Opinia, decembrie 1924 (Anul 20, nr. 5252-5273)

1924-12-04 / nr. 5254

ANUL al 3QCHa Ne. REDMUSSI AOMIKISt®­BibUoteca l'uNb. Se vorbeşte din nou des­pre o concentrare a opo­ziţiei. Faptul nu a devenit încă public. Se fac numai son­dări, se tratează, se pertrac­­tează... Cu toată mulţumirea pe care ne-o dă speranţa unei schimbări în situaţia mizerabilă de astăzi, nu pu­tem să ne oprim un zâmbet când întrebuinţăm aceşti­­ termeni. Sunt ca un refren­­ de operetă. Liberalii s’au obişnuit cu el şi î şi văd de “­ treabă fără grijă. Aşa sei explică pentru ce îndrăz-­­ neala lor merge crescând,­ pentru ce enormele afacerii şi scandaluri îi consolidează­­ şi compromit partidele din­ opoziţie, când logic ar fi­ sa se întâmple tocmai con- “ trarul. Sondări, tratări şi per-­ tractări înseamnă unul şi a-J celaşi lucru, sau mai bine, unul şi acelaşi rău : poli-­­ tică de persoane. Continuând astfel, nu se va ajunge nici­odată la o forţă refala, care’ să poată lupta cu forţele organizate ale liberalilor. A­­ceştia reprezintă principiile şi interesele unei clase soli­dare, conştiente, hotărâte. Opoziţia ar trebui să fie compusă d­in partide care să apere alte pături sociale cu principiile şi interesele lor. Judecând astfel, numai ţărăniştii sunt partid real de opoziţe. Şi în adevăr, nu­mai ei sunt excluşi în mod absolut de la orice socoteli de succesiune şi combinaţii de guvernare. Concentrarea de care se vorbeşte azi, este apropierea Iorga­ Maniu. Singură, combinaţia n’ar duce la formarea unui pu­ternic grup de opoziţie, ci ar sluji numai ca prim pas de aducere a ardelenilor în sfera liberală. Prin d. Verga, ale cărui legături cu guvernul sunt bine cunoscute, s’ar între­prinde un fel de acţiune oblică, al cărei rezulat final ar fi înregimentarea naţio­nalilor ardeleni printre mer­cenarii d-lui Brătianu. Lucru­l pare puţin proba­bil, intăiu din cauza inca­pacităţii ardelenilor de a lua vre-o hotărâre de orice fel ar fi, şi al doilea pentru că grosul partitudului naţional n’are nici simpatii, nici in­terese comune cu oamenii de bancă şi de afaceri de la Bucureşti. Totuşi o concentrare a partidelor care nu sunt as­tăzi la putere, apare din ce în ce mai necesară. Din so­coteli trebueşte exclus ge­neralul Averescu. El n’a făcut niciodată politică. A aşteptat numai, cu răbdarea şi stăruinţa unui militar în­cercat. Cunoscător al tere­nului, generalul are tactica impusă de un plan mărgi­nit : să cucerească reduta puterii. Ar fi vorba aşa­dar nu­mai de refacerea Federaţiei de acum cinci ani. După nenumărate ocoluri inutile, şi ceia ce e mai trist, după greşeli grave, singura solu­ţie care poate să dea roade rămâne tot unirea sub for­mă de Federaţie. Realizarea ei este • date- ASPECTE lîespr© curaj Un anonim corespondent ba­sarabean, intelectual pe cât se pare, mărturiseşte cu o admi­rabilă sinceritate păca­­l pe care îl împărtăşeşte cu imensă ma­joritate a concetăţenilor săi: este lipsit d­e curaj. Şi adaugă: „fiindcă ducem viaţa noastră amărâtă sub vecinica amenin-­ ţare a baionetelor“. Adevărul acestei constatări­­ este de mult verificat. Toate,­­ mizeriile, toate împilările ţi toa­te înfrângerile în tăcere pe cari le suportă popoarele, sînt dato­rite laşităţii colective care e atît de puternică, incit distruge şi veleităţile individuale atunci când încearcă să tulbure ma­rasmul societăţii. Şi ceea ce ar trebui să fie natural, actele de împlinire a cerinţelor elementare­­ ale vieţii: cucerirea unei femei iubite, victoria gândirii asupra obscuranu­mului, libertatea, in­dependenţa, sânt considerate ca himerice şi utopice visuri pen­tru realizarea cărora este nece­sar acel elan—de simţire şi voinţă—pe care il numim curaj,­­ Fie şi aşa. Dar trebue atunci­­ o educaţie specială pentru tre­­­­zirea acestei stări sufleteşti, sub­­ impulsul căreia omenirea să-şi­­ dobândească odihna şi ferici­­­­rea. Vecinica ameninţare a baio­netelor nu poate fi şi nu trebue să fie o cauză de tâmpenie, de­­ slăbire, de amărăciune. Dimpo­­trivă, poate. 5 Jaures, în „Discursul către ti­nerime“, a fixat această gravă problemă a lipsei de curaj şi­­ cu lapidara expresie care îi ca­racteriza expunerea marii lui gândiri, a însemnat poruncile omului civilizat pentru ieşirea din slăvie laşităţii sale. I „Omenirea este blestemată, dacă pentru a da dovadă de curaj, este condamnată pentru vecit să ucidă". I „Curajul pentru voi toţi, cu­rajul fiecărei clipe, este să poţi suporta fără şovăire încercările de tot felul, fizice şi morale, pe care viaţa le împrăştie“­.­­ „Curajul, nu înseamnă să nu-ţi­­ părăseşti voinţa hazardului im­­presiunilor şi­ al forţelor, ci, sâ­­ păstrezi în inevitabilele oboseli chiar, obicinuinţa muncii şi a acţiunii".­­ „Curajul, înseamnă a ţi înţe­lege viaţa ta proprie, a o pre­­­­ciza, a o adânci, a o stabili şi I cu toate acestea a o coordona cu­­ viaţa generală". I Când în fiecare individ vor I pătrunde adevărurile acestea, • când sufletul omului se va fi e­­­­liberat el întâi de atâta balast ' ancestral care îi împiedică a- I .vântul, când Îşi va cunoaşte,­­ precis, rolul său şi scopul vieţii : în sine, atunci nu vor trebui ac- 3 te de curaj — în sensul dat no­ţiunii de către majoritate, repre­zentată prin anonimul corespon-I dent basarabean — pentru a­­ înlătura într’o clipă şi vecinica I ameninţare a baionetelor şi ce­­­lelalte presiuni tot atât de odi- I­oase. ii Trebue, pentru dispariţia amâ­­­­răciunei care ne cuprinde, olea­­rcă de bunătate numai şi măcar I începutul timid al curajului, aşa­­ cum le-a definit Jaures. G. SPINA rie de ordin superior naţio­nal. Să nu uităm că mai zi­lele trecute s’au împlinit şase ani dela alipirea Ardealului. Conlucrarea politică nu tre­­bue să mai întârzie. -Y­ ! Bonul de premii vă dă dreptul de­­a participa la tragerea­­ MARILOR PREMII o­­ferite de ziarul „Opinia“ 8 XJSX BTOHAIRUL JOI 4. DECEMBRIE 1924 it&tuD PIN­ ZIAR POLITIC COTIDIAN ABONAMENTE Lei 600 * 320 ■­ 160 pe un an „ 6 luni „ 3 luni Actualității Un milion de franci pen-­­ tru Împrumutul de onoare. ] D. Baptiste Sauberan, un fran­­­ cez care a făcut avere la Bue- ■ nos-Ayres, a hotărât sa facă U­­niversităţii din Paris o donaţie de un milion franci pentru a­­ crea u® împrumut de studii în­­ favoarea studenţilor. Pentru a nu epuiza capitalul­­ acesta, studenţii săraci vor fi­­ obligaţi să dea înapoi banii­­ împrumutaţi după ce îşi vor termf­mina studiile. * 1 i Tablou bine plătit.— Un portret atribuit lui Rembrandt a fost vândut săptămâna trecută la Londra cu 0510 livre sterling ceia ce face aproximativ şase milioane lei.* Premiu academic.— Aca­demia de Ştiinţe morale şi po­litice a atribuit „Premiul Datens“ d-lui Charles Rist pentru lucra­rea sa „Deflaţia în practică“. *­ ­ Femeile în fruntea cornu-I »ilor.— Alegerile municipale au fost mai favorabile pentru fe­mei, în Anglia, decât alegerile legislative. Opt femei au fost alese „Ma* l­yors" adică Primari în opt ora­­­­şe, printre care Cambridge, Col- I chester, Yarmouth. Dintre aceşti­a opt edili feminini, jumătate sunt I domnişoare. Pentru prima oară, oraşul Glascow a angajat două femei, Mistress Barbow şi mistress Bell, ca „prefecţi“ putând să fie ale­se ca judecători la tribunalul de­­ poliţie. Una va aparţine magis-­­ traturei orăşeneşti şi cealaltă va­­ fi ataşată pe lângă Curtea rau- I intimă, care are în sama sa ca- 1 zurile delictuoase comise în dis- Itrictul portului. # Accidenta de circulaţie.— Iată câteva date statistice asu­pra accidentelor de circulaţie din Statele-Unite. Catastrofele de drum de fier au devenit mai puţin ucigătoa­re. La 1911 ele au costat viaţa a 12,170 persoane şi , în 1923 , numărul victimelor a scăzut la 1 , 07.­­ In schimb pentru 2051 decese din accidente de automobil în­­ 1911, au fost 15,714 din 1923. Mor pe an, cu una cu alta, 84,000 persoane din cauza ac­cidentelor , 1462 pe săptămână ; 209 pe zi. Și aici, America atin­ge recordul. Castelul lui Ludendorf.— Ludendorf, părăsindu- și villa din Munich, se va instala în­­tr’un castel înconjurat cu o dublă centură fortificată, pe care i-l construește unul din admi­ratori. din afară.Scandalul din guvern­ lasă punctuj culminant D. Mârzescu acuză de­­la tribuna Camerei pe d. Artur Văitoianu Situaţia d-lui Mârzescu pe banca ministerială Scandalul din Cameră pe te­ma scrisoarei d-nei Aman îm­potriva ministrului comunicaţii­;­­iilor, a avut cel puţin darul să provoace pe d. Mârzescu a a­­cuza în mod public pe DL gene­ral Arthur Văitoianu, de gestiune incorectă la departamentul in­ternelor pe care le-a condus în timpul zămislirei afacerei pașa­poartelor. Această acuzare a fost for­mulată transparent în răspunsul dat de d. Mârzescu în chestia Văitoianu-Aman. Iată după oficiosul „Viitorul“ propriile cuvinte ale ministrului de justiţie: În orice caz, responsabilita­­tea colectivă solidară a guver­nului nu se poate stabili decât în chestiuni de politică generală. Gestiunile de departament şi afacerile particulare nu pot angaja decât răspunderi indivi­duale“.* £ lă d­ar nici că se poate ! ^^JSr’ala d-lui Mârzescu asu­f^aîacerei particulare Văito- Umi-Aman, putea să se mani­feste până la explicațiile minis­trului în cauză. Nu tot așa stă lucrul cu „gestiunile de departament“ a­­dica în rolul jucat de d. Văito­­ianu, în afacerea paşapoartelor, pe când era ministru de in­terne. Chestiunea­­ se discutase pe larg; d. Văitoianu dăduse explicaţia pe care guvernul şi­­ majoritatea o socotise satisfă-J căt­oare.­­ Şi iată acum pe d. Mîrzescu spîunînd că, ce-a făcut d. Văito­ianu cu panamaua paşapoarte­lor, îl angajează pe aceasta per­­­­sonal, fără a prejudicia guver- I nului întreg. Cu alte cuvinte, ministrul comunicaţiilor poartă f răspunderea panamalei. * ] Situaţia este excepţio­­­­nală.­­ Un miniatru d­elară d® f la­­tribuna Parlapmatului,­­ că un coleg sal său a comis­­ frauds ! Nu mai e vorba d® , acuzaţii strecurate prin­­ ziare, ci de afirmaţii fă­­­­cute oficial, în faţa repre­­­­zintanţilor naţiunei. ? Coexistenţa în cabinet a­­ celor doi miniştri fihter­­i sari, a devenit un scandal­­ public. Sau d. Mîrzescu, sau d. Văitoianu trebu® sa­u plac®. Iar dacă, după cele ■ petrecute până acum, pri­­­­mul ministru a menţinut pa d. Văitoianu, socotindu-l , neatins d© acuzaţiile ce i­­ s’a adus,— rămînere» d-lui Mîrzescu pe banca minis­terială a devenit o impori­­bilitat® morală. Dacă scandalul nu m curmă, înseamnă că guver­nul ţine să dea pilda anar­hiei morale. A. X­en­a­ru! nostru pregăteş­te o nouă serie de mari şi utile premii, care se vor a­­corda gratuit cetitorilor. Urmăriţi silnic cu aten­ţie ziarul. î­l făcător de minimi Cazul ciudat dintr’un oraş belgian.— Ochii magnetici ai unui lucrător In oraşul Liege din Belgia a apărut un „făcător de minuni" care face o straşnică concurenţă medicilor. Un anume Lacroix, fost mult timp lucrător la o uzină meta­lurgică, şi-a descoperit dintr’o­­dată darul de a determina şi vindeca bolile, numai dintr’o aruncătură de ochi. Cîteva ex­perienţe reuşite i-au stabilit re­pede reputaţia. Lacroix s’a instalat la cartierul muncitoresc al oraşului şi are o clientelă nemaipomenită. Ca să pătrunzi până la dânsul trebue să aştepţi zile întregi în baza unui tibet care se eliberează la ghişee speciale. Foarte galben la faţă, cu ca­pul ţuguiat, făcătorul de minuni are ochi magnetici. E destul să privească bolnavul şi-i spune : —„Ai cutare boală. Du-te, şi până în două săptămâni vei fi vindicat“. Se afirmă că numai cu o pri­vire, Lacroix a dat vedere or­bilor și a tămăduit pe para­litici. tmeOBMmmmtsn Scrisori din Paris Jaures la Pantheon In ziua de 23 Noembrie au fost transportate rămăşiţele pă­mânteşti ale marelui luptător so­cialist Jaures la Pantheon tem­plul marilor oameni ai Franţei. E o zi frumoasă de toamnă cum rar se văd la Paris. Lume extraordinar de multă e masată pe bulevarde. Pe bulevardele St. Germain, St. Michel, pe stra­da Soufflot care duc la Pan­theon, de la palatul Parlamen­tului, jandarmi, garda republi­cană sunt în mare ţinută. Corpul lui Jaures e expus de dimineaţă în palatul Camerei care e acoperit aproape în în­­t­­ I tregime în pânze îndoliate. La­ 11 I mea defilează în linişte, tristă, I­I­I în faţa catafalcului. Place de la 11 I Concorde unde se adună orga- I r 3 nizaţiile care vor conduce cor- ' t pul lui laures, e neîncăpătoare. Circulaţia e întreruptă. Steaguri roşii fâlfâie pretutindeni. Cu toată mulţimea de sute de mii de oameni, e o lin­­te profundă. Gândul că Jauris, care a fost aşa de iubit de popor e mort, umple de respect sufletele. Sunt 10 ani de când a fost asasinat şi totuşi memoria lui e vie in mintea francezilor şi ai impre­sia că abia acum se face în­mormântarea lui, că a murit chiar astăzi. Fie dorinţa de pa­ce aşa de profundă astăzi un popor, a cărui simbol a fost Jaures, fie iubirea către acel ca­re le-a fost îndrumător, poporul care vine să întovărăşească pen­tru ultima oară corpul lui Jau­res e liniştit, trist, aşa că ai im­presia că eşti în preajma unei !K Rămâne de văzut ce valoare vor avea tămăduirile acestea, dar până atunci, buzunarul fă­cătorului de minuni se umple cu aur! : Afacerile încurcate "al ma­rnai contesa maghiare ! E vorba de contesa Batthyány din înalta societate budapestanâ.­­ Ea avusese legături strânse cu Curtea lui Carol al IV-lea, ultimul rege al Ungariei și îm­­i parat al Austriei.­­ Când tronul ultimului Habs­burg s’a prăbușit, persoanele de la Curte au fost măturate d­e primele adieri ale vântului re­voluţionar. Atunci un anume Steiner, fost confident al împa­­ratului-rege Carol, a încredinţat fiicei cointesei Batthyány o su­mă evaluată­ la circa 10 milioa­ne lei. Astăzi, Steiner acuză pe contesă că a delap­dat banii. Contesa a fost arestată la Monaco şi adusă în faţa jude­cătorului de instrucţie din Pa­­­­ris. Ea a protestat energic con­tra acuzaţiei care i se aduce, dar aceasta n’a împiedecat pe judecător s’o depue în închi­soare. mari revoluţii. Se schimbă vorbe, pe şopti­te, între paulapanţii la corte­giul funebru, se discuta de pace ; minierii bătrâni şi tineri care au auzit de atâtea ori vorbele lui Jaures, plâng moartea lui. Din camera de fiord, unde locuesc, pot privi în linişte strada Soufflot, unde va trece cortegiul, pot privi Pamhéd­iul care va primi în curând corpul lui Jaures. Pe trotuare oamenii mişună ca furnicile. Catafalcul lui Jaures e purtat de 70 mi­nieri în costumul albastru de lucru ; catafalcul enorm, este acoperit cu negru şi cu un steag tricolor, steagul revoluţiei fran­ceze. Catafalcul urcă încet, so­lemn, excortat de minierii de la Carmaux îmbrăcaţi şi ei în hai­ mu#** Isloiri fi ii It asediu im Ardeal In urma unei consfătuiri care a avut loc la ministerul de răz­boia între d-nii Tătărăscu, ge- I neral Mărdărescu și general Ci- 1 hoschif s’a hotărât îndulcirea I stării de . asediu în Ardeal şi­­ Banat.­­ S’a stabilit ca în toate ora­şele şi satele aflate în zona stării de asediu, poliţia şi men­ţinerea ordinei să se facă de autorităţile civile, în sarcina că­rora cad ace­l atribuţiuni. Au­torit­tea miitară nu va face po­liţie de­cât pe linia fron­ierei. „In­ftrin­ee culturală! Am fost luat cu nepusă masă de un prieten la o partidă de vânătoare, pentru câte­va ceas­­uri care s-au prelungit în zile, deoarece am dat „în plin“. Natura­ că în acele zile pe­­­­trecute la prieten, am­ mers şi­­ la o dependinţă mai retrasă din corpul casei. Acolo pereţii erau împodobiţi cu diverse reviste ilustrate, într­e cari n’a lipsit „Veselia“ şi „Ei Granda“, re­viste editate de confratele „Uni­versul“. Veselia No. 33 din August a. c. avea ca ilustraţie , o odaie de dormit. Lângă panii deran­jat sta o fetişcană ca de 15 ani, părul sburlit,, numai în cămă­­şuică—destul de scurtă—prinsă numai de un umăr, celălalt umăr şi sânul descoperit. In mijlocul casei un bătrân în cos­tum de noapte, parlamenta cu două bătrâne şi o tinerică. Cum „Universul" nu voeşte să ia gologanul pe degeaba. (Căci poporul pentru care,a fă­cut sacrfi­cul de a rămas tot cu vechiul preţ de 2 lei ar pu­tea să nu înţeleagă ilustraţia), dă şi explicaţia necesară, dea­supra gravurei are în litere ma­sive următoarele cuvinte cu pune­­tuaţie : „Domn singur caută menajeră“... iar jos următoarele : „Pentru locul de menajeră“, „îmi pare rău, dar tocmai am angajat una cum" !... No. 37 din „Veselia“ are ca ilustraţie o ţărăncuţă şi un flă­cău, iar jos următorul text: —„Te iau de nevastă Mari­­o şi mergem la oraş. —Nu o să mă’nşeli Lisandre ? — Proasto ! Acolo o să mă înşeli tu pe mine. Am mai văzut multe acolo, din această revistă pentru cul­tura poporului ieşiă din spiri­tul cel mai fin şi mai patriotic al d-lui Stefian Popescu. Revista „Di Granda“ avea ca ilustraţie. O damicelă stând de vorbă in odaia unui tânăr, şi soţul e­i cu geamandanul în mână deschizând uşa, rămâne tablou. Textul este : „Vai poşta ro­mână ! (C­ont. îa p&sg. H-a) [♦[ $ W. & Sfii». AII,­­: A v BE PREMII EÎ&PUl „OFmiA mO'OOO lei, în care 20.000 numerar

Next