latribuna Parlapmatului, că un coleg sal său a comis frauds ! Nu mai e vorba d® , acuzaţii strecurate prin ziare, ci de afirmaţii făcute oficial, în faţa reprezintanţilor naţiunei. ? Coexistenţa în cabinet a celor doi miniştri fihteri sari, a devenit un scandal public. Sau d. Mîrzescu, sau d. Văitoianu trebu® sau plac®. Iar dacă, după cele ■ petrecute până acum, primul ministru a menţinut pa d. Văitoianu, socotindu-l , neatins d© acuzaţiile ce i s’a adus,— rămînere» d-lui Mîrzescu pe banca ministerială a devenit o imporibilitat® morală. Dacă scandalul nu m curmă, înseamnă că guvernul ţine să dea pilda anarhiei morale. A. Xenaru! nostru pregăteşte o nouă serie de mari şi utile premii, care se vor acorda gratuit cetitorilor. Urmăriţi silnic cu atenţie ziarul. îl făcător de minimi Cazul ciudat dintr’un oraş belgian.— Ochii magnetici ai unui lucrător In oraşul Liege din Belgia a apărut un „făcător de minuni" care face o straşnică concurenţă medicilor. Un anume Lacroix, fost mult timp lucrător la o uzină metalurgică, şi-a descoperit dintr’odată darul de a determina şi vindeca bolile, numai dintr’o aruncătură de ochi. Cîteva experienţe reuşite i-au stabilit repede reputaţia. Lacroix s’a instalat la cartierul muncitoresc al oraşului şi are o clientelă nemaipomenită. Ca să pătrunzi până la dânsul trebue să aştepţi zile întregi în baza unui tibet care se eliberează la ghişee speciale. Foarte galben la faţă, cu capul ţuguiat, făcătorul de minuni are ochi magnetici. E destul să privească bolnavul şi-i spune : —„Ai cutare boală. Du-te, şi până în două săptămâni vei fi vindicat“. Se afirmă că numai cu o privire, Lacroix a dat vedere orbilor și a tămăduit pe paralitici. tmeOBMmmmtsn Scrisori din Paris Jaures la Pantheon In ziua de 23 Noembrie au fost transportate rămăşiţele pământeşti ale marelui luptător socialist Jaures la Pantheon templul marilor oameni ai Franţei. E o zi frumoasă de toamnă cum rar se văd la Paris. Lume extraordinar de multă e masată pe bulevarde. Pe bulevardele St. Germain, St. Michel, pe strada Soufflot care duc la Pantheon, de la palatul Parlamentului, jandarmi, garda republicană sunt în mare ţinută. Corpul lui Jaures e expus de dimineaţă în palatul Camerei care e acoperit aproape în înt I tregime în pânze îndoliate. La 11 I mea defilează în linişte, tristă, III în faţa catafalcului. Place de la 11 I Concorde unde se adună orga- I r 3 nizaţiile care vor conduce cor- ' t pul lui laures, e neîncăpătoare. Circulaţia e întreruptă. Steaguri roşii fâlfâie pretutindeni. Cu toată mulţimea de sute de mii de oameni, e o linte profundă. Gândul că Jauris, care a fost aşa de iubit de popor e mort, umple de respect sufletele. Sunt 10 ani de când a fost asasinat şi totuşi memoria lui e vie in mintea francezilor şi ai impresia că abia acum se face înmormântarea lui, că a murit chiar astăzi. Fie dorinţa de pace aşa de profundă astăzi un popor, a cărui simbol a fost Jaures, fie iubirea către acel care le-a fost îndrumător, poporul care vine să întovărăşească pentru ultima oară corpul lui Jaures e liniştit, trist, aşa că ai impresia că eşti în preajma unei !K Rămâne de văzut ce valoare vor avea tămăduirile acestea, dar până atunci, buzunarul făcătorului de minuni se umple cu aur! : Afacerile încurcate "al marnai contesa maghiare ! E vorba de contesa Batthyány din înalta societate budapestanâ. Ea avusese legături strânse cu Curtea lui Carol al IV-lea, ultimul rege al Ungariei și îmi parat al Austriei. Când tronul ultimului Habsburg s’a prăbușit, persoanele de la Curte au fost măturate de primele adieri ale vântului revoluţionar. Atunci un anume Steiner, fost confident al împaratului-rege Carol, a încredinţat fiicei cointesei Batthyány o sumă evaluată la circa 10 milioane lei. Astăzi, Steiner acuză pe contesă că a delapdat banii. Contesa a fost arestată la Monaco şi adusă în faţa judecătorului de instrucţie din Paris. Ea a protestat energic contra acuzaţiei care i se aduce, dar aceasta n’a împiedecat pe judecător s’o depue în închisoare. mari revoluţii. Se schimbă vorbe, pe şoptite, între paulapanţii la cortegiul funebru, se discuta de pace ; minierii bătrâni şi tineri care au auzit de atâtea ori vorbele lui Jaures, plâng moartea lui. Din camera de fiord, unde locuesc, pot privi în linişte strada Soufflot, unde va trece cortegiul, pot privi Pamhédiul care va primi în curând corpul lui Jaures. Pe trotuare oamenii mişună ca furnicile. Catafalcul lui Jaures e purtat de 70 minieri în costumul albastru de lucru ; catafalcul enorm, este acoperit cu negru şi cu un steag tricolor, steagul revoluţiei franceze. Catafalcul urcă încet, solemn, excortat de minierii de la Carmaux îmbrăcaţi şi ei în hai mu#** Isloiri fi ii It asediu im Ardeal In urma unei consfătuiri care a avut loc la ministerul de războia între d-nii Tătărăscu, ge- I neral Mărdărescu și general Ci- 1 hoschif s’a hotărât îndulcirea I stării de . asediu în Ardeal şi Banat. S’a stabilit ca în toate oraşele şi satele aflate în zona stării de asediu, poliţia şi menţinerea ordinei să se facă de autorităţile civile, în sarcina cărora cad acel atribuţiuni. Autorittea miitară nu va face poliţie decât pe linia fronierei. „Inftrinee culturală! Am fost luat cu nepusă masă de un prieten la o partidă de vânătoare, pentru câteva ceasuri care s-au prelungit în zile, deoarece am dat „în plin“. Natura că în acele zile petrecute la prieten, am mers şi la o dependinţă mai retrasă din corpul casei. Acolo pereţii erau împodobiţi cu diverse reviste ilustrate, între cari n’a lipsit „Veselia“ şi „Ei Granda“, reviste editate de confratele „Universul“. Veselia No. 33 din August a. c. avea ca ilustraţie , o odaie de dormit. Lângă panii deranjat sta o fetişcană ca de 15 ani, părul sburlit,, numai în cămăşuică—destul de scurtă—prinsă numai de un umăr, celălalt umăr şi sânul descoperit. In mijlocul casei un bătrân în costum de noapte, parlamenta cu două bătrâne şi o tinerică. Cum „Universul" nu voeşte să ia gologanul pe degeaba. (Căci poporul pentru care,a făcut sacrficul de a rămas tot cu vechiul preţ de 2 lei ar putea să nu înţeleagă ilustraţia), dă şi explicaţia necesară, deasupra gravurei are în litere masive următoarele cuvinte cu punetuaţie : „Domn singur caută menajeră“... iar jos următoarele : „Pentru locul de menajeră“, „îmi pare rău, dar tocmai am angajat una cum" !... No. 37 din „Veselia“ are ca ilustraţie o ţărăncuţă şi un flăcău, iar jos următorul text: —„Te iau de nevastă Mario şi mergem la oraş. —Nu o să mă’nşeli Lisandre ? — Proasto ! Acolo o să mă înşeli tu pe mine. Am mai văzut multe acolo, din această revistă pentru cultura poporului ieşiă din spiritul cel mai fin şi mai patriotic al d-lui Stefian Popescu. Revista „Di Granda“ avea ca ilustraţie. O damicelă stând de vorbă in odaia unui tânăr, şi soţul ei cu geamandanul în mână deschizând uşa, rămâne tablou. Textul este : „Vai poşta română ! (Cont. îa p&sg. H-a) [♦[ $ W. & Sfii». AII,: A v BE PREMII EÎ&PUl „OFmiA mO'OOO lei, în care 20.000 numerar